În 1955, am fost dată afară de la liceul „Dragoș Vodă” din Sighet, unde predam matematica și fizica, și transferată disciplinar la …Budești! Motivul declarat – frecventarea bisericii romano – catolice, atitudine considerată incompatibilă cu statutul de cadru didactic într-un stat comunist, care avea misiunea educării tineretului în spiritul ateismului marxist. Orice practică religioasă era rău văzută în anii comunismului dar cea catolică era combătută cu o înverșunare mai mare (Stalin declarase doar că Vaticanul era dușmanul nr. 1 al comunismului…).
Totul a pornit de la o reclamație făcută de doi elevi, fără îndoială „îndrumați” de cineva… Apoi o ședință U.T.C. fulminantă la care am fost obligată și eu să particip, în care eram acuzată și înfierată, cunoscutul lider comunist local Grigore Holdiș declarând că biserica romano-catolică era un „cuib de reacționari” și prin urmare, fapta mea era foarte gravă… Zarurile erau aruncate.
Motivul real era însă altul. Soția unui activist comunist proaspăt stabilit în Sighet îmi vânase postul și toată înscenarea fusese în folosul ei. Fiind fiică și nepoată de deținuți politici, eu eram victima ideală… era clar că nimeni n-ar fi îndrăznit să-mi ia apărarea. „Doamna” respectivă s-a instalat imediat la „Dragoș Vodă” … și la propriu și la figurat – a stat efectiv pe scaunul meu din sala profesorală timp de 3 ani! După 3 ani soțul ei a primit alte însărcinări pe linie de partid și au dispărut defintiv din orașul nostru. Nu i-am reținut numele și nici nu cred că istoria merită să-l consemneze undeva.
Dar nici la Budești nu m-am dus! Începuse anul școlar în septembrie 1955 și eu refuzam să mă prezint la post. Inspectoarea șefă de raion mă presa agresiv: Te duci la Budești! I-am răspuns pe același ton: Nu mă duc la Budești! am bătut cu piciorul în pământ, convinsă că am dreptate. Eu am părinții bolnavi și frați mai mici în întreținere, nu mă puteți arunca acolo! Ceea ce faceți este ilegal, eu am venit la “Dragoș Vodă” prin numire de la Minister!
Nu i-a plăcut deloc răspunsul meu, pentru că îi punea pe toți autorii nedreptății într-o postură inconfortabilă. Dincolo de pretextele propagandistice, un transfer disciplinar al unui profesor titular presupunea o anchetă oficială – inspecții, rapoarte, proceduri – ori, în cazul meu, abuzul era total! Au mizat pe intimidarea mea, dar faptul că refuzam să merg la Budești, îi lăsa în… off – side.
Și atunci s-a găsit o cale “de mijloc”. Am fost numită la Școala nr. 2 din Sighet, unde am predat timp de 3 ani. Nu se făcea dreptate, dar cel puțin rămăsesem în oraș… M-am străduit să-mi fac datoria și acolo și cred că am reușit. În 1958 mi s-a permis să mă întorc la “Dragoș Vodă”, unde am continuat să predau până la pensionare în 1990. …………………………………………………………………….
După ce regimul comunist a interzis Biserica Greco – Catolică în 1948 mulți români din Sighet (în special intelectuali) au început să frecventeze – regulat sau ocazional – biserica romano – catolică. Liturghia era în limba latină, ceea ce a fost ușor de asimilat, iar predica în limba maghiară, pe care mulți sigheteni o înțelegeau. Mai greu era pentru noi, cei tineri, care nu făcuserăm niciodată școala în limba maghiară, dar ne-am adaptat cum am putut. Esențial era să ne trăim credința catolică.
Asistența spirituală pe care românii greco-catolici o puteau primi era totuși limitată și se rezuma la ceremonii private (botezuri, sfințiri de casă, etc). Nu erau posibile slujbe publice de înmormântare, care ar fi dus la conflict cu autoritățile comuniste, care supravegheau agresiv clerul romano – catolic să nu aibă legatură cu etnicii români. Acesta a fost și cazul tatălui meu, învățătorul Chindriș Ioan, decedat în 1958 – i s-a făcut o ceremonie acasă, în cerc restrâns, apoi a fost dus la cimitir fără preot. Atmosfera s-a relaxat parțial în anii ‘80 când unele ceremonii publice în limba română au avut loc, cu mai puține emoții… așa ne-am putut bucura și noi de cununia fiului meu, Marius, la biserica romano-catolică, celebrată de viitorul episcop Pal Reizer.
prof. Aurelia VIȘOVAN
Foto: colecția Pal Robert Zolopcsuk
Un caracter puternic cu o credinta mare in Dumnezeu! Ma bucur ca o cunosc si mi-a fost profesoara! Dumnezeu sa va dea sanatate si fericire iar Noul An sa va aduca numai bucurii si impliniri. La multi ani!
Va multumim !
Foarte frumos articolul, felicitari
Multumim ! Ne cunoastem ?
Am fost coleg de clasa cu d-na prof. A. Visovan, la Lic. Dragos Voda din Sighet, dar din cls. a IX-a a trebuit sa parasesc liceul si Sighetul, pentreu multi ani. Ceva mai tarziu, am fost si colegi de an la Fac. de Matematica- Fizica din Cluj, in anul IV, ultimul an de studii, dar eu am fost exmatriculat de aici si de peste tot. O felicit pentru darzenia cu care s-a luptat pentru drepurile cuvenite, pe care le-a si castigat pana la urma, chiar daca nu imediat; a suprimat nedreptatile ce i s-au facut, pentru un comportament atat de frumos si laudabil. Atunci erau persecutati si sanctionati cei care se manifestau cu astfel de atitudini.
Pentru ca suntem la un inceput de Nou An, urez d-nei profesoare Aurelia Visovan :
La multi ani cu sanatate, impliniri si numai bucurii !
Stim si suntem convinsi ca aveti multe amintiri, multe stari de bucurie si fericire, pe care le-ati meritat din plin, pentru multele suferinte cu care ati fost in abuz tratata. Va dorim ca in continuare sa aveti parte numai de acestea si sa va bucurati de ele alaturi de cei dragi !
Va multumim pentru urari si pentru rugaciune, caci avem mare nevoie…
Respect și admirație pentru doamna profesor Visovan! Familiile noastre au suferit enorm in acele vremuri și numai rugăciunea i – a ajutat sa le depășească! Acum la început de an va doresc multă , multă sănătate și bucurii alături de cei dragi! La mulți ani!
Va multumim
Ma alatur cu drag si eu celor care au fost elevii Doamnei Prof Visovan. Dânsa nu numai ca mi-a fost dirginta in IX-X la Dragos Voda in anii 82-83 dar de la ea am avut si bazele solide in matematica care mi-au permis sa „zbor” prin treapta II , bac si facultatea de fizica, Mai mult cred ca mostenesc din maniera ordonata si riguroasa de a da un curs de fizica pe tabla cu creta la studentii mei . Acum cand vad ca sunt de fapt un budestean norocos ca am venit eu la Sighet realizez din articol si ce personalitate onesta si dreapta ascundea asa de bine si demn Doamna Prof in sistemul comunist dupa atâta nedreptate si suferinta. Matematica dvs era o poezie lina, o balada, un cantec usor..eu chiar ma delectam la ore.
Acum in debut de 2019 doresc Doamnei Prof multa sanatate si o viata cât mai lunga in speranta ca -si mai aduce aminte de elevul blond sef de clasa din Budesti un pic indisciplinat din prima banca … si care o facea sa zâmbeasca 🙂
Frumoase Vremuri – Mari Oameni !
Domnul sa va aiba in paza !
Cu un urias respect si o enorma recunostiinta al dvs fost elev
Dr Ioan BALIN ( HEIG-VD , Yverdon- Elvetia)
NB: profit sa adresez si celorlalti mentori de la Dragos – Voda si mai ales Dnei Prof Montogna , diriginta din treapta II care a consolidat ce a inceput Dna Visovan in treapta I toate urarile de bine si de sanatate
Ce cuvinte minunate ! Va multumim din suflet ! M-as bucura sa va cunosc personal ! Cand veniti prin Sighet ?
Felicitări pentru un astfel de început de an! LA MULȚI ANI! Nu avem dreptul să uităm…Noi, tătarii crimeeni, sau de la Krîm, am fost mereu marginalizații regimului autoritari, aici ca și dincolo de granițe. Mamei mele i s-a transmis în 1953 să plece din Tulcea (era soția hogii care „amenința siguranța unui stat prieten”!), acolo nu va putea să supraviețuiască. Am fost ajutați de români și am supraviețuit …ba, ne-am păstrat și amintirile pe care le-am scris în cărțile noastre…Sănătate și numai bucurii în 2019!
Va multumim si va asiguram mereu de respectul si pretuirea noastra !
Güner Akmolla, profesoară de lb. și lit.română,membră a Uniunii scriitorilor tătari din Crimeea și a USR fil.Dobrogea
La mulți ani și felicitări pentru acest fel de a începe anul 2019!
În aceste vremuri tulburi, un text plin de miez despre un caracter puternic şi demn mi-a făcut o deosebită impresie. Comentariile foştilor elevi şi colegi au fost pe măsura personalităţii doamnei Vişovan, căreia îi doresc mulţi ani plini de pace şi bucurii. Reverenţe!
Va multumim ! Locuiti in Sighet ? putem comunica pe e mail daca doriti.
mariusvisovan@yahoo.com
Toby, Jessica si eu am fost incantata sa gasim mesajul cu articolul mamei (esta mama, da?) Cand a fost scris? Are detalii asa de precise. Durerile sunt puternice si nu se uita. Mama mea a tinut in inima si creier multe memory din lagarul Sovietic si din statul in lagar in Sighet, pe care l-am gasit in ziua cand ne-am cunoscut.
Ciudat cum se leaga vietile unele de altele in cel mai special mod.
Am citit cartea si fiecare suflet care a pus in cuvinte suferinta lor a facut o impresie speciala. I-am povestit lui Toby care e foarte intereset the ce s-a intamplat in (pentru el o lume exotica) din Romania.
La Multi Ani cu fericire si sanatate si sa dea Dumnezeu, care a avut grija sa ne intanlim, sa ne ajute pentru o repetare.
Multa sanate la toata familia.
Va multumim. Da, este mama. Amintirile sunt vechi si mereu repetate, noua este doar prinderea lor intr-un articol.
Multumim tuturor cititorilor Salut Sighet pentru promovarea textului si frumoasele reactii. Un An 2019 Fericit !