Actualitate Diaspora Editorial

Exclusivitate – Amintirile triste ale unui fost elev al Liceului „Dragoș Vodă” (autor, Gheorghe Bărcan, S.U.A.)

image_printPrinteaza
prof. Gheorghe Bărcan

Mă numesc Bărcan Gheorghe, am vârsta de aproape 87 de ani și am fost elev al Liceului „Dragoș Vodă” din Sighet, din septembrie 1944 și până la data de 01 aprilie 1949, unde am urmat cursurile gimnaziale și cele liceale, până în clasa a IX-a. La această dată, fatidică pentru mine, am fost obligat să părăsesc Liceul și Sighetul și nu am mai putut reveni prin aceste locuri decât după foarte mult timp.

Doar la vârsta de 17 ani, a trebuit să suport calea pribegiilor, a ilegalităților și persecuțiilor de neimaginat ale regimului ce se dezvolta și se consolida în acele vremi. Urmărirea, anchetele de mare cruzime ale securității m-au însoțit și apoi am fost trimis în lagărele muncilor de exterminare de la Canal, „Canalul Morții” (sub prevedere de „sancțiune administrativă”!?). În acest scop s-a și deschis acest uriaș „șantier”: „Măreață lucrare, va fi și mormântul reacționarilor” ( Gh. Gh. Dej, în publicațiile vremii). De pe acolo ducerile mele erau să fie fără întoarcere; la un moment dat, aveam greutatea de 37 de kg, în „uniformă”, la 21 de ani! Eu nu am aparținut nici unuia din cele două grupuri de elevi arestați din acest liceu, în anii 1948 și 1949, reținerea mea fiind între cele două serii de arestări; am avut o situație aparte, încadrată sub învinuirea de „omisiune de denunț” și „favorizarea infractorului”.

Atunci (poate și acuma), ziua de întâi aprilie se considera „ziua păcălelilor” și acestea se practicau în toata ingeniozitatea, nevinovăția și frumusețea lor. Pentru mine a fost o „păcăleală” grea, efectivă, în nevinovăție, total lipsită de frumusețe (doar într-un fel), pe o foarte lungă perioadă de timp. Toate la un loc: urmărirea, anchetele și lagărele de încarcerare, ca și sancțiunile „administrative” din „închisoarea de afară”, cum au fost domiciliile obligatorii, exmatricularea din facultate, urmată de o strămutare, le-am parcurs 11 ani și 7 luni, cu lipsire de libertate, schingiuiri de o deosebită cruzime și lipsire ilegală de atâtea drepturi civice cuvenite, doar sub „sancțiuni administrative”, fără nici o intervenție a vreunei Instanțe de Judecată! Doar Securitatea!

Toate acestea sunt relatate în volumul editat, sub titlul „Adolescență și Tinerețe Frânte”, publicat în 2008, din care am lăsat un volum la Biblioteca „Memorialului Sighet”, ca și în partea a doua a acestuia, încheiată, dar needitată încă. Am să redau doar câteva aspecte, constatări, din această suferință îndurată sub așa grea prigoană, în sfidarea brutală a legilor formal scrise, care arată toată bizareria, ilegalitatea și brutalitatea torționarilor, cu încălcarea celor mai elementare drepturi ale ființei umane, față de demnitatea acesteia, față de viața însăși, cu care „s-au jucat”, „s-au distrat” în mod sinistru, până la ucideri, manifestându-se în toată monstruozitatea lor.

Pe „Biletul de Liberare” al meu, la rubricile „Mandat de arestare nr…. ” și „Motivul arestării”… sunt trase linii; dar lipsindu-mi această „legitimație” (obligatorie!) și lipsind și motivul arestării, mă întreb: în prevederile cărei Legi am fost „favorizat”, cu atâtea „cazări” în așa „locații speciale”, așa multă vreme? Era situația când Legea se interpreta prin Fărădelege și invers, aceste substituiri aflându-se la discreția arbitrară a torționarilor, în „lupta lor de clasă” oarbă, aberantă și criminală, în care legitimitatea minimă era cu totul exclusă! Mai mult, în Constituția vremii (cea din 1948, sub prevederile căreia mă aflam (următoarea ediție fiind în septembrie 1952, dar care le prevede și ea), se spune, în Art. 28:

-„Libertatea individuală a cetățenilor este garantată „.

-„Nimeni nu poate fi arestat și deținut mai mult de 48 de ore, fără un mandat al parchetului, al organelor de instrucție, stabilite de lege sau cu autorizația instituțiilor judiciare” și, în Art. 30:

-„Nimeni nu poate fi ținut a executa o pedeapsă decât în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate în conformitate cu legea”.

Dar eu am fost numai în anchete 10 luni, apoi s-a decis de către DGSS- București (adresa nr. 856/52368/28.o6.52) trimiterea mea pentru 24 de luni la Canal, la Capul Midia, o citadelă a gulagului românesc, renumit lagăr de exterminare prin muncă ș.a., administrat de renumitul criminal L. Borcea.

Eram grav bolnav, un TBC pulmonar determinat de frig, de foame și de alte multe mizerii celulare, diagnosticat de medicul agreat de MAI (Adeverința medicală nr. 4912 și raportul DGSS-Reg. Rodna, nr.81/3982, Dosar CNSAS) și am rămas pe acolo 29 de luni și nu 48 de ore, cât prevede legea! (17.10.1951-04.03.1954). Mai mult, eu nu am compărut în fața nici unei Instanțe de judecată, civile sau militare, iar în Cazierul Judiciar (nr.52392/25.09.2007) se menționează: „nu este înscris în cazierul judiciar”.

Nu a fost aceasta o deținere, o întemnițare crudă, în condiții de exterminare și nu era ea făcută în disprețul total al legilor, al Constituției, printr-un comportament abuziv și criminal ?

Sfruntând cu multă dezinvoltură realitatea, în Raportele Securității se menționează o reținere a mea la 24 de luni de detenție în U. M. (ilegală), o altă condamnare la 1 an închisoare (Adresa nr. 362/104112/27.12.1957) și încă una de 4 ani! (în Dosarul tatălui meu, fila 38). Prima am petrecut-o în anchetele și muncile de exterminare amintite, a doua, o minciună folosită ca presiune pentru exmatricularea mea din facultate, iar a treia, o prostie aruncată într-un dosar, fără nici o noimă. Toate trei fixează, însă, „emblema” de minciună pe care o purta abuziv și arbitrar această Instituție represivă a Statului, care a produs atât de multă suferință, la atâția oameni.

Amintesc că, după eliberarea din o4.03.1954, am promovat în 2-3 luni cele două clase de liceu rămase, cu examen de maturitate, prin două sesiuni integrale la fără frecvență, că am reușit și la examenul de admitere la Facultatea de Matematică-Fizică din Cluj, după o perioadă de întrerupere de 5 ani, cu uitările și neuitările ei; în același an eram student la cursuri de zi ale acestei facultăți. Libertate, credeam eu! Am promovat primii trei ani și chiar prima sesiune din anul IV, ultimul an de studii, dar în data de o8.o2.1958 am fost exmatriculat din toate instituțiile de învățământ superior din țară, abuziv și ilegal, folosind acea minciună abjectă. Eram unul din cei mai buni studenți din an, cu o medie în jur de 9.50, majoritatera examenelor promovându-le cu nota 10, nici o notă sub 8, toate examanele de matematici fiind promovate numai cu zece.

În 27.12.1957 am fost dus pentru un „interviu” la Securitate, unde, între orele 9 ale zilei și orele 9 ale zilei următoare, am rămas la aceeași masă, cu insulte și jigniri în serie ale securiștilor, de zi și de noapte, care se tot schimbau, cu declarații și amenințări. Eu trebuia să fiu mereu atent pentru a nu intra în contradicții cu alte declarații, mult mai înainte scrise, știind că atunci am protejat „vinovății nevinovate”. La urmă apare un securist în civil și, „împăciuitor”, îmi spune: „ești un student foarte bun, dar singura șansă să-ți închei studiile este să „colaborezi” cu noi”.

Refuzul a fost ferm și agresiv, în recidivă, acuzându-i de șantaj, după care a urmat zbieratul : „banditule” și a urmat o bătaie brutală ce era să mă lase fără vedere; m-au depus în același loc de unde m-au ridicat și la coborâre m-au avertizat: „ai să zbori din facultate!”

Și am zburat după doar câteva zile, urmând 5 ani de alte „persecuții administrative”, domiciliu obligatoriu, strămutări. Mi-am încheiat această perioadă ca muncitor necalificat pe șantierul „Brazi-Ploiești”, reluându-mi studiile după 5 ani, oarecum tot prin Instanță și pe care le-am încheiat după 10 ani de la începerea lor (1954-1964)! Am renunțat la urmarea studiilor de la Institutul Politehnic București, unde eram student cu examen în anul I, din august 1962.

Aceasta s-a întâmplat pentru că în acele vremuri Legea și Fărădelegea se substituiau una alteia, producând multă suferință, multe victime, abuzurile și brutalitățile fiind peste orice înțelegere umană.

prof. Gheorghe Bărcan
24.02.2018
Minneapolis, S.U.A.

oferta-wise

21 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Tot respectul nostru, domnule profesor Barcan ! Ma bucur ca sunteti prezent pe Salut Sighet ! Tinerii de ieri , constiinta vie a Maramuresului etern , asta sunteti dvs, supravietuitorii temnitelor comuniste !

    • Sint cutremuratoare amintirile suferintelor dvs.dle profesor,sinteti inca in viata si ma bucur ,trist este ca lista atrocitatilor securitatii se tot mareste,sufar si eu alaturi de dvs.si mi e rusine,scirba si ura pt.tot ce s a petrecut,va doresc sa va bucurati de sanatate si de lumina soarelui

  • Am fost licean in Viseu de Sus cand am avut placerea sa va cunosc si sa va admir daruirea si eleocinta cu care ne-ati predat ore de matematica iar de la mama mea am aflat de suferinta si prigoana la care ati fost supus…..mai ales ca tatal meu era vizat candva sa ia drumul Canalului pentru ca era pe lista chiaburilor….Alaturi de regretatul prof.Angheluta ati fost un mentor pentru toti cei care ne straduiam sa asimilam cunostinte din domeniul stintelor…. exacte .
    Ma bucur nespus de mult ca ati ajuns la o varsta respectabila si va bucurati de copii si nepoti intr-o tara pe care o meritati si, desigur, va merita…Va doresc viata lunga si multa sanatate !

  • Pentru tinerii din ziua de azi ,supliciile la care au fost supuse multe , foarte multe persoane nevinovate , par de necrezut . Păcat că azi în şcoală se vorbeşte foarte puţin despre acele vremuri .Dragă GHIŢĂ ,Dumnezeu să-ţi dea sănătate , să ne vedem cât mai curând . Vă pupăm

  • Am citit articolul domnului profesor Gheorghe Barcan, dar am citit si cartea „Adolescență si Tinerețe Furate”, care m-a marcat profund. Felicitări omului, soțului, tatălui și profesorului-model!

    • Sunt mândră că mă pot considera o prietenă a lui Ghiță Barcan. Am lucrat împreună, la același liceu din Meknes, Maroc, în calitate de profesori de matematică, o perioadă de 4 ani. Am fost împreună cu familiile și ne-am cunoscut, ne-am îndrăgit, ne-am împrietenit și respectat. Felicitări, domnule profesor!

  • Am fost elevul dv. domnule profesor Barcan Gheorghe la inceputul anilor 70. Am primit din partea dv. nu numai cunostintele si dragostea pentru matematica (sunt absolvent al Facultatii de matematica mecanica Cluj Napoca) dar si ajutor concret in foarte multe privinte, pentru care va sunt foarte recunoscator. Stiam din auzite (aveam colegi din Saliste) ca ati avut „probleme” cu terminarea studiilor, dar pana la publicarea volumului „Adolescență și Tinerețe Frânte” nu mi-am imaginat amploarea atrocitatilor la care ati fost supus. Cu atat mai mult astazi va sunt recunoscator si va admir abnegatia cu care ati predat matematica si ne-ati sustinut atat material (pe mine in mod sigur), moral cat si cu documentatia necesara la facultate. Stiu ca indiferent ce as spune nu voi intelege niciodata diferenta dintre „a sti despre” si „a suporta” atrocitatile, dar va asigur de respectul meu atat pentru rezistenta dv. la presiunile facute pentru a deveni „unul de al lor” cat si pentru munca la catedra in care nu ati lasat sa se vada aceste presiuni. Nu stiu daca veti citi aceste randuri dar as vrea sa va transmit toate gandurile mele bune, urari de sanatate si fericire alaturi de cei dragi, iar sfintele sarbatori de pasti care se apropie sa fie printre cele mai bune momente ale vietii.

  • Cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima stima noastra si deosebita consideratie pentru OMUL GHEORGHE BARCAN. Cu plecăciune,fam Nechita

  • Ma simt onorata ca am avut ocazia sa va am musafir, ma simt coplesita de incercarile prin care ati trecut , dar si de modestia si personalitatea domniei voastre, va doresc multa sanatate si fericire!

  • Eu cred ca v-am cunoscut ! In anul 1968 am participat la un concurs de matematica la liceul din Viseul de Sus, fiind eleva la liceul Dragos Voda din Sighet. Greu de imaginat prin ce ati trecut si unde ati ajuns. Tot respectul meu. Multa sanatate !

  • Multa sanatate si ani multi sa va dea Dumnezeu , Domnule profesor . Desi am fost eleva dumneavoastra , si a Doamnei Barcan , si colega de clasa cu Victor , nu am stiut niciodata prin ce greutati ati trecut …Respectul l-ati castigat prin felul dumneavoastra de a fi …acel om cu voce blanda , profesor indulgent si indragit ! Tare departe v-a dus viata…

  • Am avut marele noroc si onoare sa il cunosc pe dl. Barcan, iar sotia dansului mi-a fost profesoara. Si acum consider ca dna. Barcan este persoana care mi-a fost model in viata si ii multumesc pentru tot sprijinul.
    Am admirat intotdeauna faptul ca in ciuda greutatilor si nedreptatilor pe care le-a suferit, dl. Barcan a ramas un adevarat domn, un om calm, tandru si plin de speranta in ceea ce e bun in viata, un om care a gasit intotdeauna un cuvant bun de incurajare. Este important ca adevarul despre ce i s-a intamplat este scos la lumina si daca aveti sansa, merita sa cititi cartea pe care dansul a scris-o. Va salut cu tot respectul si va transmit salutari calde din Irlanda.

  • Sincere felicitări1 E cutremurător. Dar aveți mână și talent la scris. Așteptăm volumul al doilea. Si atunci mă voi pronunța mai amplu, așa cum am făcut-o și prima data. Vă rog puneți-l și pe Samuel să trimită o Scrisoare din închisoare, în română sau engleză, pentru Colocviile Internaționale referitoare la memorialistica închisorilor, folosind marturiile bunicului sau. Si, desigur, daca doriti sa-mi trimiteti un material pentru pentru același eveniment, e asteptat cu mare interes.
    Va imbratisam si va dorim multa sanatate si putere sa terminate ce mai aveti de spus1

  • Barcan Gheorghe,autorul articolului.
    Eu si sotia mea ne aflam la fiica noastra in USA,in timpul iernii, mergem la baiat in Anglia si apoi,in cursul verii ne intoarcem acasa in Romania,la Cluj-Napoca. Greutatile drumului sunt compensate de bucuriile si trairile frumoase in familie sau printre prieteni.
    Sunt coplesit de multimea gandurilor incurajatoare cu privire la articolul meu, exprimate despre suferintele grele, ilegale si nemeritate, pe care am fost obligat sa le indur din partea tortionarilor acelor vremi.Dar sunt impresionat mai ales de faptul ca acest respect este manifestat si fata de suferintele inumane ale tuturor victimelor, ale multora mult mai grele si mai de durata decat ale mele, sub aceeasi prigoana; mai sunt la fel profund miscat de condamnarea acestor comportamente criminale si fata de solidaritatea deplina si respectul manifestat fata de aceste victime, din partea celor ce au lecturat sau vor mai lectura articolul. M-au impresionat si comentariile deosebite, venite si din partea unor persoasne necunoscute mie.
    Multe si calduroase multumiri si un respect deosebit pentru cei amintiti, dar si pentru echipa redactionala a publicatiei „SALUT, SIGHET! „, sub patronajul caruia s-a publicat acest articol cu o prezentare elogioasa.

  • As an author and international journalist, it was my privilege and pleasure to have met Mr. Barcan
    – a courageous and selfless man who gave up so much for so many with such dignity and fortitude. It is my fervent hope that Mr. Barcan is fully recognized for the sacrifices he made that helped keep the spirit of equality, freedom and democracy alive in such dark times.

  • Toata stima domnule profesor. Sunt absolvent de Dragos Voda, Sighet, 1973. Am avut un consatean, Ioan Hotea din Hoteni, care a trecut prin aceleasi torturi ca Dv si nu am stiut aproape nimic despre ce a indurat cu demnitate. Am avut-o ca profesoara de matematici pe Dna Aurelia Visovan si nimeni nu a stiut nimic despre calvarul Domnului Aurel Visovan, sotul domniei sale. Cate diferenta intre ceea ce erati Dumneavostra, cei amintiti si ce vedem azi printre cei care se numesc politicieni !

    • Dumnezeu sa-l odihneasca si pe Ionica Hotea ! L-am cunoscut bine si am fost si la inmormantarea dansului in 2006 ( cred) .A facut parte din al doilea lot de elevi arestati de la liceul Dragos Voda ( organizatia „Tanarul cuib „) alaturi de Stefan Minica ( Dragomiresti ) , Alexandru Cora (Barsana), Victor Maris (Budesti), Ioan Pop Arvinte( Breb) si Ion Bizau (Ieud), ultimii doi inca in viata.

  • D-le profesor, cele prezentate în textul d-voastră mi-au trezit amintiri dureroase. În anii suferințelor d-voastră, pe ulița gării din Vișeu de Jos, cu luminile stinse la toate casele, din lipsa „opaițului”, ce se vindea pe ouă, se vedeau doar farurile IMS-ului securității ce oprea la unele case și se auzeau doar țipetele celor „ridicați”. Torționarii au fost asumați de către statul român, mulți trăiesc și acum, și au pensii de cinci ori mai mari decât pensia unui profesor.
    Cu respect, fostul elev și ulterior coleg, LAZĂR NĂSUI.

  • Va salut cu respect si bucurie, domnule Barcan,

    Ca de fiecare data cand citesc amintirile Dumneavoasatra sunt profund impresionat de teribilele incercari prin care ati trecut. Sunt extrem de emotionante fotografiile pe care le-ati atasat, mai ale cea de elev al Liceului Dragos Voda, facuta inainte de arestare. Ce vremuri, Doamne! Ati intrat copil in inchisoare si ati iesit barbat. Un barbat slab, mai mult ochi si suflet, dar un invingator! Sa va dea bunul Dumnezeu sanatate si viata lunga, sa va bucurati de familie si de nepoti!

    Cu cele mai bune ganduri,
    Nicolae Margineanu

oferta-wise