Actualitate Cultură

Aurel Vișovan – omul legendă

image_printPrinteaza
Aurel Vișovan

Azi, 7 august, se împlinesc 16 de ani de la trecerea la Domnul a profesorului Aurel Vișovan, liderul rezistenței anticomuniste din Maramureș  în perioada 1946-1948, pătimitor în temnițele de la Sighet, Jilava, Pitești, Gherla , Aiud, Baia Sprie, Satu Mare.

 Veșnică odihnă și memorie binecuvântată!
Asociația Urmașilor Luptătorilor Anticomuniști (AULA)

 

Cei care doresc mai multe informații pot viziona documentarul:

 

Aurel Vișovan s-a născut la 4 iunie 1926 în localitatea Sărmășag (jud. Sălaj) din părinți maramureșeni, Alexandru și Paraschiva,  originari din satul Breb. Botezul său a fost oficiat de 6 preoți greco-catolici.

Tatăl său, Alexandru Vișovan, membru al Gărzilor Naționale românești din Maramureș și participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, va ocupa o perioadă scurtă funcția de primar în Breb  și apoi va funcționa ca șef de post de jandarmi în mai multe localități din nord-vestul țării, activitate pentru care va fi de mai multe ori  decorat. După pensionarea sa în 1932, familia se va întoarce în Maramureș și se va stabili la Sighet unde Aurel Vișovan va face primii ani de școală.

Cedarea Ardealului de nord Ungariei în august 1940 va determina familia să plece în refugiu (sora sa Viorica este arestată pentru câteva ore de către paramilitari unguri) și să se stabilească la Timișoara pe toată durata războiului.

Va absolvi în 1945 liceul “Constantin Diaconovici Loga”din Timișoara; tot în această perioada va obține și brevetul de planorist în urma unui curs absolvit la Arad. Anii petrecuți în refugiu vor contura în sufletul tânărului Aurel conștiința de luptător pentru dreptatea neamului românesc.

Tot în perioada refugiului sora sa Viorica se va căsători cu studentul teolog ortodox Ioan Bărdaș,  ajuns preot în județul Arad, cu care va avea 3 copii. Părintele Bărdaș va fi implicat în puternica rezistență anticomunistă din zona muntoasă a județelor Arad și Bihor pentru care va suferi 15 de ani de detenție, despre care va relata în lucrarea sa “Calvarul Aiudului”.

Întors alături de părinți la Sighet în 1945, Aurel Vișovan se va înscrie la cursurile fără frecvență ale Facultății de Drept din Cluj, fiind simultan și profesor suplinitor la Liceul “Dragoș Vodă” din Sighet unde a predat fizica, chimia și limba italiană. Atmosfera în Maramureș era foarte tensionată – de abia iesiți de sub ocupația maghiară și scăpați cu greu de anexarea la URSS, românii maramureșeni vedeau că autoritățile erau tot în mâna străinilor, sub forma regimului comunist ce se instaura agresiv. Atât prin contactele ce le avea la Cluj cât și prin prietenul său sighetean Vasile Popșa – student la București, Aurel Vișovan va adera la Mișcarea Legionară, de a cărei organizare în Maramureș se va ocupa până în 1948. La una din  sedințele  cu tinerii elevi de a căror  pregătire creștină și națională se ocupa, a fost prezent în 1947 și Ion Gavrilă Ogoranu, pe atunci șef al “Frățiilor de Cruce” din Ardeal. Momentul arestării îl va găsi pe Aurel Vișovan în funcția de șef al Grupului Legionar Maramureș format în principal din elevi și studenți. Din mărturiile ulterioare ale camarazilor săi reiese admirația de care se bucură atât datorită ținutei sale morale cât și seriozității în munca de profesor.

În august 1948, Aurel Vișovan este arestat alături de alți 17 membri ai grupului și după ancheta de la Securitate (în care el a fost crunt torturat) sunt depuși la închisoarea din Sighet până la procesul din mai 1949. Ceilalți membri ai organizației reușesc să scape de arestare și să se retragă în munți sub conducerea lui Vasile Popșa și a fratelui său Ion și să formeze în zona Ieud – Dragomirești cea mai puternică structură de rezistență armată  anticomunistă din  Maramureș, sprijiniți masiv de țăranii din satele învecinate. Grupul se va destrăma în mai 1949 în urma unei ciocniri cu Securitatea în care Vasile Popșa  a fost ucis și majoritatea celorlalți arestați. Grupuri de partizani în munții Maramureșului se vor mai semnala însă până în 1953.

La procesul de la Cluj, cei 18 membri ai “lotului Vișovan “vor primi condamnări între 2 și 10 ani închisoare, cea mai mare fiind a lui Aurel Vișovan care a încercat, fără succes, să ia toată răspunderea asupra sa. Dupa trierea de la Jilava, elevii au plecat la Târgșor, iar el fiind student a ajuns la Pitești, unde a fost supus timp de doi ani îngrozitoarei terori a “reeducării prin tortură” din care va ieși distrus fizic și traumatizat psihic dar fără compromisuri. Vor urma alți ani lungi de suferință la Gherla, Baia Sprie, Aiud, Bărăgan-colonia Lătești, lagărul Noua Culme apoi – după o nouă condamnare de 25 de ani redusă la 18 ani – ultima lungă perioadă la Satu Mare și Aiud, de unde este eliberat în 1964. La acest al doilea proces din 1959 s-a cerut condamnarea sa la moarte, unul din capetele de acuzare fiind poemul incendiar “Rapsodia Maramureșului” (compus în închisoare, alături de alte poezii exprimând  drama detenției dar și salvarea prin credință).

Cu sănătatea mult șubrezită se întoarce la Sighet în 1964, reușește cu greu să se realizeze profesional (nu i s-a permis continuarea studiilor de drept iar științele economice doar după 10 ani în condiții foarte restrictive) urmărit și șicanat constant de Securitate. Căsătorit în 1966 cu profesoara Aurelia Chindriș (și ea fiica și nepoată a unor deținuți politici) vor avea doi copii -Marius (actualmente preot greco-catolic)  și Flaviu (mort la vârsta de patru ani) și apoi șase nepoti – la creșterea și educarea primilor  cinci va contribui direct, cu multă bucurie.

Din 1990 și până la moartea sa în 2002 (07 august) va fi nelipsit de la comemorările și simpozioanele găzduite la Sighet în închisoarea devenită Muzeu Memorial (celula 74 îi poartă numele), va da mai multe interviuri presei române și străine. Cea mai completă mărturie a crezului generației sale o va da însă prin cartea “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit”- o frescă a celor 16 ani de detenție și în special a infernului de la Pitești la care se adaugă “Dincoace de gratii” (viața de după închisoare) și “Scrisoare în gând” (mic volum de poezii).

Aurel Vișovan trece la cele veșnice la 7 august 2002 înconjurat de dragostea familiei și a camarazilor, dar roadele jerfei sale pentru credință și pentru afirmarea destinului creștin al neamului românesc continuă să apară – comemorări, articole de presă, comunicări și lucrări științifice, reeditarea și traducerea cărții, mobilizarea unor energii noi inspirate din exemplul său… tot atâtea ocazii ca mesajul său să fie transmis, receptat și dus mai departe. În ciuda respectului practic unanim de care s-a bucurat în oraș, recunoașterea oficială din partea autorităților întârzie deocamdată, dar asta-i viața!… poate acesta e spinul care lipsea din cunună…

oferta-wise

4 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • L-am cunoscut pe luptatorul anti comunist Aurel Visovan in perioada cand a lucrat la I.M. din Sighet! O fire inchisa, suferinda, tacut si deosebit de punctual si eficient in munca! Nu am stiut prea multe de dansul, in acea perioada, oamenii se fereau sa discute despre trecut! In schimb, dupa 89 am citit mult despre dansul si mi-a placut deoarece a avut curajul crezului sau! Cine s-a luptat cu securitatea comunista si a iesit invingator, nefiind ingenunchiat in inchisorile de reeducare, merita tot respectul si consideratia noastra! Acum, cand nu mai este in viata, ne amintim cu respect de luptatorul anticomunist AUREL VISOVAN, pe care-l consideram un OM al istoriei luptei impotriva bolsevismului si securitatii comuniste! Sa-i fie odihna lina acolo unde este, numele sau va dainui mereu in memoria celor care l-au cunoscut si-au auzit despre lupta sa, recunoscandu-i meritele pentru ce a facut in perioada tineretii sale, pierduta prin inchisorile comuniste! Odihna vesnica!

  • Barcan Gheorghe
    Am avut onoare sa fiu elev al Domniei sale, o perioada mai scurta de timp, in acele vremi cand tavalugul bolsevic se revarsa cu forta si napastuire peste tara si infesta, falsifica totul : credinta, sentimentul national, libertatea de exprimare, cauta sa perverteasca firescul traditiilor frumoase de viata in totalitatea lor. N-au putut fi opriti de fortele police legale ale tarii, de sentimentele profund spirituale a cetatenilor ei, indiferent de confesiune, pentru ca erau aparate de msiva prezenta sovietica, care in fapt infaptuiau regresul profund al tarii. Era atata nevoie ca in acele vremi sa se actioneze cu mult curaj si sacrificiu, pentru stopare acestei distrugeri de tara si una din persoanele care a spus prezent acestei chemeri a fost si regretatul erou al Maramuresului, Aurel Visovan. A platit cu grele suferinte aceasta lupta si Domnul sa-l rasplateasca, acolo sus, pentru tot cele atat de multe si mult indurate, asa cum face cu cei vrednici de El. Este un adevarat blestem felul in care 800 de comunisti nationali au reusit numai in 2 ani sa devina forta conducatoare in tara, sa o duca spre distrugere, dar aceasta s-a facut sub dominatie sovietica, care aproape ne-a sovietizat. Armata rosie a parasit Romania la 14 ani dupa incheierea pacii, cand aproape totul era solutionat ! Am fost vanduti ! Desi i-am fost putin timp elev, tinuta dansului m-a influientat mult pentru viata, pentru petrecera ei in onestitate, credinta si demnitate, opuse ideologiei vremii. Discipolii sai au marcat aceeas influienta asupra celorlalti. Prezenta, cuvantul dansului la cursuri, intreaga tinuta si comportament impuneau respect, onestitate, cinste si buna cuviinta, un indemn in pregatire; erau sentimente transmise chiar peste cuvant si impreuna cu acesta. A fost iubit de toti elevii. Tot ca elev, imi amintesc cu placere ca la toate lucrarile mele scise era manifesta culoarea rosie in mod f. discret : doar prin nota si semnatura. Poate si aceasta m-a influientat sa nu-mi placa mazgaleala cu rosu in exces, in toate, in murdarie, asa cum de atatea ori se intampla, ci doar in discretia ei profunda, atat cat este placuta si necesara.
    Dumnezeu sa-l obidihneasca in pace cereasca, pe cel a carei trecere la cele vesnice se aniverseaza astazi, regretatul A. Visovan.

oferta-wise