La Liceul Tehnologic Forestier Sighetu Marmației, cu ocazia ZILEI NAȚIONALE A MESERIILOR, sărbătorită în data de 11 martie 2024, au fost organizate acivități practice, în atelierele școlare din incinta Campusului, pentru meseriile ce vor fi școlarizate în anul școlar 2024-2025 la învățământul profesional, și anume: Frizer-Coafor-Manichiurist-Pedichiurist, Operator la mașini cu comandă numerică (CNC), respectiv Tâmplar universal.
Vizionarea spațiilor din incinta Campusului școlar s-a realizat, începând cu ora 9:00, luni, 11 martie 2024, de către elevii claselor gimnaziale (clasele a VIII-a) din municipiu, dar și din localitățile învecinate.
La activitățile derulate la LTF, în cadrul Săptămânii meseriilor, a participat și domnul inspector școlar pentru învăţământ profesional şi tehnic, prof. Bonaţ Ioan-Gheorghe, reprezentant ISJMM.

Oferta educaționlă a liceului nostru pentru viitorii absolvenți de gimnaziu, în anul școlar 2024-2025, cuprinde clase de nivel liceal și nivel profesional, după cum urmează:
Liceu: Vocațional Sportiv (calificările Volei & Baschet); Turism; Silvicultură; Protecția mediului; Electric (calificările Electrician, Electronist auto & Instalații electrice).
Învățământ profesional: Frizer-Coafor-Manichiurist-Pedichiurist, Operator la mașini cu comandă numerică (CNC) respectiv Tâmplar universal.

Îi așteptăm pe elevii de gimnaziu din Sighet și din localitățile Maramureșului Istoric să se înscrie la liceul nostru pentru a-și continua studiile în conformitate cu oferta noastră – considerăm! – atractivă.

Director, prof. Maria Roman

Un eveniment cultural deosebit va avea loc Vineri, 08 martie 2024, ora 12:00, la Centrul Cultural Sighetu Marmației. Ineditul eveniment este de fapt un dialog între cititori, scriitori maramureșeni și Vasile Eugen Barz, poet și director fondator al revistei de cultură „LITTERA NOVA” din Spania.

La evenimentul organizat de Centrul Județean pentru Promovarea și Conservarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” în colaborare cu Revista „Nord Literar”, reprezentanța Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România – filiala Cluj și Biblioteca județeană „Petre Dulfu” Baia Mare participă Dana Gagniuc – Buzura, Delia Munteanu, Gheorghe Pârja și Nicolae Scheianu.

Cu această ocazie se va lansa și cel mai recent număr al publicației „Littera Nova”.

Salut, Sighet!

Zbuciumate și comasate timpuri se abat peste noi!
Modificări la schimbări de tot felul ne bombardează pe toate mijloacele de informare, menite să ne bage-n ceață, să ne deruteze și deturneze de la adevărata cale ce-o avem de urmat.
Ni se promit ciolane (era să zic ciolace!), bugete cum n-au mai fost, lapte și miere să dea pe de lături! Ce mai! Cornul abundenței riscă să ne înece la propriu. Noi trebuie doar să luăm cu pîine să nu mîncăm gol!
Riscăm să ni se aplece!
Numai că noi am mai „gustat” din meniul de campanie electorală și ni s-au cam strepezit dinții.
În speranța succesului, fiecare sare cu tot arsenalul din dotare să mai aburească iar electoratul.
Unii se grăbesc să fure startul, ale lor minciuni să fie mai proaspete, mai atractive, să rupă gura tîrgului.
Îți trebuie mare dexteritate să discerni grîul de neghină și îți vine să-i trimiți pe toți care s-au perindat de peste 30 de ani „la butoane” să meargă acasă.
Orice pe lumea asta are și un sfîrșit. Alianțele răului însă se pare că se regenerează din propriile inepții și devin imune la orice antidot! Au un singur dicton: „La timpuri noi, tot noi”!
Au făcut toate matrapazlîcurile posibile pentru a îndepărta sau chiar a anula eventualii posibili adversari prin comasări, artificii de ultimă oră necinstite doar pentru că ei pot!
În timpul acesta „țărișoara” pentru care ei și-ar da viața, suferă…
A fost furată, umilită, batjocorită și toate astea fără frică, că vor deconta într-o zi cele făcute și parafăcute.
Eu știu că atunci cînd preiei ceva ce nu-ți aparține dar ți se încredințează această gestiune, trebuie să faci în așa fel încît la predarea „afacerii” să răspunzi atît de plusuri cît și de minusuri. Cele din urmă trebuie decontate din propriul buzunar, dacă ai fost un gestionar prost. Nu-i de vină cel ce preia după tine de găurile lăsate!
De ce oare această regula nu se aplică și în funcțiile publice?
Pentru că banii sunt publici, adică ai noștri, din care se pot înfrupta cu nerușinare fără frică, nefiind obligați să-i returneze cîndva? Dacă s-ar institui la nivel de Constituție o clauză în care să fie stipulată „legea gestiunii în funcțiile publice” cu „predare-primire” la fiecare 4 ani și publicarea „gestionarilor” cu minusuri în gestiune, de care să ne ferim în a-i mai allege?! Bineînțeles la predare să stingă lipsa și următorul să preia o gestiune curată!
Eu văd gestiunea unei țări, a unui oraș, ca pe o bancă, unde deponenții se interesează cît e de sigură banca, dacă personalul e de încredere, etc. La fel și vistieria țării e constituită din banii contribuabililor (culmea e că nici măcar nu așteptăm dobînzi la dările impuse ci tot ei le tot măresc și cu greu le mai putem plăti!).
Și atunci cum se face că de la an la an ne merge tot mai rău, „gestionarii” sunt tot mai nepricepuți și noi tot le plătim lipsurile din gestiune?
Pentru că nu-i tragem de mînecă, pentru că ne e frică de ei?
Ca cetățeni, avem tot dreptul prin Constituție să le facem „inventarul” măcar o dată la 4 ani și să-i taxăm în funcție de cum au administrat gestiunea încredințată.
Noi suntem „revizorii” lor, ei sunt slujbași puși să ne slujească, doar sunt plătiți pentru asta!
Haideți să ne luăm rolurile în serios și să le amintim celor care tînjesc după OS, că vin alte timpuri și alte partide, mici la început dar cu determinare, care chiar vor să se implice în a face ceva pentru comunitate. Trebuie doar să vă învingeți repulsia cînd auziți de politică și cînd se mai naște timid cîte un partid – plăpînd la început – dar care trebuie întărit prin încrederea a cît mai mulți aderenți dornici de „curățenie” pe toate planurile!

Ileana Pisuc
(membră a Partidului Renașterea și Dezvoltarea Maramureșului)

În curând, în orașul nostru, se va deschide un centru de imagistică sub brandul „Phoenix”. Clinica Phoenix oferă servicii medicale și de diagnostic imagistic începând cu anul 2007, fiind printre primele centre de imagistică modernă private din țara noastră.

Știm că la Sighet, timpul de așteptare pentru o investigație imagistică cu echipamente/ aparatură de ultimă generație este de ordinul lunilor, iar bolnavii se îndreaptă spre clinicile din Baia Mare sau Cluj din dorința de-a scurta așteptarea pentru diagnosticarea rapidă. Prin urmare, intenția de-a apărea și la Sighet o alternativă la singura ofertă existentă la ora actuală (Spitalul Municipal Sighet), ni se pare o soluție binevenită.

Pentru că ne dorim să informăm „de la sursa primară” și cât mai corect locuitorii urbei noastre inclusiv cu noutățile din domeniul medical, am stat de vorbă cu fondatorul si coordonatorul principal al clinicilor Phoenix, dl. dr. Nicolae Bolog.

Ion Mariș (IM): Clinica Phoenix a deschis numeroase centre teritoriale de imagistică în mai multe orașe importante din țară (Alba Iulia, Cluj–Napoca, Piatra Neamț, București etc). Care a fost motivația deschiderii centrului de la Sighet?
dr. Nicolae Bolog (NB): De fapt, există cel puțin două motive care au stat la baza alegerii Sighetului. Primul ar fi faptul că am considerat că populația din Sighet și împrejurimi, din cauza situației geografice, are un acces mai dificil la astfel de servicii. Mă refer la faptul că, deși exista un aparat RMN la spitalul din Sighet, cererea pentru servicii de imagistică este în continuă creștere iar aparatul din Spital nu poate acoperi singur această cerere. Și, să nu uităm de asemenea că, tot din cauza situației geografice, cei care nu pot să aștepte pentru anumite programări sunt nevoiți să facă un drum mai lung spre Baia-Mare, Cluj Napoca sau alte orașe. Al doilea motiv este unul, aș putea spune, sentimental ținând cont de faptul că unul din co-acționari este un prieten și coleg de facultate cu care discutăm de câțiva ani despre acest proiect. Din păcate, cu o ușoară întârziere, dar din fericire, acest proiect s-a materializat acum.

IM: Care sunt atuurile Clinicii Phoenix?
NB: Pentru a răspunde la această întrebare, va trebui să amintesc faptul că această Companie a fost înființată de un nucleu de medici și asistenți care au consituit baza personalului din cadrul secției de RMN de la Spitalul de Urgență Floreasca din București. Datorită acestui fapt, acționarii acestei firme sunt exclusiv persoane de specialitate care au o contribuție majoră în activitatea de zi cu zi. Acest lucru ne deosebește de concurență pentru că nu avem acționari sau investitori care să nu aibă legătură cu domeniul medical în care activăm. Unul din avantajele acestui lucru este reprezentat de faptul că suntem o firmă oarecum „de familie“, cu spirit antreprenorial și care are pe primul plan menținerea și creșterea continuă a calității serviciilor. Acest lucru îl reușim prin faptul că investim permanent în pregătirea angajaților – mă refer aici atât la medici cât și la asistenți. Prin urmare, avem medici și asistenți care au fost specializați și supraspecializați în Franța, Germania, Anglia, Elveția și Austria. De asemenea, am înființat prima firmă din țară cu obiect de activitate exclusiv teleradiologia ceea ce ne-a permis, în timp, și o supraspecializare a medicilor în funcție de tipul de patologii și care sunt capabili să elibereze rezultate pentru orice locație din țară sau străinănatate (de exemplu din Cluj, București, Arad sau din Franța și Elveția). Mai mult, am fost pionieri din punct de vedere al tehnologiei printr-o investiție care să ne permită ca asistenți/ tehnicieni dintr-o locație să poată interveni sau chiar să efectueze examinări în orice altă locație.

IM: Care sunt echipamentele moderne, de ultimă generație probabil, care vor fi aduse/ instalate la Sighet?
NB: Pentru început, vom instala un aparat de Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN) de ultima generație, produs în anul 2024. Acest echipament permite efectuarea tuturor tipurilor uzuale de examinări RMN decontate de sistemul public de asigurări de sănătate, inclusiv a unor tipuri speciale de examinări la care pacienții nu au acces pentru că nu se efectuează în Sighet sau Baia-Mare. Într-un cuvânt, serviciile vor fi la nivelul oricărui oraș universitar din România atât din punct de vedere al tipurilor de examinare cât și, mai ales, al calității si profesionalismului.

IM: Serviciul de care vor beneficia locuitorii din această zonă vizează, presupun, doar diagnosticarea imagistică? Sau se va putea apela și la tratamentul minim sau non-invaziv?
NB: Ne putem mândri cu faptul că suntem singurii din România care pot oferi servicii minim invazive efectuate pe RMN. Mă refer la tratamentul durerilor de la nivleul coloanei vertebrale care sunt ghidate prin imaginile RMN.

IM: Dispuneți deja de resursele umane calificate, necesare funcționării centrului local sighetean?
NB: Am făcut deja angajările după mai multe etape de interviuri și am completat deja schema de personal. Și aici vreau să menționez faptul că am preferat, ca în toate locațiile noastre, angajați full-time și nu pe cei care lucrează part-time, în cât mai multe locuri posibile. Considerăm că o astfel de poziție, într-o astfel de companie, necesită o concentrare a muncii și a pregătirii doar pe acest tip de muncă și doar într-un singur loc. Personalul va fi din acest moment trimis la training în centrele noastre din țară, iar din momentul începerii activității în Sighet, vom deplasa medici și asistenți cu experiență până când noii noștri colegi vor fi la nivelul cerințelor și standardelor pe care noi le dorim și le oferim în toate clinicile Phoenix.

IM: Când credeți că va fi operațional, funcțional, centrul din orașul nostru?
NB: Ne-am propus ca la finalul lunii februarie să începem amenajarea spațiului, aparatul fiind programat pentru instalare în prima parte a lunii aprilie. Toate etapele de instalare și punere în funcțiune cât și calibrarea aparatului se vor desfășura în cel mai scurt timp posibil, astfel încât în luna mai să putem investiga deja primii pacienți.

IM: O întrebare esențială pentru majoritatea bolnavilor, ținând cont de costurile destul de ridicate pentru o investigație imagistică. Clinica Poenix va avea contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și mai precis cu CAS Maramureș?
NB:  Dorința noastră este de a încheia contractul de furnizare servicii paraclinice în ambulatoriul de specialitate cu CAS Maramureș imediat după începerea activității și ne exprimăm convingerea că vom găsi deschiderea necesară la nivelul Casei Județene de Asigurări de Sănătate cu care deja am luat legătura și ne-am exprimat această intenție. Trebuie însă să fac precizarea că nu toate tipurile de examinări sunt decontate de către CAS, față de serviciile cuprinse în Contractul Cadru CNAS noi avem mult mai multe examinări speciale, de complexitate și finețe ridicată, de care toți locuitorii zonei, și aici ne referim și la județele învecinate, vor putea beneficia în regim privat. Pe lângă contractul cu CAS Maramureș intenționăm să încheiem contracte de colaborare și cu companiile de asigurări private sau alte companii care doresc să ofere angajaților lor facilități suplimentare în domeniul medical.

IM: Vă dorim succes cu deschiderea Centrului de la Sighet și așteptăm să oferiți servicii de calitate și cu… celeritate!
NB: Mulțumim pentru urări și, la rândul nostru, dorim să asigurăm locuitorii județului Maramureș că în centrul preocupărilor noastre sunt pacienții iar serviciile noastre vor avea același standard de calitate cu cel pe care îl practicăm acum în București, Arad sau Sfântu Gheorghe. Desigur că avem un mesaj și pentru medicii care activează în județul Maramureș,  pentru care vrem să fim un partener de un real ajutor în stabilirea diagosticului corect, dialogul și comunicarea cu medicii clinicieni fiind foarte importante pentru noi.

Ion Mariș

După  apariţia articolului meu „Bugetul Sighetului pentru 2024, slide cu slide”, am fost sfătuit (prin facebook) să văd înregistrarea video a şedinţei cu prezentarea bugetului municipiului Sighetu Marmaţiei, ca să aflu răspunsuri la întrebările pe care mi le-am pus. Am făcut-o. Într-adevăr, la unele întrebări am aflat răspunsurile. La altele însă, nu…

Prin urmare, mai am câte ceva de întrebat.

Slide 4: Analiză parţială a cheltuielilor
Întrebam de lista de proiecte. Unde e ?
În înregistrarea video cu prezentarea bugetului, la momentul (1:12:01) se spune că „departamentul tehnic şi strategie funcţionează în continuare cu deficienţe, sunt prea puţine proiecte”. Deci întrebarea mea: O listă de proiecte cu care ne va bucura Primăria putem vedea de pe-acum?… e pe deplin justificată.

Slide 22: Alte servicii în domeniul Culturii. Sprijin culte religioase: 250 mii lei.
Întrebam: câte culte religioase sunt cunoscute la noi, dacă banii s-au dat după numărul de credincioşi ai fiecărui cult sau s-au împărţit egal la câte culte sunt?
În video, la (32:20) nu se răspunde la întrebarea mea.

Slide 28: Finanțări unități de învățământ din bugetul local
La  Școala gimnazială „Dr. I. M. de Apșa” se vor aloca 30,89 mii lei pentru reparaţie acoperiş sala de sport.
Din video, la (34:25) am înţeles. Cheltuiala e (mai mult) pentru clădirea lipită de sala de sport. Oare la întocmirea proiectului nu s-a putut observa că acolo – între cele două clădiri – poate fi o problemă?

Slide 37: Obiective de investiţii pentru 2024
Construire insule ecologice digitalizate. Se va realiza acest obiectiv cu 5,52 mil lei prin FEN, PNRR, iar 830 mii lei prin bugetul local. Poate ne spune – ­ în sfârsit! – Primăria ce se face cu gunoiul sortat, unde se duce, unde se prelucrează?
Din video nu reiese unde se duce gunoiul uscat, dacă se duce… Unde se prelucrează şi ce se obţine din el? Are Maramureşul astfel de fabrici de prelucrare? Dar Sighetul? (Aici pot să-mi dau răspunsul, dar îl ţin doar pentru mine!)

Slide 38: Obiective de investiţii pentru 2024
Am scris: „Denumire obiectiv”: DALI pentru  Şcoala cu 16 clase va fi finanţat cu 317,73 mii lei. Primăria întâi a construit şcoala, acum vreo 30 de ani, şi abia acum îsi pune problema ce va face acolo? Cine răspunde pentru anii când şcoala a fost liberă… jafului?
Din video, la (45:31) am înteles că doamna Dinu de la Spital se va ocupa de şcoala cu 16 clase, să-i găsească o utilizare adecvată. Presupun că e vorba de un serviciu de consultanţă. De ce n-o angajează Primăria pe doamna Dinu? Dacă ar face-o, poate am vedea şi noi Sighetul aşa cum ni-l dorim!… Dar rămâne întrebarea: primăria n-are angajaţi care să-şi bată capul cu Şcoala cu 16 clase?

Slide 39: Obiective de investiţii pentru 2024
Se face Actualizare DALI pentru Sala de spectacole „Viorel Costin” şi se scot din bugetul Primăriei 120 mii lei. Din când în când se face câte un DALI şi apoi… NIMIC!!! Parcă a fost făcut și un SF (precizare necesară: SF de data aceasta înseamnă Studiu de Fezabilitate)?! Serios, mai mult nu puteţi?
Din video, la (45:52), am înţeles că  din 2 în 2 ani se face şi se depune un proiect pentru finanţare. Primăria s-a încadrat în termen, dar proiectul a fost respins de fiecare dată. Întreb: oare e bine întocmit proiectul? Ghinion?

Tot la slide-ul 39: Obiective de investiţii pentru 2024
Scrie: Îmbunătăţirea eficienţei energetice în mun. Sighet: 41,65 mii lei de la bugetul local.
Acum am înţeles că e vorba doar de un proiect, adică nişte desene. Dar,… când vedem pe slide: „Obiective de investiţii pentru 2024”, mai că ne vine să credem că se materializează ceva, nu că se investeşte într-un proiect!

Slide 41: Studiul de fezabilitate pentru Piaţa agro-alimentară costă 122,57 mii lei.
Acum înţeleg că e acelaşi studiu de la conceptul de piaţă nouă cu 11 milioane de euro. Nu s-a renunţat la proiect? Altul mai ieftin nu s-a găsit? Încă nu ştiu SĂ-MI răspund, dar poate cineva ştie…

Slide 43: Obiective de investiţii pentru 2024
Regenerare urbană – securitatea spaţiilor publice. Spuneam: Dacă prin securitatea spaţiilor publice se înţelege doar instalarea de camere de supraveghere video, asta nu împiedică infracţiunile. Singurul avantaj e că se pot prinde răufăcătorii mai uşor cu ajutorul înregistrărilor video.
Din video, la (55:57) e clar. E vorba doar de camere video. Adică: se întâmplă, ne uităm pe camere şi prindem infractorul după câteva ore sau câteva zile, dar asta nu înseamnă securitatea spaţiului public! Trebuie mai multă poliţie pe stradă! Guvernul să dea bani mai mulţi poliţiştilor, pentru că sunt momente când munca lor e periculoasă!

Slide 54: Lucrări de reparaţii şi întreţinere
Din video, la (1:02:31) reiese că din buget se vor acorda 400 de mii de lei pentru asfaltarea a 4 străzi??? Repet întrebarea: pe str. Ignişului cum se poate pune strat nou de asfalt, când acea stradă n-a văzut niciodată asfalt? Mai am una: sigur ajung 400 mii de lei?…

Slide 55: Lucrări de reparaţii şi întreţinere
Reiau ce-am scris în articolul trecut, pentru că are valabilitate şi în noul articol: Reparații cu asfalt str. Gh. Doja, Gh. Șincai, Șt. cel Mare cu 500 mii lei.
Dacă nu se rezolvă problema cu fundaţia, tot timpul aceste străzi vor fi „vălurite”! În afară de asta, ajung oare banii? La slide-ul 41 se propune dărâmarea unei case cu 100 mii lei. Adică ori dărâmi 5 case, ori refaci 3 străzi care-s destul de lungi (scriu asta pentru cei din alte localităţi ale patriei), tot atâta costă!
Din video (n-am mai notat timpul) reiese că strada Şincai, dată ca exemplu, e musai să fie refăcută. De data asta nu mă mai întreb. Îmi spun: se va reface anual strada Şincai atâta vreme cât nu e bună fundaţia. Trec camioane pe-acolo!

Şi acum ceva ce nu a apărut la prezentarea în Power Point a bugetului.
Din video, la (1:31:36) aflu că administraţia Scubli a fost un dezastru complet.
Foarte interesant, dar ne poate spune cineva ce-au făcut consilierii din 2016 până în 2020 ? De ce n-am văzut o indignare publică a lor ? Sau cel puţin a unuia singur?
A fost bine la „căldurică”??

Horia PICU

Foto: I. Mariș

Încă de când eram mic, îmi aduc aminte de vorbele unchiului meu: „ce ar fi Sighetul fără Iza și Solovan?” Mai departe îmi aduc aminte cu aceeiași plăcere de momentele când, în special vara, tatăl meu ne scotea pe mine și pe fratele meu, după programul de grădiniță, să mâncăm un sandvich, pe malul Izei, în natură. Ne simțeam minunat. Pe urmă, cu la fel de mare plăcere îmi aduc aminte de ieșirile de dumincă pe Solovan unde ne jucam, alergam, făceam un foc și prăjeam ceva sau ne încălzeam. Întâlneam tot timpul și alți sigheteni pasionați de natură și drumeție. Crescând mai mari au urmat excursiile puțin mai departe: la Cabana Agriș (unde era plin de turiști), la Cascada Strungi, la Vârful Piatra Goală, cascadele Ciuroi.

Unde vreau să ajung de fapt: lumea nu mai acordă interes ieșirilor în natură, plimbărilor, drumeției, ciclismului. Am putea să zicem că asta se datorează tehnologiei și telefoanelor mobile care fac ca  lumea – în special tinerii – să devină mai comodă și nu mai iasă la mișcare, nu se mai conectează cu natura. Însă nu același lucru se întâmplă, de exemplu, în Baia Mare, ca să nu mai vorbim de alte județe, unde avem o „abundență” de persoane care practică ieșitul în natură sub toate formele: plimbare, pe bicicleta, alergare, schi, etc. Acolo lumea este mult mai activă, se organizează în grupuri, cluburi, ONG-uri, pe când sighetenii nu acorda atenție acestor activități atât de benefice pentru sănătate.

Adevărul este că în Sighetu Marmației avem o mare lipsă, nu există trasee turistice marcate, nici măcar unul, ceea ce este inadmisibil pentru zona noastră, o zonă cu un mare potențial turistic. Avem un potențial natural enorm iar populația și turiștii care ne vizitează orașul nu se pot bucura de el din lipsa traseelor marcate, a informațiilor turistice specifice și a lipsei promovării naturii care ne înconjoară.

În acest sens  și pentru a avea o societate mai sănătoasă (fizic și psihic) propun să acordăm mai mult interes acestui subiect, iar pentru asta susțin inițiativa amenajării a două trasee turistice cu marcaje corespunzătoare, cu poteci amenajate și ulterior întreținute, cu panouri informative despre floră, faună, informații despre relief și informații istorice.

Primul traseu pe care-l propun este Izvorul Cetății – Vârful Solovan, traseu foarte frumos dar care este abandonat și neîngrijit. Pentru a-l face abordabil pentru toată lumea este nevoie de ecologizarea traseului, marcaj turistic corespunzător – conform standardelor –  care să nu dea ocazia vizitatorilor să se rătăcească, să fie informați despre distanța, durata și nivelul de dificultate al traseului, indicații și atenționări, panouri informative despre floră, faună, informații geologice și istorice.

Al doilea traseu propus este unul mult mai lejer, de tip circuit, cu pornire de la Podul Grădina Morii, cu continuare spre stânga pe la poalele Dealului Solovan, mai departe spre Podul Pușcopor și cu întoarcere spre Podul de la Grădina Morii, pe dig. Traseul are dificultate minimă, distanța fiind de aproximativ 2 km.

Odată amenajate aceste trasee ele vor fi accesibile tuturor categoriilor de vârstă, turiștilor pasionați de drumeție, cluburilor și claselor de elevi ale căror profesori vor avea – probabil – inițiativa să îi scoată în natură în weekend-uri și în săptămânile cu Școala Altfel.

Daniel MURCZKO

Motto: Societăţile viitorului sau vor fi tot mai inculte
sau nu vor mai fi deloc!

Având de regulă un scop în sine, cugetarea filosofică (mă refer la adevărata filosofie, respectiv la cugetarea substanţială sau ezoterică, nicidecum la exoterismul cugetării aparenţiale, acea filosofare de doi bani care se practică pe toate drumurile), cugetarea filosofică, prin urmare, din punct de vedere strict utilitar nu valorează, vorba unui gânditor, nici măcar cât o varză. Lucru, de altminteri, recunoscut şi de Aristotel. Întrebat fiind odată la ce foloseşte filosofia, el a răspuns cu sinceritate: „La nimic”. Dar a adăugat cu mândrie: „Şi tocmai de aceea ea este cea dintâi dintre ştiinţe!” Da, ştiinţă, căci definiţia dată de Stagirit filosofiei, sună astfel: „Filosofia este arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor”.
„Mda, vor strâmba din nas ştiinţificii zilelor noastre pragmatice. Poate că pe-atunci, când filosofia acapara în grabă tot ce era zămislit de mintea umană, orgoliul aristotelic era întemeiat. Dar astăzi…” Şi poţi să nu le dai dreptate acestor atotştiutori neîncrezători?!

Ei bine, dacă asta-i starea de lucruri cu filosofia, nici cultura (mă rog, restul culturii) nu stă pe roze. Ba se poate spune că stă chiar mai rău ca filosofia. Şi iată de ce. Dacă filosofii îşi cunosc, mai exact îşi identifică obiectul de activitate cu gândirea existentului în unitatea lui  (logicianul Bertrand Russell era de părere că la limită filosoful ştie nimic despre totul, în opoziţie cu  specialistul care ştie totul despre nimic), din pricina complexităţii şi a multitudinii sensurilor cu care se confruntă, veritabilii culturologi sunt cam tot timpul în starea de febrilă căutare a lui Miguel de Unamuno, eminentul gânditor spaniol mărturisind în maniera personală (a se citi paradoxală) participanţilor la dezbaterea Viitorul culturii, dezbatere interbelică organizată la Madrid, că după 40 de ani de profesorat el încă nu ştie ce este cultura!
Explicabil, dacă avem în vedere faptul că pentru conceptul cultură sunt puse în circulaţie şi acceptate peste 200 de definiţii. Cu cele doar şase definiţii menţionate şi disecate de David armeanul (de origine grecească după unii) în cartea sa Introducere în filosofie (trei atribuite lui Pitagora, cea mai cunoscută fiind aceea cu dragostea de înţelepciune, două – cele care pleacă de la scop – fiind formulate de Platon, iar a şasea, enunţată mai sus, aparţinând lui Aristotel), se subînţelege de ce filosofia stă mai bine decât cultura la acest capitol…
Începuturile omului au fost eminamente aculturale. Este lunga perioadă a grotelor şi cavernelor, când străbunii noştri habar n-aveau de cultură. Atenţie! În acele timpuri tulburi pentru inimă şi minte, omul nu era necultural, ceea ce se traduce prin incultură sau lipsă de cultură (din motive etern actuale – dezinteres sau neputinţa asimilării ei), ci era complet străin până şi de noţiunea de cultură, din simplul motiv că ea încă nu se înfiripase. Vasăzică, acei oameni ai începutului sunt absolut nevinovaţi din pricina neştiinţei, pe când agramaţii zilelor noastre sunt mai mult decât condamnabili pentru crasa stare de necultură în care se complac.
Apoi, în inima şi mintea primitivului au apărut primii fiori culturali (muzica şi dansul cu care magii şi şamanii îşi condimentau ritualurile religioase). Şi aşa, târâş-grăpiş, când cu suişuri şi când cu coborâşuri, cultura a ajuns în zilele şi pe meleagurile noastre postdecembriste, unde e cât se poate de vizibil nu doar că adevăraţii oameni de cultură se împuţinează, ci şi că minoritatea acestora este deodată dispreţuită şi sistematic umilită de alarmantul spor biologico-social al inculţilor, semidocţilor şi falşilor culţi.
Toţi aceştia sunt nocivi pentru cultură prin apariţia şi întreţinerea unor fenomene de masă de cel mai desăvârşit prost-gust, precum manelizarea şi grosul festivalurilor care rămân la stadiul de aflare în treabă. Mi se va răspunde că manelele aparţin rromilor. Da, dar dacă aceste fioroşenii n-ar fi cumpărate de românii subanalfabeţi, producătorii lor n-ar fi putrezi de bogaţi şi România n-ar fi ameninţată azi de un adevărat cancer al culturii şi spiritualităţii.
Dar cei mai nocivi pentru cultură sunt falşii culţi, această oribilă grupare de inculţi sadea şi mai ales de semidocţi cu pretenţii, care se fac luntre şi punte să-şi poleiască pospaiul de cunoştinţe cu diplome (bacalaureat, licenţe, doctorate), dobândite pe căi strâmbe până la nelegiuire. Iar numărul acestora (mulţi provin din rândul foştilor activişti) creşte an de an, astfel că România deja este fruntaşă la agramaţi şi neabeţedaţi.
Iată şi părerea înţelepţilor antici despre ştiutori şi atotştiutori. Taoiştii afirmă: „A şti, dar a te crede neştiutor, este cel mai bine; a nu şti, dar a te crede atotştiutor, este o adevărată boală”. Iar Confucius precizează în Analecte: „Când ştii să socoteşti că ştii; când nu ştii să socoteşti că nu ştii. Aceasta înseamnă cu adevărat a şti”.

George PETROVAI

Sâmbătă, 24 februarie 2024, s-au împlinit doi ani de când Putin a ordonat începerea unei acțiuni „speciale” care a adus războiul la granița noastră. Am văzut, pe parcursul celor doi ani scurși în sunetul alarmelor, exodul femeilor și copiilor ucraineni, am simțit solidaritatea cu oamenii care nu-și doreau altceva decât liniște, pace. Am simțit frica ce plutea peste apele Tisei.

Viața în Estul extrem al Europei s-a schimbat la un ordin absurd, din dorința unui țar de a demonstra lumii că războiul este o realitate „sustenabilă” și-n secolul XXI. Din păcate, pentru unii conducători războiul face parte din structura lor mentală, din nebunia lor, din forța lor distructivă.

Au trecut doi ani presărați cu zeci de mii de morți, marcați de suferințele inutile ale unor oameni nevinovați; milioane de ucraineni s-au refugiat în lumea largă, și-au părăsit locuințele, pământurile, iar războiul continuă, șansele de pace nu se întrevăd încă. De ce se întâmplă toate acestea, cine are de câștigat? Răspunsul este ucis zi de zi cu fiecare foc de armă tras, este îngropat împreună cu victimele, cu morții nevinovați, răspunsul este… vânare de oameni.
După doi ani războiul face parte și din viața noastră, a celor care trăim lângă frontiera peste care pândește amenințarea perversă a morții.

Uniunea Ucrainenilor din România, filiala Maramureș, a marcat cei doi ani de suferință a poporului ucrainean printr-un eveniment care a cuprins momente de reculegere, un marș pentru pace pornit de la sediul UUR din Sighet până la Punctul de Tecere al Frontierei spre Ucraina unde, pe malul românesc al Tisei, după intonarea imnurilor de stat ale celor două țări, au fost transmise mesaje anti-război, mesaje care au evidențiat solidaritatea româno – ucraineană, subliniindu-se suferințele și ororile care îndoliază poporul vecin.

Au rostit alocuțiuni deputatul Nicolae Miroslav Petrețchi – președintele Uniunii Ucrainenilor din România, Rudolf Stauder – prefectul Maramureșului, Grațian-Florin Pârvu – consulul României la Solotvino, Daniela Onița – Ivașcu – viceprimarul Sighetului, Florin Coman – Șeful Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră, Mirela Buftea – reprezentanta primarului Sighetului. După slujba de pomenire a victimelor agresiunii ruse din Ucraina a urmat un scurt program susținut de copii ucraineni, refugiați în orașul nostru, elevi la Liceul Taras Șevcenko.

Pacea, din păcate, nu se simte dinspre Răsărit, „ideologia” războiului este din ce în ce mai prezentă într-o lume a globalizării… înarmării. Cine va răspunde pentru declanșarea cu premeditare a pandemiei urii?…

Ion Mariș

Acum ştim cum se vor împărţi banii Sighetului în 2024.  Pe pagina de internet a Primăriei

(https://www.primaria-sighet.ro/ro/articol?slug=bugetul-sighetului-pentru-anul-2024-cel-mai-mare-din-ultimii-30-de-ani) se poate vedea cum se vor gospodări autorităţile locale în acest an. M-am uitat şi eu pe slide-urile din prezentarea Power Point, am constatat şi (mă) întreb:

Slide 4: Analiză parţială a cheltuielilor
La Proiecte FEN şi PNRR, la Execuţie  pentru 2023, e trecută suma de 33,9 mil lei. O listă de proiecte în execuţie în 2023 putem vedea şi noi? Pe acelaşi slide, la  Proiecţie 2024 tot la FEN şi PNRR scrie: 94,2 mil lei. O listă de proiecte cu care ne va bucura Primăria putem vedea de pe-acum?

Slide 5: Ponderea cheltuielilor în bugetul total general 2024
La alte cheltuieli suma alocată va fi: 60 mil lei. Ce înseamnă „alte cheltuieli”, mai clar?

Slide 6: Ponderea cheltuielilor finanţate strict din bugetul local 2024
La alte cheltuieli, suma alocată va fi de 49,60 mil lei. Mă umplu de mândrie patriotică locală văzând cât de multe milioane de lei are Sighetul pentru alte cheltuieli! Dacă mă folosesc de slide-urile 5 şi 6 şi fac o scădere 60-49,60, obţin 10, 4 milioane de lei. Aceste 10 milioane de unde vin, sau unde se duc?

Slide 22: Alte servicii în domeniul Culturii
Sprijin culte religioase: 250 mii lei. Câte culte religioase sunt, banii s-au dat după numărul de credincioşi ai fiecărui cult sau s-au împărţit egal la câte culte sunt?

Slide 28: Finanțări unități de învățământ din bugetul local
La  Școala gimnazială „Dr. I. M. de Apșa” se vor aloca 30,89 mii lei pentru reparaţie acoperiş sala de sport. Dar… Sala de sport a şcolii s-a inaugurat în 11 decembrie 2018.
(sursa:https://maramedia.ro/s-a-inaugurat-sala-de-sport-a-scolii-dr-ioan-mihalyi-de-apsa/)
S-a stricat acoperişul în 5 ani? Prea multe zburătoare şi-au găsit de stat la taifas pe acoperiş? Cine l-a pus? De unde s-au cumpărat materialele? Termene de garanţie, cumva?

Slide 37: Obiective de investiţii pentru 2024
Construire insule ecologice digitalizate. Se va realiza acest obiectiv cu 5,52 mil lei prin FEN, PNRR, iar 830 mii lei prin bugetul local. Poate ne spune – ­ în sfârsit ! – Primăria ce se face cu gunoiul sortat, unde se duce, unde se prelucrează?

Slide 38: Obiective de investiţii pentru 2024
Reabilitare străzi – progr. „Anghel Saligny” (str. Eroilor, Gh. Barițiu, Zimbrului, Locul Târgului, Corbului, Gării). Finanţare FEN, PNRR de 20 mil lei. Sunt depuse proiectele şi aprobate?

Tot la slide-ul 38, scrie la „Denumire obiectiv”: DALI pentru  Şcoala cu 16 clase va fi finanţat cu 317,73 mii lei? Primăria întâi a construit şcoala, acum vreo 30 de ani, şi abia acum îsi pune problema ce va face acolo? Cine răspunde pentru anii când şcoala a fost liberă… jafului?

Slide 39: Obiective de investiţii pentru 2024
Se face Actualizare DALI pentru Sala de spectacole „Viorel Costin” şi se scot din bugetul Primăriei 120 mii lei. Din când în când se face câte un DALI şi apoi… NIMIC!!! Parcă a fost făcut și un SF?! Serios, mai mult nu puteţi?

Tot la slide-ul 39 scrie:
Îmbunătăţirea eficienţei energetice în mun. Sighet: 41,65 mii lei de la bugetul local. Ce se face, mai exact? Suma e cam… subţirică şi s-ar putea să fie frig în iarna din 2024-2025… Poate că din banii ăştia se vor cumpăra nişte pături care să acopere blocurile, casele… Oare ne va spune cineva în ianuarie 2025 cum s-a făcut îmbunătăţirea energetică în municipiu, nu la un bloc, două, nu pentru o stradă, un cartier! Tot municipiul Sighetu Marmaţiei se va îmbunătăţi energetic…

Slide 40: Obiective de investiţii pentru 2024
Dacă studiul de fezabilitate pentru şoseaua de centură costă 752 mii lei, bani daţi din puşculiţa Primăriei locale, cât va costa atunci lucrarea? Sau… ajunge studiul de fezabilitate?

Slide 41: Studiu de fezabilitate pentru Piaţa agro-alimentară costă 122,57 mii lei
Studiul de fezabilitate pentru Piaţa agro-alimentară care, dacă ar fi fost refăcută ar fi costat 11 milioane de euro, unde e? Cât a costat?

Tot la slide-ul 41 scrie: Lucrare de demolare clădire str Plevnei nr. 3 cu 100 mii lei. Nu vi se pare cam mare suma, domnilor?

Slide 43: Obiective de investiţii pentru 2024
Regenerare urbană – securitatea spaţiilor publice cu 178 mii lei. Ce-o fi aia? Am luat nişte informaţii de pe  https://www.nord-vest.ro/wp-content/uploads/2020/10/Ghid-Regenerare-Urbana-Locuinte-Draft.pdf şi am găsit acolo ce înseamnă regenerare urbană: „Îmbunătăţirea confortului urban pentru marile ansambluri de locuinţe colective construite în perioada socialismului de stat”. Ca trăitor şi pe vremea „socialismului de stat”, n-am ştiut că puteam alege celălalt socialism, „socialismul particular”. Dacă prin securitatea spaţiilor publice se înţelege doar instalarea de camere de supraveghere video, asta nu împiedică infracţiunile. Singurul avantaj e că se pot prinde răufăcătorii mai uşor cu ajutorul înregistrărilor video. Pe aceeaşi temă a regenerării urbane, care e ceva de science – fiction, mai mult fiction, dacă vreţi mai multe informaţii, faceţi clic pe adresa de mai sus …

Slide 54: Lucrări de reparaţii şi întreţinere
Reparații (strat nou de asfalt) str. Al. Vlahuță, Căprioarei, Ignișului, Iapa (amenajare zona civică)
Cum se poate turna strat NOU de asfalt pe o stradă pe care n-a fost niciodată asfalt?? E vorba de strada Ignişului.

Slide 55: Lucrări de reparaţii şi întreţinere
Reparații cu asfalt str. Gh. Doja, Gh. Șincai, Șt. cel Mare  cu 500 mii lei.
Dacă nu se rezolvă problema cu fundaţia, tot timpul aceste străzi vor fi „vălurite”! În afară de asta, ajung oare banii? La slide-ul 41 se propune dărâmarea unei case cu 100 mii lei. Adică ori dărâmi 5 case, ori refaci 3 străzi care-s destul de lungi (scriu asta pentru cei din alte localităţi ale patriei), tot atâta costă!

Vom mai discuta la sfârşitul anului dacă promisiunile frumos prezentate în Power Point s-au realizat. Ar fi bine să fie toate, dar… să fim pregătiţi pentru orice. În fond, „promisiunea este capacitatea de a dezămăgi oamenii”. (Cyril V ernon Connolly; sursa:https://citate.ro/despre-promisiune/).

Horia Picu

La începutul acestei săptămâni am participat la ședința discutării bugetului pe 2024 și am rămas cu niște mirări și întrebări, care-și caută răspunsul.

Departe de mine gîndul de a comenta sau a contesta cifrele seci din prezentarea făcută de consilierul local N. Iuga (n-am studiile necesare), dar din fericire, am alte „veleități” cu care m-a înzestrat mama-natură: văz, miros, auz!

M-a frapat disproporționalitatea sălii de consiliu. Prea mult spațiu alocat ,,tribunei” aleșilor, cu cei 19 ,,sfetnici” (consilieri) pe două flancuri, blindat cu tehnologie de ultimă oră (de a vota la comandă!). În comparație, doar cîteva scaune, locul destinat publicului spectator. Cam 80% și 20% împărțirea ,,echidistantă”.
„Fumoarul” este amplasat pe coridorul aferent sălii de consiliu, acolo se fumează ,,în draci”, în dreptul geamului. Păi, dacă fumatul este interzis în locurile publice, Primăria face excepție? Tot fumul intră în sală și pentru un nefumător este crunt!

Am remarcat… căldura excesivă în toată instituția! Risipă totală! Pentru că e de unde!?…

Bugetul este aproape cu 50% mai mare decât cel din anul trecut și ca toate din ultimii 30 de ani?!

Auzul mi-a fost atras de frecvența cu care se repetau planuri și sume legate de cîini, adăposturi, hrană, legate tot de aceștia. Nimic despre oameni bătrîni neputincioși, azile, programe pentru ei. Sau poate cîinii sunt de preferat, neputînd contesta cele ce li se pun în cîrcă?! Mai latră și ei dar cine să-i bage-n seamă. Cîinii latră, bugetul se împarte!

M-a uimit de-a dreptul ușurința cu care s-a votat mărirea capitalulului social la Mara-Nord, cu 500 mii lei (sper că nu greșesc), sub motivația ,,să se termine odată cu problemele și criza de acolo, să se repare odată (furăciunile?) și să fie bine!” Cine ne garantează că se vor stopa furăciunile? Au dat socoteală cei de dinainte? Cum au predat gestiunea de-a lungul anilor. Atîta timp cît se vor „repara” devalizările din bani publici, din păcate nu prevăd o soartă mai bună a orașului.

La final ne-a fost proiectată o imagine cu un purceluș (pușculiță) din care, oricît se scutura, nu ieșea decît praful.
Eu le-aș scutura buzunarele și conturile celor aleși (de mult), să văd dacă iese numai praful! Sau praful lor o fi mai galben?!…

Ileana PISUC

Profitând de sfârșitul de săptămână cu vreme superbă, semnificativ mai caldă decât ar fi normal pentru mijlocul lunii februarie, am considerat că ar fi o zi perfectă pentru prima mea ieșire cu bicicleta din 2024.

Încărcat cu energie şi cu gândire pozitivă, am început să pedalez pe ruta Sighet – Coștiui, via Strada Mocăniței. Dar, din păcate, după aproximativ o jumătate de oră, această voie bună s-a transformat în tristețe şi chiar în oroare.

La marginea drumului, un imens morman de gunoaie cu o compoziție foarte variată. De la bucăți de moloz, plăci de azbociment, plastic, fier, inclusiv două picioare care, cândva, aparținuseră probabil unui cal.

Titlul articolului nu se referă doar la mizeriile pe care le vedeți în aceste poze, ci se referă și la persoanele care au fost capabile de o asemenea atrocitate.  Atrocitate nu numai  împotriva florei şi faunei, a pârâului Ronișoara, dar şi împotriva riveranilor. Locul unde s-au aruncat gunoaiele, probabil nu a fost ales la întâmplare… fiind plasat între două locații numite Bio Garden și Speranță pentru viitor. Chiar ironic!…

Dar nu putem să arătăm cu degetul numai la indivizii responsabili pentru această faptă. Probabil puținii neuroni din creierul unora nu pot să proceseze gravitatea şi impactul acțiunii lor.

Dacă e să analizăm situația la o scară mai mare, nici situația deșeurilor din Sighetu Marmației  nu este o poveste de succes. Deșeurile menajere selectate sunt  „deselectate” în drumul lor spre groapa comună… toate acestea „obligând” Sighetul să fie un oraș cu una dintre cele mai mari taxe de salubrizare din ţară.

Este profund trist și revoltător să vezi astfel de imagini cu gunoaie aruncate ilegal, având drept consecinţă degradarea mediului. Acțiunile iraționale și lipsite de grijă ale unor indivizi au un impact negativ major asupra naturii și comunității.

Aspectele cu privire la gestionarea deșeurilor în Sighetu Marmației sunt îngrijorătoare și merită atenția și implicarea autorităților și a comunității locale pentru a găsi soluții sustenabile. Este nevoie de EDUCAȚIE, reglementări clare, facilități adecvate de COLECTARE și RECICLARE, dar și SANCȚIUNI pentru cei care încalcă legea. Schimbarea vine prin eforturi colective – atât din partea instituțiilor, cât și a fiecărui cetățean care trebuie să fie conștient de impactul acțiunilor sale asupra mediului înconjurător. Prin conștientizare, respect reciproc și spirit civic putem păstra curățenia și proteja natura pentru generațiile viitoare.

Sighetul merită mult mai mult decât imaginile dezolante ale poluării!

Zoltan Navodarszky

De vreo „cinci săptămîni în balon” se joacă bătuta pe loc, joc popular la români devenit, în timp, un tipar existențial al nației care nu vrea să se debaraseze în ruptul capului de „moștenirea ancestrală de demult” (!!!)

Trimisul nostru special, mereu sub acoperire perfectă încît, pînă acum, nici noi nu i-am aflat numele adevărat, dovadă irefutabilă a profesionalismului său fără cusur și posedînd atestat de „profailăr de proximitate”, a fost găsit leșinat din cauza rîsului carpatin care l-a cuprins pe spațiul mioritic tot mai restrîns prin vînzări anterioare de tovarăși de drum, deveniți acum nefolositori.

Spitalizat fără a-și da seama, el și-a revenit miraculos după o vreme, cam ca  pacienții neștiind ce să îndruge după revenirea discutabilă din focul întrebărilor anchetatorilor chitiți să identifice făptuitorul numit „autor necunoscut”. Nimeni nu mai are bătăi de cap cînd asta se întîmplă… Aceasta este metoda eficientă, atît de bine dovedită în timp, a batistei pe țambalul acoperind oala care dă în clocot.

„Profailărul” a declarat că, după cazul „Monstrul din Caracal”, urmat de „Rezolvarea de la Colectiv” și „Povestea Vestitului Iorgovan” ajuns de rîsul lumii zburînd la rasul brazilor din Apuseni, magistral rezolvate folosind metoda amintită (adică batista pusă pe țambalul acoperind oala care dă în clocot) și renumitul caz al „scurtcircuitului cu trei focare” va intra obligatoriu în literatura de specialitate (dar de proastă calitate) demonstrînd cum se rezolvă un (ne)caz astfel încît „să fie bine, adică să nu fie rău și tot românul să prospere”!… Dormind apoi liniștit știind că sistemul lucrează pentru el. Dar nu în favoarea sa!…

Cazul DINCĂ, adică „Monstrul din Caracal”, a dat noi speranțe  pentru rezolvarea în „coadă de pește” a oricărui „necaz” cu implicații, implicări și „implicați” de ne doare capul. E drept că și noi, și ei, știm că nu se va face nimic, timpul așternîndu-și antifonizarea care amortizează orice zvon deranjant. Că nici acum, după 8 ani (și restul zile!) nu avem vreun rezultat în afara „cozii de pește” puțind îngrozitor. Chemat la fața locului, renumitul „Institut pentru expertiză” din Petroșani a dat verdictul corect: „Coada de pește care moare dar nu se predă”! (Ca „Garda”…) După cele 5 săptămîni scurse „ca nouri lungi pe șesuri” și după ce jarul, vîntul, ploaia, zăpada și „rîul, ramul” și-au jucat rolul, vin și anchetatorii cu „apropitarul” descătușat. Pe un rest de perete dărîmat, miracol !!! O gheată cu patina (timpului) pe ea, neavînd nici o urmă de fum, perfect conservată de focul rivalizînd în temperatură cu furnalele încinse de la Hunedoara de demult, acum reci bocnă prin nepăsarea umplînd strategic niște conturi personale bine ascunse prin paradisuri fiscale cu nume exotice. Cum o fi rămas ea intactă în urgia, acum stinsă? E sigur că o mînă miloasă o fi pus-o acolo pentru a fi strînsă la piept în lacimile acompaniind o partitură cacofonică. Pentru cauza accidentului se bat acum ca orbii  următorii actanți: scurtcircuitul, televizorul cu leduri, moldovenii de la grajduri, țigara nestinsă, mîna criminală, telefonul neînregistrat la S.T.S., oaspeții de la miezul nopții ajunși de neidentificat dar dispăruți strategic în miezul zilei, piromanul de proximitate acum de negăsit în aglomerație, plus amenințarea, trecută în uitare, a „finuțului” (Dan, căpitan de plai mioritic) băgînd spaima în dușmani cu „Bă, dau foc la tot!” alături de nevasta umplută de sînge dar care nu-și mai amintește nimic, brusc amnezică de la „fumul negru, înecăcios” izbind-o în față…

Liniștea așternută de vreo 4 zile pe toate posturile t.v. mă duce cu gîndul la batista acoperind țambalul pus pe oala clocotindă ca să nu dea pe-afară niscaiva „abureli” neprincipiale care pot avea consecințe nebănuite dar sigur extrem de neplăcute pentru vizitatorii cîndva la vedere pe-acolo dar acum aflați ba la tratament, ba în concediu medical, ba pe meleaguri exotice refuzînd extrădarea.

Îmi amintesc primele zile ale tragediei cînd, luați prin surprindere, anchetatorii refuzau obstinați să ia în calcul „mîna criminală”. Cînd tocmai ăsta era modul optim de a identifica „autorul necunoscut”!!

Tare s-au mai deprofesionalizat „anchetatorii timpurilor noi”!…

Oare ce mai trebuie să urmeze pentru ca lumea să uite? Nici nu termin bine acest gînd ticălos, că și apare (culmea, tot prin Prahova!) cazul care va rezolva „necazul” abătînd atenția publicului avînd nasul mutat din loc de duhoarea de hazna lăsată prea mult necurățată. Etc., etc., etc., etc…

Hai să nu mai pierdem timpul – tot mai scurt și întotdeauna ireversibil – umplînd la pagini sau vorbind a proasta de ne ia durerea de dinți de la curentul din gură. În scurtă vreme – că acuși zboară 8 ani ca la „Colectiv”! – vom afla următoarele: focul a fost pus de MÎNA CRIMINALĂ care mai întîi a încurcat ițele (adică firele) de la televizorul cu leduri încins la roșu (!!!!) pentru ca apoi să coboare scările rîzînd în hohote și fugind de-i sfîrîiau călcîiele. Așteptînd plecarea anchetatorilor care o tot dădeau de gard neștiind cum s-o scoată la capăt pentru a împăca și capra, și varza, mai ales că LUPUL DE PROXIMITATE era numai ochi și urechi, avînd grijă să nu cadă batista de pe țambalul acoperind oala dînd în clocot, în luna care s-a scurs  MÎNA CRIMINALĂ și-a șters fără grijă amprentele de pe grinzile din focul urgiei, nici măcar înnegrite de fum, făcînd imposibilă orice analiză. Ceea ce chiar se dorise! Sau voi ați crezut altceva??? De ce altfel ar fi lăsat să treacă atîta timp? Citind poestiri DAO afli că asta înseamnă „a acționa prin non-acțiune”…

Îmi vine în minte filmul „Blestemul Diamantului Sîngeriu” și mă gîndesc că nimic nu e întîmplător și că totul se plătește mai devreme sau mai tîrziu, într-un fel sau altul. Atîta doar că nu facem legăturile care trebuie. Mai ales că diamantele sînt, fără nici un dubiu, năclăite de sînge și durere. Înveșmîntate în suferință umană!

„Nu-i așa, boieri dumneavoastră, că avuțiile-s amăgitoare?…”

(În loc de EPILOG: m-am amuzat copios cînd GHEORGHITZĂ, proaspăt comandant al „armeții” române, proțăpit de curînd în funcție, năucește poporul profețind că vine apocalipsa războiului iscat de tiranul de la Răsărit care aproape că n-are habar de existența unui teritoriu numit Românica, producătoare de petrol, curent, gaz toate la preț peste un maximum european. Noi fiind… NATO!…

Mare tulbureală trebuie să fie în capul de general! Recomand ceaiul de dimineață cu bromură excedentar. Că uite ce face praful alb… de zahăr pudră!…)

Nicolae RĂDOI

Apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate!
Parafrazez un vers al unui cîntec de actualitate, care se potrivește mănușă celor ce urmează a fi spuse.
Mi-a fost ridicată mingea la fileu de un articol recent din ,,Salut Sighet”, legat de neputința și reaua voință înconjurătoare cu care parcă suntem blestemați în a perpetua în toate domeniile.
Omul întreprinzător cu inițiativă este pus la colț; musai trebuie să îi găsim o vină, că prea se crede deștept, că va sparge o dulce inerție pentru mulți (las-o așa ne-am obișnuit cu ea!), încît trebuie omorîtă din fașă!
,,Bine că e el deștept!”
Da’ nici noi nu ne lăsăm!
Invidii și răutăți au fost și-n alte timpuri. Dacă unul era mai harnic, mai chivernisit, era considerat un paria, un ,,dușman al poporului”! Un chiabur!
I se confiscau bunurile și era exilat în Bărăgan, în bordeie de pămînt, condamnat la moarte prin inaniție sau prin condițiile extreme în care trebuia să viețuiască.
Acasă, toată agoniseala lui, era împărțită la pleava societății care n-a făcut nimic doar a așteptat „oportunități” nemeritate. Ba tot dintre aceia erau aleși și ,,capii satului” (primarii), astfel că întreaga comunitate se ducea de rîpă!
Noi aveam Bărăganul, Canalul, pușcăriile politice, alții aveau Siberia, Gulagul. Fiecare își stîrpea elitele cu mijloacele proprii.

Inițiativa particulară pentru cei mai mulți, era o sinucidere, mai ales dacă riscai să faci și un credit bancar.
Acum mai e cît de cît o stabilitate predictibilă în ceea ce privește dobînda, dar în urmă cu 25 de ani, cînd noi am fost ,,pionieri” (nebuni, aș zice) și ne-am înhămat la căruța ,,privatizării” dobînzile erau înrobitoare. Pornind de la 10 – 15%, ajungeam la 240%, ba chiar la 400% .
Nu aveai cum ca într-o perioadă scurtă să te dezvolți și să poți să le dai o așa dobîndă.
Erai executat, lăsat în drum în pielea goală! Nu-i păsa nimănui!
Dacă puneai problema reeșalonării, erai privit ca un ciumat, ba îți aduna dobînda la dobîndă și îți creau un nou credit pe care îți era imposibil să-l mai plătești.
Lucram mai mult ,,în roșu”, pe pierderi!
De dinafară erai privit cu invidie, dar înăuntru era un stres continuu și aveai doar un singur scop; să vinzi și să scapi! Prin asta, marele perdant (pe lîngă tine) era și orașul.
Nu erau mulți cu inițiativă pe atunci, pentru care afacerea era însăși viața lor, făcută cu ,,sînge, lacrimi și sudoare”, plus credit înrobitor la bancă.
Pentru acei care au luat totul de-a gata, care s-au trezit cu ,,capital” peste noapte din tranzacții oneroase sau privatizări la ,,negru”, era normal să nu înțeleagă.
Am fost printre cei care ne-am pus casele la mezat și le-am pierdut!
Mulți s-au retras, și-au lins rănile și și-au jurat că nu mai fac.
S-a ales praful de multe visuri, s-au îngropat multe inițiative, care dacă erau stimulate, aduceau plus-valoare comunității sighetene. Din păcate au fost alese doar persoane nefaste la conducere (cu mici excepții), pornite pe căpătuială și interese proprii.
E o conspirație parcă a rea-voinței, a băgatului bețelor în roți, a neprofesionismului generalizat!

Părerea mea e că s-a instaurat așa o stare de lîncezeală care s-a cronicizat în 30 de ani, orașul e tot flămînd și gol, banii lui (ai noștri) se învîrt prin buzunare largi care nu se mai satură, nimeni nu-i aude plînsul; micilor întreprinzători li se pune călușul în gură, anii trec populația îmbătrînește iar tinerii o apucă încotro văd cu ochii!

Dar, niciodată să nu spui niciodată!
Evenimentele din ultimele zile legate de asasinarea liderului de opozitie rus Navalnîi, ne fac să medităm adînc.
El și-a prevăzut sfîrșitul și a lăsat un mesaj foarte sugestiv: ,,Să nu vă fie frică! Suntem puternici”!
Să nu ne resemnăm asemeni ciobănașului din Miorița în fața morții!
Lumea a evoluat, depinde de noi să ținem pasul cu Schimbarea!

Ileana PISUC