Pe drum mergând…

* „…me’rem şi la Kauflănd?” „Darră!…Peeste tăt!” (– dimineaţă şi marţi, două cumetre agale, pe corzo)
* Mai, după ploile reci. „…fiervechicum-pă-‘răăm!…, fiera-du-‘năăm!. .. (– atelaj cu badoage pe străzile de sub Deal – ea dolofană şi coloretă, el concentrat la mânat calul)
* Trece maşina şcolii de condus maşini de mare tonaj – uriaşă. Pe ea scrie cu litere tot aşa de mari „ŞCOALA”. „Asta da şcuală!” – exclamă o vilegiaturistă în trecere prin urbe.
* Încă din clasele primare, unii băieţi sunt pasionaţi de maşini. Exemplu: „Vrei o tură cu Be-eM-Veu’ ?” – strigă ei pe culoare, după unele colege liceene.
* Sărbătoarea poeziei ucrainiene la Sighet. Două doamne în costume „naţionale” de prin zona Tulcea: „Taka me douha ses’ia sukn’ia șoa s’ia împiedikuiu v n’iu!”: „Mi-e atât de lungă fusta asta, încât mă împiedic în ea!” (& J. C.)
* Admir norii albi, bogaţi, în nemişcare – cumulus. Oricât sunt de atent, nu le văd deplasarea. Ci, se destramă… Luând-o în toate părţile, rămâne mai nimic din ei.
* Acalmie. Pe o stradă, departe, povestim. Pe pajiştea moale, umbrele pomilor în formaţie stau, ore, încremenite.
* „…Aţi fost la Moscova?! Şi io am fost!… Numa’ aşa, să văd… Da’ mama o vândut răsărita!” ( – o cocoană apşancă, despre negoţul internaţional de seminţe ) ( & N. I.)
* „…vede numai înainte, pe de lături ceaţă…” „E’i, da! Samâie glavnâie…, numai lucrurile cele mai importante.” (– vrăjitoare la cafea)
* Grădini cu zeci de bujori – roşii, albi, roz, de la boboci la golaşi – cu irişi metalici, mai ales galben-cafenii, cu trandafiri de la noi, rezistenţi până-n noiembrie, cu iasomie… – fiecare casă cu colţul ei de rai! Chiar dacă ambrozia, de care legea ne apără, ne sufocă. Stânjeneii de care ziceam sunt nefotografiabili.
* Culoarul pieţei. „Ţigări, băieţi?” – întreabă o tipă nişte liceeni, privindu-i drept în ochi. „Cum ar fi Sighetu fără asemenea vânzători?” – îi întreb, ştiindu-i sportivi. „N-ar fi Sighet” – îmi răspunde unul dintre ei.
* Peugeot nou-nouţ. Alb. Dinăuntru: „Alou!… Să ‘iuă, noa! …Să grăiesc cu el odată!”
* „Da’ ce limbă vorbeşte ăsta? Că nu-nţeleg nimic!” (– fratele, despre frăţior)
* Arcadă de trandafiri, roşii, la bloc. O bancă, în şoaptă: „…ie’, în sara de Crăciun, o zîs căt’ă el…”
* Şef de plasă grăbit, fericit. Duce acasă: cartofi noi, salată, cireşe şi pătrunjel verde-verde – clar că toate pe alese…
* Iunie. Liceeni în practică pe străzile de departe. Trecând pe sub un cireş încărcat de cireşe, unul zice, privind sus-sus: “Mă’! Zinim la noapt’e?”
* Supermarket. Când să ia din raft pachetul de biscuiţi, aude o voce puternică: „Stimate client…!Magazinul nostru…”. „Ah!” – se-nspăimântă clientul, ducând mâna la inimă. Apoi izbucneşte-n râs cu fata de pe raionul de dulciuri (- „Deci hoţ!”), în hodorogeala publicităţii ininteligibile. (Oricum, mai bine decât inevitabilul, până deunăzi, „Jaga-Jaga”…)
* „Szimoná mint az időjárás. Márianá pe loc csinál.” ( – un întreprinzător, despre stilurile de lucru dintr-un birou)
* Nu găseşti, batăr ce-ai fa’ , în zona sinistrată din mijocul centrului sighetean-marmaţian: albăstruc, verdiuc, luhău, rupt în două, ţucă-l mama, horticognac sau concis: MONA.
* O casă cu trandafiri drepţi. Mă opresc, dau onorul. În grădină, o domniţă în capot. Plec mai departe. Aud sunetul foarfecii.

Consemnări Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* Aprilie, de-atâta mălin în floare, se-ndoaie gardurile. Dacă îl fotografiezi în zilele de după ploi, te urmează în aparat la greu. Câte un cărăbuş ostenit traversează o zi întreagă trotuarul, până la zidul orb. (- confesiune…)

* „Soru-mea are albeaţă la un ochi. Doctorul i-o spus că trebuie să se opereze. I-am spus să se ducă. Că n-are numa’ 69 de ani, nu-i aşe’ de bătrână să fie oarbă.” „Dară… – 80, 90!”… (- sexagenari la sfat)

* „Da’ de unde ş-o făcut ei atâtea?” „Noa, lucru’ în Italia şi fonduri e’ropene…”  (– moroşeni la sfat)

* Ropotă de cărăbuşi pe aleea cu castani. “Ai, cum dau de asfalt! Parcă-i grindină…” – îi zic bătrânei ce-i mătură. „Ceă? E’i, da, îs mulţi, nu s-or fa’ ciormani în pământ… Da’ tu unde stai p-aici?… Unde??…” În câteva zile, pe jos rămân singure elitrele, chihlimbarii… (- anul nonbisect…)

* E plin târgul mic şi trist de surâsuri VIP. Am fi buni de oraş-reclamă la servicii dentare… (- Muluşag Valley, Aleea Cuiului…)

* „…încet, încet!” – strigă tânăra mămică, aproape alergând după fecioraşul ei. Care încetineşte treptat bicicleta, până aproape de dezechilibrare… (- atât de cuminte…)

* La medic, la o oră de obicei aglomerată. De data asta aşteaptă numai vreo două-trei persoane. „Au fost mulţi de dimineaţă?” – întreb un bade de lângă mine. „Apăi, ştii cum îi, oamenii zin şi mărg…” – îmi răspunde el. Apoi, iese nevastă-sa din cabinet şi pleacă împreună – o aştepta. Apoi, intru şi eu şi aflu că de vină-i  calculatorul – „Calculatoorul, ce să-i faci?”… (Dumiriri…)

*  „…zice c-o apărut ceva medicament străin…” (- o stradă spre Solovan, o bătrână în drum, cealaltă în fereastra deschisă peste jumătate de trotuar, supraponderale amândouă)

* „…ş-am zis primăvară în loc de toamnă…, ş-o rââs de mine!…” (- băieţaş de mână cu părinţii, amândoi – vineri, după ore)

* „…şî doorm… şî stau pă feeisbuc…” (- corzo, pensionare la sfat)

* „Doauă piiţa şi doi hodăgi, vă rog!” (- cocoană dolofană sâmbăta la oraş)

* Pe sub ziduri, o stradă însorită, după zile reci, ploioase. „…Cum suntem… Numa’ un pic de soare o dat şi repede că’tăm umbra…” – mă depăşeşte un bătrân aşişderea. „…Şi apoi, nu ne place nici umbra. Nici, nici…” – încerc să completez. „În tinereţe ne plăceau toate, credeam că noi putem orice… Da’ vine vremea…, negreşit…” – se depărtează convorbitorul. (- poveste de Mai)

Consemnări de Marin SLUJERU




Pe drum mergând…

* O pereche vârstnică revine acasă de departe. Spre uşa de la intrare încetinesc, cărăruşa fiind plină de brânduşe.
* Obişnuiţii parcului central sighetean îşi reiau cu primăvara posturile tipice, ca într-un mic muzeu Tusaud al necunoscuţilor.
* Mov, roşu carmin – ciucalăi noi, bogaţi, din p.n.a., la caii căruţelor cu bălegar….”Şi brazda aşteaptă să fie întoarsă!” (D. A.)
* Corzo, Martie, vânt – ci, cuconiţa nu se lasă cuprinsă de blândul coleg.
* “ABC”…: “… Mulţumesc frumos!” “ Cu plăceree… La revedeeree!”
* Vânt şi fum de primăvară. Ziduri, porţi, ziduri. Perdele, când eşarfe, când drapele, speriind trecătorii.
* Grădinuţa fetelor, undeva pe Iza, în inima mea: „Apăi, să pune: pospan (verdeaţă de pus în mijlocul pâinii de nuntă – cepoi sau ţâpoi), sansiu (garofiţe), măieran (la clop, la feciori, de struţ, miroase fain), rozmarin (tăt la clop), verdeaţă (verde, măruntă, să pune roată, pe lângă clop), schinteuţă (roată pe lângă clop, pă firuţu’ de verdeaţă), t’idru (un pomuţ verde, tot pentru împodobit), lăcrâmioare, gura lupului, gura leului, bărbânoc (verde, de cunună la mirese), lalele, narcise, flori domneşti, muşcate, tătăişe – da’ aieste le ştii…”
* “Azt monta nagyon tetzet data trecută ce-am făcut:..” (- bucătăreasă, agale prin piaţă, lăudându-se)
* „N-am reuşit să prind sarca aia!” „…Ooh!… De-ar veni odată primăvara!” „E-aici!” (– stradă departe, un “fotografist” şi o gospodină venind din piaţă)
* „…’s atâta de tuioşă!”(- negustoreasă de peste Tisa, despre instalarea uitării recente)
* „Ţâgări îţi dau?” (- malacii de la intrarea în piaţa de halimente a Sighetului)
* O casă departe, pauza de prânz. Apropitarul coboară în fugă de pe bicicletă. Întârzie, însă, încurcat în cele lacăte, ce însuşi le-a pus, ratând ora.
* Fetiţă alergând după căţeluşa în lesă gonind de mama focului: “ Măi, c… gol!”
* Ieşirea piticilor de la cursuri. Cu câtă grijă îşi conduce nepoţica bunicul venit după ea… – şi el, ce cuminte-i, cu câtă grijă coboară treptele şcolii…
* Grădina Morii. Un băieţaş se tot învârte cu trotineta, face ture peste ture. Are o faţă imobilă, de sclav, nu de înţelept al jocului.
* „…am vorbit cu Ofelia, o zâs că vine imediat…” – se-aude în cafenea, referinţă renascentistă ce-mi aminteşte o alta, antică, de la blocuri: „Minervaa! Hăi, Minervăă!!” Ci, amândouă pălesc în faţa veritabilului: „Vai, tu, ce şică eşti!”
* “Socotitoarea” i-au pus nume colegii de clasă („clasa a 0”) celei mai pricepute fetiţe la matematică. Astăzi, însă, a făcut două greşeli la test. Blând, dl. învăţător i le explică. Mult lăudata salvează aparenţele: „Nu-i o moarte de viaţă!”
* Fată prin April – / fluierat stins, de depou,/ fine manevre. * Căţel în lesă – / doamna-l trage după ea,/ pe jos şi pe sus. * Adulţi sideraţi – / copil ţipând în local, / că-i primăvară. * Livada-n floare / pozez merii şi cântul / piţigoiului .
* „Noa, până-aici! Mai încolo-i holdă!” (– punct controversei)
* “ ’Nalt eşti, Doamne!” (văzând prostovani la treabă)
* “Ce frumoşi miei!” “Da’ vă plac? …Da’ ştiţi? – îs a’ lu’ Vasalie, nu-s a’ noastre…” (– în şoaptă, un ciobănaş cu vreo trei miele)
* „Egyedul vagy?” „Igen… Nem jo…, se más, se ugy…” (două orăşence cărunte)
* “Greu cu voi, care nu pricepeţi!” „Io? Cu două facultăţi? ‘Nda să-mi scrii!… (– profesor auto pe sărite, cu eleva sa)
* “Cu respect bună ziua! Sărbători deosbite!”
* “…Iar miroase aici a dohan!” “Da’ de unde! Noa, să-mi scrii!”
* “Ce-i cu tine, tu Ionucă? Eşti slabă scrisă!” (– neveste împotriva regimului…)
* “Amu ar trebui să porţi sugnă roşu cănit o’ neagră, că-i Post…! (– neveste împotriva blugilor şi a culorilor neon)

Consemnări de Marin SLUJERU




Pe drum mergând… (Marin Slujeru)

Preprimăvară…
* O stradă departe, aerul tare. Mă opresc în dreptul unui ABC. „…Do-on!” aud în spatele meu pe note (sol-mi), – o fetiţă, din braţele bunicii ei, care tocmai mă rugase “pardon!”.
* “…Îs la o cafea, vizavi de Primărie! Hai şi tu, Ioa’!” – comunică tilifonic un nene din cafeneaua din lateral de Primărie.
* “…Nici o problemă, ciau, ciau, ciao!” – încheie un şefuţ conversaţiunea la telefon.
* “…O vândut tăt, numa’ văcuţăle le-o lăsat. Astăzi o cumpărat fân. Doamne, ce-am ajuns!…” “Amu, dac-o vândut calu’, cu ce-or căra iarba la vaci?” (- neveste, sub Solovan)
* „…O expirat hăpt de ziua ta, tu, hăhăhă!” (- două neveste tinere râd din tot trupul şi paltoanele)
* După-amiază, o stradă de demult, case joase. O liceană îşi întoarce capul după fereastra deschisă de care tocmai a trecut. Are părul lung, mătăsos.
* Făurar, încă. Plin de soare, fluierări, prin pozele şi înregistrările din telefon.

La ieşirea din şcoală
* Un copilaş trânteşte în prostie, repetat, un pet. Alături, colegul admirator. Granitul funerar al scărilor amplifică zgomotul. Degeaba. Nimeni nu are nimic cu ei.
* “Ce mi-ai făcut?…Mie??” – se minunează o mămică de mărţişorul confecţionat de fie-sa, aranjându-i cu sârg codiţele sub căciuliţa roz. “Da, mami…. Mă laşi să ţin mâna pe geam?” “ Te laas!…” “Yess!!” – face fetiţa, fugind spre maşină.
* “Nici un week-end!… Avem de citit. Tot manualul, recapitulare!…” (- mămică aşteptându-şi odrasla)
* „…că-i de-acela, se’nervează şi aruncă ochelarii… (- şcoală, amiază, fetiţă, raport plâns către tati)
* „…Că m-o scos doamna la tablă… N-am ştiuut!… Că mi s-o dezlipit bascheţii noi roşii… Nuu! …Nu le-am făcut nimiic…” (- şcoală, amiază, o fetiţă, raport plâns către buni – care o eliberează de ghiozdanul de mers în but’in – şi care-i va lua două bluziţe şi un tricou şi nişte pantaloni scurţi, aducându-i, pe loc, la loc zâmbetul)

Martie
* Prin localuri au scos pe mese flori de primăvară – din plastic.
* Faţa ei luminată luminând. De la ce-i atât de luminată?!
* Tineri, prima plimbare de mână, pe străzile de departe, cât mai înceată.
* “Tăt’e mă dor!… Îmi tăt miros mânurile, că am tăiat oaia… Prea tare o lozit-o berbecu… El s-o făcut tăt mai mare, ea o slăbit la jumătate… Ş-amu, câinele doarme şi berbecu’ păze’ curtea, cu coarnele lui întoarse şi răsîntoarse… Nu intră nimenea, că odată-i cu roata-n sus.” (- biciclistă de la marginea oraşului)
* Linişte totală în sala de mese. Copiii de la „aferschool” au plecat în câteva secunde. Ospătăriţa iese cu o tavă mare plină cu pahare goale. Au băut-o toată, le place apa rece! Pe mese lalele multe, divers colorate, unele îndoite – naturale…. …
* O casă cu uşi, ferestre, deschise, stăpânul în poartă. La maximum “Balada”. S-o fotografiem!…
* “Bună zâua! Abia răsuflăm, amândoi…” (- sexagenari)
* “Un leu punga??” “E bio, dispare.” „De ce să dispară, dacă o plătesc?” (ABC)
* Un hipster pe corzo, în vânt, tare subţire. Doar rama groasă a ochelarilor îl ţine la pământ.
* “Unde-i Iza? N-o poţi vedea de gunoaie…” („fotografist” idealist, după Vântoasele de Martie)
* La pozat, la Iza. Pauză când îmi apar trecutele fotografii.
* “…o zis că-i insult câinele. Că a ei câine nu latră. Că are paşaport de Franţa…” (- vecina domnişoarei de la bloc)
* “ Mâine-i are?” “Mâine, poimâine… Totuşi, e la sat, nu-i la oraş.” “ …E’i, e’i, alaltămâine! Bine, dară!…” (la ghişeul de mandate poştale, o nevastă căruntă cu oficianta)
* – Din care-aveţi? / – Zebra./ – Zebra nu. Da’ Kent ai?/ – Are băiatu’. (- în faţă la Liceul ucrainean)




Sighetul la zi(d) – Sighetul, mare… adăpost!

Orașul nostru astăzi e-un mare adăpost:
Se plimbă cățelușii prin parcuri, fără rost,
Iar oamenii, săracii, evită-n mod discret
Să lupte cu “natura” și lipsa de… respect!


Ras Publica




Pe drum mergând… (Marin Slujeru)

* 15 Ianuarie. Ninge rar pe strada „Eminescu”. Salutul preferat al Poetului: „Trăiască naţia!” / „- Sus cu dânsa!”
* „…şi culoarea asta, verde, nu-i chiar aşa hidoasă, dar pe rochiţă, nu pe pantalon!…” (– două liceene după ore)
* ” O zis că-i în faţă la Catena, tu!” „Noa, hai să me’r’em la ea!… Că nu-i departe Acatena aia…” (- plimbăreţe mascate jâb)
* „Hai, noroc! Cum trăieşti?”
* “Noa, me’rem? / Me’rem, dară!”
* “ Când am văzut c-o făcut drum nou pă sub obreje, am rămas afiş… La noi este că n-au asfalt nici pă drumu’ ţării…” (– mutare de cartier)
* “…Nu mai pun suflet… şi de ştiu, nu spun… să mă ştie de proastă… îi mai bine!” (– din experienţa unei bucătărese cu …patronatul)
* “Nu serviţi o hreanzlă?” (– ospătăriţă îmbiind unicul client )
* „Alo! …Sunt corigentă sau repe…?… Repetentă, aha!… Ea budu…” (– pe lângă o fabrică de diplomă din oraş)
* „…Spune tăt la doctor, ma’mă! – mi-o zâs.” „Ce să zâc?” „Tăt să zâci!” „Şi am zâs: mi-o murit mama, mi-o murit tata, mi-o murit bărbatu’… Ş-apoi acela mi-o pus capătu’!” (– două vârstnice de sub Solovan)
* “Aszt montam…!” – repetă a nu ştiu câtea oară …anyuka, după nenumăraţi “gyere!”. Băieţaşul sparge metodic pojghiţa de pe toate bălţile, ci răspunde la un moment dat: “Jövök, jövök, jövök…!”, pentru toate bălţile-dăţile. Apoi aleargă după maică-sa. (– ecoul străzii spre Martie)
* „…Noa, mă duc, rămâi cu bine! Dacă mai apuc tr’i femei ca tine, nu mai ajung…” (– băbucă, poveşti, spre Martie)
“…mikor lesz lilion!….” (– februarie luminat, băbucă în capoate, neîncrezătoare)

***
(Pe culoarul Pieţii)
– Tu, Mări! Uită-te la gat’e! Cât îs de mândru împăturate!” (– o voce dinspre tarabe)
– Împăturite!… (– un observator, către un tânăr din zonă)
– Ţâgări, ţâgări!…(– tânărul zâmbind subţire)

***
(Aşteptând la doctor)
– …N-am crezut c-a fi atâta lume vinerea… Amu cu gripile aieste, atâta controlează… Noa, şi-i început de an… Pierdem autobuzu… Amu, dac-am zinit…
…- Ş-amu-s două săptămâni, până-n noapte am stat la doctor! Am ajuns la PECO tăt făcând cu mâna, până mi s-o scrintit. De-acolo m-o luat unu până-n Bârsana, apoi iară pă jos… Norocu’ meu c-o trecut pă lângă mine un prunc ş-o întors – era de la noi. Am sunat-o pe nevastă-mea să m-aştepte cu de tăte’, că vin acasă cu lemuzina. …Din Botiza-s!
…- Uă, amu şi să-mi cadă mâna pe jos, n-ar opri nime’!… Când eram mai tânără, opre’u tăţi: “Da’ unde meri, hăi?”
– …O lăsat familia ş-o plecat cu alta, de pe internet. Ce fac şi internetele aiestea!… ”
– …Şi te-ai predat cu tă’te pemintelei?
– Cu tă’te, da…, ioai!…
– Şi ce te macină?
– Că s-o ur’nit acoperişul de la grajd ieri noapte, de la ploaie…
– L-or tomni, nu-ţi fa’ griji!…
– L-o tomnit nepotu’ dimineaţă, da’ …, ioai!…”
– Da’ pă asta o ştiţi? Un băiet era la pescuit. Scot’e’ numa’ peşti mici. Lângă el se pune un om bătrân, unu care trăie’ sângur; ave’ o rudă, o sfoară cu o râmă, un cocean… Şi începe să scoată nişte peşti mari, frumoşi, unu’ după altu’!… Da’ imediat ce-i scot’e’, îi arunca înapoi în apă.
“ De ce faci treaba asta, unch’e’?” – l-o întrebat tânărul. “Că mi-i tigaia mică” – i-o răspuns moşu’.

Consemnări de Marin SLUJERU




Sighetul la zi(d) – Primul proiect „cool” la Sighet: treceri de pietoni acvatice!

2019 începe excelent pentru sigheteni: se implementează proiectul-pilot de construire a unui bazin de înot la Sighet! În prima etapă, străzile orașului au fost pregătite pentru a ne obișnui cu apă ca la… bazin. Apa băltește la loc de cinste pe arterele principale, iar la trecerile de pietoni, cetățenii au ”șansa” de a testa jocul (pardon, înotul!) de glezne! Să ne rugăm pentru un an suficient de ploios, pentru ca străzile din bazinul sighetean să-și păstreze nivelul constant de apă. Domnu’… ajute!

Salut, Sighet!




Pe drum mergând… (Marin Slujeru)

* În faţă la supermarket fulguie intensiv. Tinere mămici în culori aprinse, cu droaia de prunci aferentă, s-au prins în vârtejul ninsorii – cerşesc intensiv. (Prima ninsoare)
* O cantină-restaurant. “…Auzi? Nu se-aude nimic! Le-au şi dat să mănânce…” (– despre piticii tocmai intraţi în sala lor, veseli nevoie mare). Aceeaşi locaţie, o masă plină de lucrători (dublu) de la o firmă. Mănâncă amuţiţi, în singurătate. Deasupra lor o cupolă de trudă. (Linişti)
* “V-am ajuns şi vă-ntrec!” “Cât de bine-am ispră’it! Şi tu?” (– negustorese pe centru, pe lângă biciclete, sâmbătă după-amiază)
* 15 decembrie. Tineri de-aiurea în port popular, între două fumuri de ţigară, aşteaptă să interpreteze datinile de Crăciun şi Anul Nou. Că doar e zonă specifică. Şi este doar începutul. Copiile asaltează prototipul – “fără număr, fără număr”, înainte şi după Sărbători.
* „Copiii de astăzi sunt foarte obraznici. Nu se compoartă cum am purtat noi.” (– vârstnice la pletyka)
* “Mă! Lăudăm pa Iisus!” “În veci amin!” (– doi feciori) “Ne vedem p’în Vălieni, Ilea’!” (– două neveste) “Mai treb’e să-mi dai două sute tr’izăci de mn’ii!” (– alte două)febra şopingăluitului la Oraş, de Sărbători.
* Prima ninsoare la blocuri. O mămică stă cu copilaşul în braţe. “ Ce atent se uită!” – observă un trecător. “N-o mai văzut din astea până astăzi…” – răspunde femeia privindu-şi copilul dusă… (Triplu debut)
* „Salut! Ce mai faci?” „Apăi, nimica nu mai fac! Lucru ş-atât!” (– un sexagenar liber, cu un congener în serviciu, în pre-Sărbători)
* Decembrie, spre seară. Nişte adolescenţi vin de la Grădina Morii , sub prime becuri aprinse. Ritm alert, geci viu colorate. Plouă de rupe. Lor nu. (Drum luminat…)
* Sighet. Pe străzile dinspre centru, maşinile sunt parcate până-n ziduri şi garduri. „De milyen szemtelen emberek, vai de mine!” “De hogy emberek!… Néhány kölykőt…” (– o bătrânică ocolind pe carosabil, urmată de ginerele ei)
* „O perişoară şi un ardel!” – dă comanda la bucătărie ospătăriţa, intimă rău cu limba româna. (În plastic grai…)
* “Am deschis sala de sus. Dacă nu credeţ, veniţ să vă convingeţ!” (– reklám)
* “Închiriem spaţiu la subsol.” (– ofertă în oraşul părăsit)
* Pereche “de argint” plimbându-se între Sărbători. Îşi petrec. Dacă întâlnesc vreun cunoscut, se cam grăbesc, fără supărare…
* Zilele astea, dacă priveşti atent grădinile, curţile, sigur vei zări vreo oală roşie găurită întoarsă pe vreun morcovit cu tăciuni şi măturice. (– peisaj de iarnă)
* Un tip elegant prin ninsoare, cu linia pardesiului imaculată. Se vede că este cine să-l „inşpecteze” când iese din casă…
* E un ger de-mi halucinează obrajii din copilărie…
* “…are tri băi, cu muzică!…, interfon, bă!… şi eu m-am spalat la ciotornă!…” (– vânzător de ţâgări-ţâgări, despre fecioru-său)
* “ …Fiecare constructor spun în alte feluri!… Da’ mai am puţin şi termin… Pă cînd ‘a fi gata, frumoasă, curată, m-or scoate cuconii din ea… Asta sută-n sută!… Ce să ţână acolo o mortăciune?” (– bolnav în sala de aşteptare)
“…Da, n-am griji, mi-i bine, da-s zăpăcit de cap… Patu’ şi televizoru’, televizoru’ şi patu’ toată ziua…Noaptea stau treaz, mănânc, m-am îngrăşat 5 kile în Sărbătorile astea, şniţele, grătare. Ziua dorm”. (– tânăr pensionat de boală, la control)

Consemnări de Marin SLUJERU




Moșul a cedat la Sighet!

Senzațional! Azi, 16 decembrie 2018, sub povara zăpezii, Moșul a fost luat pe nepregătite… a îngenuncheat în fața naturii… Doamne-ajută să ieșim cu bine din iarnă!

Salut… iarna!

(foto: Salut, Sighet!)




Pe drum mergând… (Marin Slujeru)

* „La câţi bani am dat, mn’ie nu-mi dă ordine nimeni!” (– nou cadru bugetar, faţă cu sarcinile de servici’)
* Plăcinte burduşite cu brânză, plus mărar: “’mboboşe’te, nu numa’ aşe’, un pic de brânză răzuită pă ele şi “na, ţân’e!”.
* Culoar de “poniclenică”: “Eu p’aici n-am avut cărare, de când îs!” (- o nonagenară de pe sate)
* „…Da’ de ce n-aveţi? Sunteţi supărat cu banii?” – întreabă negustoreasa un client. „Ie’ -i cu banii!” – arată acesta spre nevastă-sa.
* “Iii, buni! Am făcut o mie şase sute nouăsprezece de paşi!” – zice nepoţelul consultându-şi pedometrul.
* Aleea pietonală. O altă “buni” împinge tricileta nepoţelului. Acesta, cu burtica-n sus, se face că pedalează,înfulecând dintr-o “codrenească”…
* “Ce umbli cu şogăii aieştia?!” (- un hotenar către un prieten însoţit de nişte amici sigheteni…)
* “ Cren-vuşti, creen-vurşti, crem-vuşti!” –silabisesc tot mai tare nişte copii la bloc. (- sâmbătă, lecţia de gramatică)
* “…Bine, Vasi’! Bun, merci! Pa, pa, pa!…” (– şefuţ tolănit la telefon, allegretto)
* “Numa’ mi să taie picioarele… Mi-am luat undiţă pă când ies la pensie… De 4 ani stă-n cui… Ba nu, am pescuit o dată un covoraş căzut de la etajul 4, al unei doamne…” (– sală de aşteptare la medic).
* „…O zîs că ie’ el compleu nou de la ruşi, dint’acela fain, să nu cumpăr, feri’, doamne!…” ( nevastă tânără, la mobil)
* La Puskapor. Mă pregătesc să închipuiesc Iza. Mă uit în stânga, în dreapta, să nu mă vadă nimeni – atâta-i de frumoasă…
“…Dăde’ cu picioru-n tine, nu era fault!… Cine să joace?… Dacă ăştia ne-o bătut, ăia ne omoară!…” (- gimnazist la telefon, ieşind de la ora de foLbal şi huliganism liber din şcoală)
* „Aşteaptă, Codruţa!” zice bunica. “Dacă nu vreau, noaa!” – se-ntoarce nepoata cu bundiţa ei şi bate cu cizmuliţa roşie-n trotuar…
* …”De ce?” – o întreabă frumos bunica. “Pentru că.” – o lămureşte nepoţica.
* Pe la 12, lângă un liceu: “Wow, ce lumină, tu! Nici n-am ştiut” – se pisicesc nişte boboace, ieşind din barul motorizat, cu covor de chiştoace la intrare.
* „Pâine de-a Noast’ă aveţi?” – intră val-vârtej o gospodină în ABC-ul de la bloc.
“…Stăi, să-ţi spun eu una: Frunzulică, mândrior, / Tânără te-ai dat la dor!…” ( – sexagenari privind …lumea)
* „ Vai, tu, gagica, ce elegantă eşti!” – strigă de peste trotuar o tânără. „Mulţumesc!” – răspunde dama vizată, ţanţoşă, pe tocuri, într-un costumaş în carouri. „.. Gândeşti că eşti o mochetă!” – continuă tânăra coborând vocea, cât s-o audă trecătorii.
* Piaţa Halimentară „Ţâgări, ţâgări” a Sighetului.  “ Să facem sămădaşu’?” – întreabă vârstnica moroşancă. “Să-l facem…” – zice clienta. “ Sunătoarea patru lei, mintă şe’să lei, chiminoc, busuioc… – 17 lei tăt’e..” “ Lasă 20, mătuşe!” “ Nu-mi treabă mnie pomană de la nime’, doamnă!”
* “Cuza-Vodă”, dialog esoteric: “Nu loaţ’ lapte, doamnă?” “Azi îi mn’ercuri!”
* Nevastă către o alta: „ …Câţi ani ai, tu? 57, aşe’-i? Io tăt’e le știu, de pe feisbuc. Tu nu ştii n’imn’ică!” (“…Auzi-le: „de pe feisbuc”…!” – remarcă o tânărucă.)

Consemnări:
Marin SLUJERU




Pe drum mergând… (consemnări de Marin Slujeru)

prof. Marin Slujeru

* Doamnă policolor, cu ţoacla pe trotuar, muşcă alene dintr-un măr.
* Oameni mai mulţi, mai aproape, în parc – s-a anunţat ultima zi de toamnă cu soare.
* „Facem un grătar la noi la cabană, me’rem cu măşina!” (– vineri, liceeni spre Autogară)
* „Ileană, când mer’i vezi să vii, că avem de băgat în portbagaj un sac de…” (– colegi de serviciu)
* Bărbat la oraş, într-un „handsfree”: „Grăie mai tare, că tare-ncet te-aud p-aicea, e-o larmă de numa’!”
* “…Tăt umblăm şi numa’ nu ne gătăm!…” (– sâmbătă, două negustorese supraîncărcate, întâlnindu-se iar)
* O vitrină de cafenea – dincolo, lan de fete color. Bătrânelul trecând îşi întoarce privirea. Pe centru, Octombrie străluceşte „în tătă forma”.
* „…cu feisbucu’ lui cu tot! Numa’ fotografiază ş-apoi post’e’!” (– vâji la blocuri)
* “Stăi un pt’ic, că şi eu am umblet’ele mele – după apă, după votcă, după vin…!” (– sâmbătă, corzo, şef de plasă)
* “…Dacă mă-nblochezi, pă mine mă-nblochezi definitiv, nu numa’ la “Mesaje”, să ştiu o treabă!” (– puştoaice povestind)
* “…Plin de haine aţi avut!… ‘Ce nu le-aţi folosit?… Ş-amu n-aveţi haine!:..” (– tătic, către puberii din casă)
* “Alo! Amu ietucă ajung, de la Piaţa ruşilor vin!… Am fo’ să văd ce pânzături o mai ieşit…” (nevastă raportând sacoşele pline)
* “…Te bagă-n calculator şi tăt’e…” (– mătuşă convorbind în năframă)
* “Fh’ii, cald îi!” (– Octombrie, soare, femeie îmbrăcată de Noiembrie)
* Bunici aşteptând la doctor: “ …Cel mai mare un’ţi-i?” “La Pompieri.” “Bun-bun-bun-bun!…”
* „Ce faci, mă?” „Ce vreau! Da’ tu?” „N’imn’ic.” „E’i!…” (la „Jocuri”)

Consemnări: Marin SLUJERU




Pe drum mergând… (consemnări de Marin SLUJERU)

Marin Slujeru

* “…Sara, …la noapte! Sâmt acasă!” (- mândră ieşind în fugă dintr-o maşină)
* “…umblu în Italia din 2012…, pă agricultură…”( – albă, uscăţivă, la mobil)
* “ …Ia-o:…!”…, “ A cui ‘i?”…, “ De lângă noi…, femeia lu’…” (- bărbaţi tineri, la o terasă)
* “O aţipit profu’ la oră. Nişte fete am râs. “Ce, vă strâng chiloţii?” – ne-o zis.”
* “Ne uităm la fiecare bănuţ…” ( – nevasta, din spatele bărbatului privind insistent vitrina cu scule de pescuit)
* „Evelina, stăi, nu fugi, hai înapoie!”
* „Nu, nu el! Da’ îmi place de unu’! Îl cheamă…, din clasă de la noi!” Haaa!!” (- gimnazişti)
* „Se’!” ( – licean trecând zebra în fugă; nici măcar „ser’!”)
* „…Era bine…, n-o sâmţât nimic…, numa’ s-o dus la analize şi…” ( – neveste cu sacoşele pline)
* “Mindegy…, cât de cât…!”
* „Capoţiăl, capoţiăl!” (- pe culoarul pieţei)
* „Alo, bă! Tăieţ-o pă Câmpulung, că-n Sighet vă rup picioarele!” ( – mamă eroină minoră, de-a lungul centrulului).
* Blondina şi-a tatuat o frunză color pe braţ. Habar n-are de “A căzut o frunză-n calea ta…”!
* Plete-n vântul auriu, picioare bronzate, biciclişti pe trotuar. Prin cafenele, feţişoare luminate tainic, ascunse în i-phon-uri.

Consemnări: Marin SLUJERU




Mătușa se-nchină… mobil!

Mătușă Floare, m-am gândit să-ți fac
Un cântec fain de ți-a si pe plac,
Un cântec nou și mai ales util
Să-l și auzi ușor de pe mobil.

Îngenunchezi cu râvnă și credință
Că-n fața tehnicii ai umilință,
Și știi să spui din suflet ce te doare
Chiar de-i căldură mare sau răcoare.

Oriunde te-a găsi cel ce te cheamă,
Tu ai ce-i spune bag de seamă:
Și-a tot grăit mătușa în mobil,
Că-i la oraș un ptic, l-al ei coptil.

Și-acu se-așează în genunchi că-i simplu,
Printre sacoșe ca să-i treacă timpu:
“Că-i tare bine, Ioane, la oraș
Iau rata și-s acasă mintenaș!”

Ras Publica