În completarea textului domnului profesor Ardeleanu, oferim cititorilor două mărturii memorialistice care subliniază personalitatea marelui intelectual sighetean, prof. Irina Berinde. Prima aparține episcopului greo-catolic Ioan Ploscaru de la Lugoj, cea de a doua profesorului Aurel Vișovan.
„Am început la Lugoj în 1941 o serie de devoțiuni la biserică, în același timp am preluat conducerea congregației mariane de femei, care își ținea întrunirile la Școala normală în fiecare duminică. Președintă era o refugiată de la Sighet – domnișoara profesoară Irina Berinde. Treptat, am introdus devoțiunea Preasfintei Inimi în primele vineri ale lunii, cu slujbe de seara, spovedanii și cuminecări dese. Aceste programe spirituale au ridicat moralul credincioșilor și i-au pregătit pentru marea lovitură dată Bisericii noastre în anul 1948, prin suprimarea ei.” (Ioan Ploscaru, Bucurii și speranțe)
*
„Era în 1965, primul meu Paști liber după 16 ani de închisoare… Deodată, în faţa casei se opreşte o maşină luxoasă, o Volga mare, neagră, din care coboară surâzând Ghiţă Negrea, contabilul-şef de la cooperativa unde lucram. Venise să o stropească pe sora mea… După ce s-a servit câte ceva, ca de Paşti, şi a ciocnit cu noi tradiţionalul ou roşu, îmi zice: – Aurel, desigur tu n-ai mai fost de mult la stropit. Ştii ce? Hai cu mine, s-o stropim pe profesoara Irina Berinde. Este bătrână, singură şi cu certitudine că s-ar bucura mult.
Îmi aminteam de domnişoara Berinde. Fusese directoare la Liceul „Domniţa Ileana”, liceul de fete, unde am predat şi eu ca suplinitor până în 1948. Era o fiinţă cu totul deosebită, distinsă şi foarte religioasă, conducătoarea unui grup de rugăciune al femeilor greco-catolice, ceea ce, desigur, a condus la îndepărtarea ei de la catedră mai târziu. Era licenţiată în ştiinţe: matematică, fizică şi chimie şi doctor în filosofie. Era un privilegiu să poţi sta cu ea de vorbă! Am acceptat repede ideea de a merge s-o întâlnesc. Scotocind prin dulapul nepoţilor, am găsit o sticlă de parfum; şi iată-mă aşezat confortabil în maşina lui Ghiţă, care se îndrepta undeva spre gară.
A fost într-adevăr mare bucuria revederii!… Ne-am amintit de anii când predam la acelaşi liceu, iar acum nu-şi ascundea simpatia faţă de mine, ca şi faţă de toţi ceilalţi care ne-am ridicat împotriva ateo-comunismului. Mi-a spus că suferinţa din închisori este o suferinţă binecuvântată de Dumnezeu. Cuvintele ei au fost un balsam pentru mine.” (Aurel Vișovan, Dincoace de gratii)
Autor, preot prof. Marius Vișovan
Mulțumesc frumos părinte Vișovan. Eu scriu despre Irina Berinde – mai cu seamă – ca ziarist. A fost prima femeie de la noi, care a publicat – în perioada interbelică- în presa maramureșeană, începând cu „Sfatul”, dar mai ales în „Dumineca”. Ar fi interesant de știut, dacă nepoata dumisale, Bibiana Berinde (de la Cluj), mai există.
Cu stimă, Ardeleanu
Da, trebuie mentionat articolul din Sfatul ! E de mare importanta mesajul sau de promovare a invatamantului romanesc pentru fete !
Nu am din pacate informatii despre persoane din familia dansei.
Da,Sighetul a avut oameni de valoare cu o inalta tinuta morala si educatie profesionala si spirituala!Este bine ca mai sunt oameni care-si amintesc de aceste personalitati si le fac cunoscute!
Barcan Gheorghe
Ma bucur mult de prezenta in emisie a acestei referinte cu privire la D-ra Berinde, profesoara multidisciplinara si doctor in filozofie, un reper moral, spiritual si national de exceptie, in acele vremi, dar cu o atat de necesara reverberatie si pentru timpurile de azi. Asa cum am mai amintit, am avut onoarea si placerea sa-i audiez cursurile de matematica pentru o clasa de liceu, inainte de 1948, cand alaturi de alti onorati profesori, amintiti, cu acelas statut moral si spiritual, au conserevat si intretinut sentimentele spiritual religioase printre elrvi, atat de vehement atacate de ideologia vremii. Prezenta sa in fata elevilor exprima atata bunatate, detasata cu totul de „indulgenta”, mult mai profunda si peste aceasta. Prin cuvant, imbold si atitudine, atunci prezente, doar prin „atitudine”si pesonalitate mai apoi, a determinat o atmosfera moral- religioasa puternica printre elevi, amprenta ce s-a conservat si pentru timpurile mai grele ce au urmat. Cu plecaciune si omagiu fata de D-ra prof. Berinde, care este acuma in rasplata cereasca cuvenita.
Frumoase ganduri, o marturie autentica.