Actualitate Cultură

O sigheteancă la… Dolhasca! (prof. Aurelia Vișovan)

image_printPrinteaza
prof. Aurelia Vișovan

Ați auzit de comuna Dolhasca? Acum e oraș. Da, ați ghicit! E în județul Suceava, poate ați și trecut pe acolo, acceleratul Timișoara – Iași oprește acolo, înainte de Pașcani. Am înțeles că acum are un centru civic frumos și alte realizări, dar experiența mea acolo a fost mult diferită, acum 66 de ani….

Era în 1953…. La terminarea facultății, prin repartiție ministerială mă prezint la post pe data de 15 august, ca profesoară de matematică la Dolhasca, drumul din Sighet până acolo cu trenul (cel puțin avea gară!… e ceva…), prima impresie dezolantă, casele nu aveau garduri, purceii și găinile se plimbau dintr-o curte în alta… nu fusesem niciodată în Moldova până atunci (a nu se confunda cu Bucovina, care începea cu vreo 3 sate mai la nord, acolo gospodăriile erau mult mai aranjate).

M-am prezentat la școală, am vorbit cu directoarea, mi s-a spus că școala începe la 1 septembrie, am primit o primă de instalare de 500 de lei, am căutat chirie, am găsit o cameră frumoasă, curată, proprietara se numea Madam Crăciun (am aflat apoi că în sat toate erau Madam) când am pus problema mâncării mi-a spus că ei pleacă la lucru de dimineața până seara și nu se pot ocupa. O singură dată mi-a dat din mâncarea ei -mămăligă cu prune! – când am vrut să-mi fac un ceai a spus că nu se poate doar dacă fac foc în curte. De citit, citeam seara la lampa cu petrol.

Ca să nu mor de foame m-am deplasat la Pașcani și mi-am cumpărat alimente, dar n-aveam unde găti, am mâncat hrană rece timp de o lună. O singură dată m-a invitat o învățătoare să mănânc la ea, avea un frate deținut politic de aceea părinții păreau foarte triști. Neavând apă curentă, m-am dus la Fălticeni la coafor să mă spăl pe cap dar când am văzut că nu aveau uscător și că femeile plecau acasă cu părul ud, am renunțat…

Nu am mai rezistat și m-am dus la București să cer transferul dar nu mi s-a acordat și am venit acasă la Sighet pur și simplu. S-a dus tata la Suceava și a stat o săptămână la ușa inspectorului Riemer, care, după ce l-a tot dus cu vorba în mod exasperant (vai, dar noi aveam planuri mari cu tovarășa profesoară, de ce să plece de la noi?), i-a dat în cele din urmă transferul, dar nu i-au mai ajuns banii de tren, a luat bilet doar până la Vișeu.

Pe când s-a rezolvat cu transferul, anul școlar era deja început și nu am mai putut ocupa post de profesor de matematică, așa că mi s-a dat să predau… limba rusă(!) la școala de la Cămara. Nu era o idee chiar absurdă, eu având 10 la rusă și în liceu și în facultate. Inspectorul a vrut sa-mi dea o șansă de a nu fi șomeră anul acela… și n-a fost rău. Mi -am făcut datoria și ca profesoară (improvizată) de rusă.

Iar în anul următor – 1954- am venit la Liceul „Dragoș Vodă” căruia i-am închinat toată competența și dăruirea mea pentru mai bine de 3 decenii…

Prof. Aurelia VIȘOVAN

Foto: www.catchy.ro

oferta-wise

3 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Cred ca multi dintre profesorii ajunsi prin repartitie ( in perioada comunista ) in zone foarte indepartate de Maramures ( asa era politica ! ) se pot regasi ( partial ) in amintirile de mai sus…

    Dar ca sa fim onesti, nici altii …( mai ales din orase mari), aruncati in Maramures , nu erau totdeauna foarte bucurosi…

  • A fost un caz fericit. Faptul că a reuşit să ,,scape,, … Eu am cunoscut o fiinţa minunată, profesoară de limba română-engleză, tot maramureşeancă (din Baia Sprie) care a fost repartizata în 1986 în Moldova. Nu s-a putut adapta condiţiilor şi a sfârşit după 2 ani de stagiatură, departe de casă… Era fiica unui renumit instructor de schi din Baia Sprie (Domuţă)… Ştiu sigur că a fost o victimă a sistemului de atunci…A murit înainte de Revoluţie…

    • Dumnezeu s-o odihneasca!
      In anii ’86-’89, noi, studentii la matematica de la Cluj, ne uitam in fiecare an la repartitiile primite de colegii mai mari care terminau.
      Moldova domina clar… dar aveam si Delta – Mila 23!! Suna bine, nu?

      Posturi la oras in Ardeal pur si simplu nu existau! De ce ? Pentru ca erau date la repartitiile de la Iasi si Bucuresti…

      As minti daca as spune ca nu apareau si posturi in Maramures… Poienile de sub Munte era scos la repartitie in fiecare an… fiindca fiecare cum ajungea acolo, pleca…

oferta-wise