Pe drum mergând… (Marin Slujeru)

* 15 Ianuarie. Ninge rar pe strada „Eminescu”. Salutul preferat al Poetului: „Trăiască naţia!” / „- Sus cu dânsa!”
* „…şi culoarea asta, verde, nu-i chiar aşa hidoasă, dar pe rochiţă, nu pe pantalon!…” (– două liceene după ore)
* ” O zis că-i în faţă la Catena, tu!” „Noa, hai să me’r’em la ea!… Că nu-i departe Acatena aia…” (- plimbăreţe mascate jâb)
* „Hai, noroc! Cum trăieşti?”
* “Noa, me’rem? / Me’rem, dară!”
* “ Când am văzut c-o făcut drum nou pă sub obreje, am rămas afiş… La noi este că n-au asfalt nici pă drumu’ ţării…” (– mutare de cartier)
* “…Nu mai pun suflet… şi de ştiu, nu spun… să mă ştie de proastă… îi mai bine!” (– din experienţa unei bucătărese cu …patronatul)
* “Nu serviţi o hreanzlă?” (– ospătăriţă îmbiind unicul client )
* „Alo! …Sunt corigentă sau repe…?… Repetentă, aha!… Ea budu…” (– pe lângă o fabrică de diplomă din oraş)
* „…Spune tăt la doctor, ma’mă! – mi-o zâs.” „Ce să zâc?” „Tăt să zâci!” „Şi am zâs: mi-o murit mama, mi-o murit tata, mi-o murit bărbatu’… Ş-apoi acela mi-o pus capătu’!” (– două vârstnice de sub Solovan)
* “Aszt montam…!” – repetă a nu ştiu câtea oară …anyuka, după nenumăraţi “gyere!”. Băieţaşul sparge metodic pojghiţa de pe toate bălţile, ci răspunde la un moment dat: “Jövök, jövök, jövök…!”, pentru toate bălţile-dăţile. Apoi aleargă după maică-sa. (– ecoul străzii spre Martie)
* „…Noa, mă duc, rămâi cu bine! Dacă mai apuc tr’i femei ca tine, nu mai ajung…” (– băbucă, poveşti, spre Martie)
“…mikor lesz lilion!….” (– februarie luminat, băbucă în capoate, neîncrezătoare)

***
(Pe culoarul Pieţii)
– Tu, Mări! Uită-te la gat’e! Cât îs de mândru împăturate!” (– o voce dinspre tarabe)
– Împăturite!… (– un observator, către un tânăr din zonă)
– Ţâgări, ţâgări!…(– tânărul zâmbind subţire)

***
(Aşteptând la doctor)
– …N-am crezut c-a fi atâta lume vinerea… Amu cu gripile aieste, atâta controlează… Noa, şi-i început de an… Pierdem autobuzu… Amu, dac-am zinit…
…- Ş-amu-s două săptămâni, până-n noapte am stat la doctor! Am ajuns la PECO tăt făcând cu mâna, până mi s-o scrintit. De-acolo m-o luat unu până-n Bârsana, apoi iară pă jos… Norocu’ meu c-o trecut pă lângă mine un prunc ş-o întors – era de la noi. Am sunat-o pe nevastă-mea să m-aştepte cu de tăte’, că vin acasă cu lemuzina. …Din Botiza-s!
…- Uă, amu şi să-mi cadă mâna pe jos, n-ar opri nime’!… Când eram mai tânără, opre’u tăţi: “Da’ unde meri, hăi?”
– …O lăsat familia ş-o plecat cu alta, de pe internet. Ce fac şi internetele aiestea!… ”
– …Şi te-ai predat cu tă’te pemintelei?
– Cu tă’te, da…, ioai!…
– Şi ce te macină?
– Că s-o ur’nit acoperişul de la grajd ieri noapte, de la ploaie…
– L-or tomni, nu-ţi fa’ griji!…
– L-o tomnit nepotu’ dimineaţă, da’ …, ioai!…”
– Da’ pă asta o ştiţi? Un băiet era la pescuit. Scot’e’ numa’ peşti mici. Lângă el se pune un om bătrân, unu care trăie’ sângur; ave’ o rudă, o sfoară cu o râmă, un cocean… Şi începe să scoată nişte peşti mari, frumoşi, unu’ după altu’!… Da’ imediat ce-i scot’e’, îi arunca înapoi în apă.
“ De ce faci treaba asta, unch’e’?” – l-o întrebat tânărul. “Că mi-i tigaia mică” – i-o răspuns moşu’.

Consemnări de Marin SLUJERU