Sigheteni în Guinness Book – Cel mai mare 100!

Printeaza

Sâmbătă, 29 septembrie 2018, un grup de 16 elevi de la Școala Gimnazială nr.2 din Sighet, însoțiți de prof. Pop Rodica, Sandu Laura, Rus Ioana și Crăciun Otilia au participat la Alba Iulia, în Cetatea Alba Carolina la „Cel mai mare 100”.

Organizat pentru a marca Centenarul și pentru a-l înscrie în Guinness Book, acest proiect a mobilizat 4.807 de copii, tineri, adulți din 70 de localități pentru a realiza cea mai mare hartă formată din oameni. După ce a fost construită harta și formată cifra 100 în interiorul hărții, toată lumea a rămas nemișcată și tăcută timp de 5 minute. Totul a fost monitorizat de reprezentantul Guinness. Au urmat momente deosebite: s-a creat tricolorul, s-a cântat imnul național.

Recordul a fost validat la orele 16.00 de către reprezentantul Guinness Book, ceea ce a produs multă bucurie și mândrie in rândul participanților. Recordul anterior a fost realizat în Myanmar de către 3.466 de oameni.

*

Mă simt norocoasă că am putut lua parte la acest proiect. A fost o experiență de neuitat. Momentul în sine  a fost deosebit de emoționant. După ce aproximativ 5.000 de persoane numără din tot sufletul 10, 9, 8… 1, 0 se lasă o tăcere de mormânt. Nimeni nu mișcă și nu vorbește 5 minute. A fost impresionant! La cântarea imnului național mi-au dat lacrimile. Toți am fost un glas, o simțire, un gând.  Toți am pus umărul pentru a realiza un record pentru România. Am reușit și suntem mândri! Felicitări organizatorilor! Felicitări copiilor! Mulțumim  părinților! (prof. Otilia Crăciun)

*

Am reușit să particip la cel mai emoționant moment din activitatea mea de dascăl și anume, la „Cel mai mare 100” împreună cu colegele mele și bobocii clasei a V- a A ai Școlii Gimnaziale Nr. 2, un moment plin de bucurie, entuziasm, emoționant, un moment cu totul și cu totul special, provocator atât pentru cei mari cât și pentru cei mici. Acest eveniment impresionant l-am trăit ca adevărați români si nu pot să spun decât că sunt mândră că aparținem acestei minunate țări! (prof. Rodica Pop)

*

Cel mai mare 100… eveniment trăit cât într-o 100 de ani de istorie. Sunt mândră că am fost aici, sunt mândră că sunt româncă. Emoțiile m-au copleșit atunci când, pentru 5 minute, o liniște solemnă s-a așternut în cetate, în țara formată de mii de copii, de tineri, de adulți. Momentul mi-a înecat ochii în lacrimi, cred că ceea ce am simțit e greu de pus în cuvinte. Băiatul meu, care era lângă mine, m-a întrebat: „Mamă, tu plângi?”. Da, i-am răspuns… plâng de fericire, de împlinire, de bucuria pe care am trăit-o alături de tine. (prof. Ioana Rus)

*

Sâmbătă, am avut unica ocazie de a participa la recordul mondial pentru cea mai mare hartă formată din oameni. Am fost încântat și mi-a plăcut echipamentul cu care am fost așezați în hartă. (Denis Pop, elev)

*

Nu voi uita niciodată această zi! A fost un moment unic de care nu voi mai avea parte. Când am plecat spre  Alba Iulia, aveam doar o mică idee despre ce se va întâmpla acolo. Însă, în acea dimineață, când ne-am așezat în  coloana care ducea spre Cetate și care, parcă nu se mai  termina, am început să am emoții. După ce am intrat în interiorul hărții și ne-am  ocupat locurile, am rămas surprinsă de câte chipuri am văzut în jurul meu. Timpul părea să înainteze greu. Eram obosiți și ne dureau  picioarele, dar, în același timp, eram bucuroși, veseli și așteptam cu nerăbdare momentul  final. Când acesta a venit, am strigat toți, din toate puterile… România… Alba Iulia… 100 și am cântat imnul țării, sperând că am reușit să doborâm recordul și să intrăm în istorie. A  fost  o experiență deosebită, emoționantă, pe care am să  o  păstrez veșnic în cutiuța cu amintiri! (Ciuban Alexandra, elevă)

*

Mă bucur enorm de mult că am putut participa la acest eveniment și o să-mi rămână mulți ani în minte. (Darius Grigor, elev)

*

La ora nouă ne aflam cu toții în Cetatea Alba Iulia. Noi eram grupa C4. Vremea a ținut cu noi. Dupa ce am fost preluați de un voluntar, timpul a trecut destul de greu așteptând să fim chemați în zona în care se forma harta României. Am fost uimit să văd sute, mii de copii implicați în acest proiect. Am văzut un grup de copii cu probleme speciale care se îndreptau atât de bucucroși spre zona de record.

Ora 12:00, Ionuț, voluntarul, ne anunță că vom porni în zona în care se va realiza recordul. Am pornit voioși spre acel loc. Noi reprezentam Dobrogea. Un domn a anunțat că, pentru a depăși recordul va trebui să stăm nemișcați timp de 5 minute. Doi oameni care nu au respectat indicațiile acelui domn au fost eliminați din record. În momentul în care numărătoarea a început, o liniște de mormânt s-a lăsat peste Cetatea Alba Iulia. În fața mea am văzut doi băieți care vorbeau. Eu, în locul lor, stăteam acasă. După scurgerea celor 5 minute am strigat cu toții de bucurie, iar împreună am cântat imnul României. Cu acest eveniment am trăit un moment care mi se părea imposibil: să intru în Cartea Recordurilor. În timpul evenimentului m-am simțit așa cum cred că s-au simțit cei care au făcut Unirea din 1918. M-am simțit important, mândru și foarte bucuros că am trăit un moment unic în viață. (Andrei Rus, elev)

*

Așteptam cu nerăbdare un apel de la fiica mea, ca să ne spună cum s-a simțit în marea aceea de oameni, luând parte la un moment atât de important. M-a sunat la scurt timp după ce s-a terminat evenimentul. Cu o voce plină de emoție, bucurie și entuziasm, mi-a spus să vizionez pe internet filmarea postată și să îi comunic, urgent, părerea. Nu avea răbdare deloc… Vizionând filmarea, am simțit un fior străbătându-mi spatele, iar în clipa în care am auzit acele mii de voci strigând din toate puterile, mi-au dat lacrimile. Emoția m-a cuprins pe de-a-ntregul, mai ales la gândul că și ea, fiica mea, era acolo, în mulțime, luând parte la acel moment special! Mi-aș fi dorit să fiu acolo între ei – tineri, bătrâni, elevi, profesori – să strig cu putere și mândrie numele țărișoarei noastre. Sunt mândră de copii! Sunt mândră de cadrele didactice care le-au oferit acest moment unic în viață, și care, astfel, au încercat să le sădească în suflet o picătură de patriotism. Sunt mândră că sunt că sunt român! (Anghelenici Nigela, părinte)

Autor, prof. Otilia CRĂCIUN