#CNDV100 – „Fenomenul” Ion Bledea – Sculptorul Nordului – este absolvent al Liceului „Dragoș Vodă”!

În acest an (04 aprilie 1949) sculptorul Ion Bledea a împlinit 70 de ani: s-a născut la Bârsana, pe frumoasa Vale a Izei. Are în urmă un trecut artistic solid – un număr impresionant de lucrări semnate Ion Bledea fac parte din colecții private de pe întreg mapamondul sau se înalță monumental în orașe importante din Europa și Mexic. Ion Bledea este un nume de referință pentru Sighetul Maramureșului, dar și pentru România.

Am discutat cu Ion Bledea în atelierul lui, „sufocați” de lucrări, „inhalând” aromele diverselor esențe de lemn, ascultându-l fermecați de povești exotice și amintiri parțial memorate în mii de fotografii. În mintea lui, în lucrările cuminți/ atent expuse în atelier, în casa lui, sunt depozitate sute, mii de momente importante din viața sculptorului. Ne-a dezvăluit amănunte – interferențe cu directori de întreprinderi, cu diverși oameni importanți, miniștri, ambasadori, oameni de cultură, artiști, personalități din țară și din lumea largă. Panoplia lui cu zecile de premii, marea majoritate obținute în străinătate, din Germania până în Mexic este dovada că Ion Bledea este un om împlinit; el atașează la fiecare lucrare o descriere cu lux de amănunte, detalii profesionale dar și observații de culise de la concursurile la care a participat. Sculptorul sighetean își iubește munca, arta, modelatul lemnului, lucrează cu aceeași pasiune ca și-n tinerețe și are planuri pe termen lung.

Vizitatorii, oaspeții Sighetului, cei care sunt cunoscători într-ale artei ajung și pe la locuința familiei Bledea (de pe liniștita stradă Bradului), îl caută și-i cercetează cu drag muzeul de-acasă, toți fiind seduși de „armata” de lucrări, de subiectele abordate și mai ales de stilul inconfundabil prin care sculptorul dezvoltă atât teme tradiționale cât și subiecte moderne.

Ion Bledea, artist autodidact, celebru în întreaga Europă, este un om modest, cu bun simț, „rău” și năbădăios cu cei care nu-i respectă personalitatea și, mai ales, mândru că este absolvent al Liceului Dragoș Vodă (promoția 1974, seral).

În urmă cu doar câteva zile i s-a lansat un nou album („Ion Bledea – Sculptorul Nordului”), chiar acasă, la casa – muzeu – atelier, „În grădina lui Ion” iar bucuria artistului de 70 de ani, Cetățean de Onoare al Sighetului persistă și în discuția noastră.

SS: Stimate Ion Bledea, cum se simte un artist la 70 de ani?
IB: Un artist ajuns la vârsta de 70 de ani se simte plin de vitalitate și aș putea spune, ca la 40 de ani.

SS: Unde credeți că vă situați în galeria artiștilor maramureșeni?
IB: Fără falsă modestie, cred că mă situez printre fruntașii artiștilor sigheteni.

SS: Ați participat la zeci, sute de expoziții personale și colective. Care expoziție vă este mai dragă, mai specială?
IB: Toate îmi sunt dragi și nu pot alege doar una, dar cele mai dragi îmi sunt cele de la Paris și, bineînțeles, cele din „Grădina lui Ion”.

SS: V-ați înscris la Liceul “Dragoș Vodă”, la seral. Cine/ ce v-a determinat la acest pas?
IB: Pe vremea mea era „la modă”, cine era muncitor, să facă paralel cu lucrul, și un liceu. Atunci am considerat că finalizarea studiilor m-ar ajuta și pe viitor și așa m-am înscris la Liceul „Dragoș Vodă”.

SS: Într-adevăr, la seral se înscriau oameni serioși, care activau și în câmpul muncii și aveau ambiția de a-și completa studiile. Era o variantă utilizată în perioada comunistă. Ce colegi, ce prieteni ați avut în liceul pe care l-ați absolvit la 25 de ani?
IB: În special, am avut colegii de muncă, de care eram legat prin profesia pe care o practicam.

SS: Cât de serioase erau cursurile care se țineau după cele 8 ore de muncă intensă?
IB: Liceul în sine era foarte serios. Noi, mergând seara la orele de curs, eram considerați adulți, așa ca profesorii erau mai exigenți cu noi decât cu elevii de la cursurile de zi. După-masa aveam ore de la 17:00 până la ora 21:00 și eram ocupat mai tot timpul.

SS: Ce profesori v-au ajutat să vă apropiați de materiile predate?
IB: Ca profesor, prieten și diriginte l-am avut pe domnul Diaconescu Alexandru, care m-a ajutat mult și a ținut mult la mine.

SS: Studiile serale durau – dacă bine știm – cinci ani. Au trecut greu sau ușor anii de liceu?
IB: Anii de liceu au trecut greu deoarece a apărut armata, iar doi ani a trebuit să întrerup cursurile.

SS: Aveați un statut mai special la liceu, profesorii erau mai indulgenți ținând cont că aveați postura și de angajați?
IB: Nu întotdeauna, se făcea școală cu seriozitate și nu ne iertau, erau destul de severi cu noi.

SS: Cum era Sighetul în anii ’70? Aveați conexiuni cu viața culturală a orașului?
IB: Am fost în armată până în februarie 1971, iar după aceea m-am angajat din nou la CPL (secția mobilă – corp) și am continuat studiile din toamna lui ‘71 până la absolvire, în anul 1974. Pe întreaga perioadă a liceului am lucrat doar în schimbul de noapte, ceea ce vă imaginați că nu era ușor. Viața culturală era destul de monotonă, aproape inexistentă aș putea spune, poate pentru că nu prea am avut conexiuni cu aceasta.

SS: Când a început să se înalțe, să „răsară”  artistul din Ion Bledea?
IB: Din anul 1976 am început să lucrez – și a durat 5 ani! – la macheta muzeului în aer liber de pe dealul Dobăieș, am avut expoziție la muzeu, iar apoi am început să sculptez măști populare și… draci. Prima tabără de sculptură internațională a fost în 1980 în Munții Parâng, unde am luat primul meu premiu din viață, premiul doi, iar după aceasta au urmat multe tabere de artă plastică în Maramureș, și nu numai pe aici.

SS: Ați fost de peste 50 de ori invitat în diverse orașe din Franța, la diverse concursuri și festivaluri de sculptură dar și în Germania, Danemarca și Mexic. Unde v-ați simțit mai… acasă?
IB: Cu siguranță în Franța, deoarece începusem să învăț limba și mă descurcam mult mai ușor. În 1991, cu ocazia expoziției de la Nancy unde am executat o lucrare de 4.50 metri, am fost vizitat de directoarea facultății de arte plastice de acolo și am fost invitat să urmez acea facultate. M-am înscris, dar nu am rezistat foarte mult deoarece aveam o familie în România. Și în ziua de azi regret ca nu am urmat studiile deoarece, dacă rămâneam, poate aveam mai multe oportunități.

SS: Nu v-a tentat niciodată ideea de-a rămâne pe… afară, în lumea capitalistă?
IB: Am avut propuneri și le-am analizat destul de mult, înainte să iau o decizie, dar cum aici m-am format ca om și ca artist, m-am hotărât să rămân în țara mea și chiar cred că a fost o decizie corectă.

SS: Știm că ați avut o ieșire, înainte de anul 1989, în Libia, unde președinte era Gadafi. Cât ați stat acolo și ce misiune ați avut?
IB: Am stat în Libia timp de un an, unde am lucrat la un atelier de recondiționare și restaurare a diferitelor obiecte de artă care trebuiau restaurate, în special pentru moschei, dar am lucrat și pentru Gadafi timp de o lună.

SS: Se poate trăi doar din artă?
IB: Unii pot trăi, alții nu, dar eu am fost ajutat de talentul meu și, participând la diferite concursuri, am ajuns să câștig și bani.

SS: De ce vă este sau nu vă este drag Sighetul?
IB: Am trăit o viață în Sighet și pot spune că îndrăgesc acest oraș. Aici mi-am “demonstrat” talentul și valoarea prin zeci de expoziții și îl iubesc nespus de mult.

SS: Ce gânduri/ proiecte artistice aveți pe termen scurt?
IB: Cu ajutorul lui Dumnezeu, vreau să mai am niște expoziții aici și peste hotare. Am în minte mai multe lucrări, de dimensiuni medii, am pregătit deja lemnul pentru a le da…. viață. Îmi doresc o viață liniștită și îndelungată putere de muncă.

SS: Ce trebuie să facă un tânăr pentru a ajunge un bun sculptor?
IB: Trebuie să se gândească, la modul cel mai serios, dacă vrea să urmeze această meserie și va veni o zi în care va reuși. Nu e o viață ușoară, ci e una plină de aventuri, de bucurii și de dezamăgiri, deci trebuie să fii foarte sigur dacă vrei să urmezi acest drum. Nu ajunge să ai doar talent, ci trebuie să te dăruiești trup și suflet vieții de artist.

SS: Ce apreciați în mod special în viață?
IB: Ceea ce mi-a dăruit mie Dumnezeu: talentul și familia, asta apreciez cel mai mult.

SS: Mulțumim domnule Ion Bledea și… La mulți ani! Să urăm Mulți ani de existență și liceului nostru, azi CNDV și… ne vedem la sărbătoarea Centenarului, unde știm că veți expune câteva lucrări și veți face o lansare ad hoc a ultimului dumneavoastră album de sculptură.
IB: Mulțumesc și eu și ne vedem la sărbătoarea Centenarului. Sper să mă ridic la nivelul așteptat de toți.

Brîndușa OANȚĂ & Ion MARIȘ




a doua zi (autor, Echim Vancea)

a doua zi
prietenului Mihai Borodi, sculptorul dăruit

maluri în lanțuri
coloane de ierburi
furtuni pe dinăuntru
norii nu sunt pentru tine
culoarea pietrei în loc de spaimă
când a nins ți s-a spus că macii nu te iubesc

plecând din lutul trist urmând propria-ți umbră
bombăneai la fiecare pas
„ce-mi tot arăți drumul
și nu mă pui la număr?”
„ce mă tot întrebi
de piatra insolentă
ce nu se poate despărți de drum?”
„ce sunt eu însumi mie
de când am fost «mușcat de linia vieții»
știi că drumul duce-n lazul baciului
și nu vine nimeni
și mai departe țipă noaptea”

tot mai departe-i teiul
măsurând după tine drumul scurt
pe firul apusului

stropi mari de ploaie
fac enorme eforturi
numai să fie-n siguranță
în noaptea ce bate cu pietre
și alte nedemne aiureli

Echim VANCEA




Rânduri întârziate

MIHAI BORODI, sculptorul dăruit și prietenul nostru, a plecat de curând dintre noi. Se întorsese cu câteva zile – aș zice cu câteva clipe – înainte din Franța, ca să termine bustul lui Eminescu, lucrarea care-l obseda de multă vreme… ceea ce lipsește din parcul ce poartă numele marelui nostru poet.

În 13 mai, la înmormântarea sa, ar fi trbuit să ajungă și să fie citit un mesaj din Franța, unde Mihai Borodi și-a petrecut, cu folos! – o bună parte din ultimii săi ani de viață. Din păcate, n-a ajuns la timp. Îl reproducem mai jos și pentru a fi cunoscut de concitadinii noștri, dar și pentru a ne pune, iar și iar întrebarea: oare până când valorile noastre vor fi mai apreciate printre străini decât la noi acasă?

Mesaj trimis de Jean-Francois Dodet
13 mai 2019,

Bună ziua,

Sunt primarul din Saint Apollinaire unde trăia, în Franța, Mihai Borodi. Am aflat ieri despre decesul său. Toată comunitatea este tristă de acest anunț și mi-au fost trimise de dimineață o mulțime de mesaje de condoleanțe.

El a realizat deja trei opere monumentale în localitate și urma să realizeze și un bust al Simonei Veil, începând din iulie, la întoarcerea din România.

Nu voi putea să fiu mâine prezent la înmormântarea sa, dar, dacă este posibil, mi-ar face plăcere să puteți citi acest mesaj din partea mea.

Mihai era un locuitor de adopție în Saint Apollinaire. În localitatea noastră el era recunoscut și apreciat pentru valorile pe care le promova: respectul față de ceilalți, activități în folosul societății și angajamentul civic.

El a realizat trei opere monumentale: „Speranța”, „Dialog intim”, „Abatele Pierre”, care sunt urme lăsate de trecerea sa prin Saint Apollinaire.

Deplângem plecarea sa, fiindcă el lasă un mare gol în comunitatea noastră, care i-a cerut să realizeze și bustul Simonei Veil, politician francez, angajată în lupta pentru drepturile femeilor și pe care el o admira în mod special. Blocul de piatră de Burgogne era ales, statuia din ipsos, realizată, urmând să înceapă lucrarea în luna iulie a. c. Vom rămâne orfani de această operă.

Saint Apollinaire prezintă condoleanțele cele mai sincere apropiaților săi.

Odihnește-te în pace, Mihai, tu ai fost un om corect, bun, credincios, un om de pace și de armonie!

Jean-Francois Dodet
Primar în Saint Apollinaire,
Vicepreședinte al Zonei Dijon Metropele.

P.S. În speranța că acest mesaj va sosi la timp, cu toate condoleanțele mele.
Cu prietenie, J.-F. Dodet.

Traducere: Prof. Ana Ștețiu, Cluj-Napoca

A consemnat Ioan ARDELEANU-PRUNCU

foto: pagina de Facebook a artistului




In memoriam: Mihai BORODI (26.09.1950 – 09.05.2019)

Sculptorul Mihai Borodi s-a născut la 26 septembrie 1950 (Sighetu Marmației), a absolvit Liceului “Dragoș Vodă” și, din anul 2011, este Cetățean de Onoare al municipiului Sighet. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1992).

Studii academice:
1969 – 1971 – Școala Tehnică de Arhitectură, București;
1978 – Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Facultatea de Arte Decorative, Bucureşti.

Activitate profesională:

1979 – 1992 – Muzeograf în cadrul Muzeului Maramureșean, Sighetul Marmației; AEI Sighetul Marmației; Primăria din Sighetul Marmației;
1992 – 2019 – liber profesionist; a locuit în ultimii ani, din 2002, lângă Dijon, Franța.

Expoziții personale:
1983 – Sighetul Marmației;
1993 – Braine-le-Comte, Belgia.

Expoziții de grup:
1978 – Bienala de Pictură și Sculptură, Sala Kalinderu, București;
1979 – Expoziție de Sculptură, Galeria Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Maramureș;
1979 – Expoziție organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Maramureș, Ivano Frankivsk, URSS;
1982 – Expoziție organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Maramureș, Gyula, Ungaria;
1986 – Bienala de Pictură și Sculptură, Sala Dalles, București;
1989 – Bienala de Sculptură Mică, Arad;
1999 – Expoziție organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Maramureș, Negrești, Oaș;
2001 – Istanbul, Turcia; Fontaine-lès-Dijon, Franța;
2003 – Bienala Internațională de Sculptură, Toyamura, Japonia;
2004 – București, România;
2005 – Dijon, Franța;
2007 – Fontaine-lès-Dijon, Franța;
2008 – L’Essor, Dijon;
2009 – Fontaine-lès-Dijon, Franța; Museé Magnin, Dijon, Franța; Carroussel de Louvre, Paris; Baia Mare, România; Quetigny, Franța;
2010 – Shangai, China.

Lucrări monumentale:
1980 – Disc solar, lemn, parcul Liceului „Regele Ferdinand”, Sighet;
1986 – Arborele muzicii, Școala de Muzică, Sighet;
1989 – Acad. Dr. Ioan Mihaly de Apşa, marmură, Curtea Veche, Sighet;
1996 – Generalul Leonard Mociulschi;
1999 – Ion Buteanu, bronz, Piața 1 Decembrie 1918, Sighet;
2000 – General Leonard Mociulschi, marmură;
2007 – Apollinaire, piatră, Franța;
2018 – Mihai Eminescu (bust nefinalizat), Sighet, Maramureș.

Mihai BORODI este unul dintre laureaţii Premiului „Michelangelo” (Roma, 2015), pentru munca artistică şi întreaga sa activitate de creaţie, de asemenea a primit, pentru pictură, Premiul „Leonardo de Vinci” (Florenţa, 2016).

Salut, Sighet!

Foto: ”Salut, Sighet!”




Să ne respectăm artiștii cât sunt lângă noi! La mulți ani sculptorului sighetean Ion Bledea!

Azi, sculptorul Ion Bledea împlinește 69 de ani: s-a născut la Bârsana la data de 04 aprilie 1949. Are în urmă un trecut artistic solid – un număr impresionant de lucrări semnate Ion Bledea fac parte din colecții private de pe întreg mapamondul sau se înalță monumental în orașe importante din Europa și Mexic. Ion Bledea este un nume de referință pentru Sighetul Maramureșului, dar și pentru România.

Am “răscolit” împreună – din lada cu amintiri – mii de fotografii, în ultimele săptămâni, mii de momente importante din viața artistului. Mi-a vorbit despre oameni importanți, miniștri, ambasadori, oameni de cultură, artiști, personalități din țară și din lumea largă. Mi-a povestit despre zecile de premii, marea majoritate obținute în străinătate, despre sculpturile sale răspândite din Germania până în Mexic și mi-a descris cu lux de amănunte fiecare lucrare, detalii profesionale dar și observații exotice de la concursurile la care a participat. Ion Bledea își iubește munca, arta, modelatul lemnului, lucrează cu aceeași pasiune ca și-n tinerețe și are planuri pe termen lung. Vizitatorii, oaspeții Sighetului, cei care sunt cunoscători într-ale artei ajung și pe la locuința familiei Bledea, îl caută și-i cercetează cu drag muzeul de-acasă, toți fiind seduși de “armata” de lucrări, de subiectele abordate și mai ales de stilul inconfundabil prin care sculptorul dezvoltă atât teme tradiționale cât și subiecte moderne.

Când Ion Bledea atinge lemnul, acesta îi vorbește, comunică cu el și-mpreună ne spun câte o poveste. Pe zi ce trece, an de an, Ion Bledea ne uimește cu tinerețea artei lui, prin lucrările sale Sighetul a ajuns pe harta făuritorilor de cultură.

Ion Bledea are multe de povestit, mai are multe lucrări superbe de arătat lumii și mai ales are de finalizat câteva proiecte de suflet.
În anii ce vin Ion Bledea ne va oferi multe și frumoase… surprize!

La mulți ani, prietene Artist!

Ion Mariș




În grădina lui Ion (Bledea): „Dialogul artistului cu prietenii” [FOTO] [VIDEO] – autor, Brîndușa Oanță

Sâmbătă, 15 iulie 2017, Ion Bledea și-a invitat și întâlnit prietenii – artiști, iubitori de artă, cunoscuți – pentru a-i delecta cu lucrările sale într-o ambianță familială oferită de galeria personală de… acasă. Evenimentul „Dialogul artistului cu prietenii”, demarat împreună cu Editura „Valea Verde”, a ajuns la ediția a III-a.

Douăzeci de lucrări recent create au fost amplasate pe simezele imaginare ale curții tapetate cu un covor verde, în ton cu natura, acolo unde se naște materia primă a artistului: lemnul.

Întâlnirea a fost „moderată” de prietenii lui Ion Bledea care au subliniat valoarea artistului și au prezentat publicului din grădină repere din biografia sculptorului. Ioan Dorel Todea, Ion Mariș, Mihai Dăncuș, Gheorghe Iancu, Valentin Rozsnyai, Ioan Tivadar și Adela Ștefania Pop au punctat, în mod personalizat, traiectoria artistului și rezultatele remarcabile pe care le-a obținut Ion Bleadea de-a lungul parcursului artistic.

Un moment aparte, sincer și sensibil a fost intervenția nepoatei artistului, Antonia  Ilaria Ștețiu, care și-a „elogiat” artistul-bunic-sculptor, menționând, printre altele, că din mâinile bunicului ei s-au născut peste 1.200 de lucrări.

Partea „oficială” a fost încheiată cu un frumos cântec de dragoste interpretat de cunoscuta culegătoare de folclor autentic și de păstrătoare a tradițiilor, Măriuca Verdeș.

Publicul a admirat lucrările expuse, cu o tematică diversificată și incitantă, s-au depănat amintiri, grădina devenind și un studio foto-video ad-hoc, participanții simțindu-se favorizați că intră în grupul de prieteni ai sculptorului Ion Bledea, artist care face cinste Sighetului și României.

La întâlnirea din grădina-galerie – de artă a lui Ion Bledea au participat aproape 70 de persoane.

Ne dorim să participăm la cât mai multe întâlniri în grădina-galerie – de artă a sculptorului sighetean Ion Bledea!

Urmăriți un film documentar (realizat în  2 ianuarie 2017, marca Green Valley Films) dedicat sculptorul Ion Bledea:

Autor, Brîndușa Oanță

 

 




Sculptorul Mihai BORODI în Albumul Internaţional Omagial Rembrandt 410 ani de la naştere (1606-2016)

Sub auspiciile Asociaţiei Italia in Arte nel Mondo la sfârşitul lunii ianuarie a apărut Catalogul Internaţional de Artă al Artiştilor Asociaţi. Albumul este un omagiu adus reputatului pictor olandez Rembrandt, de la a cărui naştere s-au împlinit anul trecut 410 ani (Leida, 15 iulie 1606-Amsterdam, 4 octombrie 1669).

Selecția artiştilor şi a lucrărilor din Catalog a fost realizată de către Giuseppe Rossi (editorul catalogului), Magg.Dr. Michele Miulli (expert în artă), Roberto Chiavarini, Dario Chiavarini (curator), expert în artă contemporană, inițiatorul proiectului.

Albumul-Catalog născut, dincolo de spaţiul omagial magic al operei lui Rembrandt, din dorinţa artiştilor invitaţi de a pune la dispoziţia publicului iubitor de frumos o lucrare amplă, bogat ilustrată, cu detalii și istorii ale celor mai reprezentative opere de pictură, sculptură, grafică ale acestora, un omagiu universal adus marelui Rembrandt. Textele care însoţesc fiecare „profil” din Catalog sunt ale curatorului acestuia dar sunt citate şi din cei care şi-au exprimat opiniile despre artiştii inscluşi în catalog din ţările lor de origine (Franţa, Italia, Germania, Maroc, Spania, Mexic, Portugalia, Grecia, Belgia, Olanda, Rusia…). Albumul-Catalog nu este scos la vânzare pe piaţă, este cu „circuit închis”.

În cele ce urmează spicuim câteva opinii despre Rembrandt şi arta sa: „În mod sigur Rembrandt a fost unul din cei mai mari reprezentanţi ai Secolului de Aur Olandez şi a reprezentat mai mult decât oricare altul cea mai mare putere culturală, economică şi politică a epocii, dar este cu adevărat minunat cum el, fiul unui simplu morar, a ales un drum cu totul diferit faţă de cel al familiei, luîndu-şi destinul în propriile mâini… În atmosfera secolului al XVI-lea la modă era, printre literaţi dar şi printre pictorii vremii, autobiografismul, obiceiul acestora de a-şi face, într-un ritual de celebrare, autoportretul… Pictorul olandez merge mult mai departe pictându-se pe sine de 75 de ori în patruzeci de ani, între 1627 şi 1669. Rembrandt nu respectă moda timpului, aşa cum alţi artişti pictau portrete ale comercianţilor bogaţi sau ale nobililor, protectori ai artelor şi ştiinţei (mecena) şi regi. El se reprezintă pe el însuşi, conform unui realism care tinde să se sustragă logicii pictorului de curte care pictează la comandă. Autoportretele sale sunt firul conducător pentru un continuu şi neliniştit imbold în descoperirea propriului său eu într-o spasmodică căutare individualistă şi care face din propria viaţă subiect şi în aceeaşi măsură obiect al artei.”

Mihai BorodiPentru cititorii site-ului „Salut, Sighet!” punctăm câteva aprecieri care apar în Albumul-Catalog despre sculptorul sighetean Mihai BORODI:

*
■ „Bourguignon (Dijonul este situat în provincia franceză Bourgundia, n.m. Echim Vancea) prin adopţiune (Mihai Borodi, n.m.) – absolvent de Arte Frumoase din Bucureşti – acest sculptor îşi are inspiraţia în rădăcinile sale: „Sunt originar dintr- o regiune din nord-vestul României, care are un caracter etnografic foarte puternic; eu sunt legat de cultura ţărănească şi de arhitectura populară. Lucrez foarte mult pe simboluri şi forme geometrice a căror suprafeţe sunt foarte curate şi au linii foarte simple care să sugerează esenţialul. „ (Magg. Dr. Michele Miulli, expert în artă, în revista, „Regards croises”, Saint Apollinaire).

*
„Evocativ şi simbolic, artistul urmăreşte sentimentul uman al iubirii şi dragostei, suflul vital pentru valorizarea păcii şi reconcilierea în subconştientul uman. Dialogul intim, depăşeşte timiditatea aparentă şi trece dincolo de liniile de tensiune pentru a-i asigura sculpturii devenirea continuă.” (Magg. Dr. Michele Miulli)

*

„Foarte preocupat de sculptura monumentală, acest sculptor a realizat mai multe lucrări publice în ţara sa de origine (România, Maramureş, n.m.) şi în Franţa (Saint Apollinaire): „Speranţa” (calcar, 2007), „Dialog intim” , bustul călugărului L’Abbé Pierre. Sculptorul Mihai BOBODI este unul dintre laureaţii Premiului „Michelangelo” (Roma, 2015), pentru munca artistică şi întreaga sa activitate de creaţie, de asemenea a primit, pentru pictură, Premiul „Leonardo da Vinci” (Florenţa, 2016).” (Giuseppe Rossi, editorul albumului).
*
„Operele sculptorului Mihai BOBODI devin naturale şi necesare acolo unde sunt plasate ele. Publicul le iubeşte fără să le judece prea mult, ele sunt ceva natural, luminoase, pătrunzătoare şi de o linişte fermă.” (Cleopatra Lorinţiu).
*
„Există o forţă şi un sens al volumului şi al spaţiului bine construit, conceput şi articulat la Mihai BORODI care le păstrează, le ţine departe de extremele geometrizării şi metaforicului livresc, care conferă operelor sale unitate şi bogăţie semantică. De la diversele sale orientări noi apreciem, totuşi, formula constructivistă în arhitectura spațială bine articulată şi clară la care noi vedem o cale tot timpul explotabilă (de exploatat).” (Magda Cârneci)

În încheierea acestori însemnări să notăm o mărturie de credinţă despre lemn a sculptorului Mihai Borodi: „Lemnul este una dintre primele mele emoţii pe care le-am încercat în sculptură. Mă simt pătruns de efluviile izvorâte din esenţa lui. Când eram mic mă duceam zilnic în pădure sau urmăream îndeaproape modul cum unchiul meu, meşterul de porţi maramureşene Gheorghe Borodi, muşca cu securea din trunchiul răpus al copacului. Puterea lemnului îţi dă putere să iubeşti omul, viaţa şi poate că trăinicia sa te îndeamnă să devii mai bun şi, de ce nu, mai înţelept. Copacul este unul din miracolele naturii. Sculptura recompune acest miracol.”

Echim VANCEA