Mama, cel mai frumos cuvânt! (Anca Corneștean)

Anca Corneștean

Salut tuturor!

Azi îmi încep articolul cu un frumos și sugestiv citat din popor, care sună așa: “Mama mea nu este milionară, milionar/ă sunt eu când o îmbrățisez”! Cu ocazia acestei zile de 8 Martie, doresc să dedic acest articol tuturor mamelor.

De când deschidem ochii, o vedem pe ea, plină de fericire că am venit pe lume. După un an, îi spunem mama, alergăm prin casă, ne jucăm și prin toate acestea îi umplem sufletul de bucurie. Ea este cea care ne duce de mânuță la școală, este cea căreia îi pasă cel mai mult de noi, care ar lupta până în pânzele albe ca să fim fericiți. Ea este cea care comunică cu noi, care încearcă să ne fie prietenă, care se pune în locul nostru pentru a ne rezolva problemele. Mama, este cea care ne oferă cele mai bune sfaturi, care uneori ne enervează, dar ne ajută de cele mai multe ori. Din punctul meu de vedere, ar trebui să le mulțumim zilnic că există și că își rup din timp pentru a ne fi alături. E femeia la care ne uităm când avem o serbare, recităm o poezie sau avem emoții, fiind femeia care ne imprimă încredere, cea care ne pune mâncare pentru școală, frumoasa femeie care dacă mai vede o felie de tort pe farfurie, ți-o dă ție, chiar dacă tu ai mâncat două și ea niciuna.

Toate mamele trebuie să fie respectate și iubite de copiii lor, indiferent de ceea ce sunt. Ele sunt cel mai mare dar al nostru, fără de care noi nu am fi existat. Trebuie să le fim recunoscătoare mamelor mereu, deoarece ele ne-au dat viață, au depus cel mai mare efort și nicio fată nu realizează, până nu devin la rândul lor, mame. Cred că cea mai frumoasă “meserie” este cea de mamă, deoarece îți vezi copilul cum se dezvoltă sub ochii tăi, cum trece prin fiecare etapă a vieții și la fiecare reușită de-a lui, devii cea mai fericită mamă din lume. Mama este un profesor care nu ne predă din cărți, ci din propria experiență de viață și eu cred că sunt cele mai bune profesoare ale unui copil.

Eu mă mândresc cu mama mea și prin intermediul acestui articol vreau să îi mulțumesc că există și că are grijă de mine în fiecare clipă. Le mulțumesc de fapt, tuturor mamelor din lume care își dedică viața pentru copiii lor, oferindu-le zilnic iubire necondiționată, fiind singurele persoane care nu pot sta supărate pe noi mai mult de o zi, care atunci când plângem, ele suferă de 1000 de ori mai mult, iar atunci când suntem fericiți, mulțumesc lui Dumnezeu că le-au dat copii așa frumoși și buni. De 8 Martie și nu numai, vreau să vă urez sănătate, fericire și să vă mulțumesc, dragi mame, că ne faceți niște copii împliniți. Fără voi nu am fi nimic!

Anca CORNEȘTEAN

Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”




Femeia de camfor (Antonia Luiza Dubovici)

Antonia Luiza Dubovici

Când spui
că nu sunt destul de frumoasă pentru tine,
ai putea să-ți treci degetele prin pânza subțire ce mă împrejmuiește
cu gratii înalte ca o năframă a timpului.

Iubirea mea este neîncăpătoare în aceste sertărașe cu praful topit pe degetele tale, așa și inima mea, subțiată devreme s-a trezit brusc într-o casă nouă, cu ferestre tăioase, dar totuși, dincolo de ele, cerul este cald și blând. Chiar și păsările sunt blânde atunci când Dumnezeu le întoarce acasă.

Cât am sângele cald și o inimă măruntă în pumnul tău, ai putea să cazi în gândurile mele, ca între gândurile unei femei oarecare, cu trup de nedescifrat și invizibil, în timp ce eu continui să întind cerul pe sârmă, drept casnică a celestului. Îl scutur de îngeri și te ridc din locul unde umbrele s-au deschis.

Să-mi fii dacă nu dragoste, o lingură de supă caldă măcar, pentru un om, căruia foamea nu știe cum să moară sau să trăiască. Ai putea fi visul bun al omului împăturit în zăpadă, făcut cu mânuțele copilașilor ce n-au mai apucat să fie legănați în lumea aceasta. Dar eu te iubesc chiar dacă nu-ți sunt frumusețe, sau dragoste, sau căldură măcar.

Îți pot privi ochii și înțelege cum poți umbla pe nori, doar ținând de mână femeia pe care o iubești.

Antonia Luiza DUBOVICI




Astăzi este despre FEMEIE, despre VIAȚĂ! (autor, Camelia Pesek)

Camelia Pesek

Ne naştem, trăim şi ne întoarcem în eternitate. Simplu, deseori subapreciat şi banal! Când am primit cel mai frumos cadou, darul vieții, cadou pentru care nu avem niciun merit, automat ne-am asumat responsabilitatea fructificării acestui dar… fiecare după posibilități!

Azi sărbătorim Ziua Internațională a Femeii, Ziua Mamei mai simplu… aşa cum, pentru cei norocoşi dintre noi, Femeia şi Mama sunt doar una.

Şi totuşi, Ziua Internațională a Femeii este sărbătoare socialistă, care situa femeia în rândul „lumii”, egală a bărbatului, în drepturi, dar mai ales în responsabilități!

Pentru mine sună mai bine „Ziua Mamei” şi asta pentru că orice Mamă este Femeie, în timp ce orice femeie este mamă … dacă doreşte, poate, îi este permis!

La mulți ani vouă, stimate Femei, care v-ați asumat un rol aşa de frumos tocmai prin greutatea lui! Nu vă lăsați copleşite de greutațile pe care le trăiți şi care sunt împărtăşite mai mult sau mai puțin de cei din jur. Încredințați fiecare moment Creatorului şi va şti El să vi-l dăruiască înapoi astfel încât să vă umple sufletul de fericire!

Camelia Pesek