Actualitate Editorial

Un tablou de absolvire de acum 70 de ani – o filă din istoria învățământului maramureșean (autor, I. Ardeleanu)

image_printPrinteaza

Liceul de fete „Domnița Ileana” din Sighet a luat ființă în toamna anului 1919. Întâiul său director a fost Cornel Sânjoanu, profesor de limba română, venit aici (se pare) de la Școala normală din Caransebeș și rămas până în toamna anului 1940, când a fost expulzat de administrația maghiară venită în urma dictatului.

Între 1940 – 1944 liceul a fost desființat, iar elevele care știau limba maghiară din familie au continuat școala în această limbă.

În toamna anului 1945 liceul românesc și-a reluat activitatea sub conducerea directoarei, prof. Dr. Irina Berinde, întâia profesoară din Maramureș cu doctorat în matematică.

În 1948 liceul a dat prima promoție de după război. Așa se explică faptul că pe tablou sunt 9 absolvente și 14 cadre didactice.

Respectiva promoție a fost și ultima. În urma reformei învățământului din acel an, liceul sighetean de fete a dispărut prin comasare.

Din rândurile de sus ale tabloului ne privesc chipurile unor dascăli deosebiți pe care cei mai vârstnici dintre contemporani au avut privilegiul să-i cunoască. Menționăm doar doi dintre ei: profesorul Ion Bilțiu-Dăncuș, un bărbat care a marcat istoria Maramureșului anilor 1918-1950, aflat spre sfârșitul carierei și profesorul Eracle Titircă, aflat la începutul carierei, un dacăl de o excepțională calitate, un intelectual cu o hotărâtoare influență asupra celor care au știut să-i stea în preajmă și să beneficieze de calitățile sale, prin anii 1950-60-70, când puțini dintre dascălii noștri întruneau aceste calități.

Mai menționăm faptul că fondul tabloului a fost realizat de pictorul Gheorghe Codrea, maramureșeanul nostru stabilit la Cluj, care era atunci elev în ultima clasă la Liceul „Dragoș Vodă”, dar și faptul că fotografia acestui tablou aparține profesorului Ioan (Nelu) Bilașcu, de la Liceul forestier, a cărui mamă (Țiplea Margareta, sora profesorului Alexandru Țiplea) se află în rândul de jos (prima din stânga).

Din câte știm, dintre elevele de atunci se mai află printre noi Doamna profesoară Viorica Oros (Diaconescu Viorica pe tablou) căreia îi dorim multă sănătate.

Ion Ardeleanu

oferta-wise

6 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Va multumesc din suflet pentru mentionarea ilustrei directoare – prof. dr. Irina Berinde ( nasa mea de botez ), o mare personalitate maramureseana , probabil prima femeie cu doctorat din Maramures. Dansa avea si licenta in filosofie, o parte din studii le-a absolvit la Viena in anii 20.

    Domnisoara profesoara Irina Berinde ( 1894-1976) a fost fiica de preot greco-catolic si sora parintelui Titus Berinde, vicarul greco-catolic al Maramuresului.

    In perioada refugiului (1940-1944) la Lugoj, dansa a condus Reuniunea Mariana din dieceza de Lugoj fiind mentionata foarte elogios de catre episcopul Ioan Ploscaru in cartea „Bucurii si sperante” .

    Cand am cunoscut-o eu era deja foarte inaintata in varsta, tin minte ca ne intalneam la liturghie la biserica romano-catolica. Mama mea, care i-a fost eleva intre 1949-1951, vorbeste despre dansa mereu cu un imens respect.

    • Mulțumesc și eu pentru că mi-ați dat câteva date de care eu nu știam. Scriu despre dânsa, mai pe larg, în cartea la care lucrez și, cu voia dumneavoastră, le voi folosi.
      O seară bună ! Ardeleanu

  • Citesc cu placere despre Sighetul din trecut!Nu pot sa vad decat cultura si educatie,institutii si cladiri care au pus in valoare acest oras si i-a dus faima peste mari si tari,Si eu l-am avut in liceu,profesor pe domnul Eracle Titirca,un om deosebit a carui fizionomie si bunatate nu se poate uita usor!Sunt profund miscat atunci cand cineva rasfoieste prin amintiri si ne mai aduc aminte de oameni si si scoli care au facut cinste Sighetului!Felicitari,domnule Ardeleanu pentru aceasta amintire,felicitari ca ne-ati transpus intr-o lume pe care multi dintre noi o dorim si astazi,un oras al culturii si invatamantului,un oras care-si respecta valorile,nu un oras care piere incet,incet,pierdut in anonimat,din cauza celor care l-au condus si-l conduc in ultima perioada!

  • ce frumos! va rog sa terminati cartea cat mai curand sa o putem cumpara on line pentru cei care nu mai stau la sighet
    cu respect monica neamtu

oferta-wise