Actualitate Editorial

Un Trabant numit…. România! (autor, Ion Mariș)

image_printPrinteaza
Ion Mariș

Avea dreptate ultimul fost prim ministru al țării noastre, mai săptămânile trecute, când își compara trupa de la guvernare cu o mașină celebră în anii comunismului dar, cred că nu guvernul ci România pitorească seamănă azi cu Trabantul, celebra mașină de carton. În urmă cu… 40 – 50 de ani, Trabantul era bun pentru zona Estului european comunist, pentru societatea multilateral dezvoltată egalitarist, pentru toate clasele sociale, dar azi, când șoselele patriei gem de jeepuri, mașini bengoase, BMW – uri, AUDI – uri și Maybach – uri, este păcat că Statul democrat – capitalist – cu și fără paralele – are guverne de carton în doi… timpi. Creșterea economică cea mai mare din UE anul trecut, dar neconcludentă, bazată pe creșterea consumului și pe creșterea deficitului economic duce spre o direcție nesustenabilă și, din păcate, n-a adus bunăstare pentru clasele “de jos” de români. Dimpotrivă, în popor domină aceleași frici legate de taxe, impozite, birocrație, scumpiri, trăitul de pe o lună pe alta a majorității cetățenilor, credite pe viață pentru cumpărat apartamente infime și/sau CAR -uri pentru amenajat locuri de veci în parcele “bune”.

Faptul că infrastructura rutieră pur și simplu dormitează de zeci de ani, că investițiile majore în economia reală au stagnat, că tot cei ce încalcă legile cad mereu în picioare (chiar dacă unii mai iau câte o pedeapsă cu suspendare, de ochii lumii) și se țin bine, că relațiile și aranjamentele continuă fără frică în zonele crepusculare controlate de stat, ne duce cu gândul la modestele guverne din super-demodata-clasă Trabant și la falsele favoruri fluturate de stat pentru plebei.

S-a văzut că ne “complacem” în destinul Trabantului (dispărut de pe piață în anul 1991) și prin comportamentul dezolant al unor foști miniștri din recent căzutul guvern Tudose. Să vorbești prostii, pardon, să nu știi să vorbești din postura unui ministru al educației (no, nu-i bai că-i genunche de Maramu’!), fondator al manualelor unice – beton, pentru toate disciplinele, să-ți permiți să-i prostești pe profesori cu majorările de salariu și să-i lași tot în urma secretarei sau a șoferului din adminstrația locală de la nivelul comunelor din România, este nu strigător la cer, ci pur și simplu atentat la educația națională, regres și nu progres. Sau să-l auzi pe ilustrul dandy Ilan Laufner debitând prostii cu transferul spre București a Bursei de la Londra, este o dovadă a lipsei totale de profesionalism. Să ne mai mirăm că mor bolnavi plimbați între spitale sau că tinerii nu-și găsesc – meritocratic – locul în țara noastră la fel de bolnavă? Și mai sunt alte și alte exemple ce pot demonstra cu maximă precizie că educația, sănătatea, infrastructura sunt îngrămădite strategic în Trabantul poporului, iar băieții frumoși și deștepți, cei cu specialele – vile, case, pensii, salarii etc. – joacă mereu “dincolo”, cu reprezentanții din Formula 1 (bravos, nea Tăriceanu!).

O statistică dezolantă, absurdă, ne-o dă și gradul de educație și de (in)cultură al parlamentarilor noștri, media generală a liderilor politici după 1990 (dezvăluită de jurnalistul Ioan Buduca într-un articol din Cotidianul) este de 7,4!!! Haideți să vedem și celelalte cifre extrase din documente SRI care au analizat media generală a Parlamentului, din acest punct de vedere al mediilor şcolare: 1990-1992, în jur de 8 (opt), 1992-1996, în jur de 7 (şapte), 1996-2004, în jur de 6,5 şase şi… jumătate), după 2004, în jur de 6 (şase). Aceasta-i elita care ne conduce, având performanțe tip… Trabant? Au dreptate “aleșii” când ne oferă nouă Trabantul și pentru ei recompense? Cred că ar trebui interzise toate facilitățile din Parlament, de la sporuri, deplasări, bani de hotel, etc. și îngămădiți și ei, toți, în Trabanturi pe măsură, până la momentul în care România va schimba viteza și va construi prima o mie de kilometri de autostradă.

Conducătorii noștri n-au nicio treabă cu managementul țării și-al poporului, la valoarea lor medie de 6 (șase) pot să-și facă eventual o țintă din a ne umili și-a ne sfida cu lipsa lor de educație și de… decență!

Musai să vină o doamnă prim – ministru și – de ce nu? – o președintă femeie ca să ne fie rușine – din politețe – să ne mai plângem!

Musai să le încercăm/ trăim pe toate?!

Ion Mariș

oferta-wise

1 Comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Diii, calut!
    Romania-i impanzita cu vehicole de-un calut putere, mai „martoaga”, mai telegar, mai catar si cateodata mai vezi si cate-o vacuta, ca prea s-au plictisit in grajd, neavand nimic sa faca si atunci au iesit pe drumurile cu gropi ale patriei noastre, tragand la jugul saraciei! Ce mertzane, ce gipuri si limuzine, astea-s in tarile civilizate, la noi caruta-i de baza si cam de multe ori s-a rasturnat, ca nu degeaba ne cunoaste lumea cu zicala „aici s-a rasturnat caruta cu prosti!”
    Diii, incet calut, sa nu rupi caruta pe asfaltul romanesc cu gropi de aerisire, ca strainii nu mai vin la noi ca si-au rupt pe ele masini si-acum îs libere drumurile, libere cum este si tara, libera de toate, mai ales de economie, un pic de agricultura acolo, ca de industrie nici nu mai putem vorbi! Toate-s mormane de moloz ca fieru-i strans si dus de „mustaciosi” pe la alte case… care au stiut sa faca cu el mai multe „fabrici si uzine” dand „paine” buna lor si cate-o firimitura noua!
    Romanu-i calator, îi place sa exploreze si de cand are pasaport de libera trecere, a cam trecut cam des prin granita, a cam trecut toata „floarea” tinerimii, s-au dus unde-i mai bine, ca la noi, nu-i loc de ei iar la straini îi berechet si le muncim aproape gratis, ca de… ei sunt capitalisti iar noi, slugi muncitoare de i-am imbogatit cu priceperea noastra si le-am facut tarile frumoase, uitand de-a noastra, amintindu-ne de ea doar de sarbatori, cand o „indopam” cu „euroii” munciti cu greu pe alte meleaguri dar bune de muls, ca la noi, vacuta-i pusa in jug in loc sa dea lapte!
    Avem copii de 10+, dar si ei sunt cu gandul de plecare, intrebandu-se pe dreptate: ce sa faca aici, cand au „acolo”, de toate? Si uite asa si pruncii buni se duc, nu numai ãi de mana iuti si mai „strangatori”, se duc si cei care ne fac cinste, ca aici noi i-am uitat!
    Noi tot la aritmetica am ramas, citind pana la 3, trei guverne intr-un an, sa avem ce povesti pe la la emisiuni tv, ca de crime si hotii, violuri si minciuni ne-am cam saturat sa tot auzim! Avem guverne multe, avem ministri „cata frunza” îi in tara, adevarat ca-s frunza de taiat la caini dar îi avem si-s din „popor” de care au uitat, ca mintea li-i prea scurta, si ei nu au „habarul” celor multi, se ingrijesc numai de ei, uitand ca mai suntem si noi, ce-am pus stampila pe ei in loc sa-i fugarim!
    Si uite asa, calutul meu, cu greu si chin mai poate duce, ãst trai ce îl avem si tot saltand prin gropi si balti, prin minciuni si promisiuni, poate ne va veni la cap si-ntelepciune sa stim pe cine-a alege si poate asa o mai scapa de hoti si cei cu promisiuni desarte si bine un pic mai mult sa vina si la noi sa uitam de caluti si teleguta, sa avem si drumuri sa mergem si noi cu-o masinuta, dar cumparata din banii nostri munciti cinstit „aici” si nu „acolo”!

oferta-wise