Univers răsturnat
Arbore cosmic
cu rădăcini ȋn vântul interstelar
sau ȋn Grădina Raiului…
mă răzvrătesc mut nu mai vreau să număr anii
am amintiri încă, multe:
miros de pere coapte
buze albastre mure zdrobite
tălpi goale fericite
petunii de catifea
stele -„steluri”- ceruri
pânză aspră îmbrăţişare tandră
bomboane pe băţ
fir de iarbă între dinţi tablouri cu sfinţi
Tatăl Nostru
cruce…
Grea cruce.
Nu te apasă, Tată, prea tare pe piept, când faci semnul crucii?
m-aş lupta cu geotropismul negativ
fusul moirelor se roteşte în gol
zvârr, zvârr…
l-aş zvârli până-n poarta arborelui sefirotic
s-a deschis!
Hai, Tată, coboară pe calea dreaptă.
Nu-i lumină nicări,
Or murit tăți oamenii…
Loredana Maria Pașca
Foto: Ion Mariș
Adaugă comentariu