Ideea de început a plecat de la principiul comuniunii dintre Om și Dumnezeu, adaptat la condițiile de astăzi, în termeni pragmatici dintre oameni și slujitorii Domnului, preoți, pastori, predicatori, lideri creștini, care cu toții au același țel: menținerea legăturii între divin și pămîntesc.
Credința în cele sfinte este bazată pe o trăire spirituală plină de mister, da, e nevoie și de o astfel de abordare deoarece nu numai ce e palpabil face parte din viața unui om.
Totul trebuie însă gîndit ca acolo, unde la mijloc e vorba de sufletul omului, să fii cu atenție, să fii un bun strateg (orator) să-ți ții „publicul” aproape, asemeni unui păstor, vizavi de turma lui, pe care o păstorește.
În aceste vremuri de incertitudine și nepredictibilitate (vorba politicienilor), refugiul omului se identifică cu ceea ce puterea laică nu este în stare s-o ofere și anume Biserica lui Dumnezeu.
Comunicarea sinceră, pe față, cu toate cu toate adevărurile care trebuiesc spuse, nu cu jumătăți de măsură sau de-a dreptul mincinoase.
Unde să fugă omul înșelat și umilit dacă nu Acasă? În Casa Domnului unde speră să găsească adăpost și cuvinte care să-i schimbe starea de neîncredere, de lehamite, de dezamăgire, deziluzie și preaplin de rău!? Fuge la Biserică! E adevărat, nu fiecare poate să fie un fervent „umblător” la acest lăcaș.
Viața ne-a despărțit și ne-a împrăștiat în toate zările, dar cel puțin românul e de o așa factură mai aparte și face ce face de nu-și uită obîrșia și măcar de sărbătorile împărătești, Paște și Crăciun, se întoarce acasă.
Era o avalanșă de tineri sosiți care alături de părinții lor inundau bisericile, ostoindu-și dorul de casă și de credință, luînd un „paos” (pauză) la alergăturile departe, prin cele străinătăți, după un trai decent …
Era o efuziune și o trăire unică!
Cîntările corului și ale preoților se amestecau cu bucuria și lacrimile celor întorși!
În sfîrșit ACASĂ, unde găseau înțelegere și era cineva care să-i asculte și să le dea îmbărbătare de la înălțimea unui amvon, cît să-i țină încă un an înstrăinați și însingurați!
N-am crezut că va trebui ca eu să pledez pentru aceștia, (cu toate scuzele de rigoare), dar nu intenționez să aduc vreo ofensă cuiva, ci doar să mă indignez în numele lor și să aștept niște răspunsuri la niște nelămuriri, care de cîțiva ani nu-mi dau pace.
Și anume: de ce (inclusiv în biserica mea) preoții au ales să oficieze Sf. Liturghie cu spatele către credincioși?
Onoarea de a le vedea fețele e prea mare și nu suntem vrednici de ea? Acest ritual sau această dogmă, treptat, treptat, omoară credința celor puși să vadă doar niște dosuri de preoți și nu chipuri! Dacă se numesc păstori de oameni, de ce nu iau exemplu unui păstor de oi!
Care cioban își păstorește turma cu spatele la ea? Vine lupul și o atacă!
Așa și în Biserică. Parcă s-a petrecut o schismă între preot și credincioși! Numărul lor scade de la an la an! De ce nu se găsește o formulă de a atrage oamenii, de a le vorbi față în față, privindu-i în ochi! Lumea din spatele lor de abia înțelege înșiruirea inteligibilă de cuvinte, fără ca la sfîrșit să meargă acasă cu un mesaj, cu o temă de meditație.
Trebuie adaptat și discursul, care trebuie coroborat cu specificul lumii în schimbare. Isus a vrut modernizarea bisericii și a discursurilor. A fost și un vizionar pentru schimbările care vor surveni!
Dar, n-am învățat nimic! Dintr-o expunere spusă cu spatele, nu mulți rămîn cu vreo învățătură!
Nu acesta a fost mesajul lui Isus la Cina Cea De Taină: „faceți aceasta în amintirea mea”! Jertfa lui n-a fost bine înțeleasă nici după 2000 de ani… El a pus pe primul loc oamenii pentru care a și murit, nu dogmele și ritualurile dictate, menite să adîncească prăpastia dintre Om și Dumnezeu.
Coborîți-vă dragi preoți la turmă, întoarceți-vă fața către ea! Altfel riscați să vă treziți singuri în biserici, iar lupii hulpavi care atît așteaptă, vor jubila de lipsa voastră de vigilență!
Ileana Pisuc
PS: Motivația pentru care am scris această „dizertație” este că în nicio reproducere după viața lui Isus, nu l-am văzut stînd cu spatele în timp ce le vorbea mulțimilor! Dacă El e reperul, de ce facem copii false de adevăr!?
Foto: reproducere după pictura „Cina cea de taină” a lui Tintoretto.
Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să o poţi vedea şi nici nu se va spune: Iat-o aici, sau acolo! Pentru că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” Apoi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi măcar una dintre zilele Fiului Omului, dar nu veţi vedea. Şi vă vor spune: Iată-L acolo! sau: Iată-L aici! Să plecaţi de acolo şi să nu-i urmaţi! La fel cum fulgerul, când străfulgeră, luminează cerul de la un capăt la celălalt, tot aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de acest neam.
Luca 17:20-25.
Doamna Pisuc,
Toți avem un doliu de făcut în legătură cu „minciunile” cu care biserica ne-a învățat, nu zic că totul e rău sau a fost. Biserica a jucat rolul propriu în planul divin. Zic minciuni între ghilimele pentru că ei înșiși mulți dintre ei, slujitorii Bisericii nu erau conștienți de învățătura ce ne-au transmis-o și cred că mulți nici acum nu sunt. Dar vor fi, câțiva dintre ei. Curând.
Când aveam 10 ani, într-o zi, bunicul meu din partea tatălui a venit la noi să o anunțe pe mama, sau mai bine zis să o pună în gardă că nu are voie să meargă la nunta sorei ei pentru că religia nu-i permitea. Aveam 10 ani și-mi amintesc cum ar fi fost ieri. Eu cu mintea mea de copil mă gândeam ce regulă este asta, era absolut ridicol și inacceptabil așa ceva. Am plecat la nunta mătușii mele numai cu tatăl meu, care nu făcea parte din aceași institutie religioasa.
Mama mea făcea și face încă parte dintr-o religie foarte conservatoare încă unde dominația prin frică este la ordinea zilei. Și nu că ar trebui sa le fie frică de ceva, ci pur și simplu frica este deja bine încrustată in ADN-ul lor. Reguli și învățuri vechi.
„Negustorii de lumină”, conștiința ce schimbă lumea este un documentar produs de producătorul Anthony Chene, este un documentar unde este bine explicată istoria religiilor, unde Biserica Inimilor a fost distrusă pentru a o înlocui cu una a fricii in secolul XIV- XV și începutul secolului XVI pentru a controla lumea.
Așteptați-va la revelații incredibile apropo de toate sistemele religioase și nu numai instaurate pe baza fricii în 2025.
Lumea întreagă a fost dintotdeauna sub influența „răului” unde fiecare dintre noi a avut multe de învățat. Credeți sau nu dar ăsta este un simplu „joc” in care Dumnezeu a decis să se amuze…:)
Vă doresc din suflet ca cineva să vă răspundă la întrebarea pusă în articol, dar din propria experiență pot sa vă zic că răspunsurile la întrebările dumneavoastră le aveți în suflet așa ca și Impărăția Domnului care este și va fi totdeuna în sufletul dumneavoastră.
Vă doresc numai bine și multă sănătate în aceste momente contradictorii al existenței noastre pe Pământ.
Este rău și greu acum, dar după aceea lumina ne va lumina pe toți, vă promit. Ne așteaptă vremuri frumoase chiar dacă nu pare încă.
Ionița N.