Banca de rezerve
(reluări, regrupări -1)
*
– Poți să te-nvălești ca un trandafir!… Dacă ești un om rău, nu te bagă-n samă nimeni. Deageaba-i!…
*
Rar, prin parc trece câte un om. Doi amici, pe o bancă:
– Măi, o trecut p-aici pre’t’e’nu’ tău ce ai zis c-o murit.”
*
„Nu știu ce bai îi cu vremea asta! Pe vremea lui Ceaușescu umblam la coasă în țară. Băteam coasa în soare, curgea pe mine. Amu numa’ te arde, te frige!… În două zâle eram ca d’ibolii!…”
*
„…Acela ce-o fost badâgâș – unu’ mic cu o pălărie mare și o nevastă urâtă. L-o pus să aibă grijă de acordeoane, să nu le strice pruncii.”
*
„Cum apăream acasă, spre seară, maică-mea mă și lua la întrebări:
– Pe unde-ai umblat tătă zâua, măi ulicăule?” (VB)
*
– Da’ nu mai ești cu oile?
– Ce, mai pot eu a bărăta atâta?!
*
Vorbim despre vreme, cum s-a făcut frig. Câțiva nu sunt de acord. Alții dimpotrivă: „Dimineață, când am dus de mâncare la câine, era pojghiță în blidul cu apă”.
*
Un claxon strident pe dig.
– Trage, trage? – strigă un nene, de pe motoreta lui, la pescar.
– Măă, nu striga la el, că sparii peștii! – zice altul, de pe banca de rezerve.
– Că nu-i sparii, îi fugăresc căt’ă el!
*
„ – Am avut niște vecini atâta de săraci, că le făceau supă din cuiu’ ușii și pită de coceni la prunci.
– Trebuiau să facă supa din tratarca din matură și rămâneau cu ușa pentru la iarnă.”
*
„Și eu am avut în armată un caporal oltean. Ne punea iarna să ducem câte un câine înghețat pe brațe, da’ fără să se înspargă.”
Consemnări: Marin Slujeru
Foto: I. Mariș
Adaugă comentariu