Acest 1 noiembrie altfel… (autor, Horia Picu)

E primul 1 noiembrie care ne găseşte divizaţi… Pro şi contra vaccin. Eu, fiind pro, de curând m-am vaccinat anti-Covid-19 şi cu doza a treia. Am făcut-o pentru mine şi pentru cei din jurul meu.

Am făcut-o pentru mine, convins că virusul ăsta cu coroane, dacă m-ar mai pune la încercare, nu va mai avea cum să fie atât de devastator ca în noiembrie 2020, atunci când o parte a omenirii doar visa la un vaccin şi o alta lucra de zor la obţinerea lui. Am făcut-o şi pentru cei din jurul meu, cărora nu mai vreau să le dau motive de îngrijorare, de suferinţă, de incertitudine.

Prin momente de cumpănă au trecut foarte mulţi şi pot să spună cum le-a fost. Alţii… nu mai pot. Anul trecut empatizam cu medicii, asistentele, personalul de serviciu, ambulanţierii. Le aduceam de mâncare, le cântam ca să le mai treacă de oboseală, de omeneasca neputinţă văzându-se în situaţia de a nu putea salva toţi internaţii.

Acum, aceiaşi oameni (care pleacă la serviciu cu speranţa că vor salva vieţi şi se întorc acasă cu gândul că pentru unii pacienţi străduinţele lor medicale au fost zadarnice), au devenit entităţi negative în minţile unora.

În noiembrie 2021 ni se pare firesc să avem vaccinul la dispoziţie şi pentru că-l avem ne întrebăm, ca şi cum ne-am pricepe, ce conţine. Dacă-l avem, nu-i grabă în a-l face. Poate mâine, poate poimâine, poate altădată, poate cu prima ocazie. Poate… prea târziu câteodată.

N-am încercat şi nu voi încerca să conving pe cineva să se vaccineze. N-o fac, pentru că ştiu că n-am şanse de reuşită. Ştiu asta, pentru că şi reciproca e valabilă. Nimeni nu m-ar fi putut convinge să n-o fac.

Vasile, Vasile, Petre, Ştefan, Csabi… pentru voi vaccinul a apărut prea târziu… Sunt sigur că l-aţi fi făcut! Astăzi este 1 noiembrie, acea zi din an când „Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele, / Uriașa roat-a vremei înapoi eu o întorc″ (Mihai Eminescu – Memento mori) şi o rog să-mi redea posibiltatea să vorbesc cu voi, nu doar să mă gândesc la voi.

Horia Picu