ACTUL POETIC (autor, Nicolae RĂDOI)

1) „Cînd scriu, nu mă gîndesc niciodată la nimic”, declarase renumitul scriitor atunci cînd fusese intervievat de „reporteritza” care știa precis că va face o carieră de succes. Avea cu ce!… Agresivitatea și lipsa oricărui sentiment al ridicolului erau o certitudine a reușitei.

„Realizez” abia după publicare ce avusesem în cap… După critica din presă, la care se adaugă reacțiile cititorilor cu care mă întîlnesc frecvent. Sînt mereu uimit de ideile care m-au inundat la scriere. Și de valoarea lor. Abia după publicare mi-am dat seama  de toate astea. Ce pierdere ar fi fost!…”, a mai spus , oftînd ușor. Apoi a încheiat, rostind cuvintele memorabile care arată chinul efortului creator: „Să nu credeți că-i așa de simplu să apeși tastele computerului atunci cînd  plictisul te omoară…”

2) În „efemul” care bîntuie mai tare decît pandemia abuziv trecută în uitare de parcă nici n-ar fi fost, vocea spartă și cu accente acute a comentatoarei vrea să arate că este trup și suflet cu ascultătorii ei, dominați de nivelul valoric al cunoașterii parțiale. Că, dacă nivelul se ridică la nivelul mării, poți avea rău de altitudine!… Răspunsul ei către ascultătorul imprudent îl va duce pe acesta în pragul lubricității, el povestind  tuturor pe „feisbuk” despre această reușită. În încheiere, aceasta îi adresează cuvintele memorabile („și de neuitat”!): „Te pup și eu înapoi!”.

Auzind-o, pot zice și eu: „Bravos, națiune! Halal să-ți fie. „Posterioritatea” își va aminti de tine! Și DE PROFUNDIS!…”

3) Epidemie de rabie într-o comună de lîngă Petroșani. „De unde provine?”, se miră toți, cutremurați de spaimă. „A fost adusă de un rabin”, deduce cunoscutul nostru reporter, René. Întrebat de unde știe, acesta clarifică astfel: „Trecînd prin piața de alimente pentru a cumpăra niște pătrunjel afro(disiac), am auzit un cumpărător spunînd că rabi e bolnav. Am dedus în consecință”.

4) Cînd la postul național de radio vrei să te arăți „firoscos în nervii capului”, mai bine întrebi un copil de clasa a cincea cum se pronunță „doamnelor și domnilor” în limba franceză. Ca să nu zici „me dam e mesieo”. Bănuiesc, fără  probe palpabile, că profica de acolo o fi auzit de „liezon”.

Să nu fie nimeni la RAD.ROM.CULT. care să remarce asta? Sau o fi o nouă formă de colegialitate care mie-mi scapă? Acum „politically correct” o fi însemnînd să nu mai fii atent la „nimicuri”… Am trecut de atîtea ori prin „schimbări” (la față!), încît acum facem „fețe-fițe” (!).

„Eu monsieur văd, monsieur citesc…” Am zis!

 5) Intervievată de „reporteritză”, doamna doctor ne liniștește, declarînd: „Puteți sta liniștiți. Acum se fac măsurători ACURATE” (!)

Auzind asta, mi s-a luat o piatră de pe inimă. M-am bucurat enorm că doamna în cauză a trecut pe lîngă limba engleză, probabil absolvind un curs de pe internet, garantînd stăpînirea limbii lui WILL în doar trei săptămîni. Am căzut instantaneu într-un „somn al națiunii care naște monștri”. (după cum se zice) În visul meu, piatra de pe inimă se dusese la rinichi, producîndu-mi dureri atroce.

A doua zi, la consult, medicul mi-a confirmat că așa este…

Nicolae Rădoi

 

Foto: Ion Mariș