Din Insulele Baleare spre Muzeul PRADO, în căutarea GUERNICĂI!
1980 – Suntem în ultima zi a Festivalului de folclor din Insulele BALEARE, stațiunea SOLLER, SPANIA Părăsim modestul hotel Ladan de două stele, îndreptându-ne spre giganticul pachebot Transmediterana. După cele opt ore ale călătoriei plutitoare, admirând alte nave la orizont, precum și albastrul cerului reflectat în mare, ajungem de unde am plecat: Portul BARCELONA. Avem o zi de răgaz, timp în care optăm diferit.
Un grup restrâns am decis să tragem o fugă până la Madrid, cu țintă precisă: Muzeul PRADO. Am economisit timp, călătorind toată noaptea cu trenul. După vorbe puține, și parcă doborâți de frumosul și greul festival, însoțiți de zdrăngănitul roților de tren, am moțăit cam 2-3 ore din cele șase, astfel că, la coborâre nici n-am realizat dacă suntem obosiți sau nu. În gara din Madrid, pe primele pagini ale ziarelor de pe tarabe, cu litere care mai să sară din format, s-a anuntat începerea războiului dintre IRAN și IRAK.
Ne apropiem cu emoții de impresionanta construcție, călcăm sfioși cu mare interes de ce urma să vedem. Nu pot spune că nu ne-am impus să ne controlăm atitudinea, interesul și eventualele întrebări. Aveam informații puține, doar eram în 1980. Avem la dispoziție patru ore, fiind condiționați de întoarcerea în Barcelona, tot cu trenul și apoi în țară pe același traseu, cu același număr de urcări și coborări și cu bagaje mai multe.
Observăm colecții de artă europeană de sculptură și pictură, desene, obiecte decorative și diverse lucrări de artă. Cea mai impresionantă este galeria de tablouri cu colecții de lucrări ale lui Velazquez, Goya, Bosch, El Greco, Rubens, Rafael,Tițian etc. Ne-a impresionat povestea faimoasei picturi a lui Picasso – GUERNICA – realizată în 1937, pe care… n-am văzut-o. Urma să ajungă acasă, după o lungă ședere și restaurare, din USA. Această pictură reprezintă drama micului oraș basc Guernica, bombardat de aviația germană, sprijinită de cea a Italiei, care ajutau armata lui Fanco, în timpul războiului civil din Spania (1936-1939).
Din cauza celui de-al doilea război mondial, Picasso a decis ca lucrarea să fie dată în custodia Muzeului de Artă Modernă (MoMA) din New York, până când Spania va deveni o republică democratică. În urma implicării regelui Juan Carlos al II-lea, în anul 1981, guvernul de la Madrid a reușit să recupereze importanta lucrare.
Ieșim fără multe vorbe, pătrunși de simbolistica operelor de artă, tăcem și zâmbim.
Moțăim liniștiți în tren alte șase ore de zdrăngăneală, dar încărcați cu imaginile pe care, greu de crezut că le vom mai întâlni vreodată. Suntem împăcați. Neimportant pentru cei mai mulți dintre colegi, cărora le-am povestit.
Am urcat în trenul spre casă, cu gândul la următoarelor îmbarcări – debarcări, și la zâmbetele celor care ne așteptau.
LA REVEDERE, SPANIA!
Gheorghe MIHĂIESCU
sursă foto: Gheorghe Mihăiescu
Frumos povestit fragmentul „aventurii” spaniole, dar si mai frumos scris! Felicitari, Ghita! Mai asteptam episoade (cu riscul de a fi talharit!) din aventurile CULTURALE ale „Marei”!
Sunt mandru de voi Mihaestii Sieului de Maramures ca ati imbratisat si dus traditia creatorului ,,taranul roman,, cel mai adevarat capitalist, de cand lumea si pamantul, el cu palmele lui in mica sau mai marea gospodarie particulara, si-a produs tot ce a avut nevoie, de la produsele alimentare, imbracaminte pana la nevoia de a-si exprima starile sufletest, si prin cantec si joc. In vremuri grele cand tara era in pericol, ei se aflau pe fronturi pt a-si apara glia. Sunt f sensibil la marea diversitate a creatiei traditionale a poporului meu si respectul meu pt voi ca ati batut drumurile Europei si a altor continente pt a arata cine este poporul roman.
Bravos, domnule inginer și prieten, Gheorghe Mihăiescu. Până la urmă, o să scrii cartea aceea – pe care o tot aștepți – despre Ansamblul „Mara” și pe care acesta o chiar merită! I.A.Pruncu