Anul Nou nu e reset. E doar o dată din calendar (autor, Adrian Rednic)

La final de an apare aproape reflex această presiune a schimbării. Ne promitem că „de la anul” vom face sport, vom economisi, vom învăța ceva nou, vom deveni o versiune mai bună a noastră. A stabili priorități este sănătos, mai ales când sunt realiste. Problema apare după sărbători, când entuziasmul se lovește de revenirea la viața cotidiană.

Stresul reapare. Incertitudinile revin. Ne întoarcem, aparent, la „versiunea de bază”. Asta nu înseamnă eșec și nici lipsă de ambiție. Este, în esență, un mecanism de apărare. Corpul și mintea au nevoie de stabilitate. Când nu avem suficient timp pentru refacere, căutăm instinctiv un minim de confort. Acel nivel la care putem funcționa fără să ne prăbușim. Nu e comoditate. E supraviețuire.

Agitația de la final de an este, paradoxal, mai obositoare decât multe perioade din restul anului. Curățenie, gătit, drumuri, musafiri, întâlniri cu rude față de care simți o obligație socială. Toate adună oboseală și anxietate. Exact într-un moment care ar trebui să fie despre pauză. Despre liniște. Despre refacere fizică și emoțională.

Iar peste toate, apare obsesia inutilă: „Unde facem Revelionul?”. Ca și cum alegerea confortului în locul haosului ar pune în pericol trecerea în noul an. Pământul nu se oprește din orbitat în jurul Soarelui pentru că alegi să stai acasă.

Așa că, dacă nu ai planuri, ești într-o poziție excelentă. Planul tău poate fi să fii tu. Atât. Iar dacă simți nevoia unor perspective pentru anul care vine, începe simplu și concret. Fă ceva pentru comunitatea din care faci parte, împreună cu ea. Curăță spațiul din jurul casei tale. Implică-te în cartier. Susține un proiect local, civic, educațional sau social. Orice gest mic, dar real, ancorat în prezent.

Schimbarea durabilă nu începe cu liste grandioase, ci cu acțiuni mici, repetabile și asumate. De acolo se construiește tot restul.

Adrian REDNIC

sursă foto principal: Google