Arestat la 1 an! (autor, Marius Vișovan)

Domnul profesor  Dan Ionescu, pensionar de câțiva ani, își trăiește vârsta senectuții în localitatea natală Dragomirești, pe Valea Izei, după o lungă activitate ca profesor de fizică, inclusiv la Liceul nr. 2 din Sighet. Este fiul doamnei Maria Ionescu din Dragomirești, deținut politic sub regimul comunist, o mărturisitoare a credinței și demnității maramureșene, trecută la Domnul în 2021. Puțini dintre cei care îl cunosc știu însă că Dan Ionescu a fost arestat, la vârsta de…1 an!

Tânără învățătoare și având un copil mic de 1 an, Maria Ionescu este arestată în 1949 împreună cu tatăl, mama și soțul ei sub acuzația de sprijinire a partizanilor din grupul Popșa (tatăl ei, Ioan Șt. Ilban era unul din liderii grupului de susținători din Dragomirești care dădeau găăzduire sau mâncare partizanilor ).

Arestată cu copilul în brațe, Maria Ionescu este presată timp de 10 zile să predea copilul. Va accepta doar după eliberarea mamei ei, căreia i l-a încredințat (aceasta fusese însă în prealabil bătută până a leșinat). A fost dusă la Securitate la Sighet apoi închisă pentru o anchetă mai îndelungată la Oradea (a petrecut 18 zile în celula neagră, în întuneric și miros de urină și fecale) apoi după condamnarea de la Cluj a executat detenția la închisoarea pentru femei Mislea (jud. Prahova) alături de 520 de deținute, elita feminină a țării (multe fiind studente, dintre ele cunoscuta mărturisitoare creștină  Aspazia Oțel îi va păstra o frumoasă amintire), fiind eliberată în 1952. Întoarsă acasă va fi supusă la alte nedreptăți și privațiuni. După 1989 se va implica activ în renașterea parohiei greco-catolice din Dragomirești (liturghia s-a celebrat multă vreme la dânsa acasă) și în acțiunile închinate memoriei luptătorilor anticomuniști din Maramureș.

Îi dăm cuvântul să relateze la persoana întâi:
„M-au arestat și pe mine. Nu aveam cu cine să las copilul de 1 an așa că l-am luat cu mine. Acasă au făcut o percheziție brutală, au răsturnat totul… La Securitate la Sighet au încercat timp de două ore să mă convingă să le dau copilul. Eram ca turbată: Mai bine îl omor și apoi mă omor și pe  mine, dar copilul nu vi-l dau! am urlat la ei. Îi țin minte și acum cum stăteau la masă securiștii Ștern, Retezaru, Mezei, Toth, Brudașcă, Pescăruș…

M-au dus la spital cu copilul într-un salon mic unde stăteam împreună cu un soldat cu arma la el, care mă supraveghea mereu, fiind schimbat la 24 de ore. După 10 zile am fost dusă din nou la Securitate și presată să predau copilul. Au adus-o pe mama mea ca să mă convingă să-i dau ei copilul. Dar mai înainte au bătut-o îngrozitor, după 7-8 lovituri la tălpi a leșinat, au târât-o pe jos…

În cele din urmă am acceptat să dau copilul mamei mele. Copilul plângea, mama  plângea …i-am spus doar atât: „Mamă, ai grijă de Dănuț…” (mărturia Mariei Ionescu din lucrarea Mărturii ale rezistenței anticomuniste din Maramureș, 2008 , coordonată de subsemnatul).

Preot prof. Marius Vișovan