Aripile sunt făcute pentru zbor (autor, Roxana Pontoș)

24 martie 2017, concert Sighetu Marmației, Sala „George Enescu” – e indiciul care apare pe site-ul Aureliei Vișovan (www.aureliavisovan.com) și apare menționat după un concert programat la Ateneul Român. Nu cred că sunt multe orașe din România, de dimensiunile Sighetului ori chiar mai mari, care să se poată mândri cu faptul că talentele lor se întorc, chiar și pentru o seară, să fie alături de comunitatea în care s-au născut și format.

Vineri, 24 martie 2017, am văzut cât de dornici sunt sighetenii de cultură, de frumos, de artă. Sala „George Enescu” s-a dovedit neîncăpătoare pentru cei veniți să asculte recitalul de pian susținut de AURELIA VIȘOVAN și CAN ÇAKMUR. Emoție, transmisă întregii săli de Aurelia atunci când vorbea, frumusețe răspândită de muzică, bucurie că tinerii talentați ai acestui oraș revin acasă, alături de noi, acestea sunt trăsăturile unei seri de primăvară reușite. Am trăit toți cei prezenți în sală, bucuria și mândria Dascălului ce și-a văzut discipolul luându-și zborul spre performanță, ajungând în elita muzicienilor, dar și a elevului care nu și-a uitat profesorul și a ținut să-i fie alături la aniversare.

Nu știu dacă poate fi bucurie mai mare pentru un părinte decât să-și vadă răsplătită truda de a crește un copil frumos din toate punctele de vedere, prin faptul că acesta nu uită de unde a plecat și, cu toate că are posibilitatea de a concerta în orice colț al lumii, acceptă invitația de a susține un recital aproape de kilometrul zero al Europei, acasă, în Sighetu nostru cel de toate zilele și, mai mult decât atât, a donat toate încasările din vânzarea biletelor Școlii de Muzică.

De remarcat că în sală au fost foarte mulți copii. Au avut ce învăța. În fața lor, pe scenă se aflau doi tineri foarte talentanți, care au ridicat sala în picioare. În fața lor se aflau adevăratele modele ce merită a fi urmate. În fața noastră era dovada că, în viață, talentul, împletit cu munca, duc spre performanță. Performanța cere sacrificii, dar oferă și satisfacții.

Am ascultat un pian care părea să fi prins aripi măiastre sub mâinile celor doi pianiști interpretându-l pe Mozart, Schuman, Schubert, ori Piazzolla. Am admirat modul în care cei doi pianiști se sincronizau. Am ascultat în interpretarea extraordinară a Aureliei Vișovan studiile lui Chopin și Debussy.

Am avut iar dovada că Școala de Muzică „George Enescu” din Sighetu Marmației, prin profesorii săi, este un formator și educator de talente, este un promotor al muzicii, al artei, al excelenței și profesionalismului la cel mai înalt nivel, un loc pe care trebuie să-l prețuim la adevărata lui valoare, aceea de simbol al Sighetului.

Roxana Pontoș

sursă foto: facebook Mirela Buftea Nemeș