Pentru prima dată, un sit din România este inclus în prestigioasa listă a Siturilor Patrimoniului Geologic recunoscute de Uniunea Internațională a Științelor Geologice (IUGS). Zăcământul hidrotermal Baia Sprie, din județul Maramureș, a fost selectat să facă parte din The Third 100 IUGS Geological Heritage Sites, adică „A Treia Sută” de situri geologice considerate remarcabile pentru valoarea științifică și importanța lor în înțelegerea Pământului și a istoriei sale.

O recunoaștere internațională pentru patrimoniul geologic

Uniunea Internațională a Științelor Geologice (IUGS) își completează prestigioasa listă a celor mai importante situri ale patrimoniului geologic din lume cu o nouă selecție.

În perioada 3–6 noiembrie 2026, Geoparcul UNESCO Algarvensis (Portugalia) a găzduit un eveniment deosebit, în cadrul căruia, pe 6 noiembrie, este anunțată lista care cuprinde A Treia Sută de Situri ale Patrimoniului Geologic recunoscute de Uniunea Internațională a Științelor Geologice (IUGS) pentru valoarea lor științifică remarcabilă. Zăcământul hidrotermal Baia Sprie (Maramureș) se numără printre ele.

Contextul recunoașterii

Una dintre cele mai mari organizații științifice din lume, cu 74 de membri naționali activi, IUGS încurajează cooperarea și participarea internațională în domeniul științelor Pământului în beneficiul societății umane. Siturile Patrimoniului Geologic IUGS sunt răspândite pe întreg globul și reprezintă locuri deosebit de importante pentru înțelegerea Pământului și a istoriei sale.

The Third 100 (A Treia Sută) este un demers de anvergură globală, coordonat de Uniunea Internațională a Științelor Geologice (IUGS). Programul a fost lansat în 2022, când s-a făcut desemnarea The First 100 (Prima Sută) de situri geologice, anunțate la Zumaia (Spania). În 2024, The Second 100 (A Doua Sută) a fost prezentată la Busan (Coreea de Sud). The Third 100 continuă succesul și impactul internațional al primelor două ediții.

„De la demararea programului și până în prezent, peste 1.000 de specialiști din 90 de țări și 20 de organizații internaționale au participat la acest proces colaborativ, prin propunerea de situri, participarea la procesul de selecție și evaluarea valorii lor științifice.” (Dr. Asier Hilario, Președinte al Comisiei Internaționale pentru Patrimoniu Geologic (IUGS)

Baia Sprie, alături de Muntele Fuji și fiordurile Norvegiei

Noua listă reunește 100 de situri, răspândite în 47 de țări și cuprinde 11 situri din Africa, 22 din cele două Americi, 22 din regiunea Asia-Pacific, 6 din Orientul Mijlociu, 34 din Europa, 2 din Antarctica și 3 din mările libere.

Printre minunile geologice ale planetei, incluse în această nouă și remarcabilă listă, se numără Muntele Fuji (Japonia), fiordurile Norvegiei, Falia San Andreas (SUA), Muntele Aconcagua (Argentina) și Dealurile de Ciocolată (Filipine).

În edițiile anterioare, au fost incluse situri emblematice, precum Marele Canion al Fluviului Colorado, vulcanul Kilimanjaro, Muntele Everest și Deșertul Namib.

Zăcământul hidrotermal Baia Sprie a fost inclus în această prestigioasă listă deoarece reprezintă „un sit de referință pentru înțelegerea evoluției zăcămintelor minerale hidrotermale, oferind o diversitate mineralogică excepțională”.

Situl prezintă numeroase caracteristici unice, cu o valoare patrimonială deosebită în domeniile geologiei, mineralogiei și istoriei mineritului: o asociație minerală extrem de bogată, cu circa 100 de minerale identificate, dintre care șase au fost descoperite aici pentru prima dată în lume. Este unul dintre cele mai vechi zăcăminte hidrotermale exploatate din Europa, printre primele descrise în literatura de specialitate (1774) și unul dintre cele mai studiate, fiind abordat în 107 lucrări științifice publicate în perioada 1774–2025. Totodată, aici se găsește unul dintre cele mai lungi filoane hidrotermale din Europa, cu o lungime de peste 5 km. Situl include și Lacul Albastru, un lac antropic, format prin prăbușirea unei vechi galerii de mină.

Echipa și participarea la eveniment

Propunerea de includere a Zăcământului hidrotermal Baia Sprie în The Third 100 IUGS Geological Heritage Sites a fost inițiată și elaborată de o echipă de geologi formată din conf. dr. Marinel Kovacs, conf. dr. Alexandru Szakács, lect. univ. dr. Ágnes Gál și conf. dr. Ioan Denuț. Cei patru specialiști fac parte și din echipa de proiect care urmărește înființarea Geoparcului UNESCO Gutâi-Maramureș. Documentațiile de candidatură au fost supuse unui proces de evaluare complex la care au participat 104 experți în geologie din întreaga lume.

La evenimentul IUGS dedicat patrimoniului geologic, organizat de Geoparcul Algarvensis la Loulé (Portugalia), România a fost reprezentată de trei dintre autorii propunerii, alături de primarul orașului Baia Sprie, Alin Sebastian Bîrda, susținător al întregului demers.

Evenimentul a reunit 156 de experți internaționali, din 49 de țări. Prezentările dedicate siturilor și colecțiilor geologice incluse în programul IUGS au fost completate de prelegeri susținute de personalități de referință la nivel mondial, reprezentând diverse discipline ale științelor geologice. Prezentarea Zăcământului hidrotermal Baia Sprie, în cadrul evenimentului, a fost susținută de conf. dr. Marinel Kovacs, care a subliniat importanța acestei recunoașteri pentru patrimoniul geologic al României: „Această recunoaștere pune România pe harta cu situri de mare valoare științifică și de istorie geologică de pe întreg globul și, totodată, atestă existența unor valori patrimoniale de excepție pe teritoriul zonei vulcanice a Munților Gutâi, ce justifică și demersul de înființare a unui Geoparc UNESCO în Maramureș.”

Vizibilitate, educație și conservare

Recunoașterea și promovarea celor 100 de noi Situri ale Patrimoniului Geologic IUGS pot contribui la o mai bună cunoaștere și apreciere a acestora, la valorificarea lor ca resurse educaționale și, cel mai important, la conservarea lor pentru generațiile viitoare.

Lista completă a celor 100 noi situri ale Patrimoniului Geologic IUGS poate fi consultată aici: https://iugs-geoheritage.org/

Mai multe informații despre eveniment sunt disponibile la: www.algarvensisevents.com.

Echipa Proiectului de Geoparc UNESCO Gutâi-Maramureș

Coordonator conf. dr. Marinel Kovacs
Email: [email protected]
www.facebook.com/geoparcMM
www.instagram.com/geoparcmaramures

În anul 700 de la atestarea documentară a Sighetului, la Editura Valea Verde (Sighet) vor apărea două cărți de referință pentru istoria orașului nostru.

Prima și cea mai importantă (și așteptată!) apariție a lunii noiembrie 2026 este… „SIGHETUL MARMAȚIEI 700 (1326 – 2026) PAGINI DE ISTORIE”, autor Teofil IVANCIUC (referenți științifici – prof. univ. dr. Ovidiu Pecican, dr. Livia Ardelean, prefața – acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, prof. univ. dr. Ovidiu Pecican, dr. Livia Ardelean, editor – Ion Mariș, lector de carte – Brîndușa Oanță, DTP – Typro Digital Foundry SRL, traduceri – StartFirstTrad, tipar – Tipografia Surorilor Lauretane).

Volumul a fost publicat cu sprijinul Primăriei Sighet și Centrului Cultural al municipiului Sighetu Marmației, „Prefața” fiind semnată de Vasile Moldovan, primarul municipiului Sighet.

Nota bene: Lansarea cărții va avea loc miercuri, 25 noiembrie 2025, în cadrul unui eveniment mult mai amplu. Vom reveni cu detalii!

* * *

Teofil Ivanciuc s-a născut la 27 mai 1970 la Sighetu Marmației, într-o familie mutată în oraș în anul 1925, înaintașii săi, vechi donatari români, fiind originari din satele Apșa de Mijloc, Apșa de Jos, Slatina, Iapa și în satele de pe Valea Marei.
Este licențiat al Universității „Babeș-Bolyai” și are un masterat la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca.
A activat în jurnalism și în turism, în al doilea domeniu profesând și în prezent.
De-a lungul anilor, a publicat sute de articole de presă și peste 50 de studii științifice.
A publicat studii despre: primul document de atestare a Sighetului (1326), prima istorie a orașului Sighet, diplomatariul medieval, satele maramureșene dispărute (printre care, satul necunoscut Valea Judelui), lista familiilor nobile maramureșene, istoria Republicii Valea Porcului, a identificat pe teren două vechi biserici de lemn pierdute etc.
A descoperit peste 30 de situri arheologice în județul Maramureș, a participat la descoperirea primelor stațiuni paleolitice din nordul regiunii și a semnalat 5 din cele 17 puncte de pe raza Sighetului înscrise în Repertoriul Arheologic Național.
A publicat următoarele cărți: Ghidul turistic al Țării Maramureșului, editura Limes, Cluj-Napoca, 2006, Sighetul Marmației. Ghid cultural-turistic, editura Echim, Sighetu Marmației, 2007, Sighetul Maramureșului. Patrimoniu și turism, editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2012, Meșteșuguri tradiționale din Țara Maramureșului (fotografii Radu Lazar, text Teofil Ivanciuc), editura Proema, Baia Mare, 2016, Vederi din Maramureș, editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2020 și Istoria Maramureșului. Manual pentru liceeni, M. Voinaghi (coord.), L. Ardelean, A. Costin Hendea, F. Dragoste, K. Gușeth, T. Ivanciuc, editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2020, primul manual opțional de istorie a Maramureșului pentru liceeni, acreditat de către Ministerul Educației.

Salut, Sighet!

Nota redacției: Echipa „Salut, Sighet!” îl felicită pe colegul nostru de redacție Teofil Ivanciuc!… și-i dorim la cât mai multe volume de autor în anii următori!

Un nou număr al revistei de cultură „Nord Literar” a ieșit de la tipar, ca o ofertă de lectură pentru cititorii noștri. Revista poate fi achiziționată de la o parte din chioșcurile de ziare din Baia Mare, de la librăriile Cărturești din întreaga țară, precum și de la librăriile Galaxia Gutenberg din Târgu Lăpuș și Gherla.

Abordând tema corectitudinii politice, Irina Petraș spune: „Recunosc și îmi asum riscul acestei mărturisiri că nu mi-a fost niciodată prea simpatic conceptul”.

Gheorghe Pârja vine cu trei subiecte în acest număr: povestea „Serilor de Poezie de la Desești”, un gând la aniversarea a 145 de ani ai revistei „Contemporanul” și un altul pentru poetul Echim Vancea ajuns la 75 de ani. Un gând frățesc întru poezie îi transmite și Gheorghe Mihai Bârlea. De altfel, pagina „Orfeu” și parodia lui Lucian Perța îi sunt dedicate poetului Echim Vancea.

În urmă cu puțin timp, a plecat dintre noi Vasile Muste, unul dintre poeții importanți ai Maramureșului. Două pagini îi sunt dedicate: cronica Deliei Muntean la volumul „Inima Luanei” și evocările lui Flaviu Claudiu Mihali și Nicolae Scheianu, pornind de la recupararea poeziilor sale de debut în volumul „Ziua când îngerii au rămas flămânzi”.

Eseul lui Gheorghe Glodeanu despre             maeștrii fantasticului în literatură are ca punct de pornire volumul „Les maîtres du fantastique en littérature”.

Volumul „Aducerea acasă a lui Brânuși – 150 de ani de la naștere” reunește diversitatea vocilor care au definit conferința cu același titlu, organizată la Baia Mare. Daniela Sitar-Tăut oferă informații despre acesta în cronica sa.

„AI și teama de AI” este eseul în care Laura Poantă ne provoacă să punem în balanță beneficiile și problemele care apar urmare a proliferării AI.

În reportajul său, Dana Buzura-Gagniuc oferă o perspectivă personală asupra zilelor petrecute la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației.

Continuă seria materialelor din ciclul „Cuvinte din exil” semnate de Mihaela Albu, de data aceasta cu „Recuperări necesare: din nou despre «dezbinarea» exilului românesc”.

Mircea Popa îi dedică un eseu lui Nicolae Breban, cel care „a știut să ocolească toate tezele și poncifele unei literaturi aservite.

Volumul lui Ion Simuț, intitulat „Liviu Rebreanu dincolo de realism”, este analizat critic în paginile revistei, iar Florian Copcea se oprește asupra volumului lui Carmen Firan, „Cuvinte locuite”.

Două recenzii în acest număr: Mircea Teculescu despre „În cădere, becurile se aprind” de Savu Popa și Antoaneta Turda despre „Prima aventură europeană a românilor 1918-1940: ideea europeană ca proiect și acțiune politică în memorialistica elitelor românești interbelice”.

Iubitorii de proză pot citi textul Anei Ludușan, „Cu frigul în spate”, cei de poezie, versuri de Adela Conciu, Anda Comșa-Chiș și Otilia-Vanda Ciuban, iar cei de aforisme, creații de George Vigdor.

Un interesant eseu, „Muzica – spațiu spiritual al ecleziei”, propune Dan Anghelescu.

Poemul lunii aparține lui Vasile Trif.

Pagina dedicată traducerilor cuprinde versuri din creația poetei italiene Antonella Rizzo, traduse de Maria și Valeriu Stancu.

Acest număr este ilustrat cu imagini din Memorialul Victimelor Comunismului din Sighetu Marmației, iar Ana Blandiana punctează în paginile revistei importanța fotografiilor și rolul autorului lor.

Comunicat de presă

Asociația Valea Verde – Salut, Sighet! – Editura Valea Verde se pregătește pentru un eveniment aniversar dedicat istoriei, identității locale și creativității. Sâmbătă, 5 decembrie 2026, organizația noastră va marca ZECE ANI de activitate ai publicației online „Salut, Sighet!” – în contextul în care  comunitatea sigheteană sărbătorește 700 de ani de la atestarea documentară a orașului – printr-un proiect cultural care reunește jurnaliști, profesori, elevi și reprezentanți ai comunității locale.

Evenimentul este coordonat de „Salut, Sighet!” și Editura Valea Verde, în colaborare cu Colegiul Național „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației.

Parteneri: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) – Filiala Maramureș, Revista AxA, Cercul de Istorie „Gemina” și Clubul „Interact” Sighetu Marmației.

Programul aniversar începe sâmbătă, 05 decembrie 2026, la ora 12:00 și include deschiderea festivă, alocuțiuni ale organizatorilor și invitaților, precum și retrospectiva vizuală „10 ani în 10 minute”, dedicată activității publicației „Salut, Sighet!”.

Va urma un inedit  moment muzical. De la ora 12:45 va avea loc masa rotundă „Generații față-n față”, o dezbatere despre evoluția comunității din Sighetu Marmației și rolul presei locale în conservarea patrimoniului spiritual și istoric.

Un punct important al evenimentului îl reprezintă Gala Tinerilor Creativi și decernarea premiilor Concursului „SMART – Sighetul Meu Autentic Reimaginat de Tineri”. Concursul se adresează liceenilor din Sighetu Marmației și încurajează documentarea directă, gândirea critică, talentul scriitoricesc și jurnalismul vizual.

Participanții pot concura la două SECȚIUNI/ PROBE.

SECȚIUNEA A, Reportaj/ Eseu/ Interviu, are tema „Oamenii din spatele zidurilor orașului nostru”. Elevii vor realiza un material care vizează o organizație, o personalitate locală sau un membru remarcabil al comunității. Materialul va avea maximum 2 pagini A4, Times New Roman, font – 12, distanța între rânduri – single.

SECȚIUNEA B, Jurnalism Vizual (fotojurnalism), poartă titlul „Sighetul Ascuns” și presupune realizarea unui eseu fotografic cu o poveste în imagini originale surprinse în oraș.

Regulamentul pune accent pe autenticitate și pe verificarea modului în care au fost realizate lucrările. Finaliștii își vor susține lucrările în fața juriului înainte de decernarea premiilor.

Fondul de premiere este de 1.400 de lei. Marele Premiu „Salut, Sighet!” are valoarea de 700 de lei. Câștigătorii locului I la fiecare dintre cele două probe vor primi câte 350 de lei. Premiul de Excelență „AxA” constă în publicarea integrală a textelor și eseurilor foto câștigătoare în ediția tipărită a Revistei AxA.

Calendar

Concursul debutează azi, 5 noiembrie 2026, odată cu lansarea oficială a acestui comunicat și cu distribuirea Regulamentului.
Lucrările pot fi trimise până în 25 noiembrie 2026, ora 23:59, la adresele [email protected]  și [email protected].
Evaluarea și preselecția finaliștilor vor avea loc în perioada 26 noiembrie – 1 decembrie 2026.
Premierea se va desfășura în cadrul evenimentului festiv din 5 decembrie 2026.

Prin acest proiect, organizatorii aduc împreună memoria orașului și vocea noilor generații. Evenimentul propune un spațiu de dialog între cei care au contribuit la viața culturală și jurnalistică a Sighetului și tinerii care privesc orașul prin propriile experiențe și idei.

Pentru informații suplimentare:

Salut, Sighet! | [email protected]
Editura Valea Verde | [email protected]

Comunicat de presă

Foto: Tomi Hoffer

Am schimbat impresii, preţ de câteva minute, cu un fotoreporter polonez îndrăgostit de Maramureş. Din 1978 vine aici ca acasă aproape în fiecare an, uneori şi de două ori pe an. Are simţul umorului, precum se vede şi în această scurtă discuţie înregistrată la Breb.

Prima sa vizită în Sighet s-a soldat cu o noapte petrecută la Miliţie deoarece a îndrăznit să fotografieze închisoarea (actualul Memorial). Desigur acea rolă de film a fost compromisă (voalată).

Fotografiază pe film şi îşi developează singur rolele şi în zilele noastre. Îi place enorm să călătorească, stă de vorbă cu oamenii şi apoi imortalizează călătoriile în cărţi cu fotografii însoţite de scurte explicaţii.

O scurtă discuție o puteți urmări în următoarea înregistrare VIDEO:

Text, Foto & Video: dr. Sorin Markus

Elevii Clubului de Robotică DV Makers, de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, au obținut rezultate deosebite la Finala Concursului Național de Robotică NEXTLAB.TECH 2026, desfășurată în data de 31 octombrie, la Academia de Studii Economice din București.

Concursul, inclus în Calendarul competițiilor școlare naționale cu finanțare din partea Ministerului Educației și Cercetării, conform O.M.E.C. nr. 3153/28.01.2026, reprezintă una dintre cele mai ample competiții de robotică școlară din România.
La ediția din acest an s-au înscris inițial peste 11.000 de elevi, dintre care 1.200 au fost selectați pentru etapa de construire și programare a roboților. Peste 500 de elevi din România și din străinătate au obținut calificarea la finala națională.
Competiția s-a desfășurat în mai multe etape de selecție, incluzând teste online, realizarea și programarea roboților, prezentări video ale funcționalității acestora și evaluarea practică din finala desfășurată la București.
Cei nouă elevi ai clubului DV Makers au concurat la secțiunea MIRO – Line-Follower Basic, destinată categoriei de vârstă 8–12 ani. Pentru finala acestei probe s-au calificat 161 de concurenți, dintre care 145 s-au prezentat la competiție.
Proba a presupus programarea individuală a unui robot autonom, capabil să urmărească un traseu marcat printr-o linie neagră, cu o precizie cât mai bună și într-un timp cât mai scurt. Dificultatea a fost sporită de faptul că traseul de concurs a fost diferit de cele utilizate în pregătire, fiind cunoscut de participanți cu numai o oră înainte de evaluare.

Rezultatele elevilor sigheteni au fost remarcabile: opt dintre cei nouă concurenți DV Makers s-au clasat în primele 14 poziții, într-o probă cu 145 de participanți prezenți.
Un rezultat deosebit l-a obținut Tudor Botiuc-Vlad, câștigător al Premiului III. Ceilalți elevi au înregistrat, de asemenea, clasări foarte bune, obținând Mențiuni: Matus David-Ionuț, Pop Maya Karina, Feher Tudor Adrian, Cânța Anastasia Maria, Mihu Rareș Andrei, Dunca Dragoș Mathias, Țiplea Ionuț Grigore.

Performanța este cu atât mai valoroasă cu cât DV Makers este un club de robotică înființat în septembrie 2026, iar elevii au ajuns la faza națională după o perioadă relativ scurtă, dar intensă, de pregătire, experimentare și perfecționare a programelor roboților.

Clubul este coordonat de prof. Mihu Amalia Mirela, cu sprijinul mentorului Rareș Pintea, de la echipa Tech-X.

Dincolo de premiile și pozițiile obținute, participarea la această competiție a însemnat pentru elevi o experiență valoroasă de învățare, dezvoltare a gândirii algoritmice, a perseverenței și a capacității de a găsi soluții în situații noi.
Rezultatele obținute la București demonstrează că pasiunea pentru tehnologie, munca susținută și colaborarea pot transforma un proiect educațional aflat la început de drum într-o experiență de performanță la nivel național.

Felicitări tuturor elevilor pentru rezultatele remarcabile, ambiția și perseverența demonstrate! Aprecieri și mulțumiri se cuvin prof. Mihu Amalia Mirela, inițiatoarea și coordonatoarea clubului DV Makers, pentru dedicarea, implicarea și efortul susținut în pregătirea elevilor, mentorului Rareș Pintea pentru sprijinul tehnic oferit, precum și părinților și conducerii Colegiului Național „Dragoș Vodă” pentru susținerea acestui proiect educațional.

Performanța tinerilor pasionați de robotică reprezintă un motiv de mândrie pentru Colegiul Național „Dragoș Vodă” și pentru întreaga comunitate sigheteană.

Salut, Sighet!

Activitățile educaționale dedicate copiilor români din sudul Franței din cadrul proiectului România în povești vii – Limbă, Tradiție și Dialog Cultural au continuat săptămâna trecută printr-o întâlnire cu patrimoniul cultural al Maramureșului, organizată în colaborare cu Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației.

Desfășurată înaintea vernisajului expoziției de fotografie MARAMUREȘ – Une terre, mille histoires (Un ținut, o mie de povești), activitatea de educație muzeală a fost susținută de Anamaria Pop, educator muzeal la Muzeul Maramureșan, venită din România special pentru această întâlnire cu copiii comunității românești de pe Coasta de Azur.

Demersul a pornit de la cartea de benzi desenate Noi cu a Noști O aventură SF la muzeu, ce propune o modalitate atractivă de familiarizare a copiilor cu Muzeul Satului Maramureșean, carte din care fiecare participant a primit câte un exemplar.

Prin intermediul personajelor și al poveștii ilustrate, copiii au descoperit arhitectura satului tradițional, casele de lemn, ocupațiile, obiectele de patrimoniu și obiceiurile comunităților maramureșene. Experiența a continuat cu fișe de lucru, quiz-uri despre arhitectura, gastronomia și portul tradițional, puzzle-uri cu imagini ale unor obiecte din patrimoniul muzeului, jocuri și un atelier de confecționare a brățărilor.

La finalul atelierului, copiii au vizitat expoziția MARAMUREȘ – Une terre, mille histoires, realizată pe baza fondului fotografic al Muzeului Maramureșan. Imaginile au completat informațiile și experiențele din atelier, oferindu-le ocazia să descopere, într-un alt registru, arhitectura, peisajul și universul cultural al Maramureșului. Aici au avut ocazia să se întâlnească și cu consulul general al României la Marsilia, doamna Aurelia Grosu și cu consulul onorific al României la Nisa, domnul Ștefan DeFay.

Mulțumim Muzeului Maramureșan, managerului Mirela Barz, pentru materialele puse la dispoziție și doamnei Anamaria Pop pentru activitatea frumoasă realizată împreună cu copiii!

Mulțumim părinților și copiilor, care au venit nu doar din Nisa, ci și din localitățile învecinate și Elenei Ioniță pentru facilitarea organizării acestei activități de educație muzeală!

Anuța Pop

Omul a fost preocupat dintotdeauna de descoperirea adevărului: ce este dincolo de moarte, ce se întâmplă cu sufletul, este un „după” ce ne terminăm existenţa pe Pământ ?

Învăţaţi, clerici de toate religiile şi în toate timpurile istorice au venit cu presupuneri sau cu revelaţii. Nu ştim cum e, dacă e, fiindcă „drumul” pe care vom merge fiecare când ne va veni sorocul, e fără întoarcere, deci nimeni nu ne va putea povesti dacă ar avea ce povesti.

Cartea lui Culianu „reprezintă o versiune revizuită a tezei sale de doctorat susținute la Sorbona în 1980, intitulată „Expériences de l’extase et symboles de l’ascension, de l’Hellénisme à l’Islam”.

(Mulţumesc I.A. pentru informaţie!) şi este o lucrare care încearcă să facă o sinteză a teoriilor privitoare la călătoria sufletului în ceruri. Sunt prezentate teorii care au circulat din Antichitate până în Evul Mediu pe seama ascensiunii sufletului în cer (sau ceruri).

Versiunea în limba română pregăteşte cititorul pentru ce urmează să citească: „O prezentare a dovezilor cu privire la ascensiunea celestă a sufletului şi la importanţa acesteia”.

Ioan Petru Culianu face importanta precizare că „În ştiinţă, ca şi în religie, tradiţia joacă un rol foarte important. Personalităţile de marcă ale trecutului continuă să exercite o mare autoritate şi influenţă, chiar şi atunci cînd conţinutul mesajului lor a devenit, cu toată evidenţa, obsolet”.  (dex: obsolet = demodat)

Concret, Culianu se referă la conceptul de „revoluţie coperniciană” şi spune că ideea că Pământul nu-i centrul universului aparţine lui Nicolaus Cusanus. […] „Giordano Bruno a fost primul care a realizat sinteza dintre heliocentrism şi ideea infinitudinii universului. În pofida acestui fapt, noi continuăm să numim „revoluţie coperniciană” o modificare semnificativă a vederilor ştiinţifice datorată lucrărilor lui Nicolaus Cusanus. Acest exemplu ilustrează capacitatea tradiţiei de a transmite concepţii greşite”.

În Antichitate, Platon, Empedocle, Pitagora erau (cum le zice Culianu) „medicine-men”, adică şi medici (iatros) şi profeţi (mantis). Viziunile relatate de „medicine-men” au dat naştere genului apocaliptic grecesc. „În mitul lui Er din Cartea a X-a a Republicii, Platon se referă la experienţa involuntară a unui cataleptic. Practica şi studierea catalepsiei şi a transei hipnotice erau specialitatea iatromanţilor (de la termenul iatromantes, care leagă cei doi termeni amintiţi mai sus)”. Iatromanţii studiau şi practicau catalepsia şi transa hipnotică, iar „genul apocaliptic grecesc îşi are originea în mediul lor, iar Platon depinde, în mare parte, de datele obţinute de astfel de vizionari în timpul transei”.

Iatromanţii greci erau, în acelaşi timp, doctori (vraci), vizionari, călători prin aer, purificatori, autori de oracole şi făcători de minuni. „Toţi erau capabili să se deplaseze la mari distanţe în spirit, dar şi cu trupul. Mărturiile nu menţionează dacă se presupunea că foloseau ori nu substanţe euforice sau halucinogene, dar cercetări recente ale proprietăţilor drogurilor psihotrope şi psihedelice par să încline balanţa în favoarea unei asemenea ipoteze”.

Catalepsia era ceva obişnuit în Grecia antică. Se spune că Aristeas a murit într-o prăvălie, dar cadavrul a dispărut în timp ce proprietarul prăvăliei s-a dus să anunţe familia decedatului. Apoi Aristeas, mort şi înviat (?) s-a întors după şase ani în localitatea unde murise (dacă murise…), a scris „Arimaspeea” şi iar a dispărut. A reapărut după 240 de ani sub forma de corb. „Dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, e uşor de înţeles de ce nimeni nu a reuşit vreodată să descopere pe o hartă geografică drumul urmat de Aristeas: „aerobatul” zbura pe o dimensiune care nu era înscrisă pe nici o hartă”.

În Antichitate, Hermotim din Clazomene când era într-o stare de transă – între viaţă şi moarte -, putea să separe sufletul său de corp. Sufletul călătorea departe, pe alte meleaguri, înregistra ce se întâmpla acolo, apoi, când se reîntorcea în corpul lui Hermotim, erau relatate.

Catalepsia a fost pusă în directă legătură cu zeul Apollon. Poetul latin Lucan a relatat despre zborul sufletului unei matroane romane, în timp ce corpul femeii zăcea pe undeva.

Diogenes definea catalepsia ca fiind „o boală care menţine trupul viu, deşi lipsit de respiraţie şi de puls.”

Ioan Petru Culianu aminteşte în lucrarea sa că în mistica iudaică Mântuitorul, un profet sau chiar sufletul trec prin şapte ceruri sau palate pentru a ajunge în faţa tronului lui Dumnezeu.

Mi-a atras atenţia următorul fragment din carte: „Tradiţia iudaică şi iudeo-creştină a călătoriei cereşti constituie principala sursă a legendelor arabe despre mi’raj sau înălţarea la cer a profetului Mohamed”.

mi’raj, sau miraj… Un cuvânt bine cunoscut (şi) în limba română…

Realităţile din alte lumi (spune autorul) sunt ascunse oamenilor obişnuiţi. „Pătrunderea” în lumea de dincolo se face doar prin revelaţie, care poate fi o revelaţie făcută, „oferită” celui în cauză, sau o revelaţie despre cel în cauză, transmisă prin prieteni, discipoli, neam, lume.

„Cei aleşi sînt personaje biblice precum Avraam, Enoh, Isaac, Iacov, Levi, Moise sau Sem, profeţi ca Baruh, Ezdra, Isaia şi Mohamed, rabini ca Ioshua b. Levi sau cei patru care au intrat în pardes, sau personaje centrale din Noul Testament, precum Fecioara Maria ori apostolii Petru şi Pavel etc”.

Culianu a cules mărturii despre coborârea sufletului individual pe pământ şi înălţarea la cer.

Platon credea că sufletul decade din fericita lume cerească „în închisoarea de carne a trupului”. Sufletul se poate reînălţa „dacă şi numai dacă se va ţine deoparte de presiunile exercitate de trup pe parcursul unui anumit număr de încarnări”.

Sufletul în mistica iudaică merkabah trebuie să spună o rugăciune „pentru a ajunge la porţile focului ceresc, dincolo de care există o lume eterică a zeilor planetari. În faţa acestor porţi, sufletul trebuie să se prezinte paznicului şi să rostească o formulă magică pentru a ajunge la Divinitate: „Şi eu sînt o stea, care merge împreună cu tine, urcînd, cu razele ei de lumină, din adîncuri: oxyoxerthouth”.”

„Merkabah” înseamnă în limba ebraică „car” sau „car de luptă/tron”. Acelaşi cuvânt în egipteana veche este compus din: „Mer” (lumină), „Ka” (spirit) şi „Ba” (corp). Pe scurt, „Merkabah”este un corp de lumină sau un câmp energetic care face conexiunea dintre lumea materială şi lumea divină.

Mulţumesc din nou Inteligentului Artificial care îmi oferă informaţii atât de interesante!

Cu un car de foc a fost dus la cer profetul Ilie. FIlozoful grec Parmenide a călătorit în carul solar „dincolo de porţile Zilei şi Nopţii. Când a dispărut definitiv, Ilie şi-a lăsat în urmă mantia, ca dovadă că fusese cândva acolo.”

Ioan Petru Culianu a fost preocupat în scurta sa existenţă de ce se întâmplă „după”. Scrie în această carte: „Ultima categorie de mărturii care ar trebui studiată îndeaproape se referă, în adevăratul înţeles al termenului: acela de pogorîre a sufletului individual pe pămînt şi înălţare a sa la cer.[…] Şi aici, un kathodos al Mîntuitorului pregăteşte calea unui anodos al sufletului.”

În greacă, zice inteligentul artificial, „kathodos” înseamnă „coboară”, „drumul în jos”, iar „anodos” este „drumul în sus”. Interesant, nu ?

Mă „leg” şi eu de „anod” şi „catod”, sau „kathodos” şi „anodos” şi văd ştiinţa şi religia mergând pe acelaşi drum, „anodos”.

                                              Horia Picu

Joi, 29 octombrie 2026, la Biserica Ortodoxă Română din Nisa a avut loc  vernisajul expoziției de fotografie „Maramureș – Une terre, mille histoires (Un ținut, o mie de povești)”, în prezența consulului general al României la Marsilia, doamna Aurelia Grosu, a consulului onorific al României la Nisa, domnul Ștefan DeFay și a unui public numeros.

Evenimentul a fost realizat de Asociația Vasile Tomoiagă în colaborare cu Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației, în cadrul proiectului România în povești vii – limbă, tradiție și dialog cultural, derulat în parteneriat cu Biserica Ortodoxă Română din Nisa și Consulatul General al României la Marsilia și finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Prin fotografii din fondul său documentar, semnate de Vasile Timur Chiș, Mark Varga și Petru Sîngeorzan, Muzeul Maramureșan a propus o incursiune, pe direcții tematice, în universul cultural al Maramureșului. De la bisericile de lemn, repere ale spiritualității și ale arhitecturii tradiționale, la Tânjaua Hotenarilor – sărbătoarea gospodarului care a ieșit primul la arat, de la călăreții de nuntă, la copiii și bătrânii satelor în momente de bucurie ori de tristețe, selecția realizată a oferit publicului român și francez acces la mărturii vizuale despre viața și identitatea comunității maramureșene.

Imaginile expuse „vorbesc” despre religie și spiritualitate, despre obiceiuri și tradiții, arhitectură și patrimoniu material, despre felul în care oamenii au construit și au păstrat o lume cu o identitate aparte. Iar dincolo de imagini, sunt poveștile oamenilor care au dat viață acestei lumi și ale celor care continuă să le păstreze memoria.
Publicul a descoperit, cu ocazia vernisajului, câteva dintre cele o mie de povești ale Maramureșului chiar de la managerul muzeului, dr. Mirela Barz, care, împreună cu Anamaria Pop, specialist în educație muzeală, a dialogat apoi cu toți cei interesați să afle mai multe despre sensul din spatele imaginilor.

Expoziția, ce se înscrie în componenta de identitate culturală a proiectului coordonat de dr. Anuța Pop, rămâne deschisă spre vizitare la Centrul cultural al Bisericii.

Mulțumim Muzeului Maramureșean, doamnei dr. Mirela Barz și doamnei Anamaria Pop pentru deschidere și colaborare, părintelui Radu Totelecan și întregii echipe a bisericii pentru contribuția deosebită la reușita acestui eveniment dedicat promovării patrimoniului românesc!

Anuța POP

UPDATE: Din pricina grabei s-a strecurat în text o regretabilă eroare. La Festivalul Internațional de la Dijon, 1976, conducătorul Ansamblului MARA a fost profesorul Alexandru Țiplea. Doamna Circa a fost cu Ansamblul în 1972, la Serbările Genevei, în Elveția. Cer scuze cititorilor (Autorul).

* * *

Până la Unire Sighetul nu a avut liceu românesc. În 1919, primul Liceu Românesc de Băieți, „Dragoș Vodă”, a pornit cu elevi români care frecventaseră gimnazii în limba maghiară și prunci de țărani din satele Maramureșului, absolvenți ai unor școli de stat cu predare în limba maghiară. Problema cea mai gravă a constituit-o însă lipsa profesorilor, pe care Ministerul Instrucțiunii a încercat să o rezolve trimițând aici profesori din celelalte provincii românești. Cu unii dintre aceștia, care au îndrăgit Maramureșul și s-au atașat de școlile Sighetului și, treptat, cu o serie de tineri maramureșeni care s-au calificat între timp, directorul Mihail Șerban, el însuși maramureșean, a reușit să formeze un colectiv didactic valoros, iar liceul sighetean s-a ridicat la nivelul celor mai bune din zonă.

Toamna anului 1940 și cedarea Ardealului de Nord a curmat brusc tot ce se realizase pe acest plan. Profesorii au fost nevoiți să se refugieze, apoi, în marea lor majoritate au fost înrolați în război și doar o foarte mică parte dintre ei s-au mai întors după 1945 la catedrele lor: profesorul Ioan Bilțiu-Dăncuș, de limba română și franceză, care a refuzat să plece în refugiu, profesorul de științe naturale Leon Ivasiuc (tatăl scriitorului Alex. Ivasiuc) întors din refugiu în 1945 și profesorul de limba Română și latină, Mihai Tomoiagă, ulterior și director al liceului între anii 1946-1950.

Astfel, liceul sighetean și-a reluat activitatea acoperindu-și disciplinele cu o serie de suplinitori. Repartizarea primelor cadre tinere calificate a început doar din 1950 și primul sosit a fost Dumitru Paraschiv, gălățean de origine, profesor de matematică-fizică, care a fost și director al liceului timp de peste 10 ani. În 1951 a mai sosit Vasile Petreuș, fost elev al liceului, care a predat istorie până în 1986, la pensionare. În același an a sosit și tânărul profesor Eracle Titircă. Cu studii de psihologie-filosofie, s-a căsătorit cu Lucreția Mihali, fata cunoscutului primar Găvrilă Mihali-Ștrifundă din Borșa și a rămas aici până la pensionare. A fost, ca profesor și ca om, un un adevărat reper intelectual și moral pentru mulți dintre elevii săi (unul dintre aceștia este și autorul acestor rânduri). Intelectual format în atmosfera Cercului literar de la Sibiu, profesorul Titircă a îndrumat cu tact și cu discreție o serie de tineri spre poezie, spre literatură și artă în general.

În 1952, au sosit la liceul sighetean (care se numea atunci Scoala Medie Nr.1 ): Cornelia Circa, profesoară de limba franceză, Ecaterina Melaniuc (căsătorită mai târziu Ciplea), de chimie, Eusebia Rebreanu (căsătorită Negrea), de limba română și limba rusă și Ion Șuteu, de limba română, un om de spirit și un nonconformist de mare rafinament, plăcut de elevi și apreciat de colegi și de intelectualii urbei pentru cultura sa dar și pentru umorul său inepuizabil. Iubitor și bun cunoscător al clasicilor literaturii noastre, Șuteu a fost profesorul care n-a ținut cont mereu de restricțiile cenzurii politice.

În anii imediat următori s-au adăugat discreta, eleganta și agreabila profesoară de germană Maria Miron și severa profesoară de biologie, Livia Balea, sub îndrumarea căreia, de-a lungul câtorva decenii de profesorat, au urmat medicina zeci și zeci de tineri.

Dintre profesorii amintiți mai sus ne vom opri puțin la Cornelia Circa, distinsa doamnă Circa, profesoară și mulți ani directoare a liceului, redevenit „Dragoș Vodă”. Născută în zona Blajului, în 1927, a venit la Sighet în 1952, împreună cu soțul, medicul Tiberiu Circa, fost mulți ani director al Spitalului din orașul nostru. Din 1952 până în 1984, când s-a pensionat, doamna Circa a fost o prezență marcantă în existența liceului, iar ca directoare (1965-1977) a fost inițiatoarea unui important proces de modernizare a instituției, reușind, cu tact, să mobilizeze colectivul didactic, iar ca femeie – frumoasă, elegantă, manierată – a știut să obțină și sprijinul factorilor de decizie. Un eveniment important din timpul directoratului Doamnei Circa a fost organizarea Semicentenarului liceului, în anul 1969. A fost prima aniversare importantă a acestei instituții-fanion a învățământului maramureșean și reușita ei s-a datorat în bună măsură domniei sale.

Profesoară temeinic pregătită profesional și de o exigență bine controlată la clasă, lăsa destul de ușor impresia unei seriozități excesive. În afara clasei și a școlii însă, știa să fie surprinzător de sociabilă, de caldă, de normală adică. În 1961, un grup de băieți și fete din clasa a XI-a, au invitat-o la o excursie în zona Agriș. A acceptat bucuroasă și, împreună cu doamna Moldovan (secretara liceului) și fiica acesteia, echipate corespunzător și cu toate cele necesare, am parcurs câteva zeci de km., am dormit în cabane și poduri cu fân, am mâncat în jurul focurilor aprinse pe loc, am jucat volei, fotbal și rugby și ne-am întors acasă plini de voie bună și energie. Și în tot acel timp petrecut împreună, cele două doamne din înalta societate a Sighetului, în afara formulelor politicoase de adresare, s-au încadrat total în atmosfera tinerească și degajată a grupului majoritar.

Câțiva ani mai târziu, când Doamna Circa a fost președinta Comitetelui Municipal de Cultură, am fost, câțiva ani, ca director al Casei de Cultură, sub îndrumarea directă a domniei sale și am realizat activități importante împreună. Amintesc doar pregătirea Ansamblului „Mara” pentru participarea la Festivalul de la Dijon (Franța) 1976, de unde s-a întors cu „Discul de Aur” și „Colierul de Argint” și unde acesta a fost însoțit de Doamna Circa în calitatea dublă: de conducător și de translator al grupului.

După pensionare a rămas multă vreme conectată la viața culturală a orașului și nu ezita să mă admonesteze (zâmbind) când era nemulțumită de ceva. Mai cu seamă după 1990! Dar a fost mereu prezentă la întâlnirile periodice ale promoției noastre și a rămas, mai mult sau (din ce în ce) mai puțin și în amintirile noastre, la rândul nostru tot mai puțini. S-a stins în 2017.
Un gând și frumoase aduceri aminte Doamnă Profesoară, în preZiua Luminației.

Ioan Ardeleanu-Pruncu
31 octombrie 2026

Ziua de 29 octombrie 2026 va rămâne un moment aparte în „povestea” Sighetului, în anul în care orașul nostru sărbătorește 700 de ani de atestare documentară. Consiliul Local a votat în unanimitate acordarea titlului de Cetățean de Onoare pentru trei personalități care, prin activitatea și realizările lor, au contribuit la păstrarea, cunoașterea și promovarea valorilor Maramureșului și ale Sighetului.

Academicianul prof. univ. dr. Ioan-Aurel POP, istoricul dr. Livia ARDELEAN și arhitectul Dorel CORDOȘ sunt cele trei personalități care se alătură comunității de onoare a municipiului nostru. Sunt trei destine profesionale diferite, unite însă prin respectul pentru istorie, identitate și patrimoniu. Trei Oameni, trei parcursuri profesionale remarcabile și o legătură aparte cu „Țara Maramureșului” și fosta ei „capitală”: SIGHETUL.

Pentru academicianul Ioan-Aurel Pop – oare cine nu-l cunoaște? – această distincție este o recunoaștere a unei impresionante cariere științifice, dar și a legăturii speciale cu Maramureșul Voievodal, căruia i-a acordat un loc important în opera sa istoriografică. Există și o amintire personală care îl leagă de Sighet. În urmă cu mai bine de jumătate de secol, pe când era student la Cluj, și-a făcut aici stagiul militar – probabil – un prim „semn” de apropiere de orașul nostru pe care – mai târziu – îl va „apăra” prin puterea cuvântului și a cercetării istorice.

Istoricul Livia Ardelean, născută la Sighet, s-a întors mereu, prin cercetările sale, la rădăcinile și trecutul acestui ținut. Cu o activitate îndelungată în domeniul istoriei și arhivelor, doctor în istoria Evului Mediu, aceasta a contribuit la descoperirea și valorificarea documentelor care dau consistență memoriei noastre colective. Și, nu în ultimul rând, din postura de membru în Comisia Regională de Heraldică a sprijinit elaborarea stemei actuale a municipiului nostru.

Arhitectul Dorel Cordoș a făcut din patrimoniul și arhitectura tradițională maramureșeană o preocupare definitorie a carierei sale. Prin proiectele sale, a demonstrat că lemnul, piatra și formele arhitecturii vernaculare pot păstra vie identitatea locului, dialogând în același timp cu lumea contemporană. Activitatea sa a fost deja recunoscută prin acordarea titlului de Cetățean de Onoare al județului Maramureș (2022) și – mai ales – prin binecunoscutele biserici ridicate prin toată țara dar și-n lume.

Proiectele de hotărâre au fost inițiate de primarul municipiului Sighet, av. Vasile Moldovan, iar la ședința Consiliului Local au fost prezenți și cei trei sigheteni care au susținut și înaintat propunerile: Ioan Ardelean-Pruncu, Ion Mariș și Dorel Todea.

La 700 de ani de istorie, Sighetul îi cinstește pe oamenii care au dus mai departe povestea acestui loc. Pentru că un oraș nu înseamnă doar clădiri, documente vechi etc. ci mai ales Oamenii care îi „recunosc” memoria, îi respectă valorile și îi duc numele mai departe. Poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase forme de a marca un asemenea jubileu!

Ceremonia oficială de înmânare a distincțiilor va avea loc în 25 noiembrie 2026, la Școala Gimnazială de Muzică și Arte Plastice – sala „Monica Chifor”, în cadrul unui eveniment care va cuprinde și lansarea a două cărți conectate la… Istoria Sighetului.

Ion Mariș

În imaginea reprezentativă este Programul Concertului din 07 august 1882 din Sighet, în beneficiul Societății pentru fondul de teatru roman.

Reproducem – fără modificări ale ortografiei originale din documentul din 1882 – Programul Concertului:

1. „Cantecul gintei latine“ de V. Alessandri cantat de Chorul vocal.
2. „Magyar ábránd“ de E. Székely esecutat pe forte piano de domnisióra Maria De Adda.
3. Declamatiune.
4. „O lacrima“ de N. Cornea cantat de d Vasiliu Ivasko, accompaniat de dsióra Dorothea Mihalka.
5. „Marsiu Militar“ de F. Schubert esecutat pe forte piano la patrumani de dsiora Alessandrina b. de Popp si dlu Aurel b. de Popp.
6. „Tatarul“ de V. Alessandri cantat de chorul vocal.

Salut, Sighet!

Există proiecte care cresc de la un an la altul nu doar prin numărul celor care li se alătură, ci și prin felul în care reușesc să-și găsească rostul și propria identitate.

„Ziua Artistului Maramureșean” a pornit din dorința de a aduce artiștii împreună, de a crea legături și de a oferi un loc în care creația să fie văzută, întâlnită și apreciată. An de an, am căutat să regândim acest proiect, să-i aducem ceva nou și să facem fiecare ediție să însemne mai mult decât o simplă expoziție.

Anul acesta, am ales să acordăm mai mult spațiu fiecărui artist și universului său creativ. Mai puțini expozanți, dar mai multe lucrări semnate de fiecare dintre ei. Ne dorim ca publicul să aibă răgazul să privească, să descopere și să înțeleagă mai bine fiecare demers artistic, fiecare sensibilitate și fiecare fel de a vedea lumea.

Ediția din acest an se desfășoară într-un moment aparte pentru Sighetu Marmației, oraș care marchează 700 de ani de atestare documentară. Șapte secole de istorie, memorie și identitate, într-un ținut în care cultura și arta continuă să creeze punți între generații și între oameni de pretutindeni.

Maramureșul nu înseamnă doar un loc pe hartă. Înseamnă rădăcini, memorie, oameni și o identitate care călătorește odată cu cei care o poartă în suflet. Iar artiștii care îi duc numele mai departe, în țară și peste hotare, fac parte din această poveste vie.

Vă invităm să ne fiți alături la o nouă întâlnire cu arta, cu diversitatea expresiilor artistice și cu acea frumusețe care nu poate fi cuprinsă într-o singură culoare, joi, 26 noiembrie 2026, ora 15:00, la Centrul Cultural-Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, Sighetu Marmației

„Ziua Artistului Maramureșean” – „În culorile Maramureșului”, ediția a IV-a este organizată de Asociația Ancestral.

Expoziția va putea fi vizitată până la 11 ianuarie 2027!

Vă așteptăm să descoperim împreună Maramureșul prin ochii și prin creația artiștilor săi\!

Asociația Ancestral Sighet