În 19 și 20 octombrie a avut loc la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighetu-Marmației conferința „Rezistența prin cultură, ieri și azi”. Luni, 21 octombrie, va continua la Cluj la Facultatea de Litere UBB printr-o masă rotundă la care vor participa mai mulți scriitori, profesori universitari, istorici și jurnaliști.

La Sighet au avut loc 3 mese rotunde, în cele 2 zile de conferință, la care au participat studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai din Cluj și Universității din Baia Mare. Au conferențiat scriitori, jurnaliști, profesori universitari și istorici din țară, Republica Moldova, Cehia și Polonia.

Ana Blandiana a prezentat lucrarea „La ce bun poeții în vremuri de restriște?” care a impresionat prin tonul blând, nuanțat dar în același timp direct, fără menajamente. „Scriitorul nu poate să ignore ceea ce omul de pe stradă nu înțelege că tranziția și criza nu se vor termina niciodată, pentru că ele sunt chiar definiția libertății și democrației, realcătuite mereu… Dacă suntem condamnați la libertate, cum spunea Voltaire, atunci trebuie să-i învățăm legile funcționării și regulamentul de utilizare. Căci, evident, dacă înainte de 89 lipsea libertatea, acum lipsește responsabilitatea și înțelepciunea de a o folosi. Rația de libertate s-a transformat în over-doză.” Exemplarul folosit în conferință a fost donat cu autograf Cercului de istorie Gemina de la Colegiul Național Dragoș Vodă.

La prima masă rotundă au mai avut intervenții Vitalie Ciobanu, jurnalist din Republica Moldova care a vorbit despre criza de identitate a scriitorului sau a țării sale și cenzura pieței libere și Cristian Vasile, istoric. La a doua masă rotundă au conferențiat profesorul universitar și poetul George Achim, Libuse Valentova, traducătoare și profesor universitar din Cehia și Remigiusz Kasprzycki din Polonia.

Duminică s-au anunțat poetul Gheorghe Mihai Bârlea, Christian W Schenk, medic chirurg, poet și eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România și Germania, poetul Radu Vancu, și profesorul universitar Liviu Țîrău.

Conferința a fost organizată de Fundația Academia Civică, Institutul Polonez și Fundația Hanns Seidel, în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai.

prof. Crina VOINAGHI

După ieșirea din închisoare, soțul meu Aurel Vișovan a avut sănătatea mult zdruncinată, ficatul și plămânii fiind grav afectate de bolile din cei 16 ani de  detenție. A supraviețuit totuși, încă mulți ani ținând un regim deosebit de strict și animat mereu de viața sa spirituală deosebită și de bucuriile pe care noi familia încercam să i le oferim.

Și echilibrul său psihic era foarte fragil. Daca ziua reușea să se concentreze pe munca de la fabrică și pe alte activități gospodărești, noaptea avea coșmaruri în care retrăia teroarea de la Pitești, unde fusese torturat îngrozitor în anii 1949-1951. Trecuseră atâția ani, dar traumele n-au dispărut… Cu greu reușeam să-l liniștesc.

O groază deosebită o declanșau chemările la Securitate, când te puteai aștepta la orice, inclusiv să fii din nou arestat și să nu te mai întorci… Două dintre ele le-a relatat în lucrarea sa „Dincoace de gratii”.

„Era în 1966… într-o zi sunt chemat la Securitate, vestea a căzut ca un duş cu gheaţă. Oare ce mai vor? Nu este destul cât m-au chinuit? … Oare mă voi mai întoarce? La biroul indicat, erau doi ofiţeri necunoscuţi. Într-o manieră politicoasă:

– Cum o mai duceţi cu sănătatea? Ştim că aţi fost bolnav. Dar la serviciu, aţi reuşit să vă adaptaţi?

Erau întrebări de rutină… Oare unde vroiau să ajungă?… mă întrebam nedumerit.

– Ce mai ştiţi de legionarul Ion Găvrilă zis Ogoranu, fostul şef al Frăţiilor de Cruce din Ardeal?

Ştiam că reuşise să fugă în Munţii Făgăraşului. Am întâlnit în închisoare oameni din organizaţia lui din munţi, dar le-am răspuns:

– De unde să ştiu? Ştiu că a fugit în munţi, doar atât.

Mi-au pus sub ochi un teanc de fotografii cu oameni îmbrăcaţi ţărăneşte.

– L-aţi recunoaşte, dacă l-aţi vedea?

– Ştiu eu?!

– Priviţi atent aceste fotografii!

M-am uitat la toate.

– Nu-1 recunosc nici într-una; de altfel, au trecut 18 ani de când l-am văzut ultima dată.

– Dar la serviciu ce atmosferă domneşte?

Ştiam eu cam ce ar dori ei să le spun…

– Fiecare îşi vede de munca lui, le-am răspuns.

– Iar dumneavoastră?

– La fel. Sunt proaspăt căsătorit şi nu am nevoie de necazuri.

– Am auzit că v-aţi căsătorit cu o profesoară de la liceu. Cum aţi convins-o?

Am dat din umeri. Nu meritau să le răspund.

– Puteţi pleca! Dar să ştiţi că şi dvs., ca oricare cetăţean al Republicii, aveţi datoria să ne informaţi despre orice manifestări sau acţiuni duşmănoase. Altfel, riscaţi să fiţi implicat din nou… V-a fost de-ajuns, sper!

Când am ieşit, eram ca nou născut. Nu-mi venea să cred că sunt din nou pe stradă, deşi aveam senzaţia unei umbre permanente care mă urmărea. Mă îndreptam totuşi spre casă.

– Cum a fost ? mă întâmpină soţia, palidă de aşteptare.

– A trecut! Sunt mereu pe urmele mele. Oare nu mi-au introdus în casă ceva microfoane?”

(Aurel Vișovan, Dincoace de gratii)

Cea din 1971 a fost mult mai traumatizantă, reflectând ce imens aparat de urmărire și supraveghere desfășura Securitatea asupra populației, în special asupra foștilor luptători anticomuniști.

„Eram la București unde, pe lângă sarcinile de serviciu dădusem și luasem examenul de traducător în limbile engleză, franceză și italiană. Certificatele de traducător se eliberau imediat la ghişeul secretariatului. Îmi aşteptam rândul, când cineva, din spate, mă bate uşor peste umăr şi-mi arată un buletin de identitate deschis la pagina cu fotografia. Citesc „Dragoş Hoinic”. Tresar. Auzisem de mult de el. A fost prins la graniță în 1948 cu documente extrem de periculoase, prin care se căuta să se dovedească neîncrezătorului Occident că în România există o mişcare de rezistenţă care trebuie ajutată. A fost arestat şi după el mulţi, foarte mulţi alţii. Îl privesc… Semăna cu cel din fotografie şi nu mă îndoiam că era el. Totuşi, în atmosfera de suspiciune ce ne înconjura, caut să limitez întâlnirea. I-am spus, totuşi, că mă bucur că l-am întâlnit. Toată conversaţia nu a durat decât două minute.

Să fi trecut vreo două săptămâni, poate mai puţin, când sunt chemat în biroul preşedintelui cooperativei unde lucram.

– Am primit un telefon de la Securitate. Trebuie să te prezinţi de urgenţă acolo.

Am simţit o durere ascuţită în inimă. „Oare ce mai vor ?”, mă întrebam tot timpul drumului. Picioarele îmi erau ca de plumb. Combinaţii de gânduri îmi sfredeleau creierul. „O fi vorba de informaţii false, ca acelea care au ajuns până la Ministerul Învăţământului, pentru a mă împiedica să continui studiile? Să mi se prezinte probe. Sau ce poate fi ?!…” Intrând pe poartă, mi-am pus aceeaşi întrebare: „Oare voi mai ieși de aici?”.

Ofiţerul de serviciu mă îndrumă direct în biroul comandantului. Intrând, descifrez imediat figura comandantului, care era secondat de doi ofiţeri pe care nu-i mai văzusem – păreau a fi de la Interne – şi un ofiţer pe care-1 ştiam de la Sighet.

– Tov. Vişovan – mi se adresează comandantul – se află aici doi ofiţeri de la Ministerul de Interne, care ar vrea să vă pună câteva întrebări.

Într-o manieră nefiresc de politicoasă, mă întreabă cum stau cu sănătatea, cum e munca la cooperativă, apoi…

– Desigur că aveţi delegaţii pe la alte cooperative şi chiar la forul dvs. superior de la Bucureşti. Nu-mi dădeam seama ce urmăresc.

– … Astfel încât, din când în când, vă întâlniţi cu foştii dv. prieteni din închisoare…

Ca un fulger îmi trece prin minte: este vorba de Dragoş Hoinic şi întâlnirea de la Oficiul de traducători!! Am simţit că mi se despică mintea şi, într-un acces de revoltă, strig:

– Dacă vă referiţi la faptul că am fost la Bucureşti la Târgul de mostre şi că acolo m-am întâlnit cu Dragoş Hoinic şi am discutat două minute cu el – absolut nimic politic! – atunci mai bine mă împuşcaţi!!Nu mai suport să fiu urmărit pas cu pas, zi şi noapte, poate şi în somn! Nu am discutat nimic politic! Mă auziţi? Nu mai suport!! Făcusem o criză nervoasă, nu mă puteam opri.

– Nu mai suport!! Împuşcaţi-mă!!

Văzându-mă în acest hal de nervi, ofiţerul de la Interne căuta să mă calmeze:

– Vă credem, dar am vrut să avem şi confirmarea dvs. Puteţi să vă întoarceţi la serviciu.

Nu mai aveam pic de putere. Când să ies, ofiţerul din Sighet mi se adresează vădit artificial:

– Tovarăşe Vişovan! Noi ştim că unele persoane vă privesc cu o anumită admiraţie pentru trecutul dvs. politic. N-aţi vrea să ne… relataţi despre…

Nu-mi revenisem din criza anterioară şi strig:

– Nu ştiu nimic şi nu mai suport !!

Intervine atunci cel din Bucureşti:

– Lasă-1 să plece! Plecaţi, vă rog!

Năucit complet, ies pe poarta Securităţii şi, sub imperiul gândurilor ce mă striveau, nu-mi dădeam seama că sunt liber, pe stradă. Chiar aşa? Sunt urmărit pas cu pas! Merg la Bucureşti în interes de serviciu. Întâmplător, mă întâlnesc cu un fost deţinut politic. Discut cu el două minute, în care nimic politic, şi se deplasează de la Bucureşti la Sighet doi ofiţeri, ca să mă ancheteze?! Nu-mi reveneam… În ultima vreme – poate şi datorită bolii celui mic – dădusem parcă mai puţină importanţă privirilor Securităţii, pentru ca acum să mă lovesc de trista realitate.

– Nu sunt liber! Umbra Securităţii este permanent în spatele meu!”       
(Aurel Vișovan, Dincoace de gratii)

Aurelia VIȘOVAN
(1933 – 2019)

foto: arhiva preot prof. Marius Vișovan

Filmul „Între Chin și Amin”, regizor Toma Enache, este o mărturie despre rezistență prin credință, despre onoare și iertare. Viața petrecută într-una din cele mai crunte perioade din istoria modernă – reeducarea din pușcăriile comuniste.

Din distribuție: Constantin Cotimanis, Vali V. Popescu, Ana Pârvu, Kira Hagi, Ciprian Nicula, Alexandru Mereuță, Michael Szegedi etc.

Cu participarea extraordinară a actorilor Ion Dichiseanu și Cezara Dafinescu.

Partener pentru proiecția de la Sighet: Rotary Sighet.

Salut, Sighet!

Foto: Ana Barton

În perioada 18-21 octombrie 2019, Fundația Academia Civică – Memorialul Sighet, Institutul Polonez, Fundația Hanns Seidel în parteneriat cu Facultatea de Litere, Universitatea „Babeș Bolyai” organizează conferința „Rezistența prin cultură, ieri și azi”, Sighet-Cluj.

PROGRAM

• Vineri, 18 octombrie

Sosirea participanților la Sighet

• Sâmbătă, 19 octombrie

Orele 10.00-13.30
Sala de conferințe a Memorialului Sighet
Deschiderea conferinței

Prima masă rotundă
Ana Blandiana, La ce bun poeții în vremuri de restriște?
Vitalie Ciobanu, Scriitorul între criza de identitate (a sa, a țării sale) și cenzura „pieței libere”
Acad. Alexandru Zub, titlu rezervat
Cristian Vasile, Ipostaze ale scriitorilor români în anii 80: între disidență și rezistență prin cultură

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Prânz

• Orele 16.00-19.30

A doua masă rotundă
Libuse Valentova, Rezistența prin cultură în Cehia
Remigiusz Kasprzycki, Politică și contracultură Punk în Polonia între 1977 și 1989
George Achim, I.D. Sîrbu – un model de rezistență prin cultură
Gheorghe Mihai Bârlea, Cenaclurile literare ca nuclee de evadare de sub presiunea ideologică a
comunismului

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Cină

• Duminică, 20 octombrie

Orele 9.30-13.00

A treia masă rotundă
Christian W. Schenk, O țară se ridică prin cultură
Radu Vancu, Poezia ca reacție politică intrinsecă
Emilian Galaicu-Păun, titlu rezervat
Liviu Țîrău, O retrospectivă a rezistenței prin cultură în timpul comunismului și după

Discuții
(vor participa studenți, masteranzi și doctoranzi de la Facultățile de Litere ale Universității Babeș Bolyai
din Cluj și Universității din Baia Mare)

Prânz

Vizită ghidată a Memorialului Sighet și a Cimitirului Săracilor
Vizitarea altor obiective culturale din Maramureș

Cină

• Luni, 21 octombrie

Plecare spre Cluj

Facultatea de Litere UBB
Orele 12.00-13.30
Masă rotundă Rezistența prin cultură, ieri și azi

Participă: Ana Blandiana, Ruxandra Cesereanu, Libuse Valentova, Vitalie Ciobanu, Radu Vancu, Christian
W. Schenk, Remigiusz Kasprzycki, Cristian Vasile, Liviu Țîrău, Emilian Galaicu Păun

Închiderea conferinței

Comunicat de presă

Echipa Euroscola de la CNDV se află în plină campanie de promovare a proiectului „Educația schimbă vieți” în centrul căreia se află personalitatea domnului prof. dr. Mihai Dăncuș. Muzeograf, scriitor și publicist, profesor, director timp de peste 35 de ani al Muzeului Maramureșan, Mihai Dăncuș este un exemplu elocvent pentru a demonstra că se poate trece prin viață demn și frumos, îmbrățișând o carieră pusă în slujba bunăstării comunității.

Pentru cei mai mulți dintre noi, Mihai Dăncuș nu are nevoie nici de prezentare, nici de promovare, dar intenția echipei este de a-l aduce în atenția generației tinere de azi și a celor care vin după noi. În acest scop, echipa Euroscola a pornit spre școlile și liceele din Sighetu Marmației și împrejurimi cu multiple activități educative, toate menite să sublinieze rolul educației în viața și cariera individuală. Însă proiectul continuă cu o serie de evenimente la care oricine poate să participe.

Vineri, 18 octombrie, la ora 13, în Sala Coloanelor din Expoziția de bază etnografică, va avea loc „o întâlnire de la suflet la suflete” cu Mihai Dăncuș. Despre muzeograful și omul Mihai Dăncuș, dar și despre nevoia de modele culturale, va vorbi colegul său, dr. Ion Boroica. În aceeași seară, pe TV Sighet, la emisiunea „Zestrea Maramureșului” de la ora 19.30, Măriuca Verdeș va vorbi despre familia și viața personalității alese de noi.

Duminică, 20 octombrie, în colaborare cu cluburile pentru tineri, Interact și Leo, vom sărbători o zi a tradiționalului în locul care îl reprezintă cel mai bine pe domnul Dăncuș: Muzeul în aer liber. Se va vorbi despre importanța păstrării tradițiilor, se va face turul caselor maramureșene, ateliere și jocuri vechi, prezentarea portului popular. Invitați să cânte și să joace sunt elevii cenedeviști din Ansamblul folcloric „Comorile Izei”. Dorim astfel să întărim convingerea că tânăra generație va transmite mai departe tradiția, valorile noastre, specificul zonei.

Luni, 21 octombrie, ni se vor alătura din nou partenerii noștri de la Europe Direct, vom viziona împreună două scurt-metraje educative și vom continua cu discuții de grup. De la ora 13, vom avea un meci demonstrativ de dezbateri Guvern-Opoziție pe moțiunea „Acest Parlament consideră că școala nu pregătește elevul pentru viață”.

Momentul cel mai așteptat va avea loc marți, 22 octombrie, când vom premia cel mai frumos portret al domnului Mihai Dăncuș în cadrul Expoziției-concurs de arte vizuale „Educația schimbă vieți”.

În tot acest timp, la CNDV se derulează două activități de lungă durată: un sondaj despre rolul educației, date preliminare fiind postate pe CNDV-Euroscola 2019; un jurnal CNDV în care, în anonimat, elevii scriu păreri personale despre educația primită în școală.

Astfel, considerăm că am avut în vedere primul obiectiv al proiectului: înțelegerea rolului educației. Cel de-al doilea obiectiv, și anume importanța alegerii meseriei, l-am atins stând de vorbă cu foștii absolvenți CNDV, azi specialiști în diverse domenii, în țară și în străinătate. Mai mult, joi 17 octombrie, ghidați de studenții Facultății de geografie UBB, extensia Sighetu Marmației, coordonați de doamna prof. Alina Simion, am vizitat atelierele de meșteșugari de pe Valea Cosăului, ocazie cu care ne-am întâlnit la Sîrbi cu cloparul Vasile Borodi, opincarul Petru Opriș și sculptorul Ioan Borodi. Elevii au fost încântați să vadă, unii pentru prima dată, elemente precum vâltoarea, piua, războiul de țesut și au ascultat Legenda fusului cu țurgălău. La Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Călinești-Căeni, sub îndrumarea Măriucăi Verdeș, președinta Asociației Rădăcinilor Străbune, elevii au învățat să împletească în patru și au pictat pe sticlă.

Ca orice poveste frumoasă, proiectul se încheie cu un festival, echipa Euroscola făcând echipă bună cu studenții UBB de la Sighet la Festivalul Mărului. Soiuri tradiționale de măr, mâncare tradițională și voie bună.

În toate aceste activități am încercat să îmbinăm educația și tradiția, două lucruri sfinte pentru domnul Mihai Dăncuș. De aceea, am numit acest proiect „Prin tradiție și educație spre autenticitate și bunăstare”. Joi, 24 octombrie, acest proiect va fi trimis la concursul național Euroscola propus de Biroul Parlamentului European de la București și sperăm să ne clasăm pe un loc fruntaș. Va fi o dovadă în plus că „zestrea Maramureșului” este apreciată, iar noi, la nivelul nostru, am oferit un model de valorizare a oamenilor care ne-au adus faimă și bunăstare.

prof. Luminița COLOPELNIC

Cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la eliberarea Sighetului, vineri, 18 octombrie 2019, începând cu ora 12.00, Muzeul Maramureșan, în parteneriat cu Biblioteca Municipală „Laurențiu Ulici”, organizează vernisajul expoziției de carte din și despre Maramureș, dublată de o expoziție de grafică și pictură de Traian Bilțiu Dăncuș, intitulată MARAMUREȘUL NOSTRU.

Prezintă: Gheorghe Todinca și Diana Iancu.

Vernisajul va avea loc la Muzeul Etnografic al Maramureșului, str. Bogdan Vodă, nr. 1 (vis-a-vis de Poșta Română).

Va așteptăm cu drag!

Muzeograf, șef secție etnografie
Drd. Mirela Ana BARZ

În cadrul manifestărilor dedicate sărbătoririi Centenarului Colegiului Naţional „Dragoş Vodă” Sighetul Marmaţiei, catedra de istorie a pregătit un program divers.

Astfel, vineri, 11 octombrie 2019, începând cu ora 9:00 a fost inaugurată expoziţia CNDV 100 în sala Florian Tiberiu, gazdă fiind prof. Marius Voinaghi; totodată, a fost lansat numărul special al Revistei Cercului de Istorie „Gemina”, după care s-a trecut la prezentarea lucrărilor în cadrul Sesiunii de Comunicări Ştiinţifice. Au fost abordate următoarele teme: Castrul roman de la Coştiui. Observaţii preliminare – dr. Marius Ardeleanu (Muzeul de Istorie Baia Mare); Sabia lui Ştefan cel Mare – dr. Flaviu Vida (ISJ Maramureş); Contribuţia maramureşenilor la Marea Unire – dr. Klara Guseth (Arhivele Judeţene Baia Mare); Profesori de geografie de la Liceul „Dragoş Vodă”: Alexandru Diaconescu – dr. Hodor Nicolaie (UBB, Cluj); Ziariştii de la Dragoş Vodă – prof. Ioan Ardeleanu – Pruncu; Inscripţii medievale maramureşene secolele XIV – XVI – Teofil Ivanciuc; De la datorie la abandon. Studiu de caz: românii din Transilvania în Primul Război Mondial – Pop Anamaria (Primăria Cluj); Lotul Vişovan – preot prof. Marius Vişovan; Zalmoxis, rege filosof şi zeu – prof. Claudiu Holdiş; Armin Gutman – o scurtă biografie – prof. Alin Pralea (Muzeul de Istorie, Sighet); Dilemele convieţuirii: greco-catolici şi ortodocşi în şcolile maramureşene interbelice. Studiu de caz: Liceul Dragoş Vodă Sighetu Marmaţiei – prof. Florin Dragoste; Sistemele de acces în fortificaţiile neolitice – prof. Ovidiu Sechel; Istoria competiţiilor The League of Legends în România – Adrian Petrovai (Bucureşti); Regele Carol al II-lea în presa din Maramureşul interbelic – prof. Horaţiu Vescan; Imaginea voievodului Dragoş în creaţiile populare şi literare – prof. Claudia Dura; Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” la Centenar – prof. Marius Voinaghi.

Mulţumim invitaţilor pentru implicare şi sperăm într-o colaborare fructuoasă la sesiunile viitoare!

Prof. Claudia DURA

foto: prof. Marius Voinaghi

Liceul Tehnologic Forestier Sighetul Marmației fructifică din plin prezentul pentru a asigura viitorul tinerilor elevi. Un nou proiect Erasmus + („O șansă pentru noi, acum și în viitor”) a fost accesat, iar grantul de 97.676 Euro va sprjini mobilitatea pentru 34 elevi. Tinerii de la liceul din Sighet se vor deplasa în Portugalia și Polonia pentru a deprinde și dobândi competențe profesionale specifice unor domenii de calificare (frizer, coafor, manichurist, operator mașini cu comandă numerică etc.) identificate ca fiind foarte actuale pe piața muncii. Tinerii se vor acomoda și adapta unui mediu socio – profesional multicultural, specific Uniunii (Statelor) Europene, îmbunătățindu-și competențele lingvistice și nu în ultimul rând vor contribui la promovarea și dezvoltarea parteneriatelor transnaționale. Activitățile proiectului contribuie în mod direct la mobilitatea profesională și dezvoltarea instituțională.

Liceul Tehnologic Forestier din Sighet (director – prof. Mariana Ștețca, director adjunct – Maria Roman) are deja experiență în acest tip de proiecte. Un proiect asemănător s-a încheiat în cursul acestei luni, beneficiarii direcți fiind 38 de elevi care au fost selectați pentru stagii în Portugalia și Polonia. Prin intermediul Consorțiului VET4Tourism & Maramureș (compus din Colegiul Economic „Pintea Viteazul” din Cavnic, Liceul Tehnologic Forestier Sighet și Liceul Borșa) a demarat anul trecut un alt proiect care a oferit șansa participării altor 14 tineri „LTF-iști” de la clasa de turism la un stagiu educațional.

Demararea noului proiect s-a făcut în prezența foarte multor elevi, părinți și profesori, directoarea liceului, prof. Mariana Ștețca, oferindu-le elevilor posibilitatea de-a analiza rezultatele obținute în proiectul anterior și de-a beneficia de pledoaria unor elevi care au fost implicați și au participat în urmă cu un an la mobilitățile precedente din Portugalia și Polonia. Au fost prezentate scurte filmulețe cu elevii – beneficiari din anul precedent, cei care au fost răsplătiți și cu „Certificatul Europass”, certificat ce le-a fost înmânat de către profesorii însoțitori (Mirela Nan, Ildiko Hoffer, Nicolae Sandu, Ioana Csillik) și profesorul monitor (Mariana Ștețca). Cu „pașaportul” recunoscut pe piața muncii din Europa la dosar, tinerii își identifică – sperăm – mai ușor, destinațiile… profesionale.

Un material „motivațional” a fost prezentat și de doamna Adina Costinar de la Colegiului Economic din Cavnic, coordonator de proiect, iar interesul elevilor forestieri se pare că este pe măsura… oportunităților.

La întâlnirea de promovare a proiectului a participat și inspectorul școlar d-na Simona Malearciuc, care le-a vorbit elevilor despre importanța și relevanța acestor proiecte de mobilitate în context european.

Succes LTF în noul proiect și… multe alte șanse!

Ion MARIȘ

Sîmbătă, 12 octombrie 2018, la Bădăcin, pe Dealul Țarinei, Casa lui Iuliu Maniu a fost din nou locuită. După mulți, prea mulți ani în care a fost bîntuită de toți demonii istoriei, casa familiei Maniu a fost, aproape orbitor, luminată de spiritul acestuia. Căci dacă n-am fost capabili, o Țară întreagă să-i găsim osemintele, pentru a-l înmormînta creștinește, iată, un preot de țară, a reușit să dez-îngroape spiritul lui. Și acesta a străpuns, nu doar întunericul unei epoci în care umanitatea părea că a rătăcit calea, dar și răsăritul de toamnă tîrzie care-și revărsa razele calde peste dealurile și livezile Bădăcinului. Era frig afară, bruma se topea încet în iarba încă verde dar era atîta căldură în toate sufletele care veniseră, care de unde, care cu ce, însă cu credință și bucurie să adeverească și să mărturisească puterea de neînfrînt a nădejdii în Dumnezeu.

L-am salutat creștinește mai întîi pe Părintele Cristian Borz, preotul parohiei greco-catolice din Bădăcin, sufletul și nucleul generativ al unei campanii susținute, în primul rînd cu sprijinul cotidianului Sălajul pur și simplu, patru ani. Cel care, fără să obosească, să se tânguiască sau să învinuiască pe cineva, dăruit cu har de la Sfântul Duh și îndrumat de Fecioara Maria, Regină a familiei, s-a străduit, asemenea lui Plotin, dar prin puterea și voința Tatălui Ceresc, „să înalțe divinul din el la înălțimea divinului din Univers”.

Ne-au fost de ajuns cîteva cuvinte și o îmbrățișare. Apoi ne-a condus (pe mine și pe cei doi prieteni cu care am plecat din Cluj: Lucian Tănase, care și-a pus mașina „la drum” și aparatul de fotografiat „la treabă” împreună cu Virgil Rațiu, încercînd să-și depășească oboseala acumulată în ziua precedentă, la Bistrița, unde asistase la inaugurarea unei statui a lui George Coșbuc) prin încăperile, devenite de o sacralitate smerită și monumentală totodată, ale Casei Memoriale.

Era devreme. Oficialitățile încă nu sosiseră.

„Ghidarea” nu era formală.

„Explicațiile” nu erau pentru un „muzeu”, ci scurte informații familiare, de viață cotidiană, despre locuitorii și stăpînii Casei care păreau a fi, pentru moment, ieșiți la o plimbare prin livada de pe Dealul Țarinei și puteau să apară în pridvor din clipă în clipă. Ioan, Clara, Scipio, Cassiu, Elena, Iuliu, Sabina, Cornelia (Sora Cecilia), Iulia, Emilia…

Viață! O viață adevărată vibrează încă în fiecare încăpere, în fiecare ungher, în fiecare obiect… Pînă și în urmele/umbrele suferințelor consumate în această Casă pulsează o lumină lăuntrică… În care se păstrează amintirea unchiului lui Iuliu Maniu, „europeanul” Bărnuțiu…

L-am privit, o clipă, cu un profund respect pe medicul Ioan Boilă, ultimul strănepot al Sfinxului din Bădăcin, așezat pe o bancă, în veranda casei, într-o atitudine de meditație profundă, de bucurie și, poate, de tristețe în același timp… Parcă îl mai aștepta încă pe „unchiuțu” să vină cu mere înrourate din grădină…

Apoi, ca și cum aș fi fost prins în vortexul unei mașini a timpului, rememorez – pentru a cîta oară? – o succesiune de evenimente din viața mea: născut la Sighet, în 1953; armata – la Sighet în 1973-1974; „rătăcit” (împreună cu scriitorii, mult mai puțin cunoscuți atunci, Ioan Groșan și Matei Vișniec, aflați la Festivalul de Poezie) prin coridoarele Închisorii din Sighet, în care am intrat toți trei „prin efracție”, nemaigăsind o vreme drumul înapoi, spre geamul pe care intraserăm și terifiați de gîndul că, fie și numai pentru o noapte, am putea rămîne „prizonieri” ai acelei închisori, în 1983 dacă bine îmi amintesc; am participat la primul simpozion „Închisoarea de la Sighetu Marmației – Memorial Istorico-Politic”, în 1993, prilej cu care l-am condus pe Seniorul Corneliu Coposu prin închisoare (care nu era încă amenajată ca „memorial”) pentru a-i arăta celula în care a murit martiric Iuliu Maniu; l-am condus și pe ultimul drum pămîntesc pe Senior, în 1995… Și, acum, în A.D. 2019, ziua a 12-a a lunii octombrie, după patru ani de campanie națională, la care „m-am înrolat” ca voluntar solitar dar solidar, mă aflu în Casa lui Iuliu Maniu. În capela Casei… În biroul lui… În dormitorul lui… În fața cenotafului lui și a mormintelor părinților lui… Respir aerul pe care l-au respirat ei, toți aceștia…

Cred că trebuie să existe o semnificație mai înaltă în tot acest lanț de întîmplări (și altele, încă, pe care nu le mai evoc acum, aici) ale vieții mele… Trebuie să fie treptele unei inițieri pentru o ascensiune care nu are nimic de-a face cu „ridicarea” pe treptele sociale…

Mă rog Sfintei Marii, Sfîntului Anton și Bunului Dumnezeu să-mi lumineze calea pe care o mai am de parcurs și să-mi dea puterea să nu mă prăbușesc, oricît de grea ar fi ea…

Lăudat să fie Isus Cristos!

Vasilea GOGEA

(articol preluat de pe Gogea’s Blog)

Fotografii de Lucian Tănase și Gogea’s Blog.

Mihai Borodi a plecat spre Cer în urmă cu câteva luni (mai 2019), dar ni l-a lăsat pe pământ pe Eminescu! Pe pământ sighetean, la capătul străzii Mihai Eminescu s-a așezat în tihnă, de sâmbătă 12 octombrie 2019, Eminescu.

Sculptorul Mihai Borodi s-a dus în eternitate lângă Mihai Eminescu. Probabil stau la povești și, Doamne!, au ce-și povesti… au trecut – fiecare într-o altă epocă – prin multe „scene” aproape comparabile, precum zis-a poetul „Alte măști, aceeași piesă/ Alte guri, aceeași gamă“ dar, toate s-au sfârșit cu bine, Mihai Poetul și Mihai Sculptorul și-au găsit liniștea. Amândoi pe Insula Nordului.

A fost o zi minunată de toamnă sâmbătă, când tineri și vârstnici, de aici și de peste Tisa s-au oprit în Parcul Grădina Morii să-i spună Eminescului cât de multă poezie se ascunde în Sighetul Marmației. Și poezie, și cântec, și patimi, și orgolii, și filosofie, și teatru, căci toate dau măsura nivelului intelectual al unei comunități.

Primarul Sighetului și-a dorit bustul lui Eminescu și aici, pentru a-l lega de Eminescu din Slatina (Ucraina). Da, acesta a devenit un proiect frumos, sprijinit de oameni generoși (Dan Ofrim, Alex Tivadar, dr. Grigore Turda, Adriana Curmei, Florin Marina, Marius Calena, Adi Ieudean etc.).

„Zică toți ce vor să zică,/ Treacă-n lume cine-o trece;/ Ca să nu-ndrăgești nimică,/ Tu rămâi la toate rece.”

M-am întâlnit cu sculptorul Mihai Borodi înainte de ultima lui plecare în Franța, de unde s-a întors definitiv acasă și, mi-a povestit și detailat câteva aspecte care-l frământau. N-a fost să fie învingătorul „rece”, îl intrigau măștile ce-l înconjurau temporar dar, dorințele lui – credea – prindeau contur. Își căuta alinarea și prin/cu Eminescu.

Până la urmă, ce contează este că pe lângă busturile lui Ioan Mihaly de Apșa, Leonard Mociulschi și Ion Buteanu, Mihai Borodi a mai așezat un bust pe pământ sighetean, pentru nemurire. Să nu fiți supărați pe noi, nici tu, Mihai, nici tu, Mișu!

Stimați sigheteni, când vă veți plimba pe la Grădina Morii și veți trece pe lângă bustul lui Eminescu încercați să vă amintiți câteva versuri de-ale marelui poet. Acesta să fie mesajul vostru pentru respect și pomenire!

Ion MARIȘ

Video: Ion Mariș

Îmi place să fiu înconjurată de oameni și mai ales de oameni cu idei. Caut minți și îmi place să le „descâlcesc”. Am fost atrasă, întotdeauna, de acele persoane orientate spre evoluție, risc și cultură. Din fericire pentru mine, le-am găsit la o vârstă foarte fragedă, pe când tatăl meu, Adrian Mariș,  a devenit membru al Clubului Rotary Sighet. Îi spuneam adesea „da’ tati, și eu vreau la tine la club”!

Am crescut puțin mai mărișoară și am aflat că Rotary are un proiect nou, un club Rotaract la Sighet. Foarte fericită, prin anul 2012, îi spun tatălui meu că vreau și eu. N-am avut noroc pentru că nu aveam 18 ani. Mare supărare!…

Atât de mult îmi doream să fac proiecte, să mă implic, să cunosc! Într-o zi, mergeam spre școală și pe alee mă întâlnesc cu un membru Rotaract, care îmi spune senin: „Oana, te propun pentru Clubul Interact?”. Evident a fost răspunsul meu și probabil, evidentă mi-a fost reacția. Venise și șansa mea! Venise momentul meu! Pe când ajung acasă, tata îmi dă aceeași veste și mai primesc vreo câteva telefoane. Acum că stau și mă gândesc, realizez pe câtă lume am bătut la cap că vreau în Rotary.

Prima întâlnire cu viitorii colegi a fost emoționantă și se vedea clar că toată lume era acolo cu dorința și entuziasmul în buzunar. Ne-am cunoscut și mai apoi împrietenit – cu unii dintre ei mă mai văd și astăzi. Primul nostru proiect a fost realizarea unui scurt video pe tema „Ce înseamnă Interactul pentru mine?”.

Când a venit momentul să ne alegem echipa de conducere, a fost puțină bătatie de cap, fiindcă toată lumea își dorea să se implice. Am ajuns, într-un final, la următoarea echipă de conducere fondatoare: Ștefania DUMA – președinte, Oana MARIȘ – vicepreședinte,  Anca CORNEȘTEAN – secretar, Diana ONA – trezorier.

După ce am preluat mandatul 2015/2016 ca președinte al Clubului Interact, mi-am propus următoarele obiective:

1. Ne dorim calitate, nu cantitate – puțini membri, dar dornici să realizeze proiecte puternice.
   2. Menținerea legăturii cu Rotary și Rotaract. Am fost mereu aproape, ca o familie.
   3. Să învățăm unii de la ceilalți și să ne formăm în spiritul rotarian.
   4. Să ajungem în top!

Spre fericirea mea, am avut norocul de a avea lângă mine niște oameni atât de faini, oameni care au știut să fie alături, dar și să critice constructiv, să își dorească, dar și să se “oprească” din visat când a fost cazul. Împreună, am reușit să atingem toate cele patru obiective. Oricum, îi mulțumesc Ștefaniei, pentru că am avut multe de învățat de la ea. Ștefania a pus bazele clubului și nu o să uit niciodată că în momentul în care am primit colanul mi-a spus: „Tot ce îți doresc este să duci mai departe ceea ce am construit împreună, dar să ai un mandat și mai bun!”. Ce cuvinte frumoase între doi copii!

Mi-a trecut și vremea în Interact, iar din dorința de evoluție, am luat decizia să mă trec la cei mai mari, după vârsta de 18 ani. La Rotaract m-am întâlnit cu mai multă maturitate și seriozitate, exact ceea ce aveam nevoie în acea perioadă. Să stau la masă și să ascult, nu să fiu eu cea care împărtășește informație. Trecerea nu a fost grea, fiindcă eram apropiată de membrii Clubului Rotaract. Am avut o susținere nemărginită din partea lui Valeriu Vana ( Președinte Rotaract pe mandatul 2014/2015) și a Alinei Moiș („nașa mea”) – amândoi au fost acolo pentru orice nelămurire. Habar nu au ei cât de recunoscătoare le sunt!

Acum, sunt PR-ul și Social Media Officer-ul clubului, mândră membră Rotaract. Îmi port pinul în piept cu fală și dragoste pentru această familie care m-a ajutat să devin omul de astăzi. Nu cred că vreodată mă voi putea despărți de Rotary. Aici am crescut, cu acești oameni minunați care mi-au oferit încredere, care m-au susținut și încurajat.

Le muțumesc tuturor membrilor Rotary, Rotaract și Interact pentru simplul fapt că au ales să facă parte din această familie!  Cred că este una din cele mai frumoase și înțelepte decizii! De semenea, le mulțumesc în numele colegilor mei domnului Ion Mariș (noi îi spuneam „enciclopedia Rotary”- pentru orice întrebare, avea un răspuns), Cameliei Pesek, Valeriu Vana și Dan Ofrim care au fost prezenți la ședințele noastre de la începuturi și ne-au îndrumat, format în stil rotarian și ne-au oferit toate condițiile necesare unei bune desfășurări a proiectelor, activităților și întâlnirilor!

Oana MARIȘ
PR & Social Media Officer – Rotaract Club Sighet

Balul Centenarului Colegiului Național „Dragoș – Vodă” care a încheiat cele trei zile de sărbătoare, a beneficiat de participarea muzicală a cvartetului Noblesse (Cluj – instrumentistele fiind absolvente ale Conservatorului „Gheorghe Dima”), tinerele provenind din diferite orașe din România.

La finalul mini-concertului am avut o discuție – fulger, din dorința de-a prezenta sighetenilor câteva detalii din „viața” lor.

Salut, Sighet: Cum v-ați simțit fiind pentru prima dată la… Sighet?
Noblesse Quartet: Pentru Noblesse Quartet, experiența de la balul Colegiului Național „Dragoș Vodă” a fost una specială. Am avut ocazia să cântăm împreună în orașul natal al colegei noastre Raluca Michnea și am fost primiți foarte călduros de către un public ales, care ne-a făcut să ne simțim ca între prieteni.

Salut, Sighet: Cum ați ales repertoriul?
Noblesse Quartet: Am dorit să onorăm o sărbătoare deosebită precum centenarul unei instituții de învâțământ cu tradiție printr-un repertoriu variat. Astfel, ne-am arătat dragostea față de muzica latino-americană, contemporană, pop, coloanele sonore faimoase din cinematografie dar și față de muzica românească, interpretată în stilul caracteristic al cvartetului și care are un loc special în sufletul nostru.

Salut, Sighet: Am identificat în repertoriul vostru melodii… celebre!
Noblesse Quartet: Între melodiile alese, o parte din aranjamente poartă semnătura compozitorului clujean Răzvan Metea, cu care avem bucuria să colaborăm de fiecare dată și dintre care amintim: Por una cabeza, La cumparsita, Adventure of a Lifetime, Ciobănaș cu trei sute de oi și Du-mă acasă măi tramvai. Repertoriul a fost completat de hit-uri din creația universală ca All of Me (John Legend), Perfect (Ed Sheeran), Billie Jean (Michael Jackson) și a culminat cu tema filmului Pirații din Caraibe (He’s a Pirate).

Salut, Sighet: Care este motivația muzicală a Noblesse-ului?
Noblesse Quartet: Parte din motivația și bucuria cvartetului Noblesse este de a-și putea pune amprenta pe melodii din stiluri și epoci diferite și ne bucurăm că am putut împărtăși muzica noastră cu publicul sighetean. Și ne mai dorim să semnalăm potențialul tinerilor muzicieni, muzica noastră, în toate orașele din țară.

Salut, Sighet: Mulțumim, Raluca Michnea (Sighet), Andra Bălan (Bistrița), Larisa Iordache (Târgu Neamț), Andreea Pop (Reghin)!
Noblesse Quartet: Cu mult drag. Și… sperăm să mai revenim la Sighet!

Salut, Sighet!

Promenada Inimii, amânată cu o săptămână din cauza vremii nefavorabile de Duminica trecută, s-a desfășurat Sâmbătă, 12 octombrie 2019 când foarte mulți sigheteni au ieșit să se plimbe, să simtă liniștea unei zile admirabile și chiar să-și verifice principalii “indicatori” de sănătate: tensiunea arterială, glicemia.

Parcul Grădina Morii a fost împânzit de purtătorii tricourilor ce “emanau” sănătate prin sloganul îndemnului la promenadă iar reprezentanții cluburilor Rotary Sighet (președinte Ioan Oniga), Rotary Sighet Voievodal (președinte Gabriela Pipaș), Rotaract Sighet (președinte Florin Pralea) și Interact Sighet (președinte Raisa Semeniuc) au interacționat cu participanții la plimbarea de… sănătate.

Acest proiect anual, organizat toamna în preajma Zilei Mondiale a Inimii, ar trebui repetat în fiecare week-end pentru a generaliza o atitudine adecvată vizavi de… continua mișcare!

Salut, Sighet!