Evenimentul „Vreau să fiu antreprenor”, un proiect al Fundaţiei Romanian Business Leaders susţinut de BT CLUB – Clubul Întreprinzătorului Român, a avut loc în Baia Mare, vineri, 7 aprilie 2017. Prezentat într-un mod cu totul aparte de către Alin Apostu în calitate de moderator, acest eveniment a fost promiţător încă din primele minute. Cei care au vorbit au fost bine documentaţi şi gata să „dea din casă” tainele antreprenoriatului şi felul în care să obţinem un împrumut (mulţumită reprezentantului Băncii Transilvania).

În drum spre Baia Mare, un gând enervant nu-mi dădea pace. Era sâcâitor precum o muscă și, fără să-mi dau seama, îmi răsuna în minte ca o mantra „Poate va fi un eveniment d-ăla plictisitor. Ce-ar putea să spună ăia din ce nu se găsește pe net?”. Oricum, eram aproape în Baia Sprie, nu am mai dat la întors.

16:15, vai de capul meu! Mai puțin de o oră până să înceapă evenimentul și eu nu sunt nici măcar pe aproape. Cu vreme bună sau ploaie, grindină și oscilații de viteză pe bord, am ajuns la 16:50 în sală. Ascultam muzică înainte să intre în atenția noastră primul vorbitor.

Pentru început, Alin Apostu, un tip energic si foarte carismatic (foarte, credeți-mă!) se luptă cu noi și pentru noi, să spargă gheața. În sală? Liniște de biserică. Mai o glumă, mai două, hai că merge, progresăm.

Dreptul la cuvânt îi este pasat primului antreprenor al serii, Ciprian Borsan. O persoană mai luminoasă și veselă nu am văzut în viața mea (și nu exagerez deloc). Speech-ul său a fost așa, jumi-juma. Jumătate speech, jumătate conversație (genială abordare). Încrezător și pozitiv, îi predă ștacheta celei de-a doua invitate, Liliana Babiciu. Nu am cuvinte să-mi exprim admirația pentru dumneaei. Tremurând de emoții, a început timid (dar de impact, vai, încă ce impact!) cu cuvintele „Când am să trec cu privirea pe la voi, vreau să zâmbiţi pentru că am emoții”. Cât de drăguță să fie? Așa și-a trasat calea spre un speech demenţial (improvizat, apropo).

Despre mine? Am câștigat o insignă „Vreau să fiu antreprenor” (din cele trei) și o carte extraordinară („Apple după Steve Jobs”). Cum am reușit? Habar nu am. Ce am spus? Nu am nicio idee. Eram atât de speriată, încât singura chestie la care mă gândeam a fost „Să nu mă fac de râs. Să nu mă fac de râs. Agh. Respiră!”. Când am vorbit în fața tuturor din sală (prima, împinsă la înaintare de către ceilalți) m-am gândit „Gata. Nu am pregătit nimic. Până aici mi-a fost.”, dar nu a fost chiar atât de rău.

La propunerea doamnei Janina Borsan (soția dlui Ciprian) ideea mea de afacere a fost evaluată și am primit niște sfaturi de aur. Cât de bine seamănă cei doi! Aceeași amabilitate și bunătate se revarsă din ei peste oameni, frumos.

În concluzie, a participa la acest eveniment a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o vreodată. Dacă aveți drum în Satu Mare (următoarea locație), nu-l ratați!

Mirela Costinar,
clasa a X-a F, C. N. „Dragoș Vodă”

Poate că dă norocul și bunăstarea și peste românul de/din rând!… Ar fi și timpul, după zeci de ani de restricții, să ne gândim la ziua de azi, la consolidarea clipei și nu la strategii pe termen foarte lung sau pentru… “secole”. Evident trebuie gândit totul în termenii unei economii echilibrate, nu țintind investiții forțate dar nici “exagerând” cu protecția socială.

Ce putem spune azi, când conducătorii se gândesc – în sfârșit! – la cetățeanul de rând, la omul simplu? Să-i contrazicem, să-i criticăm? Să nu acceptăm plata adecvată pentru munca depusă?! Cu ce fel de argumente? Deficitul bugetar, PIB-ul per capita, productivitatea muncii, etc sunt argumente… “umane”? Oare omul este doar o cifră, o simplă “necunoscută” într-o ecuație politico – economică apriori nesustenabilă?

Mergând pe logica omului de bun simț, economia de piață, gestionată corect, ar “trebui” să-și devoaleze beneficiile în sfârșit și în România. Prea mulți ani, foarte mulți ani, au fost nevoiți românii să se sacrifice: pentru desăvârșirea omului nou, pentru achitarea datoriei naționale, pentru conectarea la globalism, pentru “pătrunderea” în Europa, pentru atragerea investitorilor străini, etc. Până când? Poate era – sau nu? – momentul pentru relaxare fiscală și pentru îmbunătațirea – în termeni reali – a nivelului de trai, dar, o clarificare a gestului “populist” al programului social – democraților se va vedea în mod practic chiar din primele luni de implementare.

Populația își dorește în mod clar un alt standard de viață. Destul am fost slugi la porțile Europei, este momentul să nu mai exportăm medici, IT – iști, specialiști, buni meseriași, este cazul să-i păstrăm plătindu-i bine aici, acasă.

Am apreciat în primul rând oferta noului premier pentru o… Românie normală. Asta a lipsit întotdeauna – evident nu la modul declarativ – strategiei țării noastre. Tendința de aducere la un nivel de trai rezonabil a majorității populației țării, fără a ne căciuli în fața unor… infringement – uri ipotetice este un gest de normalitate.

O altă discuție este cea pur economică sau mai corect spus, macroeconomică. Întrebarea neretorică este simplă: creșterea economică din ultimii ani permite sau nu o ajustare a bunăstării populației? Nu știu și nici nu mai contează! Există în toate guvernările – sau ar trebui sa fie – și factorul de responsabilitate socială. Aici am avut probleme în ultimii mulți ani, în general guvernanții au mers pe “responsabilitatea” de gașcă, a familiei. Putem umple zeci de pagini de analize sofisticate, am putea să previzionăm depășirea deficitului de 3% impus de UE, poate chiar îl păstrăm la limită, nu cred că în acest moment este clar ce ni se va întâmpla, dar îmi amintesc o mică axiomă ce spune că “prea multă analiză duce la paralizie”, așadar haideți să mergem pe prezumția de normalitate: populația țării – in integrum – contează!

Evident că o alocare “exagerată” pe îmbunătățirea nivelului de trai a populației poate duce la o posibilă descreștere a investițiilor în sectorul public chiar păstrând sau crescând nivelul PIB-ului (sunt condiții favorizante de mărire a consumului, generat de surplusul de lichidități de la populație, rezultat din creșterea salariului minim dar și de alte “relaxări” fiscale anunțate, ce pot însă determina diminuarea cheltuielilor de capital). Oricum, ne-am lămurit și cu eficiența derulării coerente, fezabile a investițiilor până la acest moment. Creșterea salariului minim poate genera și creșterea somajului, e posibil ca angajatorii privați să “impună” creșterea productivității muncii și/sau eventual să mențină la aceleași valori bugetul alocat forței de muncă diminuând numărul de salariați.

Nu ar fi exclus să asistăm și la o scădere a investițiilor private (deși anul 2016 a fost unul de creștere importantă pe segmentul investițiilor străine directe), ținând cont de pierderea “atractivității” țării noastre în contextul programului de guvernare social – democrat, dar, nu există absolut nicio garanție că totul va merge pe această direcție.

Ceea ce este foarte important pentru sănătatea și stabilitatea țării, România trebuie să fie atentă la susținerea capitalului privat autohton, în condițiile în care coeziunea europeană este amenințată iar protecționismul corporatist ne poate arunca într-o criză provocată, premeditată, în care noi să fim “surprinși” total descoperiți.

Dar în mod cert, în evoluția societății este bine întotdeauna de luat în considerare mai ales tic-tac-ul “bombei” sociale, care poate da peste cap ierarhii politice și chiar economice. Evident este ideal când se poate “controla” efectul acestei psihologii a mulțimii, tocmai de aceea gestul firesc de-a satisface nevoile minimale, de bază, ale populației ține și de respect și de normalitate.

Repet, efectele unui program “prea” social, pot fi total incontrolabile – chiar în condițiile existenței unei fundamentări ultra – tehnice – în contextul imprevizibilelor fluctuații globaliste dar, să nu uităm, bunăstarea populației (autohtone) este prioritară și pentru conducătorii germani, francezi sau italieni. Prin urmare, “apăsătorul” deficit de 3% impus României, nu poate constitui un factor de constrângere într-o politică de relaxare fiscală și mai ales în condițiile unei creșteri economice realiste, previzionată și pentru următorii ani de către instituțiile internaționale “credibile”.

Nu ne rămâne decât să sperăm că programul de guvernare social – democrat a fost gândit de către specialiști și nu de către diletanți, și că “abaterile” de la previziuni vor fi în limite normale, negeneratoare de tensiuni politice inutile. Din păcate toate “pariurile” se fac pe viitorul României și nu pe cel al clasei politice eminamente… efemeră.

Ion Mariș

sursă foto: Peter Lengyel

Începutul de an 2017 ne-a adus tot felul de schimbări, un Guvern nou nouț, multe informații și propuneri, unele deja concretizate în Hotărâri. Printre acestea se numără, așa cum bine se știe, și creșterea salariului minim brut garantat în plată cu 01.02.2017, de la 1.250 lei la 1.450 lei.

Ceea ce este surprinzător este că în Nota de fundamentare a proiectului de act normativ se menționează, în Secțiunea a III a, Impactul socio-economic al proiectului de act normativ, punctul 2 – Impactul asupra mediului de afaceri – nu este cazul, adică mediul de afaceri nu va fi afectat de această măsură. Din păcate tocmai mediul de afaceri și, consider  că, în principal cel cu capital integral autohton, care acordă salariile în lei, este primul afectat. Dacă începând cu luna  mai 2016 salariul minim brut garantat în plată era stabilit la 1.250 lei pentru un număr mediu de ore de muncă de 169,333 lei / lună, anul acesta, 2017, numărul orelor de muncă luate în calcul ca medie la stabilirea salariului minim brut de 1.450 lei este de 166,00 ore/ lună, în program complet. Concluziile sunt evidente. Să nu uităm că în 2017 avem și două zile de sărbători legale în plus în care nu se lucrează, față de 2016. Aceasta a fost cu siguranță o altă măsură care nu a afectat mediul de afaceri și asupra căreia acesta a fost consultat (!).

Dacă până în prezent costul total al firmei cu un salariat încadrat cu 1.250 lei era situat undeva la peste 1.500 de lei, de la 1 februarie acest cost ajunge la  peste 1.780 lei. Costul este reprezentat de salariu și taxele achitate de către angajator către stat pentru fiecare angajat. Acest cost se adaugă celui suportat de către fiecare salariat prin reținerea și virarea către bugetul statului a sumelor reprezentând impozitul pe venit, contribuția la fondul de șomaj, contribuția la fondul de pensii,  contribuția de asigurări sociale de sănătate. Din toată majorarea salariului minim brut singurul câștigat cu adevărat este statul.

Probabil, prin creșterea salariului minim brut garantat în plată în multe situații salariații nu vor mai beneficia de deducerile personale sau pentru persoanele aflate în întreținere pentru că salariul brut va depăși cotele stabilite de lege pentru aceste deduceri .

Nu cred că prin majorarea salariului minim brut garantat în plată va fi diminuată  munca la negru și nici nu va fi stimulată ocuparea în muncă. Cel mult. va fi încurajată prestarea muncii în baza altor tipuri de contracte, diferite de contractul individual de muncă. Obligația acordării salariului minim garantat în plată  există doar pentru munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă. Pentru stimularea ocupării în muncă ar fi benefice eventual sancțiuni pentru cei care nu lucrează cu toate că starea lor de sănătate le permite acest lucru și eliminarea ajutoarelor sociale acordate de stat pentru nemuncă. Cel puțin în Sighetu Marmației locuri de muncă sunt. Nu sunt doritori de muncă.

1.450 lei salariul minim garantat în plată, indiferent de munca prestată, de calificarea avută sau, mai ales, de lipsa ei.

O altă presiune apare asupra mediului de afaceri datorită faptului că timpul în care intră în vigoare această măsură este foarte scurt: 1 februarie 2017, și trebuie îndeplinite o serie de proceduri pentru a fi operațională – încheierea și înregistrarea actelor adiționale la contractele colective de muncă , obligatorii la societățile cu peste 21 de angajați, încheierea, semnarea și înregistrarea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale angajaților, dar așa cum am mai spus, mediul de afaceri, în viziunea Guvernului, nu e afectat de măsură.

În nota de fundamentare se arată că salariul net al unui salariat care nu are persoane în întreținere va fi de 1.065  lei. Este această sumă suficientă pentru creșterea nivelului de trai? În mod evident, nu. Atâta timp cât există taxe, impozite, utilități  de achitat și a căror valoare lunară nu e mică, atâta timp cât prețurile sunt cele pe care le cunoaștem cu toții și care nu au fost afectate de scăderea TVA (impozit  indirect care ajunge în final la bugetul statului) .

Orice angajat își dorește să câștige bine, dacă se poate cu un efort cât mai mic, orice angajator care se respectă și care dorește obținerea de rezultate este interesat să asigure angajaților un mediu care să le permită un câștig decent, când însă în acest parteneriat intervine statul pentru a impune o sumă, care nu e neapărat ancorată realității, de la care pornește jocul, cred că nu mai putem vorbi de predictibilitate economică.  Undeva s-a produs o fractură în  relația și așa instabilă dintre stat – mediu de afaceri. Este sigur că dacă această măsură nu este urmată de măsuri de sprijinire efectivă a mediului de afaceri ne vom trezi cu o mulțime de firme în insolvență, fapt ce va determina o descreștere accentuată a  economiei românești. Este foarte ușor să încadrezi faptele la contravenții și să aplici sancțiuni care nu e cazul să precizăm unde ajung. Rolul principal al oricărei instituții a statului ar trebui să fie de prevenție și nu de opresiune, mai ales atunci cînd măsurile se iau de azi pe mâine.

E  1 februarie 2017 într-adevăr momentul creșterii salariului minim brut garantat în plată ? Părerile sunt convinsă că sunt împărțite. Ar fi interesant de aflat punctul de vedere al angajatorilor sigheteni legat de această măsură de început de an.

Autor, Roxana Pontoș