„Scriitorul spaniol Miguel Angel Garcia Brera ne-a vizitat de curînd țara. Două zile din programul vizitei au fost dedicate Maramureșului. L-am întîlnit în holul Muzeului Maramureșului din Sighetul Marmației și i-am solicitat un scurt interviu pentru ziarul nostru. A primit cu plăcere: „Sunt bucuros să pot mărturisi impresiile mele despre Maramureș”.

• Sunteți pentru prima dată în România?
• Am fost și anul trecut ca turist, dar scurta mea trecere de atunci nu m-a mulțumit. N-am putut vedea decît foarte puțin. De altfel, de cîte ori plec dintr-o țară, plec cu dorința de a o revedea și uneori reușesc. Cu România e altceva. Aici dacă vii o dată, te trage ața mereu.
• Acum, când plecați din Maramureș, ce au însemnat pentru dumneavoastră cele două zile petrecute aici?
• Aproape 48 de ore trăite intens. În cîteva detalii: Cimitirul de la Săpînța, care m-a dus cu gîndul la colosalul poem valeryan „Cimitirul marin”, porțile lui Gheorghe Borodi și felul lui de a fi asemeni lemnului pe care îl supune și îl modelează, Monumentul Eroilor de la Moisei, care mi-a lăsat o deosebită impresie prin tocmai simplitatea lui sobră, acest Muzeu din Sighet, pe care l-am vizitat acum și care m-a purtat prin lumea dumeavoastră, o lume în care lucrurile se spun domol și calm, o lume care te face să vorbești încet și să umbli în vîrful picioarelor, și-apoi bisericile de lemn, satele și oamenii dumneavoastră, splendidul peisaj natural… Păcat că nici timpul meu și, bănuiesc, nici spațiul gazetăresc de care dispuneți, nu ne permit să vorbim cum și cît s-ar cuveni să o facem.
• Temperamental, spaniolii și românii…
• Vreți să spuneți că se deosebesc. Nu! Eu cred că nu neaparat temperamental, ci mai ales din punctul de vedere al manifestării temperamentului. La noi lucrurile se spun mai dur, mai țipător, pe când ale dumneavoastră se rostesc domol. Avem însă multe puncte comune în modelele utilizate, originar vorbind. Deși ar putea părea paradoxal, ne deosebim atît de mult, încît ne asemănăm.
• Ca om de litere, cum veți da spațiu acestor impresii?
• De fapt, ceea ce fac eu acum este o călătorie de documentare și am în vedere cîteva lucruri: în primul rând o carte despre România pe care o vreau pe măsura subiectului. Ca primă formă a acestei cărți, probabil, voi publica în ziarele noastre o serie de articole. Intenționez, de asemenea, să deschid o emisiune la noi la radio cu un ciclu de expuneri și comentarii pe tema civilizației lemnului, unde Maramureșul se va bucura de spațiul cuvenit și această temă s-ar putea să devină o carte și cred că așa va fi.
• La plecare…?
• Impresii de neșters și o mare dorință de a reveni”.

Rândurile de mai sus sunt dintr-un scurt și ocazional interviu, doar că discuția a avut loc în urmă cu… 53 de ani și interviul a fost publicat integral în 26 septembrie 1973, în ziarul „Pentru socialism”, la care lucram atunci ca redactor. De ce l-am reluat acum, după o jumătate de secol? Pentru că, în urmă cu câteva zile, Miguel Angel Garcia Brera a murit la vârsta de 93 de ani considerăm că acest prieten al României și al Maramureșului merită evocat cu aceste câteva rânduri.
A fost un remacabil poet și scriitor spaniol: „Pasiunea pentru justiție”, „Geografia amorului” și „Tinerețe la ruletă” sunt cele mai cunoscute dintre cărțile sale. Dar a fost și unul dintre cei mai cunoscuți reporteri care au promovat turismul ca președinte, mulți ani, al FIJET ESPANA (Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism), care are de mulți ani o filială și în România și dacă, de-a lungul anilor, cel mai prestigios premiu al FIJET, numit „Mărul de Aur”, a fost atribuit și unor orașe din România, precum Târgu Jiu, Sibiu, Iași și altele, se găsește acolo și contribuția regretatului Miguel Angel Garcia Brera, care, așa cum a declarat în 1973 la Sighet, a revenit încă de multe ori în România și a promovat-o sincer și dezinteresat în scrierile sale.

Turistul, reporterul, călătorul împătimit care a fost de-a lungul vieții Miguel Angel Garcia Brera a pornit în 16 august a.c. în ultima sa călătorie, de data aceasta într-o lume a umbrelor, unde nu-l putem însoți decât cu gândurile noastre, ale celor care l-am cunoscut, pomenindu-i numele. Ceea ce și facem.

Ioan Ardeleanu-Pruncu

Uniunea Ucrainenilor din România a organizat, cu succes, cea de-a IV-a ediție a proiectului educațional național „Atelier de vară – UUR”, o inițiativă de suflet dedicată în mod special copiilor și tinerilor care studiază limba ucraineană sau în limba ucraineană. Ediția din acest an a reunit un număr impresionant de aproape 700 de elevi proveniți din opt județe în care trăiesc etnicii ucraineni din țara noastră, precum și tineri invitați din Ucraina, confirmând anvergura și importanța acestui program. Așa cum s-a întâmplat și la edițiile precedente, acest demers fundamental pentru păstrarea identității etnice și lingvistice a comunității ucrainene din România a avut o amplă desfășurare în județul Maramureș, unde, prin eforturile susținute și implicarea directă a Filialei Maramureș a UUR, activitățile s-au desfășurat la cele mai înalte standarde.

În perioada 10-14 august 2026, la nivelul Organizațiilor locale ale UUR din județul Maramureș, mai exact în localitățile Remeți, Crăciunești, Lunca la Tisa, Rona de Sus, Valea Vișeului, Bistra, Crasna Vișeului, Ruscova, Repedea și Poienile de Sub Munte, a avut loc o serie amplă de manifestări educaționale și culturale. Pe parcursul acestor cinci zile de vară, aproape 300 de copii din comunitățile maramureșene, îndrumați cu pasiune de cadrele didactice și de reprezentanții Uniunii, au luat parte la un program complex, conceput minuțios pentru a îmbina învățarea interactivă cu dezvoltarea personală, creativitatea și socializarea.

Aspectul cu adevărat definitoriu al ediției din acest an, care i-a conferit o încărcătură emoțională și simbolică cu totul specială, l-a constituit participarea copiilor din Ucraina alături de tinerii din comunitățile ucrainene din Maramureș. Astfel, la data de 12 august, la nivelul organizației din Remeți, reprezentanții UUR și cadrele didactice au avut marea bucurie de a-i avea ca oaspeți 40 de tineri din Ucraina care au participat la tabăra internațională organizată sub egida Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). Aceștia s-au integrat în activitățile de cunoaștere și coeziune, vizitând alături de gaze centrul de informare și documentare, cabinetul de limba ucraineană, mini-muzeul școlii și Biserica Ortodoxă Ucraineană din localitate, realizând desene ornamentale și participând la activități pe terenul de sport. Ulterior, în data de 14 august, la Rona de Sus, tinerilor ucraineni li s-a alăturat un alt grup format din 10 copii veniți din localitatea Iasinia, Ucraina. Întâlnirea a reprezentat un nou prilej de apropiere, în care barierele au dispărut instantaneu, lăsând loc zâmbetelor, jocurilor și bucuriei de a comunica în aceeași limbă maternă.

Fiecare zi a atelierului a fost structurată în jurul unei tematici specifice, punând accent pe valori esențiale precum prietenia, creativitatea, protejarea mediului înconjurător, respectul pentru tradițiile culinare, portul și folclorul ucrainean. Tinerii participanți au fost antrenați în ateliere de desen, pictură și creație manuală, jocuri de cunoaștere și lucru în echipă, precum și în activități sportive, momente muzicale și de karaoke. Aceste experiențe de educație non-formală au avut un efect marcant asupra formării tinerelor generații, oferindu-le nu doar posibilitatea de a-și aprofunda, într-un mediu prietenos, cunoștințele de limba ucraineană, ci și ocazia unică de a descoperi și valorifica elemente inestimabile ale patrimoniului cultural ucrainean, consolidând totodată sentimentul de mândrie și de apartenență la comunitate.

Prin integrarea acestor activități comune, Uniunea Ucrainenilor din România a demonstrat, încă o dată, rolul său activ și esențial în susținerea și dezvoltarea relațiilor bilaterale româno-ucrainene, inclusiv la nivel educațional și cultural. Aceste inițiative reconfirmă faptul că UUR reprezintă o veritabilă și solidă punte de legătură între comunitatea ucraineană din România și poporul ucrainean. Oferindu-le tinerilor oportunitatea de a interacționa firesc, de a lega prietenii trainice și de a împărtăși frumusețea acelorași rădăcini istorice, UUR a dovedit că solidaritatea și valorile noastre culturale transcend granițele. La finalul acestor activități încununate de succes, toți participanții au primit diplome, în semn de înaltă apreciere pentru entuziasmul și dragostea cu care duc mai departe identitatea ucraineană.

Uniunea Ucrainenilor din România (UUR)

Nu mai trebuie să așteptați până la Crăciun pentru o întâlnire cu MA RA MU. Vara aceasta, grupul revine cu un repertoriu nou și cu un concert în care cântece și povești se transmit din „capăt în capăt”, ca pe un fir nevăzut care leagă oameni și vremuri.

Pe 29 august 2026, de la ora 20:00, la Preluca Sunray, MA RA MU prezintă „Pe fus de dor”, un concert în care cântecele culese din satele Maramureșului se întâlnesc cu creațiile originale ale grupului.

„Tătă lumea are-un dor”, iar MA RA MU îl toarce și-l întoarce până devine muzică.

De-a lungul anilor, au umblat prin sate, au căutat și au cules cântece și povești. Le-au purtat mai departe, le-au tors și le-au întors prin propriul limbaj artistic, păstrând legătura cu locul din care provin și cu oamenii care le-au transmis.

Acum vor aduce în premieră noile cântece MA RA MU, construite de la primul fir de idee până la forma în care ajung pe scenă. Veți fi purtați într-un univers inspirat de lumea satelor de odinioară, de basme, de spațiul contemporan în care acestea se întâlnesc cu sensibilitatea și experiența artiștilor.

„Știm că tătă lumea are-un dor. Care-i doru’ vost’? Purtați-l cu voi și haideți să le punem pe fus împreună.”  MA RA MU

„Pe fus de dor” este prima ocazie de a asculta noile cântece live. Biletele sunt disponibile pe iabilet.ro.

DESPRE MA RA MU

MA RA MU este un grup de opt artiști, actori și muzicieni, al cărui proiect creează un spațiu în care tradiționalul și arhaicul își găsesc loc în contemporan. Artiștii provin din zone creative diverse și au dezvoltat de-a lungul anilor un stil propriu, în care elementele străvechi sunt țesute cu sensibilitate în estetica prezentului.

Proiectul a apărut din dorința de a păstra și transmite mai departe cântece aproape uitate, culese de la părinți, bunici și de la bătrânii satelor din Maramureș, revalorizându-le pentru generațiile de azi.

COMPONENȚA GRUPULUI
Ligia Hojda, Francesca Hojda, Alexandra Maria Catană-Hojda, Sergiu Catană, Mircea Ardeleanu Jr, Iuliu Hojda, Flavia Hojda și Pavel Ulici.

DETALII EVENIMENT
Sâmbătă, 29 august 2026
Acces: 18:00
Concert: 20:00
Loc: Preluca Sunray, Maramureș
Bilete: https://www.iabilet.ro/bilete-preluca-noua-ma-ra-mu-concert-la-preluca-sunray-129974

*copiii până la 12 ani au acces gratuit

Eveniment organizat de Culture Street Records și Preluca Sunray.

Comunicat de presă

Iubitorii mersului pe bicicletă sunt invitați să participe la o nouă ediție a evenimentului Critical Mass, organizată vineri, 28 august 2026, de la ora 19:00, în municipiul Sighetu Marmației.

Punctul de plecare va fi Platoul Curtea Veche, iar participanții vor parcurge un traseu de aproximativ 12 kilometri. Acesta include Curtea Veche, Cartierul Independenței, zona Kaufland și Primăria Sighet.

Evenimentul promovează utilizarea bicicletei ca mijloc de transport și încurajează un oraș mai prietenos cu bicicliștii. Organizatorii transmit mesajul: „Orașul este al tuturor. Hai să-l pedalăm împreună!”.

Siguranța participanților va fi asigurată cu sprijinul Crucii Roșii Sighet, care va oferi asistență de prim ajutor pe durata evenimentului.

Mai multe informații pot fi găsite pe pagina de Facebook „Critical Mass Sighet”.

Salut, Sighet!

Apă moartă
Gugulaș, rezemat de stâlpul panoului de baschet, un tânăr citește. Își tot ridică creștetul în sus. Învață, i. e. memorează pe de rost – metoda românească. Asemenea unei găini bând apă.

Chi–kong la Grădina Morii
Aplauze din încheieturi, unduiri, răsuciri… – Grație niponă în slow motion, în ralanti… Căutând Tao, căutând Zen…

Mândrie
Pe banca de sub bustul lui Eminescu șade un bătrân. Îl iau cu „Toate-s vechi și…” Îmi răspunde: „Asta bancă eu făcut. Are cam 15 ani și-i ca nouă, ni!”

Bicicliști în parc
Copiii mici rulând a suta tură – atât de serioși! Cei mari făcând salturi cât mai periculoase – atât de conștiincioși!… Se dedau cu toții la ritual.

Cocoane…
Două bcicliste vesele, la vreo 50 de ani, coboară panta digului spre Grădina Morii:
– Ce-mi place să cobor, tu! (annyira tetszik lejönni!)
– Hai la Câmpulung (Hosszúmező), dacă vrei să te joci! (ha játszani akarsz!)

Orașul
Cum ne preumblăm pe corzo, deasupra noastră planează mici cete de îngeri sau de drăcușori. Au sarcini precise de sus să coboare la cei ce au făptuit binele sau la cei care au făcut rău. Ești milos, ai dat pomană, – pac!, întâlnești o persoană minunată și ea pe tine sau: găsești bani pe caldarîm de câte ori te gândești la prietenul tău singur. Ai fost câine – pac!, îți pierzi inspirația sau telefonul. Ci, toți primesc buline: roșii, verzi, triste sau vesele. Nu scapă nimeni.

Prima Sport TV
„Dacă nu vrea să intre (mingea), nu intră neam.”

Prima Sport TV și latina
„Urmează să vedem partida Csikszereda – Sepsi, un derbi ad hoc”. Adică creat special pentru acest eveniment? Corect: „derby local” în latină este „derby loci”.

Demonstrație
Kocsor báci, vopsitor la o fabrică din oraș și pictor de lozinci, locuia la Palatul Cultural, undeva sus, în pod. Creștea pisici cu porumbei laolaltă. Era plin de lozinci și marionete în lucru de jur împrejur. Fiecărui porumbel îi dădea un nume. Uneori ne făcea câte o demonstrație copiilor din vecini. „Gyere ide, Pintenke!” – chema el cu un glas mormăit vreun porumbel împintenat. Acesta venea negreșit și se așeza cuminte în brațele uriașului.

(NOTĂ: ca un exercițiu de genius loci, vă propun să alcătuim o colecție de medalioane  numită „Ciudații Sighetului”. Email: [email protected] sau prin Messenger,  pe pagina mea de fb. Fără batjocuriri, vă rog…)

                                                                             Marin Slujeru
(după  fb)

Foto: I. Mariș

În singura sinagogă rămasă în picioare după Cel de-al Doilea Război Mondial din orașul nostru, Sighetu Marmației, situată pe strada Basarabia nr. 10, sunt expuse numeroase plăci comemorative legate de cei dragi, pierduți în Holocaust, pentru care nu există vreun cimitir sau piatră de mormânt. Expuse de asemenea sunt date exacte legate de cele patru transporturi cu trenurile morții direct către lagărul de la Auschwitz din luna mai 1944, când peste 13.000 de evrei din Sighet și împrejurimi au fost duși pe un drum fără întoarcere. Aici adesea vin aparținătorii celor pierduți pentru a rosti o rugăciune de pomenire și tot aici au loc comemorările noastre în amintirea celor dragi.

Clase întregi de elevi însoțiți de profesorii lor din liceele din oraș, din țară, dar și din străinătate asistă cu diverse ocazii la adevărate lectii și dezbateri pe subiectul lor de studiu Holocaustul. Istoria evreilor. Dar pe una din paginile Cărții de impresii ce să vezi ? Inscripția în limba maghiară: „Hitler jo ember volt.”/„Hitler a fost om bun.” Din aspectul scrisului este vorba despre un autor copil sau adolescent. Acestuia și părinților acestuia le aducem la cunoștință că tot „bunului Hitler” i se datorează în totalitate moartea a aproximativ 70-85 de milioane de oameni, dintre care Ungaria a suferit pierderea unui număr de aproximativ 900.000-1.000.000 de de oameni, personal militar și populație civilă. Această cifră reprezintă una dintre cele mai mari rate de mortalitate raportate la populație dintre statele europene participante la conflict.

Petru Gantz

Vacanța mare este, pentru copii, un timp al bucuriei, al jocului și al… relaxării. Ce fel de bucurie, joc și/ sau relaxare?… depinde de starea materială a fiecărei familii de proveniență a copilului și de… oportunități. Din păcate, nu toți copiii provin din familii fără constrângeri financiare și nu toți copiii beneficiază de nenumărate oportunități.

Dar, la Centrul de Zi ACASĂ, din cadrul Direcției de Asistență Socială Sighetu Marmației, aceste zile de vară sunt aducătoare de bucurie și de activități recreative care îmbină joaca cu învățarea, cu prietenia inocentă și cu emoția unei experiențe frumoase împărtășite în comun.
Una dintre activitățile care îi atrage în mod deosebit pe copii este șahul, în mod sigur „sportul minții”, pe care cei mici îl descoperă alături de profesorul-antrenor Ioan Costiuc. De două ori pe săptămână (marți și joi), 21 de copii (uneori sunt chiar mai mulți) cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani se așează în jurul tablelor de șah, curioși, concentrați și dornici să învețe. Fiecare mutare devine o mică provocare, fiecare partidă – o lecție despre atenție, strategie și perseverență.
M-a impresionat plăcut interesul copiilor pentru șah, dorința lor de-a arăta că sunt pricepuți și că au asimilat jocul de-a… „războiul” între alb și negru. Pentru ei, fiecare întâlnire înseamnă nu doar o ocazie de a învăța, ci și un moment în care își descoperă propriile calități, învață să aibă încredere în istețimea lor și, mai ales, să se bucure de reușitele lor, indiferent cât de mici sunt. I-am văzut succedându-se la mutările de pe tabla de șah, foarte serioși și preocupați de frumusețea jocului.
Programul Centrului de Zi ACASĂ se desfășoară de luni până vineri, între orele 9:00 și 16:00, oferindu-le copiilor un spațiu sigur, plăcut și prietenos, în care vacanța devine mai bogată prin diverse activități educative și recreative.

La Centrul de Zi ACASĂ, șahul nu este doar despre importanța punctuală a unor piese și/ sau despre învinși-învingători. Este despre copii care gândesc, visează, învață și cresc împreună într-un grup plăcut. Iar într-o vară plină de căldura copilăriei, fiecare partidă poate fi începutul unei frumoase povești despre bucuria de a (se) descoperi, de-a simți că li se acordă atenție.
Vacanța lor „altfel” este garantată și de personalul de la Centrul ACASA, personal foarte grijuliu și empatic.

La sfârșitul lunii august urmează un concurs de șah doar pentru ei, o nouă ediție a Cupei Solidaritatea, concurs sponsorizat de Rotary Club Sighet, la care cei mici vor avea ocazia să-și demonstreze abilitățile șahistice și să ne convingă (pe noi, adulții) să-i sprijinim mereu și să-i încurajăm.

Ion Mariș

În perioada 19-23 august 2026, Muzeul Satului Maramureșan „Mihai Dăncuș” din municipiul Sighetu Marmației găzduiește Festivalul Internațional de Film MMIFF2026 – Maramures International Film Festival 2026 – activitate a proiectului implementat de Muzeul Maramureșan „Intercultural Consciousness of Multinational Cities: Tolerance of New Generations – InterCities” și realizat în parteneriat cu Comitetul Executiv al Consiliului Local Ivano-Frankivsk în calitate de lider.

Proiecţiile au loc în aer liber, în Muzeul Satului Maramureșean „Mihai Dăncuș”, în intervalul orar 21:30-01:00.
Miercuri, 19 august 2026, a fost prima seară cu proiecții.

O scurtă înregistrare VIDEO de la debutul Festivalului puteți urmări în continuare:

VIDEO: dr. Sorin Markus

Am elogiat de nenumărate ori, în spațiul public, sistemul românesc privind respectarea, protejarea și promovarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Comunitatea ucraineană din România este beneficiara directă a acestui sistem, care poate fi apreciat drept un model de bune practici în domeniu la nivel european.
Acest sistem funcționează pe baza principiului complementarității rolurilor de sprijin pentru minorități. Administrația centrală, administrațiile locale, structurile și agențiile guvernamentale, organizațiile reprezentative ale minorităților naționale, deputații care reprezintă comunitățile în Parlamentul României etc. au un rol bine definit în cadrul acestui sistem. Iar rezultatele sunt pe măsură – minoritățile naționale apreciază acest model și se dezvoltă constant grație lui, iar interesele lor sunt foarte bine protejate în România.

În același timp, sistemul românesc privind respectarea, protejarea și promovarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale dispune de numeroase (și suficiente) pârghii, instrumente, resurse și mijloace pentru menținerea și dezvoltarea profilului identitar al minorităților și a drepturilor lor specifice. Principalul nostru obiectiv, al Uniunii Ucrainenilor din România (UUR), ca singură structură reprezentativă a comunității ucrainene din țara noastră, este menținerea acestui sistem și a garanțiilor pe care le oferă, precum și exploatarea maximă a oportunităților pe care le generează, pentru o dezvoltare constantă a comunităților ucrainene locale și a identității lor specifice.

Nu este loc pentru falși profeți în tot acest sistem. Nu este loc pentru „avocați” mistici și populiști. Comunitatea ucraineană din România s-a confruntat, în anii post-comuniști, cu numeroase tentative ale unor persoane, din interiorul și din exteriorul ei, care și-au făcut un proiect de viață din a-i degrada coeziunea, din a o face vulnerabilă la crize, din a-i inventa probleme existențiale, din a o salva din „apocalipse” mincinoase.

„Pompieri de serviciu” ai comunității ucrainene o „salvează” și acum din crize existențiale inventate. O parte dintre aceștia au refuzat constant să se alăture inițiativelor Uniunii Ucrainenilor din România de extindere a instrumentelor de acces la limba maternă ucraineană a comunității (de ex., demersul deschiderii de noi grupe de studiu), au calomniat permanent demersurile și inițiativele UUR de finanțare a proiectelor de dezvoltare ale comunităților ucrainene locale, au sabotat multe dintre acestea, au denigrat UUR, au încercat să creeze structuri organizaționale care să distrugă unitatea și coeziunea comunității ucrainene, au inventat permanent probleme și crize ale comunității, au încercat să se substituie autorităților centrale și locale cu competențe în domeniul asigurării drepturilor specifice ale comunității noastre etc.

Mai mult, unii dintre aceștia își arogă competențe care nu le aparțin privind investigarea și soluționarea temelor relevante pentru comunitatea ucraineană, inițiază demersuri și formate de dialog folosind abuziv și ilegitim presupuse și inventate drepturi de reprezentare a acesteia, încălcând grav legislația națională în domeniu și afectând legăturile perene ale comunității cu partenerii ei instituționali. Ei „incendiază” comunitatea și relațiile ei comunitare, arzând totul în jur.

Comunitatea ucraineană are o imunitate formată în timp și probată îndelung la „falși profeți” și „pompieri de serviciu”, ea și-a creat anticorpi puternici la narațiunile mincinoase interesate care au ca obiectiv prioritar degradarea unității ei.

Uniunea Ucrainenilor din România este singura structură reprezentativă a comunității ucrainene din România. Ea reprezintă cu adevărat interesele comunității la nivel local, național și chiar internațional, iar rezultatele bunei ei reprezentări sunt elocvente și sporesc constant, de la finanțări din bugetul de stat și din fonduri europene pentru proiectele de dezvoltare ale comunităților locale ucrainene, până la măsuri sistemice de protejare a identității acesteia.

Comunitatea ucraineană nu are nevoie de „falși profeți” și de „pompieri de serviciu”, care slujesc mărunte interese obscure. Prietenii ei adevărați vin din interior și au o lungă istorie a proiectelor cu beneficii concrete pentru comunitate, care se bazează pe cunoașterea și exploatarea oportunităților oferite comunității noastre de către sistemul național în domeniu. De aici vin beneficiile pentru comunitatea noastră, de aici vin răspunsurile la preocupări, de aici vin soluțiile la îngrijorări. De aici vin și prietenii…

Consiliul UUR

Dinainte de Unire nu avem informații ca vreun grup de scriitori români să fi vizitat orașul nostru. De altfel era și destul de complicat, Maramureșul cu capitala sa, Sighetul, aflându-se înainte de 1918 în Imperiul Austro-Ungar, pentru a ajunge aici, din România, erau necesare pașapoarte, vize, aprbări… Din câte știm, doar Nicolae Iorga a ajuns pe la începutul secolului XX de vreo două ori, spre a se documenta pentru scrierile sale istorice, pașaportul său fiind la data aceea încărcat de vizele multelor lui călătorii europene de natură academică. Așadar, putem liniștiți considera că prima vizită organizată a unui grup de scriitori români în Sighet a fost cea din decembrie 1924, pe care o datorăm vrednicului înaintaș, Ion Bîrlea, preot greco-catolic și profesor la liceele sighetene, folclorist și ziarist neobosit (conducător al „Gazetei Maramureșene” vreme de 12 ani) și, nu în ultimul rând, un entuziast animator al vieții culturale și spirituale din Maramureș. Datorită relațiilor sale cu lumea scriitoricească de peste Carpați, în 11 decembrie 1924 un grup de scriitori în care s-au aflat Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Cincinat Pavelescu, I.A. Basarabescu, Nicolae Davidescu, Alfred Moșoiu, George Brăescu și George Gregorian, reprezentanți de frunte ai literaturii noastre interbelice, au fost întâmpinați în gară și salutați de oficialități și de un numeros public. A urmat instalarea celor sosiți la câteva familii de frunte ale unor intelectuali, bucuroși să se poată mândri cu asemenea oaspeți, după care s-au întrunit la o masă comună aranjată de oficialități. Spre seară, la „o șezătoare literară ca-n basme”, scriitorii, prezentați de revizorul școlar Dariu Pop, au citit din producțiile lor literare: „Gregorian ne desfată cu două poezii, Basarabescu ne-a înveselit cu o schiță „cheferistă”, Davidescu a citit din „romanțele” sale, colonelul Brăescu – eroul din primul Război – ne-a citit două schițe care ne-au descrețit frunțile, Alfred Moșoiu din impecabilele sale poezii patriotice, iar Camil Petrescu – sfios ca o domnișoară – ne-a șoptit două poezii, una din război și una pentru „Kicsike” (micuța Chiciche fiind una dintre iubirile sale timpurii n.n.) și, în sfârșit, după schița cu atmosferă de mahala bucureșteană, citită de marele romancier Liviu Rebreanu, maestrul Cincinat Pavelescu -poet al dragostei și epigramist neîntrecut – a făcut, în încheiere, deliciul întregii asistențe. Și pentru ca prima zi a vizitei să se încheie așa cum se cuvine în astfel de ocazii, a urmat, la restaurantul „Coroana”, un banchet foarte animat, s-au rostit vorbe bune de ambele părți și s-a făcut haz de catrenele satirice și epigramele improvizate ad-hoc, animatorul momentului fiind maestrul Cincinat.

A doua zi oaspeții au fost plimbați prin județ cu automobilele puse la dispoziție de gazde, apoi, în cadrul unei șezători literare organizată de prefectul Gavrilă Mihalyi a avut loc o caldă și plăcută întâlnire cu un public select, alcătuit în cea mai mare măsură din doamne și domnișoare. (Vezi foto)

Masa de despărțire a fost organizată la Sarasău, în conacul familiei Mihalyi de Apșa, construit în urmă cu un secol de bătrânul, Găvrilă, „septemvirul” și locuit atunci de nepotul său, prefectul Gavrilă Mihalyi, conac în care au fost primiți de-a lungul timpului o serie de mari personalități politice, culturale și religioase din Austro-Ungaria și din România.

Conduși apoi la gară cu mare alai, oaspeții au urcat în trenul de București, iar de la fereastra vagonului maestrul Cincinat a declarat primitoarelor gazde: „N-am să fac o epigramă/ Însă cred că din Sighet/ Plec mai prieten cu Ardealul/ Și-n mod sigur mai…poet”. Apoi, într-una din zilele următoare, pe prima pagină din Gazeta Maramureșană Ion Bîrlea a publicat relatarea „Vizita scriitorilor români în Maramureș”, din care am citat și noi în rândurile de mai sus. Apoi, ani la rând, s-a tot pomenit, cu nostalgie, evenimentul acela.

Și iarăși a trecut un număr considerabil de ani, până prin o mie nouă sute șaptezeci și…, când un alt grup de scriitori a ajuns la Sighet, avându-l animator pe poetul Tiberiu Utan, fiu de învățător și lăstar de cea mai curată esență țărănească a Maramureșului, pe care poetul l-a purtat mereu în suflet. N-au fost cu el, atunci, nume de mare rezonanță și nici vreun reprezentant al noii generații de mari poeți și scriitori. A fost o trecere lipsită de publicitate, cu o singură oprire și o întâlnire cu membrii Cenaclului literar „George Coșbuc” și cu publicul.

Câțiva ani mai târziu, locul lui Ion Bîrlea l-au luat alți entuziaști (nu dăm nume pentru a nu stârni cârcotașii și clevetitorii de serviciu!) și după ce Festivalul de Poezie din orașul nostru, inițiat în 1974, a ajuns unul de interes național, Sighetul, Deseștiul cu „Serile de poezie” de acolo, Maramureșul întreg a fost în fiecare toamnă binecuvântat cu prezența a tot mai mulți poeți și scriitori de mare prestigiu din întreaga țară: Horia Bădescu, Laurențiu Ulici, Ana Blandiana, Teohar Mihadaș, Dinu Flămând, Marin Sorescu, Radu Țuculescu, Ion Moldovan, Adrian Aluigheorghe, Adrian Păunescu, Gheorghe Grigurcu și mulți, mulți alții. Dar au călcat pe aceste meleaguri, unii chiar de mai multe ori, și nume de referință din alte literaturi, precum: sârbul cu suflet de român, Adam Puslojic, francezul Jerard Bayon, „paradoxalul poet”, cum l-a numit Cleopatra Lorințiu pe israelianul Moshe Itzhaki, Maria Yacubovska din Lviv, Ucraina, Andreas Sauer  din Elveția, Szentmartoni Janos, președintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria, Radomir Andrici, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din Serbia, Nicolae Șapcă din Cernăuți, numeroși poeți și scriitori-frați din Moldova etc.

Și iată cum, de vreo 50 și mai bine de ani, în fiecare toamnă, Sighetul respiră poezie, literatură, respiră și inspiră și crește la sânul său poeți și scriitori trăitori aici, dar ajunși nume de referință în literatura românească (și iarăși nu dăm nume). Festivalul „Am fost și om si!”, Concursul de interpretare muzică clasică, în organizarea Școlii de Muzică „George Enescu”, (care s-ar putea regândi într-o colaborare cu foști elevi ai acesteia ajunși nume cunoscute), Tabăra de sculptură de la Muzeul Satului (care s-ar putea relua fără  foarte mari eforturi), Eternul Maramureș cu edițiile sale, Festivalul de Poezie din septembrie și, la sfârșitul anului, cel al Datinilor de Iarnă, toate acestea ne dau dreptul să credem că pentru viitorul Sighetului nostru ar trebui luată în considerare, la modul cel mai serios, în primul rând  șansa de a se/a ne impune prin cultură, în sensul larg și generos al acestui termen. Elementele necesare există, sunt în stare latentă sau se manifestă, trebuie creat doar cadrul necesar și structurat un proiect. Sighetul poate și merită pe bună dreptate eticheta unui oraș cultural autentic, un oraș al culturii naționale atestate deja de timp, nu una a neinspiratului și irelevantului cui pentru… agățat Harta României, înfipt în cel mai circulat punct al orașului.

Și, dacă tot veni vorba, atragem respectuos atenția celor care nu cunosc geografia țării, că nu Sighetul este cea mai nordică așezare din România! (Vezi date despre comuna Horodiștea, de pe malul Prutului și orașul Darabani, ambele în județul Botoșani.)

Așadar, dacă autorul moral al cuiului nu știa acest lucru (și l-a așezat acolo fără a consulta cetățenii) nu suntem obligați să rămânen în această eroare.

Ioan Ardeleanu-Pruncu

Nota redacției: fotografie din arhiva Muzeului Maramureșan Sighet.

Patru zile la Festivalul Medieval „Ștefan cel Mare” din Suceava alături de trupa Redivivus au însemnat o adevărată călătorie în timp, plină de magie, culoare și voie bună. De joi până duminică, cetatea și străzile orașului au devenit cadrul perfect pentru o experiență de neuitat.
Festivalul a debutat spectaculos cu parada de deschidere oficială pe străzile Sucevei. Oportunitatea de a purta ținute medievale extraordinare din epoca dinastiei Tudorilor, croite cu măiestrie de doamna Lia Stan – care le-a creat cu multă muncă, dedicare, imaginație și un talent desăvârșit -, a adus un plus de culoare și rafinament întregului eveniment, captivând privirile tuturor celor prezenți.
Zilele au fost pline de energie și viață. Am interacționat cu sute de oameni entuziaști care au admirat costumele, am făcut numeroase fotografii, am cântat și am împărtășit istorii medievale fascinante. Pașii de dans au răsunat neobosit, oferind momente de pură distracție.
Ultima zi a culminat cu ceremonia de închidere a festivalului, însă dimineața de duminică a rămas cea mai dragă sufletului nostru. Sesiunile de dans din acea dimineață au avut o energie aparte datorită celor de la Truverii, trupa de muzică medievală care ne-a învățat dansurile lor minunate și a adus un plus de voie bună prin jovialitatea, profesionalismul și energia lor contagioasă. Tot duminică ne-am bucurat și de vizita trupei medievale din Bulgaria, alături de care am făcut fotografii minunate și am schimbat impresii calde despre festival. De asemenea, am fost onorați de prezența celor din trupa Teocratus, care ne-au bucurat cu vizita lor și ne-au lansat o frumoasă invitație la festivalul pe care îl organizează în Bratislava.
Dincolo de costume și atmosfera de epocă, magia acestor zile s-a datorat oamenilor extraordinari din echipa Redivivus, dar și tuturor celorlalte trupe care ne-au fost alături și au întregit această mare familie medievală. Oameni calzi, veseli și primitori, ne-au primit în grupul lor cu brațele deschise, făcându-ne să ne simțim pe deplin integrați în această poveste. Datorită spiritului lor molipsitor, fiecare clipă petrecută împreună s-a transformat într-o amintire prețioasă.
Suntem profund recunoscători tuturor pentru tot!

Fam. Busuioc
Suceava, 2026

În perioada 19-23 august 2026, Muzeul Satului Maramureșan din municipiul Sighetu Marmației va găzdui Festivalul Internațional de Film MMIFF2026 – Maramures International Film Festival 2026 – ca parte a proiectului implementat de Muzeul Maramureșan „Intercultural Consciousness of Multinational Cities: Tolerance of New Generations – InterCities„, finanțat prin Programul Interreg VI-A NEXT Hungary Slovakia-Romania-Ukraine și realizat în parteneriat cu Comitetul Executiv al Consiliului Local Ivano-Frankivsk în calitate de lider.

În calitate de coordonator al proiectului InterCities, Muzeul Maramureșan invită publicul să redescopere magia patrimoniului maramureșean prin cinci seri de cinema la poarta dintre tradiția locală și arta modernă.
Proiecţiile vor avea loc în aer liber, în Muzeul Satului Maramureșean, în intervalul orar 21:30-01:00.

Dintr-un total de peste 2000 de scurtmetraje, în cadrul secțiunilor competitive au fost selecționate scurtmetraje din România, Moldova, Ungaria, Ucraina, Franța, Marea Britanie, Italia, Cipru, Israel, Cehia, Germania, Cuba, China, Brazilia, Argentina, Columbia şi Canada.

În competiția oficială se vor prezenta filme care au avut deja un parcurs festivalier impresionant în 2025 și 2026, cuprinzând filme selectate sau premiate la festivaluri prestigioase precum cele de la Locarno, Sundance, Veneția, Berlin şi Annecy.
Competiția oficială se va deschide cu scurtmetrajul PRIMARY EDUCATION (regia Aria Sánchez și Marina Meira), o coproducție Cuba-Spania-Brazilia recompensată cu premiul pentru CEA MAI BUNĂ REGIE în cadrul ediţiei din 2025 a prestigiosului festival de la Locarno.

În afara secțiunilor competitive, rezervate scurtmetrajelor, în cadrul festivalului vor fi prezentate și lungmetraje românești.
În ultima zi a festivalului MMIFF2026, publicul o va putea întâlni pe tânăra şi talentata actriță DENISA VRAJA, originară din Maramureș, care va participa la o sesiune Q&A după proiecția filmului de lungmetraj DE CAPUL NOSTRU (regia Tudor Cristian Jurgiu), film în care interpretează rolul principal.

Accesul este gratuit, publicul fiind invitat să voteze pentru Premiul Publicului.
Organizator&producător MMIFF2026: Yakasha Film
Directorul festivalului: Dragoș Iuga

Comunicat de presă

Festivalul Național – Concurs „Floare de colț” 2026 – ediția a XIV-a, a avut invitați care au adus bucurie publicului spectator. Printre ei a fost și cunoscutul chitarist, interpret și compozitor Emeric Imre.

ÎnregistrareA VIDEO a recitalului muzicianului Emeric Imre o puteți urmări în continuare:

Foto & Video: dr. Sorin Markus