Sâmbătăt, 16 decembrie 2023, ora 15.00, în Sala Festivă „Episcop Dr. Vasile Stan” a Centrului Cultural Pastoral Sfântul Iosif Mărturisitorul din Sighetu Marmației, a avut loc conferința susținută de domnul Mihail Neamțu… și lansarea de carte „Eros Logos Agape Dragostea în era Smartphone” (autor, Mihail Neamțu).

Cartea, o „apologie în favoarea normalității”, ne propune regăsirea dragostei în templul intimității secrete. În locul nudității facile, autorul cheamă la potențarea misterului, învăluind prezența Celuilalt prin gesturi tăcute, imagini schițate și povestiri întrerupte.

Conferința o puteți viziona în continuare:

Foto & video: dr. Sorin Markus

„Muzica unește oamenii, iar Crăciunul unește familia.” MA RA MU este format dintr-un colectiv de artiști, al căror proiect este inspirat de cântecele și poveștile din locul natal, Maramureș.

„Am colindat prin vârste, am înțeles semnificațiile și esența vechilor tradiții, iar acum, am șters de praf cutiuțele în care am adunat cele mai frumoase cântece pe care le-am auzit la părinți și bătrâni, pentru a le integra și a le reda într-o formă nouă, potrivită fiecăruia dintre noi.” (MA RA MU)

Proiectul a luat naștere în urmă cu trei ani, iar în ultimii doi ani, au lansat două EP-uri de colinde „Bun gând I” și „Bun gând II”, colecția „Feel The Earth Together” împreună cu Ma Ra Mi și single-ul „Cât îi Maramureșu”.

La finalul acestui an, noile colinde vor răsuna în eterul magic al sărbătorilor de iarnă, iar vocile colindătorilor de la MA RA MU, ne vor surprinde cu armonii celeste, căldură sufletească și bucuria renașterii.

Vă invităm să colindați împreună cu noi, pe data de 28 decembrie 2023, de la ora 19:00 la Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice (sala „Monica Chifor”)!

La sfârșitul evenimentului vă așteptăm la o poveste în foaierul sălii de concerte.

Biletele se găsesc pe evticket.ro    dar și înainte de concert la Școala de Muzică.

MA RA MU

În fotografie (din anul 1970) sunt câțiva profesori alături de directorul de atunci al Școlii Populare de Artă din Sighet: Noémi Darvay, Ghizela Gonțoiu (născută Nemeth), Ludovic Bruckstein (directorul Școlii Populare de Artă), sotia d-lui Bruckstein (Csöpi), Elisabeta (Bobuș) Stupar (căsătorită Sîngeorzan), Karolina Abordan (născută Albu) și David Liberman (actualul președinte al Comunității Evreiești din Sighet).

Fotografia este din arhiva familiei Sângeorzan.

Salut, Sighet!

La începutul anilor ’60, deși o perioadă tulbure, cu exprimări spiritual – culturale supravegheate ideologic, se juca teatru la Sighet. Mai ales intelectualii își asigurau – probabil! – „hrana” culturală implicându-se în mișcarea artistică „de masă”.
În acei ani activa în orașul nostru… Cercul dramatic al Clubului Sindicatului lucrătorilor sanitari din Sighet.

În imaginea reprezentativă am expus informații (grafică) din presa vremii despre actorii amatori sigheteni care jucau cu pasiune… Caragiale. În piesa „O scrisoare pierdută” îi remarcăm în distribuție (în principalele roluri) pe Chindriș (Vișovan) Aurelia (profesoară la Școala medie Sighet), Molgrădeanu Ion (medic, Spitalul Unificat Sighet), Pop Dionisie (medic, Spitalul Unificat Sighet), Lică Florian (profesor, Școala generală Sighet – Cămara), Titircă Eracle (profesor, Școala nr. 1 Sighet), Ursu Ioan (medic, Spitalul Unificat Sighet).

O, tempora! O… Sighet!

Salut, Sighet!

Sighetenii sunt invitați la Concertul de colinde al Corului Bisericii Greco-Catolice „Cristos Regele Universului” din Sighetu Marmatiei, dirijor prof. Rodica Gheorghiu, Duminică, 17 Decembrie 2023, ora 19:00.

Concertul de colinde va avea loc la Biserica parohială, str. Bogdan Vodă, nr. 78, Sighetu Marmației.

Salut, Sighet!

Deși luna noiembrie 2023 a fost mult mai săracă în fonduri destinate asiguraților din sistemul național de sănătate (fonduri gestionate de CAS), cauza fiind și lipsa rectificării bugetare, în luna decembrie se pare că a avut loc o majorare semnificativă a acestora.

Am fost astfel informați (am solicitat informații de la clinica Santa Vita) că sărbătorile aduc vești bune și „promoții” pentru cetățenii cărora le sunt stabilite analize medicale. Până la sfârșitul acestui an Santa Vita dispune de fonduri suficiente pentru analize medicale gratuite, prin urmare bolnavii pot beneficia de această „suplimentare” pentru a evita nedoritele limitări de fonduri care pot apărea în cursul anului viitor.

Fondurile neconsumate pe parcursul lunii nu se reportează astfel că pentru cei pentru care evaluările medicale sunt importante și/sau vitale este un moment oportun de-a profita de acest neașteptat… excedent.

Salut, Sighet!

Porumbei voiajori, crescuţi şi antrenaţi pentru zboruri lungi, îngrijiţi şi iubiţi de oameni. Răbdare şi timp dedicat lor, mult timp… Pasiune şi o viaţă trăită frumos.

Se întâmplă şi la Sighetu Marmaţiei ca pasiunea aceasta pentru porumbeii călători să ocupe un loc important în viaţa unor concitadini. Merită să le cunoastem mai îndeaproape pasiunea, performanţele.

Am fost invitat de columbofilul Csiszar Iosif,  de mulţi ani un apropiat al familiei, la festivitatea de premiere organizată de Clubul Sportiv Columbofil „Marmaţia”, pe data de 18 noiembrie 2023. Domnul Csiszar, care de fiecare dată când  îl întâlnesc, îmi spune ceva şi despre porumbeii lui şi performanţele  lor, mi-a oferit câteva date suplimentare pe care le consemnez aici.

La festivitatea organizată de CSC „Marmaţia” şi găzduită impecabil de restaurantul „Flamingo”, s-au acordat peste 70 de cupe, pe  categorii: sosirea porumbeilor, crescător de porumbei, norme şi general.

Desigur, trebuie câteva clarificări deja, pentru că nu multă lume se pricepe la ce înseamnă zborul blândelor înaripate şi performanţele lor absolut admirabile.

Norme: viteza cu care se parcurge o distanţă. Variază între 100 şi 300 km. De exemplu, între Carei şi Sighetu Marmaţiei, pe şosea sunt 135 km. Un porumbel găseşte o cale aeriană -numai de el ştiută! – de doar 105 km, dar nu calea cea mai scurtă între cele două localităţi e neapărat cea aleasă de porumbei. Ei au o capacitate de orientare şi de adaptare la codiţiile de zbor, la geografia fizică a locului, pe care deocamdată omul mai mult le admiră şi le intuieşte decât să le înţeleagă.

General: sunt 5 etape, 2 de viteză, 2 de demifond (300 km – 500 km) şi una de fond, de peste 500 km.

Clubul din Sighet a obţinut 51 de norme naţionale la categoria viteză şi general, cu clasări pe locurile 10, 23, 44, 53. Locurile sunt obţinute la nivel de ţară, în competiţie deci cu multe alte cluburi ale columbofililor!

Cele mai bune rezultate (materializate în cupe) au fost obţinute  de domnii: Ardelean Gheorghe, Csiszar Iosif, Costin Petre şi de preşedintele clubului sighetean, Ardelean Team.

Clubul Columbofililor „Marmaţia” participă la concursuri împreună cu reprezentanţii Clubului Columbofil Bistriţa-Năsăud, colaborarea fiind foarte bună şi de durată.

Tot de la domnul Csiszar Iosif ştiu că în cadrul CSC „Marmaţia” este responsabil cu ciparea porumbeilor. Unui porumbel voiajor inelul i se pune la picior când are 6-7 zile, iar cip-ul se schimbă anual. Responsabil cu întocmirea clasamentelor este Csiszar Attila.

Porumbeii voiajori…, aceste păsări care pot atinge viteza de 70 km/h şi parcurge într-o zi 900 km!… (sursa: https://linistesiodihna.wordpress.com/2014/02/23/intreaba-porumbeii-si-te-vor-invata/). Oamenii au scris poezii despre ei. Una, în stil „haiku” scrisă de Mihail Mataringa cred că ne poate face să privim altfel un porumbel cu inel la picior, care, cine ştie de unde plecat, se plimbă printre oameni:
„În vârf de catarg/ Un porumbel voiajor/ Odihnindu-se”.

Horia Picu

Ce poate fi mai frumos în viața unui arheolog decât să-și vadă încununată munca de cercetare cu materializarea descoperirilor într-o expoziție temporară dintr-un muzeu. Iar dacă în echipa de cercetare are alături de el și speologi, cu atât mai mult. La un astfel de eveniment am asistat miercuri, 13 decembrie 2023, când a fost vernisată expoziția Sălnița – Custura Cetățelei. Vestigii medievale, la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, de către arheologul dr. Dan Pop, șeful Secției de Arheologie, și prof. dr. Alexandru Mureșan, Președintele  Clubului de Speologie Montana Baia Mare. Expoziția face parte dintr-un proiect mai amplu de cercetare pe care Muzeul Județean îl derulează; știm că luna trecută a fost deschisă publicului larg expoziția Fortificația romană de la Coștiui – Imaș.

Gazdele evenimentului au fixat geografic situl, au prezentat istoricul cercetărilor și artefactele medievale (pinteni cu rotiță – care oferă datarea materialelor sitului între a doua jumătate a secolului al XIII-lea și finele secolului al XIV-lea – , catarame, cuțite cu limbă la mâner, mânere de cuțit, dalte, piroane și cuie de potcoavă), cu mențiunea că artefactele preistorice (culturile arheologice Coțofeni, Suciu de Sus) vor fi prezentate cu altă ocazie. Astfel, Custura Cetățelei este situat în Defileul Lăpușului, la 15 km în aval de intrarea râului Lăpuș în defileu, după localitatea Răzoare și la 9 km în amonte de Cetatea Chioarului. Primele informații despre existența unei cetăți sau a unui zid de piatră în hotarul localității ne sunt oferite de Kádár Jósef, în 1903, în monografia comitatului Szolnok-Doboka. De asemenea, tot aici sunt menționate două peșteri (Peștera Gaura din Cetățeaua de la Vima Mică și Peștera Șura Dracului), pe care localnicii le asociază cu celebrul haiduc Pintea Viteazul.

Zidul de piatră a fost descoperit întâmplator, în primăvara anului 2013 de către Viorel Coroian și Leon Lazăr de la Asociația Cheile Lăpușului. Perieghezele arheologice întreprinse de dr.Carol Kacsó (2013) și dr. Marius Ardeleanu (2018) au evidențiat că traseul zidului de piatră este vizibil pe o lungime de aproximativ 100 m, iar la construcția lui s-au folosit pietre fasonate legate între ele cu mortar. Săpăturile arheologice din anii 2019 și 2020 au urmărit documentarea zidului de piatră, lungimea lui și modul de construcție. Potrivit datelor obținute, specialiștii consideră că zidul a avut un rol de sprijin pentru platforma aflată deasupra lui, un avanpost în amonte de Cetatea Chioarului, având rolul de a controla traficul de persoane sau bunuri.

La final, curatorul expoziției a ținut să-i menționeze, în special pentru elevii Colegiului de Arte prezenți la eveniment, pe participanții la săpături: Marius Ardeleanu, Dan Pop, Dragoș Conțiu, Adrian Mărcuț (2019) și Marius Ardeleanu, Sorana Mișca, Dan Pop, Vlad Murgu și Teodor Taloș (Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca), Vasile Papuc (Asociația Detecție Nord Maramureș), Dragoș Conțiu, Adrian Mărcuț (cercetători independenți), Vlad Roman (ghid montan), dar și să mulțumească membrilor Clubului de Speologie Montana Baia Mare (Traian Minghiraș, Tudor Tămaș, Maria Tămaș, Mara Tămaș, Mureșan Alexandru, Ramona Mureșan, Andrei Mureșan, Pandi Tamaș, Rist Iosif, Mihai Moisei, Pop Octavian, Mircea Rațiu (2020). Iar cercetarea arheologică dublată de cea speologică nu se oprește aici. Urmează să fie explorată anul viitor Cetatea! Invitația de a participa la săpături rămâne valabilă.

Foto 1: localizarea sitului arheologic
Foto 2: imagini din timpul campaniei de cercetare
Foto 3: artefacte descoperite la Sălnița
Foto 4: ceramică medievală

Bibliografie:

Marius Ardeleanu, Dragoș Conțiu, Dan Pop, Noi descoperiri arheologice în Țara Chioarului. Cercetările din anul 2019 de la Sălnița – Custura Cetățele, în Vatra Chioreană, Revista Țării Chioarului, nr. 13, XIV, 2019, Copalnic-Mănăștur, pp. 5-12.

Carol Kacsó, Traian Minghiraș, Alexandru Mureșan, Ioan Pop, Zamfir Șomcutean, Zidul de piatră de la Sălnița – Custura Cetățelei, în Revista Bistriței, XXVII, 2013, pp.104-118.

Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol.I, BiblMarmația, 3, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2011, 628 p.

Autor, prof. Marius VOINAGHI

Puțini oameni se pot lăuda cu atâtea eforturi și inițiative, puse în slujba ridicării neamului românesc, ca familia Ion și Ileana Botoș din localitatea românească Apșa de Jos din Ucraina. Această atitudine se manifestă în cele mai diverse moduri: de la primirea oaspeților care le trec pragul, până la organizarea unui muzeu al românilor din Transcarpatia, deschis permanent tuturor celor care doresc să-l viziteze, sau organizarea unor simpozioane, sesiuni științifice cu invitați de marcă din toate ținuturile românești, publicarea unui ziar românesc Apșa, cu sprijinul material și al unor instituții românești, organizarea unor excursii în România cu etnici români care au prilejul să cunoască patria mamă și în fine, publicarea unor cărți, în general de istorie a românilor din Transcarpatia, culminând, iată, cu acest volum de documente, intitulat atât de sugestiv Românii din dreapta Tisei (Maramureșul istoric, Transcarpatia, Ucraina). Documente, care are ca fir roșu dorința acestor români din dreapta Tisei de a fi recunoscuți drept membri ai marii familii românești, dorință care nici astăzi nu este îndeplinită în întregime, lor fiindu-le contestat dreptul de a fi recunoscuți ca foști cetățeni ai României Mari, deși între anii 1918-1921 au făcut parte din ea, consemnează istoricul dr. Viorel Ciubotă, în Cuvântul-înainte al lucrării semnate de Ion și Ileana Botoș, lansate marți, 12 decembrie 2023, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare.

Moderatorul evenimentului a fost dr. Teodor Ardelean, care a vorbit despre Maramureș ca cel mai fascinant loc de pe pământ prin datumul dat și deschiderile permise de ferestrele istoriei, în evocarea românilor uitați. În această „zi de sărbătoare”, conf. univ. dr. Ștefan Vișovan reiterează o parte din ceea ce în volum se regăsește în textul „Documentele memoriei – cunoașterea și asumare a propriului trecut”, respectiv incapacitatea statului român de a reda românilor din dreapta Tisei dreptul de a fi români, eforturile, strădaniile întreprinse de Găvrilă Iuga de Săliște de a readuce întreg Maramureșul la regatul României, corespondența acad. Mihai Pop aflat la studii, de o inestimabilă valoare culturală, istorică și lingvistică, frontul comun făcut de profesorii de la Liceul „Dragoș Vodă” și Liceul „Domnița Ileana” din Sighet împotriva regimului Odoviciuc, cele legate de colectivizarea forțată, dar și cele de dată recentă, de după căderea Uniunii Sovietice.

Conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, Cetățean de Onoare al localității Apșa de Jos, rememorează, în alocuțiunea Domniei Sale, redobândirea conștiinței celor 50.000 de români din dreapta Tisei și, totodată, a bucuriei acestora la românismul din stânga acestuia. Și, nu în ultimul rând, la finalul acestei ediții-eveniment, lect. univ. dr. Ilie Gherheș scoate în evidență monumentele de limbă adevărată, suferința și sacrificiul din cântecul doamnei Botoș, toate gâtuite de râul Tisa.

Acest eveniment editorial confirmă de fapt, în memorialistica românească a veacului XX, câtă dreptate a avut țăranul din Apșa de Mijloc, Mihai Dan al lui Ileș [al] lui Dumnezeu, astfel că, în loc de încheiere, odată cu invitația la reflecție, invoc aici un fragment din Postfața semnată de prof. univ. dr. Mihai D. Drecin: suntem în fața unui volum de documente (286 documente și 240 pagini tipărite) având ca temă istoria românilor din dreapta Tisei a Maramureșului Istoric, Transcarpatia – Ucraina de astăzi. Ele acoperă evenimente derulate pe parcursul a peste o sută de ani (1914-2023), perioadă foarte frământată din istoria zonei, în care românii din comunele rămase în 1920-1921 în afara României Mari au suportat nu mai puțin de patru regimuri politice străine asupritoare. Deznaționalizarea lor a fost obiectivul, atât al statului cehoslovac, cât și al ocupației maghiare, apoi al statului sovietic, astăzi al Ucrainei independente.

Autor, prof. Marius VOINAGHI

„Vinee!”
– Alo! Aș dori două pizza, vă rog!
– Desigur, de îndată. Cum vă numiți? Pe ce stradă?
– …
– Nu vă supărați, ce stradă ați zis? Kolălniceanu sau Kogălniceanu? …Aha, cu „gî”! Am înțeles, am notat, vă trimitem.

Meniul zilei
„Sută de Angeli și Cocă Coala!”

Alertă
„…Ori să fie omorâtu-o?!”

Compliment
La frizerie, un domn își așteaptă consoarta venită pentru un tuns scurt. Frizerul îi tunde părul creț, schimbă rețete cu ea. La urmă, soțul se ridică să plătească tunsoarea cucoanei. Văzând-o în treacăt, se luminează: „Ki tudja, mennyit kell fizetnem… Mit fiatalítottál!” Îi dăm cu toții dreptate. Ea, bineînțeles, roșește.

Edu.ro…
Niște pici de la ciclul primar strigă după colege: „Ce mai faceți, cochetelor?” Sunt bulgăriți dur. Așa că strigă după niște liceene: „Te fac un Bemve?”. Indiferență…
Tare mă rog să ningă mai mult. Săniuș, ghețuș, bulgăreală generală. Să intre toți îngerașii la loc, în prunci. Că-s plini de drăcușori puișorii…

Așteptând la doctori
* „…Doamne-feri, că ș-asară ce accident o fost la noi…, i-o luat capu’ de la loc la un băiet… Ba, la amândoi le-o sărit capu…, Ba, numa’ la unu…,în ocol numa’ crieri o fo’ pă jos… Dacă vrei, îți arăt poza.”
* „Eu pun sare în păsătic… Ba eu îl mai fierb o dată.”
* „Ioai de mine, îi tr’i juma’te, până la 8 nu scap eu…Îi greu de stat p-aicea…”
* „Alo, tu! Amu-am intrat în Poli!”

Obscure
* Noiembrie de Noiembrie. După ploaie. La case picuri presto, sincopat. Un bătrân aleargă lent prin parc. Râul umflat.
* Au dispărut cafenelele mici de altădată. Cu tabureți și mescioare incomode, în culoarea lemnului – foială, fum, taifas avântat. Un spațiu plin, animat, umplând golul din oricine.
* O liceană vine de la școală spre casă cercetând trotuarul, cu pași lenți, împovărați.

Marin SLUJERU

În perioada 07 decembrie 2023 – 15 decembrie 2023, Comunitatea Evreilor din Sighet dar și din întreaga lume celebrează Chanukkah/ Hanukkah/ Hanuka 5784 (2023), Sărbătoarea Luminilor.

Hanukkah (în ebraică înseamnă „dedicare”), este de fapt un Festival al Luminilor și comemorează victoria macabeilor asupra armatei greco-siriene, miracolul ulterior de rededicare a Templului Sfânt din Ierusalim și de a-i restaura „menora” sau lampa. Prin miracolul de la Hanukkah ni se relatează că, în acea luptă din sec. II î. Hr., a fost găsit un singur recipient cu ulei, suficient pentru a menține flacăra lămpii Templului doar pentru o zi și, totuși, lumina a ținut opt zile.

Sfeșnicul Hanukiyá este cel mai cunoscut și important simbol al acestei sărbători. Aprinderea acestor lumânări ajută oamenii să își aducă aminte de cele întâmplate și de victoria strămoșilor lor. Sfeșnicul obișnuit al evreilor (denumit menoră) are șapte brațe. Cel dedicat pentru Hanuka are însă nouă brațe și este numit Hanukiyá. În trecut, acesta era denumit simplu menoră de Hanuka, dar în secolul XIX i s-a dedicat un nume separat. Hanukiyá are nouă suporturi pentru lumânări: în prima zi este aprinsă o lumânare, în a doua, două lumânări și așa mai departe, astfel încât, în ultima seară să fie aprinse toate cele opt lumânări. A noua lumânare este cea folosită pentru aprinderea celorlalte.

În a 4-a seară de Chanukkah, Comunitatea Evreilor din Sighet a avut un oaspete foarte important: Prim Rabinul României, Rafael SHAFFER.

Foto & Video, dr. Sorin MARKUS

nu sunt pierdută

nu sunt pierdută pentru că știu unde sunt
imaginându-mi oameni fără chip
într-un oraș ascuns
într-o cameră grea de umbre
desenându-și unii altora ochii nasul gura urechile
cuvintele

spre ultimul apeduct al verii

vara am acest sentiment inexplicabil să mă întorc la livada
mea de fantome în gura soarelui pe valea sălciilor locul de
naștere al ochilor mei ochii sunt cheia asemănării cu toate
din jur pomii și ierburile și vietăți mișunând neîntrerupt
vă spun toată copilăria am trăit un film mut cu mimica
dezacordată
mă pregăteam să țin de imagini să întind lujeri spre alte
vremi vorbeam puțin să nu risipesc cuvinte
alergam atât cât să uit că trece amiaza și umbrele își
faceau loc în jur peste tot uneori o urmăream pe bunica
(și ochii mi se umpleau de ea) spoind casa cu lut mieriu pe care
îl căra cu găleata dintr-o ascunzătoare aflată la buza
livezii mele de fantome și ele brusc luau ființă pe peretele
casei de-ndată ce era spoit asta făcea să fie spectaculară
acea locuire cu livadă de fantome cuminți
îmi văd viața alergând mereu acolo

fantomele se coceau bine până mă întorceam la oraș
și-mi curățam sandalele de noroiul albastru
mai mult nu am decât am avut așa că înot în lanuri de clipe
arunc cununi de sânzâiene pe acoperișul lumii
mă prefac că nu mă întreb unde a plecat acel timp
în unele dimineți ca aceasta
când sunt doar jumătate aici

păsările ciuguleau cerul de afară și din casă

în fiecare an haite de animale
au fugit din livada hipnotică în fiecare an după aceea am văzut
ferestrele deformându-se și crăpându-se
casa micșorându-se păsările ciuguleau cerul de afară și din casă
soarele cădea ca un măr copt peste acel pământ al nimănui
umbre lungi ieșeau din livadă prin tot universul meu
și se țineau de mâinile propriilor oase apoi se
aprindeau într-un foc nearzător
cenușa se împrăștia până la marginea ploii

oh dacă aș putea aș desface placa asta cusută
peste gura mea să vorbesc cu voi așa cum vorbeam
fantomelor
memoria perforează corpul în mai multe locuri
din interiorul cărții mă pot uita la carnea fragedă a inocenței
ca într-o operă incompletă

mi-a crescut numărul la pantofi și hainele au câteva numere
în plus nu voi ațâța niciodată un orizont care știe să mă
vadă dar urăsc temperatura la care se aprinde hârtia

cad peste mine secunde noi

la câțiva ani după poemul
despre câinele fictiv cum stătea el în genunchi
pe gheața neagră mă întreb
dacă nu închizi ușa unei poezii
cum poți dormi
cineva oricine
ar putea privi înăuntru
cineva fără pleoape

măsor teancul de foi/ sprâncene arcuite

totul e vedere în capul minții
fictivul naște realul sau ce va fi
fața mea e în altă parte
nu-mi imaginez nicio pantomimă
nicio asemănare cu tot trecutul în viitor
când mi-am văzut propriul nume scris de mână
am închis cartea
noaptea cade și cade frunza ideii
peste linie peste linie mai jos

linia mai multe linii

nu sunt tăieturi lipsite de dramatism
toate liniile pornesc dintr-un punct accentuat
ascuțit gri iscând un tunet al ultimului gând

mintea recunoaște formele
până la somn
după care nimeni nu știe
ce se întâmplă
minutarul gonește în jurul orelor
nu este ceasul tău bătând într-o gaură de aer
în mijlocul unei camere
când ne uităm unul la celălalt
înțeleg că timpul e puterea

aș vrea să mă simt în mine
și nu trecând de mine. linie și punct
liniile peste care am trecut

am trimis o jumătate din mine afară
picioarele mi s-au dezlegat apoi ochii
căutând un răspuns la tăcere
aș putea spune că n-a trecut nicio oră de când am început
căutarea și tăcerea a și făcut pui moi
jur că mă pot vedea în interiorul burții sale

(selecție din volumul „nu m-ai scos din coasta ta/  non mi hai tirato dalla tua costola”, Editura Grinta, 2023 )

Nota redacției: Volumul doamnei Rodica Brad Păuna, „nu m-ai scos din coasta ta/  non mi hai tirato dalla tua costola”, a fost distins cu Premiul Editurii Valea Verde la ediția din acest an a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet.

Elevul Raul – Alexandru Covrig, de la Colegiul Național „Dragoș-Vodă” din Sighetu Marmației, a participat la Olimpiada Internațională de Științe pentru Juniori (International Junior Science Olympiad), ediția a XX –a, care a avut loc în Thailanda, în perioada 1 – 10 decembrie 2023. Au fost competitori din 55 de țări.

Raul – Alexandru Covrig este elev în clasa IX –a A (CNDV) și s-a clasat pe locul II, medalie de argint,  la Olimpiada Internațională Științe pentru Juniori din Bangkok (Thailanda). El a fost pregătit de profesorii Doinița Păduraru (chimie), Marian Herbil (fizică) și Simona Nodiș (biologie). Totodată, Raul este elev al Centrului Județean de Excelență Maramureș (la cursurile de chimie, fizică și biologie) unde este pregătit de aceiași profesori.

Ne-a transmis un scurt mesaj din Thailanda și proaspătul laureat: Sunt foarte bucuros. Este un rezultat incredibil și exact ce am sperat. Acum sper să continui cu acest fel de rezultate dar, pentru moment, este incredibil! (Raul Alexandru Covrig)

Structura competiției a cuprins trei probe, două probe teoretice (individuale) și una practică (experiment/ laborator pe echipe formate din 3 elevi) cu subiecte din chimie, fizică și biologie.

Felicitări Raul – Alexandru Covrig, felicitări profesorilor tăi!

Brîndușa OANȚA