Miercuri, 4 octombrie 2023, la ora 15:30 la sala Radio din Sighetu Marmației (str. Plevnei, nr. 8), a fost prezentată unui numeros public o expoziție unică în peisajul maramureșean. Expoziția „Am învins” este despre trecut, prezent și viitor, persoanele din fotografiile expuse în cadrul acesteia fiind originare din județul Maramureș.

„Am învins” este un omagiu adus curajului și eroismului supraviețuitorilor Holocaustului.

Organizatorii expoziției sunt Fundația Tarbut și Asociația Maramureș Heritage.

Mai jos este materialul video filmat la vernisajul expoziției:

Foto & video: dr. Sorin Markus

Cu nemărginită durere în suflet, ne luăm rămas bun de la cea care a fost o eminentă Profesoară de Limba și literatura română la Liceul Pedagogic, Maria (Șiman) Vlasin.

S-a născut la Sighet în 3 martie 1946.
Și-a făcut studile, începând cu cele primare la clasele de aplicație, gimnaziul și cei 6 ani de liceu în cadrul Școlii Pedagogice din Sighet, sub îndrumarea unor profesori deosebiți: Grigore Balea, Georgică Gheorghe, Elena Bota, Ecaterina. Neamțu, Irina Grigoriu, Gheorghe Chivu, Ion Benga, Mihai Nițescu, Alexandru Sztuparu și alții care au modelat gândirea elevilor lor, simțul artistic și, în egală măsură, responsabilitatea pentru viitoarea profesie

În cadrul Școlii de aplicație a avut, de asemenea, șansa unor adevărate profesioniste, învățătoare de excepție: Ana Zaharia, Ana Ionescu, Maria Fonta, Paulina Caloghereto, Elena Sabadâș.

Școala Pedagogică i-a fundamentat pregătirea profesională în mod definitoriu pentra întreaga sa activitate.

După cei 5 ani la Facultatea de Filologie a Universității „Babes-Bolyai” din Cluj a fost repartizată, în anul 1970, la Școala generală Nr. 10 din Sighet, iar din 1978 până în 2002, când s-a pensionat, a fost profesor de Limba și literatura română la Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”, unde a avut șansa și onoarea de a deveni colegă pentru o vreme cu unii din profesorii săi, apoi cu valoroși absolvenți ai liceului.
Generații de elevi au fost norocoși să fie învățați și formați de doamna profesoară, generații de pedagogiști au învățat metodica predării limbii române, generații de profesori de limba română au avut-o drept mentor și model.

Cu o carieră dedicată educației, Doamna Profesoară Maria Vlasin a influențat viețile a numeroși elevi și colegi cu pasiunea și cunoștintele ei profunde despre Limba și literatura română. Ne va rămâne în memorie ca un model de integritate și devotament față de meseria de pedagog.

Întregul corp profesoral al Colegiului Național Pedagogic „Regele Ferdinand” transmite sincere condoleanțe familiei îndurerate!

Să-i fie memoria binecuvântată!

Corpul profesoral al Colegiului Național Pedagogic „Regele Ferdinand”

Au trecut aproximativ 14 luni de când o persoană simplă și cu bun simț (zic eu) nu a avut contact cu comunitatea și cu persoanele din societate, a fost o perioadă lungă și obositoare, o perioadă cu foarte multe evenimente. O persoană încarcerată nu doar că este lipsită de libertate ci este îndepărtată și de informațiile din libertate (de cursul societății). Ieșind de acolo și având primul contact cu comunitatea observă multe schimbări și anume că lumea se schimbă și nu în bine ci în rău, majoritatea persoanelor care stau în jurul nostru au așteptări de a primi ceva la schimb, iar dacă nu pot obține ceea ce își doresc fac în așa fel încât să fii nevoit să le oferi ceea ce au nevoie.

Vă prezint o situație similară celor scrise mai sus: „Un bărbat a înființat o grădină zoologică și a stabilit taxa de intrare 250 de lei dar nu a venit nimeni. Apoi, a redus taxa la 10 lei, dar oamenii tot nu au venit. Într-un final, s-a hotărât să facă intrarea GRATUITĂ și în curând grădina zoologică s-a umplut de oameni. Apoi, a încuiat liniștit poarta grădinii zoologice, a eliberat LEII și a făcut taxa de ieșire 500 de lei și toată lumea a plătit.” Încă o lecție de viață învățată de aici este faptul ca în viață să te ferești de lucrurile ieftine sau gratuite, nicio afacere nu este gratis în viața aceasta, inclusiv cu persoanele din jurul nostru.

Încă un amănunt pe care l-am realizat odată cu reîntoarcerea în societate, este viața unui om obișnuit: muncești 8 ore pentru a trăi 4, muncești 6 zile pentru a te bucura de 1, muncești 8 ore ca să mănânci în 15 minute, muncești 8 ore pentru a dormi 5, muncești tot anul ca să îți iei o vacanță de o săptămână sau două, muncești toată viața ca să te pensionezi la bătrânețe si să contempli doar ultimele tale suspine. În cele din urmă, îți dai seama că viața nu este decât o parodie a propriei persoane care își exersează propria uitare. Ne-am obișnuit atât de mult cu sclavia materială, socială, încât nu mai vedem lanțurile, practic, așa zisa pușcărie este de fapt în libertate iar noi, naivi, nu o conștientizăm, ci muncim ca niște deținuți.

Una dintre concluziile pe care le-am extras după o perioadă mai grea din viață este că, o mână care te ajută să te ridici când ai căzut, este mult mai importantă decât mii de strângeri de mână atunci când stai în picioare.

Bogdan GODJA

Ediția a doua (29 septembrie 2023) a „Nopții cercetătorilor europeni” (proiect SCIENCE4FUTURE-II) de la Sighet a avut parte pe lângă o zi de toamnă superbă și de mulți vizitatori. Am avut o discuție „post factum”, cu conf. univ. dr. Gabriela Ilieș – coordonatorul proiectului din orașul nostru, pentru a evalua – indiscutabil – succesul acestei ediții.
Față de prima ediție a evenimentului de la Sighet au avut loc mai multe „completări” care au fost foarte bine receptate de publicul vizitator.
Dar, mai bine să aflăm care este feedback-ul primit de coordonatorul sighetean al proiectului.

Cum a fost ediția din acest an comparativ cu prima ediție?
Prima ediție pentru noi a fost marcată de tatonări în jurul unor concepte din domeniul științelor așa-zis dure aplicate în cercetarea de tip umanist – chimia culorilor și pigmenții vegetali sustenabili, digitizarea patrimoniului cultural, proiectarea experiențelor turistice și științele comportamentale etc. La prima vedere nu prea a arătat a cercetare :)) Anul acesta am vrut să aducem mai apropape de publicul tânăr aceste concepte care stau la baza progresului din viața noastră din ultimii ani cu ajutorul unor tehnologii de ultimă oră dar cu care ei sunt familiarizați: realitatea virtuală (VR) nu numai la jocurile video, imprimanta 3D și modelele digitale ale terenului inspirat din realitate nu doar imaginar, hărțile comorilor dintr-o întreagă suită de modalități de reprezentare pe care ei le știu din filme dar care sunt pe aici de vreo două secole, cerul proiectat și simțit direct prin telescop cu Soarele, Luna și un Saturn superb, un roboțel care ne scapă de grija bunăstării plantelor cât suntem în vacanță, o experiență regizată cu lumină controlată care a generat tuturor reacții catarhice, locuri ascunse de ochii vizitatorului grăbit au ieșit la iveală.

Ce activitate a rezonat cel mai bine cu vizitatorii?
Din reacțiile vizitatorilor cred că toate activitățile au fost interesante, fiecare echipă a derulat într-o manieră interactivă. Elevii și studenții implicați și-au descoperit talente pe care nu știau că le au: au prezentat liber, au organizat activități după un scenariu dar au reușit să și improvizeze la nevoie, s-au adaptat la vârsta publicului cu o ușurință fantastică deși la început au avut foarte multe emoții. Vizitatorii au fost atât de antrenați în jocuri și concursuri non-digitale încât aproape că au uitat de ecrane și viteze de net.

S-au „obișnuit” sighetenii cu „Noaptea cercetătorilor sigheteni”?
Sighetenii au o apetență pentru experiențele educative ale copiilor lor și asta se vede la toate evenimentele de popularizare a științei din oraș, fie că le frecventează cu clasa, familia sau cu prietenii. Anul acesta am avut mai mulți vizitatori în grupuri mici, dar și grupuri mari de la școli.

Care a fost feed-back-ul pe care l-ați primit?
Am colectat feed-back de la participanți și de la vizitatori pe loc – la cald și de pe rețelele de socializare. A fost o seară de vineri plină de divertisment pur-intelectual, cu o atmosferă relaxată. Expresiile de pe chipurile copiilor, plăcerea cu care se manifestau în curtea facultății, ciripeala continuă au fost câteva din reacțiile pe care le așteptam.

Vă gândiți la următoarea ediție sau este prea devreme? Ați schimba ceva la viitoarea ediție?
Sperăm să continuăm seria și la anul dacă va continua programul care ne sprijină logistic. Obiectivul nostru, aici la Sighet, este de a stimula germeni de activități pe care ulterior studenții și masteranzii să le poată dezvolta; în această fază ele nu trebuie să fie impecabile dar ne dorim să iasă cât mai bine. Avem deja câteva idei pe care cu siguranță le vom testa.

Vă invităm să transmiteți un mesaj de final pentru această ediție.
Pe această cale aș vrea să mulțumesc cadrelor didactice coordonatoare ale echipelor de elevi și studenți care s-au implicat în organizarea acestui eveniment, tinerilor pentru seriozitatea de care au dat dovadă pe parcursul etapelor de pregătire și derulare, invitaților de specialitate. Nu în ultimul rând, mulțumim profesorilor care au însoțit din timpul lor liber elevii la acest eveniment și personalului extensiei care s-a implicat intens în etapele premergătoare de amenajare.

Mulțumim și noi pentru această discuție interesantă și… felicitări pentru ceea ce ați realizat (și) la această ediție!

Salut, Sighet!

Poate cineva (mă gândesc la semenii cu un dram de cultură, curaj și discernământ) să conteste justețea și actualitatea opiniilor lui A. Bacalbașa, îndeosebi ale ultimelor două, în ordinea stabilită de mine? Da, istoria culturii și a literaturii universale ne demonstrează fără putință de tăgadă că marii reformatori moral-spirituali ai omenirii (artiști, poeți, gânditori, călugări, cercetători) au fost atât de ancorați în viață și atât de receptivi la realitățile sociale din vremea lor, pe care le-au reflectat cu exemplar curaj și inegalabilă măiestrie, încât mulți dintre ei și-au susținut convingerile cu prețul vieții, astfel dobândind binemeritatul rang de poeți naționali și de scriitori referențiali în cultura universală: George Byron, Alexandr Pușkin, Adam Mickiewicz, Petöfi Sándor, Mihai Eminescu.
Aceasta fiind din totdeauna și pretutindeni starea de lucruri din cultură, merită să-i punem față în față pe vulcanicul Victor Hugo și pe placidul Théophile Gautier, chiar dacă Charles Baudelaire îi dedică celui de-al doilea Florile răului, o dedicație extrem de elogioasă („Poetului desăvârșit, neîntrecutului magician al literelor franceze, scumpului și veneratului maestru și prieten”), și chiar dacă acela ce „nu poate fi încadrat într-un curent anumit” (Ovidiu Drâmba), l-am numit pe Baudelaire, în sonetul Corespunderi anunță principiile simbolismului (curent literar apărut în Franța pe la 1880), ce este văzut de eminentul culturologul român „ca o reacțiune împotriva poeziei prea retorice a romanticilor, precum și împotriva impersonalității reci a poeților parnasieni”.

Cât privește a șaptea opinie, cred că toți românii vrednici sunt de acord că dezastrul României postdecembriste se datorează conlucrării dintre doi factori malefici pentru țară și grosul cetățenilor: pe de o parte moștenirea și încurajarea metehnelor bolșevice (securiști deghizați, foști activiști și turnători puși pe căpătuială, nepieritorul homo sovieticus demonocratizat și imbecilizat); pe de altă parte, alarmanta înmulțire a falșilor culți și a analfabeților funcționali (peste 80.000 de doftori la plesneală și nicio universitate românească între primele 1000 din lume), a lingușitorilor descurcăreți și a infracțiunilor de toate tipurile. Căci este arhiștiut că legile postdecembriste sunt făcute de regulă spre huzurul netrebnicilor (cu ștaif și de rând – găinari, tâlhari, violatori, criminali), nicidecum spre folosul și siguranța celor cu frică de Dumnezeu.

Concret, dacă în perioada bolșevică exista oribila și temuta tagmă a lozincarilor, porecliți activiști (un fel de factotum cu gura, botezați de Cinghiz Aitmatov „oameni-ziar”), precum și cea a culturnicilor de nădejde (Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor și mulți, mulți alții), cu toții răsplătiți ciocoiește pentru pupatu-n dos a partidului-stat, și care – după Decembriadă – au căzut în picioare și de îndată s-au instalat, ca stângiști sau dreptiști, în fruntea mesei cu bucatele națiunii, astăzi realitatea și-a schimbat întrucîtva forma (democrație aparentă, libera circulație a forței de muncă și a tăietorilor de frunză la câini etc.), dar conținutul a progresat mult într-ale ticăloșiei: majoritatea cetățenilor sunt resemnați sau de-a binelea idiotizați și cam toți jurnaliștii au auzit doar de caracter (câți dintre ei se mai conduc după principiul care susține că „adevăratul gazetar trebuie să fie mereu în opoziție”?), iar găunoșii postmoderniști se fac luntre și punte ca, în cercul lor strâmt și nimuric, să se impresioneze ei înde ei cu înșiruiri de vorbe goale (rari sunt cei care mai vomită câte o figură de stil izbutită!), acele construcții coșmarești în care logica, adevărul, estetica vie și gramatica sunt realmente puse la zid.

Însă, cu toate că după parcurgerea unei atari bizarerii (poezia transformată într-un minieseu haotic și submediocritatea eseului ridicată la rangul de poem), cei mai mulți cititori rămân buimaci („Oare ce naiba o fi vrut să spună făcătorul ăsta și eu în ruptul capului nu pricep?”), inclusiv pentru faptul că în mod frecvent Dumnezeu a fost coborât la statutul bolșevic de „dumnezeu”, alde ăștia organizează tot acuși-acuși festivaluri naționale și/sau internaționale, la care este cu neputință să nu fie invitate autoritățile arogante și semidocte (ce mai, petec după sac!), unde se iau la întrecere să se laude unii pe alții și se aleg cu premii (de la cel de excelență și pentru întreaga operă, până la felurite mențiuni) taman cei mai neînzestrați dintre participanți, potrivit cutumei tovărășești: „Astăzi mie, mâine ție”.
Dar mai mult, deoarece astfel de aflări în treabă (insipide și aproximativ artistice) nu deranjează câtuși de puțin globalismul și politrucianismul (național și local), autorii lor sunt răsplătiți cu sinecure, decorații și titluri, toate la fel de urât mirositoare ca opera lor (funcție de sex, doctori hormonis pauza sau hoinaris causa, respectiv cetățeni de dezonoare ai localității, județului, țării și – dacă n-ar fi o certă dovadă de demență din partea tuturor – ai planetei, ai Galaxiei și ai Universului). Păi tătucul Stalin n-a fost cetățean de (dez)onoare al României?…

Mă rog, ca să nu fiu acuzat de rea-voință în ceea ce privește postmodernismul și „capodoperele” lui, redau două mostre culese de pe internet: „Viitorul prevestește aceeași poveste totul în jur dispare într-un vârtej/ Rănile cicatrizate reapar la fel cum au dispărut în lunile dinainte/ Durerea revine, neîncrederea cuprinde”; „pe străzile de pluș și resturi umane, salahor anonim pe șantier, Cel care a inventat taberele de refugiați și dragostea ca formă de apărare pe linia întâi. Strânge gloanțele ce au penetrat toate straturile de carne, spală sângele în găleți cu apă apoi o transformă în seva trandafirilor sălbatici de pe marginea drumurilor umblă desculț, dezbrăcat și flămând în mijlocul oamenilor lucrând minuni de neînțeles în autobuze între scheletele celor vii și în particular în toate spațiile de mântuire spitale, închisori, aziluri, orfelinate, la locul accidentelor, rămânând singur la morgă când se închid ușile”. Și încă multe fraze dezlânate și agramate (sau ce naiba or fi), în aceeași notă delirantă a „poeziei” fără formă și fond.
Iată de ce, a vorbi în asemenea cazuri de „artă pentru artă” se cheamă o necuviință (cum poți să compari acest dezmăț verbal cu rafinata poezie impersonală a lui Gautier?), ba chiar un abuz de limbaj. Nu doar că niciun copil nu-i în stare să memoreze așa ceva, dar mă întreb cam câți actori cu experiență ar dori și ar putea să o facă, sperând că-i vor emoționa pe ascultători…

Cândva (asta a fost cu mai mulți ani în urmă) am primit de la un bucureștean hipermodernist o scrisoare și un colet cu două dintre cărțile lui (se încăpățâna să le spună romane). În depeșă, după firitiselile de rigoare (scria ilizibil că a citit cu încântare mai multe articole de-ale mele), mă ruga să-mi spun părerea despre cărțile lui, asigurându-mă că are maximă încredere în corecta mea judecată.
Am vrut să-i fac pe plac, dar n-am izbutit. Motivele acestui eșec, dacă se poate numi așa, le fac cunoscute celor interesați în articolul Poezia postmodernistă între iluzii și deziluzii: „Martor mi-i bunul Dumnezeu că am vrut să-i fac pe plac. Din păcate n-am rămas cu mare lucru după parcurgerea scrierilor – doar fraze haotice și trunchiate, respectiv aglomerații de cuvinte ce par frânturi dintr-un delir, ori poate că versurile voit nefinalizate ale unui lung și nedeslușit poem. Crezând că eu am probleme în receptarea acestui gen de scriere și nevrând să-l dezamăgesc pe autorul atât de încrezător în perspicacitatea mea, m-am dus glonț la doi cărturari, cărora le-am lăsat cărțile să le citească, urmând ca peste câteva zile să ne confruntăm impresiile.
Dacă întâlnirea noastră n-a adus în ceea ce mă privește vreun spor la înțelegerea cărților cu pricina (unul dintre intelectuali nici măcar n-a putut citi cartea până la capăt, susținând sus și tare că este o probă grăitoare de cum nu trebuie să se scrie!), în schimb, după discuția cu ei mi-am redobândit liniștea sufletească, repetându-mi de câteva ori la rând: Logica și rațiunea n-au suficiente resurse pentru a putea explora genunile ilogicului și iraționalului!”

George PETROVAI

Foto: Ion Mariș

„Guvernul și-a asumat răspunderea în Parlament pe noile taxe – document final”, scria în presa online din 27 septembrie 2023. Ura! Sau: în sfârşit! Un eveniment notabil, mult aşteptat de toţi plătitorii de taxe din România.

Documentul (?) o fi bun, o fi rău, va rezolva dacă se va aplica, nu va rezolva dacă nu se va aplica, nu ştiu şi nici nu mă hazardez în a-l lua la bani mărunţi. Tot mărunţi şi puţini sunt şi banii rezultaţi din duduitoarea economie.

Pot să mă întreb, în schimb, în ce constă „asumarea răspunderii”. Nu e prima dată când un guvern al României zice că-şi asumă răspunderea. Noi, neiniţiaţii în arta guvernării, când auzim/ citim despre asumare, mai-mai să nu cădem pe spate de admiraţie pentru vremelnicii conducători şi vitejeasca lor atitudine.

Daaa… Dacă-şi asumă răspunderea, e clar! E suprem! Putem să stăm linistiţi. Noile taxe se vor încasa, că doar aşa a zis guvernul. E suficient un act de mare curaj din partea celor mai destoinici şi mai bine pregătiţi, că deja de mâine vom fi mai încrezători. Se îndreaptă strâmbăciunea. Gata cu risipa. Gata cu puşculiţa goală. Taxele şi impozitele mai mari vor umple „Punguţa cu doi bani” (sursa: Ion Creangă)

În fapt „asumarea răspunderii” guvernului pentru un proiect de lege înseamnă că actul în cauză e „supus unei dezbateri strict politice, având drept consecinţă menţinerea în continuare sau demiterea Guverului în funcţiune, prin retragerea încrederii acordate de Parlament şi declanşarea, în condiţiile Constituţiei, a proceduri[i] pentru alcătuirea unui nou Guvern”. (sursa: https://www.avocatconstanta.com/index.php/blog/102-ce-inseamna-asumarea-raspunderii)

Urmează şi alte explicaţii, cine atacă proiectul de lege, cine ce poate să facă, dar nu vreau să plictisesc. Destul că o fac alţii, toată ziua, iar reporterii sar să le scoată cuvintele „din puţul gândirii”(aş scrie sursa, dar autorul pare că s-a pierdut în negura istoriei postdecembriste).

Asumarea răspunderii ar trebui să însemne că dacă nu se face ce trebuie să se facă, atunci să plece tot guvernul să facă nani. Lucrul pare imposibil, din moment ce Parlamentul e de stânga-dreapta, oricând de stânga sau oricând de dreapta, iar preşedintele are guvernul lui, format din două jumătăţi ca doi fraţi, unul lipit de sufletul prezidenţial, celălalt frate fiind vitreg.

Horia Picu

P.S: L-am pomenit pe Ion Creangă şi una din poveştile sale. Nu-mi doresc ca efectul asumării răspunderii să mă/ne trimită cu gândul la altă poveste a aceluiaşi autor.

Septembrie la final, cu frunze desprinse alene din ram, castane rostogolite de pașii grăbiți și inimi la promenadă, sub un cer ireal de albastru… Cam așa se prezenta Sighetul în dimineața de 30 septembrie 2023, ora 11:00, platoul din fața Curții Vechi, locul unde s-a dat startul Promenadei Inimii 2023, acțiune organizată cu ocazia Săptămânii Mondiale a Inimii de Rotary Club Sighet și Rotary Club Sighetu Marmației Voievodal, împreună cu Societatea Română de Cardiologie și Fundația Română a Inimii, cu scopul de a încuraja populația la o viață activă, la mișcare.

La activitatea care a constat în parcurgerea distanței de pe platou până la Grădina Morii, au luat parte peste 100 de persoane de toate vârstele care s-au bucurat de posibilitatea plimbării în condiții de siguranță – circulația rutieră fiind oprită pentru câteva minute- în cea mai frumoasă zonă a Sighetului. Prin acordarea medaliilor de participant la start toți participanții au fost declarați cîștigători.

La finiș, echipele medicale au măsurat tensiunea și glicemia doritorilor, a fost organizată o tombolă cu premii-surpriză, iar pentru cei mici a fost sponsorizat timp de joacă pe toboganele gonflabile.

Parteneri ai evenimentului au fost Rotaract Club Sighet, Interact Club Sighet, Top Market, Hotel Restaurant Grădina Morii, Aska Grafika, Primăria Sighet, premiile la tombolă fiind oferite de PLIMOB S.A și S.C. VALMEDY SRL.

Cine știe, poate reușim să avem astfel de evenimente măcar la fiecare sfârșit de săptămână. Un weekend fără mașini în zona centrală… Acceptați provocarea?

Roxana PONTOȘ

Foto & video: Ion Mariș

Cumva, se poate spune că ziua de azi, 29.09.2023, a fost ziua Aureliei Vișovan. După ce de dimineață i-a fost înmânat titlul de cetățean de onoare al municipiului Sighetul Marmației – distincție primită în urma propunerii făcute de către Prof. Univ. Dr. Adriana Bera (dascălul care i-a șlefuit talentul intuit de doamna profesoară Monica Chifor) și jurnalistul Demostene Șofron – seara a fost o încântare pentru publicul sighetean, venit în număr mare la Școala de Muzică, în Sala „Monica Chifor”, pentru a asculta, a vedea, a vorbi și a simți muzica, într-un recital de gală susținut de Aurelia Vișovan, organizat de către Rotary Club Sighet și Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice, Sighet.

A ales să ne poarte pe clapele fermecate ale pianului în lumea muzicală a lui Franz Liszt, interpretarea ei stârnind ropote de aplauze din partea celor prezenți și făcând din micuța sală de spectacole un adevărat palat al muzicii.

Un Om minunat s-a întors iar acasă și ne-a dăruit cu emoție o seară extraordinară. Eleganță, rafinament, noblețe, simplitate, sinceritate, așa am văzut-o pe Aurelia. Mulțumind pentru aprecieri, titluri, dar întorcându-se spre ceea ce, de fapt, reprezintă totul pentru ea… „Eu am să vorbesc despre muzică”. Și a vorbit cum știe ea cel mai bine: cântând/încântând și făcând timpul să zboare …

Cât talent era în fața noastră, dar câtă muncă ascunsă în spatele muzicii care se revărsa din clapele pianului, câtă dăruire și pasiune … m-am gândit cât de greu le-a fost părinților ei să o lase să plece de acasă la o vârstă când avea mai multă nevoie de ei aproape doar pentru a-i permite să-și șlefuiască darul pe care i l-a dat Dumnezeu – cum bine spunea părintele Vișovan… Și cât de emoționați erau în seara aceasta, în sală, în public, văzându-și copilul, pe scenă încântând audiența… Între sfinți (Legenda Sfântului Francisc de Assisi predicând păsărilor, Legenda Sfântului Francisc de Paola mergând pe valuri) și părinți… Aurelia e acasă, în Sighet, și au împărțit prezența ei cu noi, cei aflați în sală în această seară, cu noi, sighetenii, care ne-am făcut timp să-i recunoaștem talentul indiscutabil și munca uriașă prin decernarea titlului de cetățean de onoare să-i mulțumim că nicăieri și niciodată Aurelia Vișovan nu uită locul unde s-a născut și oamenii care au învățat-o să-și întindă aripile pentru zbor, că nu uită acel Acasă primordial.

Fericirea nu constă în obiecte pe care le adunăm în jurul nostru. Pentru a găsi fericirea tot ce trebuie să facem este să ne deschidem ochii – (Antoine de Saint-Exupéry) la asta m-a dus gândul când a fost făcut anunțul că întreaga sumă încasată la acest concert este donată de AURELIA VIȘOVAN, Școlii de Muzică din Sighetul Marmației – aceasta e generozitatea, fără urmă de publicitate, de reclamă ori alte interese, un dar făcut din inimă, cu eleganță, sinceritate și recunoștință, în amintirea anilor de început și a oamenilor, a Profesoarei Monica Chifor care i-a descoprit talentul.

Mulțumim, Aurelia Vișovan, că în seara aceasta ai ales să ne vorbești despre muzică, nouă, celor de la capătul lumii, celor de-acasă!

Roxana PONTOȘ

Cele 8 zile de Sukkot în iudaism amintesc de perioada exodului din Egipt în care poporul lui Israel s-a adăpostit în Sukah, o locuință temporară sub cerul liber. Tradiția iudaică consideră o cinste de a sta permanent în Sukah pe parcursul celor 8 zile. Pe lângă oaspeții din acest cort, există obiceiul de a pune un scaun în plus, destinat profetului Eliahu, care se spune că vine în fiecare an să ne călăuzească.

Foto & video: dr. Sorin Markus

Proiectul Science4Future II – Noaptea Cercetătorilor Europeni a atras și în acest an un numeros public în curtea Universității „Babeș-Bolyai” – Extensia Sighet. Mulți elevi, tineri, adulți curioși au trecut pe la activitățile derulate la Atelierele care-i așteptau pe vizitatori pentru demonstrații. Se lasă seara la Sighet dar curiozitatea vizitatorilor îi determină pe „expozanți” să rămână în pole position pentru… explicații.  Știința este în continuare lângă noi, nu doar noaptea, dar mai ales expozanții sunt pregătiți pentru întrebări vizând viitorul.

Am trecut pe la „Observațiile astronomice”, „Imprimare 3D a modelului digital Creasta Cocoșului”, „Modele 3D ale reliefului”, și atracția de succes și în acest an… „Turul catacombelor”! Urmează, în partea a doua a zilei,  prezentări interactive/concursuri.

Mai sunt câteva ore, nu ratați ultimele demonstrații din… „Noaptea Cercetătorilor Europeni”! Sunteți așteptați la UBB Cluj – Napoca, Extensia Sighet !

Detalii program: AICI

Salut, Sighet!

Vineri, 29 septembrie 2023, pianista Aurelia Vișovan, profesor universitar doctor la Academia de Muzică din Nürenberg (Germania), va fi propusă pentru acordarea titlului de „Cetățean de Onoare” al Sighetului. Și, în mod sigur, reprezentații sighetenilor din CL Sighet vor vota „pentru”.

Putem să urmărim munca intensă și evoluția remarcabilă a sighetencei noastre întorcându-ne în timp, cu un sfert de secol în urmă… mai precis în anul 1998. Colaboratorul nostru permanent, dl. Ioan Ardeleanu – Pruncu, publica un scurt articol în „Graiul Maramureșului” din 28 decembrie 1998.
Iată mai jos articolul pe care-l reproducem integral (puteți vedea imaginea conținutului original și în poza de sus – stânga):

O mică… pianistă

Vișovan Maria Aurelia are 8 ani și este elevă în clasa a III-a la Liceul Pedagogic din Sighet.
Este, în același timp eleva Școlii de muzică la clasa de pian a doamnei profesoare Monica Chifor. Acasă, Reluța este fiica cea mare a preotului Marius Vișovan, un copil normal, care-și iubește bunicii, părinții, surioara și cei doi frățiori mai mici.
Pînă aici, nimic extraordinar. Ceea ce nu știe chiar toată lumea, și merită să o afle, este faptul că pînă acum Reluța noastră a cucerit la pian două premii I în concursurile locale, un premiu I la Bistrița, un premiu II la Oradea și premiul V la Concursul Național 1997. Iar anul acesta, la București, la același concurs, devenit între timp internațional, într-o concurență acerbă, ea a reușit să cucerească premiul II (Premiul I nu s-a acordat!). A fost singura reprezentantă a Maramureșului la acest prestigios concurs.
Iată ce rezultate poate da întîlnirea unui copil de excepție cu un dascăl de excepție cum este doamna Monica Chifor.
Felicitări doamnei profesoare și un An Nou darnic și bun pentru Reluța.

A. PRUNCU
(Graiul Maramureșului, 28 decembrie 1998)

Vom fi prezenți Vineri, 29 septembrie 2023, alături de Aurelia Vișovan la ședința Consiliului Local Sighet,  ședința de votare a propunerii de acordare a titlului de „Cetățean de Onoare” al Sighetului și – mai ales – vom participa la Recitalul de Pian (aici) pe care prof. univ. dr. Aurelia Vișovan îl va oferi sighetenilor la ora 19:00, aceeași zi, la Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice.

Felicitări Aureliei Vișovan, sigheteanca noastră care contribuie (și) la vizibilitatea Sighetului pe întreg mapamondul!

Salut, Sighet!

COMUNICAT DE PRESĂ

Organizațiile neguvernamentale din Sighetu Marmației îndeamnă la susținerea Regulamentului privind finanțările nerambursabile din bugetul local al municipiului Sighetu Marmației, conform prevederilor Legii 350/2005.

Ce înseamnă Legea 350 /2005?
Legea 350/2005 reprezintă o oportunitate de alocare a resurselor financiare din bugetul local pentru proiecte și programe de interes public, derulate de organizațiile neguvernamentale. Aceste finanțări acoperă o paletă variată de domenii, precum educația, sănătatea, protecția socială, sportul în masă, cultură, protecția mediului, drepturile omului, și multe altele. Accesul la aceste fonduri este esențial pentru dezvoltarea comunității și îmbunătățirea calității vieții noastre.

Sighetu Marmației, un oraș cu oportunități nevalorificate.
Sighetu Marmației se numără printre puținele orașe care nu au implementat prevederile Legii 350/2005 pentru finanțările nerambursabile din fondurile proprii. Acest fapt înseamnă că organizațiile neguvernamentale locale nu pot beneficia de sprijinul financiar necesar pentru a desfășura proiecte și programe de interes public, care adesea completează acțiunile autorităților locale.

Stadiul actual.
Prin sprijinul a opt consilieri locali, un proiect de hotărâre a fost inițiat la data de 24 martie 2023 și a trecut printr-un proces de dezbatere publică în luna mai a aceluiași an. Cu toate acestea, propunerea a ajuns în impas și necesită aprobarea finală în cadrul Consiliului Local.

O chemare la acțiune!
Organizațiile neguvernamentale, împreună cu comunitatea și cetățenii, lansează un apel către autoritățile locale pentru a susține supunerea spre vot în Consiliul Local a Regulamentului ce vizează finanțările conform Legii 350/2005.

În cursul serii de joi, zeci de cetățeni din Sighetu Marmației și-au unit forțele într-o acțiune semnificativă, distribuind un mesaj comun pe platformele de social media. Scopul acestei acțiuni a fost de a atrage atenția autorităților locale cu privire la importanța și necesitatea implementării Legii 350/2005 în Sighetu Marmației.

Grup informal ONG-uri Sighetu Marmației

În perioada 04-31 octombrie 2023, în sala Radio din Sighetu Marmației (str. Plevnei, nr. 8), se va prezenta publicului o expoziție unică în peisajul maramureșean.

Expoziția Am învins aduce în fața maramureșenilor poveștile de succes ale unor supraviețuitori ai Holocaustului. Această expoziție este despre trecut, prezent și viitor, iar cei prezentați în cadrul acesteia sunt originari din județul Maramureș.

Am învins este un omagiu adus curajului și eroismului supraviețuitorilor.

Fundația Tarbut și Asociația Maramureș Heritage vă așteaptă la deschiderea expoziției în data de 4 octombrie 2023, începând cu ora 15:30.

Proiectul este inclus în programul European Days of Jewish Culture 2023, tema „Memorie”, coordonat la nivel european de AEPJ (European Association for the Preservation and Promotion of the Jewish Culture and Heritage) și în România de Fundația Tarbut (Tarbut Sighet Foundation), co-finanțat de Uniunea Europeană, sub patronajul UNESCO.

Comunicat de presă