Și iarăși e Crăciun! (autor, Camelia Pesek)

Si iarăși e Crăciun…cumpărături, cadouri, mâncare, băutuuuuuură….A mai trecut un an și cu toții ne pregătim pentru marea sărbătoare: facem liste, gândim meniuri, stabilim cine e ”de invitat” și unde am vrea să participăm, și bineînțeles…Revelionul! Cu tot ce presupune: ținută, coafură și altele (după caz).

În toată forfota aceasta parcă ceva lipsește…din ”ecuația” sărbătorilor. Lipsește ”necunoscuta” care, spre deosebire de matematică, în acest caz ar trebui să fie o certitudine. Oare câți dintre noi reușim să ne oprim în gălăgia în care ne aflăm și să medităm la adevăratul sens al Crăciunului? Recunosc, suntem tentați să cădem în ispita tensiunilor datorate miilor de motive pe care le resimțim în această perioadă, dar e important să avem curajul să cerem putere să trecem peste cele… trecătoare și să acordăm atenție lucrurilor durabile, eterne chiar: să fim mai buni, și nu e un clișeu, chiar asta trebuie să facem și e ușor, la îndemâna oricui; să ne gândim la bucuria împărtășirii lucrurilor, cu cei dragi nouă dar și cu cei cu care poate ne este mai greu să trăim; să fim cumpătați… da, să ne abținem de la pornirile pline de tensiune sau egoiste și să încercăm să nu fim zgârciți în a oferi înțelegere, acceptare, ajutor.

În societatea contemporană, când materialismul și consumismul sunt la rang de ”Must do” ține de fiecare dintre noi să ”salvăm” puțin din spiritul Crăciunului și să oferim Celui care a venit în lume sărac, un acoperiș în casa sufletului nostru!

Crăciun Fericit tuturor!
Camelia Pesek

Autor foto: Lucian Bogdan




Activități caritabile la Sighet

Ca de fiecare dată în pragul sărbătorilor de iarnă, sub deviza ‘’Un dar din suflet”, Fundația caritabilă “Rozalina’’, în parteneriat cu elevii Școlii Gimnaziale “Dr.Ioan Mihalyi de Apșa,’’ a derulat o serie de activități caritabile. Elevii coordonați de către prof. Mariana Șuștic, prof. Neli Ardelean Șiman, înv. Lia Bârlea au strâns bani din care au fost achiziționate alimente, care au fost distribuite mai multor familii nevoiașe. Elevilor li s-a alăturat și un grup de părinți la initiativa doamnei Carmen Smolenschi, care, la rându-i, a oferit zeci de pachete cu alimente altor familii. ”Păstrând tradiția, și de această dată, am dorit să aducem o cât de mica alinare acestor semeni de-ai noștri mai vitregiți de soartă’’, a spus prof. Mariana Șuștic. “

Autor, Liviu Șiman




„Maramureșul în straie și podoabe” cu Măriuca Verdeș

De la înfiinţare (18 iunie 2015) şi până astăzi Asociația „Călineştenii Ţării Maramureşului” (președinte, Măriuca Verdeș) se poate mândri cu numeroase premii (în special locul I) dar şi cu organizarea unor evenimente culturale menite a trezi conştiinţa maramureşeană în noi.

Cel mai recent premiu (locul I) este cel din cadrul evenimentului “Maramureşul în straie şi podoabe” organizat de Colegiul Tehnic „C. D. Neniţescu” Baia Mare, unde am fost şi parteneri. Pentru acest proiect ne-am prezentat cu meşteşug prin iniţiere în cusut pe pânză de cânepă, împletit pe degete, potrivit pentru fetele dornice de a cunoaşte acest meşteşug, expoziţie cu cămeşi finalizate sau în curs de finalizare sub îndrumarea Mariei Şerba şi Ilenei Şandor, am expus şi cartea “Cămeşa de sărbători” (Editura Valea Verde, 2016), carte care a fost scrisă în cadrul “Şcolii rădăcinilor străbune”, dar şi cu colinde traţionale din satul Călineşti. De la începutul anului şcolar, am încheiat, pentru început, patru parteneriate cu patru şcoli, scopul acestora fiind iniţierea copiilor, învățarea lucrurilor elementare, ca mai apoi, să putem trece la nivelul următor, în care ei să-și poată confecționa singuri elemente din portul tradiţional şi nu numai. Şcolile partenere sunt Deseşti, Mara, Călineşti şi Văleni având intermediari profesori sau directori de şcoală. Încercăm nu numai predarea în clasă, dar şi practica pe teren. În acest sens, în cadrul Asociaţiei, încercăm să-i obișnuim cu participarea la diferite evenimente culturale. (Măriuca Verdeș)

În anul 2015, pe 3 august, în cadrul Asociației „Călineștenii Țării Maramureșului” a luat ființă Şcoala rădăcinilor străbune, dând viaţă primului eveniment “Sărbătoarea rădăcinilor străbune” în parteneriat cu UNESCO şi FRACCU (Federația Română a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor pentru UNESCO).

Astfel, într-o gospodărie tradiţională au prins viaţă câteva dintre meşteşuguri cum ar fi : cusutul pe pânză şi împletiturile prin îndrumătoarele Maria Şerba şi Ileana Şandor, prelucrarea lemnului – Pătru Cupcea, învăţatul horilor şi a portului bătrânesc cu Măriuca Verdeş, învăţatul jocului specific zonei şi a ceterei prin Rus Vasile, pictura pe sticlă şi pe lemn prin Sencovici Irina. Şcoala demarată în 3 august 2015 este permanentă, având astăzi partenere patru şcoli de pe Valea Marei şi Cosău. Acest lucru îl facem doar din dorinţa de a arăta că nu vrem să ne pierdem identitatea, nu vrem să uităm de meşteşugurile tradiţionale care ne-au dat posibilitatea de a trăi frumos şi natural. Nu vrem să fim moderni uitându-ne rădăcinile. Nu vrem să trăim o viaţă fără a ţine legătura cu înaintaşii noştri, ci vrem să dăm curaj fiecăruia pentru a trăi frumos şi liber la noi acasă! Unde portul să poată fi purtat mai departe de copiii noştri, nepierzându-se legăturile de transmitere a informaţiei dintre generaţii. Aşa cum noi am învăţat de la înaintaşii noştri, aşa şi noi să transmitem mai departe informaţiile generaţiei tinere, asfel lanţul să poată merge mai departe generaţii după generaţii. (Măriuca Verdeș)

 

Autor, Salut,Sighet!




Culori pentru Sighet în Centrul Europei și-al…Păcii! [AUDIO] [VIDEO]

Sighetul găzduiește pentru a doua oară expoziția “I colori per la pace”, într-un demers ce ar putea sprijini– așa cum se evidenția într-o propunere incipientă – transformarea orașului nostru într-un Centru al Păcii, unic în România.

Expoziția găzduită de Muzeul Maramureșului a oferit numeroșilor participanți, gândurile, ideile și sentimentele “colorate” expuse pe simeze, într-o abordare pură, curată, așa cum numai copiii le pot transfigura în imagini. Micii artiști au “mixat” culorile pentru a transmite esența mesajului izvorât din martiriul orașului Sant’Anna di Stazzema (Provincia Lucca – Italia): bunul cel mai de preț al lumii este PACEA. Au expus la Sighet, alături de copii din mai multe țări din întreaga lume și 20 de elevi sigheteni (alte 7 lucrări au rămas în țările în care au fost expuse de către Asociația „I colori per la pace”).

Printre cei care au privit, admirat și au dorit să împărtășească celorlalți sentimentele au fost prof. Gheorghe Todinca (directorul Muzeului Maramureșului și gazda expoziției), Horia Scubli (primarul Sighetului), Antonio Giannelli (președintele Aociației „I colori per la pace” – Italia), Caius Lugojan (coordonator proiect pentru România), Ioan Muntean (director Clubul Copiilor Sighet), etc.

Cu detalii, profesorul Caius Lugojan:


Elevii de la Clubul Copiilor au oferit celor prezenți colindul maramureșean în română și ucraineană, pentru a sublinia dimensiunea creștină și frumusețea Crăciunului.

Primarul municipiului Sighet a acordat diplome copiilor talentați, ce și-au oferit lucrările iubitorilor culorilor, artelor și păcii.

 

Autor, Salut, Sighet!

Audio: Ioan J. Popescu




Mini Maxi Dance Club – într-un spectacol feeric [VIDEO]

Atmosferă emoționantă oferită de cursanții Clubului de Dans Sportiv „Mini Maxi Dance”  Sighet, miercuri, 21 decembrie, la Sala „George Enescu”. Timp de aproape o oră publicul a retrăit misterul Nașterii Mântuitorului într-un spectacol magnific regizat de prof. coregraf Cristina Kövy. Felicitări acestor copii și tineri minunați care au reușit să transmită fără cuvinte mesajul Sărbătorii Crăciunului!

 

Autor (text și filmare), Camelia Pesek




Moș Crăciun a poposit la Asociația „Madre Colomba”

Copiii Asociației „Madre Colomba” din Sighet au fost vizitați miercuri, 21 decembrie, de Moș Crăciun. În atmosfera de sărbătoare, au recitat și au cântat cu mult entuziasm, după care au primit cu brațele deschise cele 140 de cadouri. În aceeași zi, copiii Asociației „Frați Minori Capucini” au primit daruri din partea moșului, un Moș Crăciun special, mesager al Clubului Rotary Sighet care, și în acest an, s-a gândit la copiii acestor instituții. De-a lungul timpului, clubul Rotary Sighet s-a implicat în activitatea surorilor si fraților franciscani și a ajutat atât material, cât și financiar cele două asociații.

Autor, Diana Mariana Apopi




Crăciun…festivalier?! (autor, Roxana Pontoș)

roxana-pontos2Agitație. Aglomerație. Alergături. Liste. Cumpărături. Claxoane. Nervi întinși la maxim. Vânzătoare plictisite.Hai, doamnă că așa, îți arăt toate produsele și tot nu te hotărăști ce cumperi! Vine Crăciunul! Din ce în ce mai comercial , mai modernizat, mai altfel decât în vremea copilăriei celor mai mulți dintre noi, când ne croiam drum prin nămeți pentru a ajunge la casele rudelor sau ale prietenilor pentru a vesti Nașterea și a ne bucura de nucile și merele primite ca răsplată pentru colindul nostru. Cumva Crăciunul e mai îndepărtat de noi sau noi de el, pus bine, uitat undeva în muzee ori în festivaluri, de unde îl scoatem când și când pentru a-l șterge de praf. E un moment numai bun pentru a ne aminti de cei oropsiți pe care acum îi vedem mai bine, chiar dacă ei au fost tot timpul lângă noi. Nu cred că trebuie căutat motiv sau prilej pentru a întinde o mână de ajutor, în fiecare zi, pentru a transforma într-adevăr noaptea de Ajun în miracolul care ne însoțește de mai bine de 2000 de ani.

Trăind într-o lume în care viteza și indiferența sunt foarte importante, cred că trebuie să-i apreciem cu atât mai mult pe cei ce încearcă să țină vie flacăra tradiției. Dascălii porniți la colindat cu copii de toate vârstele, îmbrăcați în costume autentice, amintind de vremurile în care colindele cuprindeau zarea, lăsând la o parte tot răul din lume. Corurile bisericilor creștine care în toată această perioadă ne-au adus un strop de lumină în suflet. Copii frumoși îmbrăcați tradițional cântând colinde, făcându-ne să simțim adevărata Sărbătoare, cea a celebrării Nașterii lui Isus, cea a sufletului și a credinței, a bradului sfios răspândind mirosul de rășină, până dincolo de veacuri.
Aceasta e imaginea Crăciunului !
Să aveți un Crăciun luminos, cu pace și bucurie !
Crăciun Fericit !

Autor, Roxana Pontoș

Sursă foto: internet




Povestea de Crăciun continuă

15 familii cu situație precară din Sighetu-Marmației se pot bucura acum de bradul de Crăciun datorită proiectului comun (Poveste de Crăciun, ajuns la cea de-a doua ediție) al Clubului Rotaract Sighet și al celor două cluburi Rotary din municipiu. Împreună cu  brăduții, familiile au primit luni, 19 decembrie, și podoabe de pom, pachete cu alimente, haine și jucării.

Autor, Diana Mariana Apopi




La Sighet, croitoria e din nou la modă

croitorie2Luni, 19 decembrie, Liceul Tehnologic Marmația a găzduit examenul cursului de Confecționer asamblor articole textile organizat de un furnizor de formare profesională din oraș. Cele 11 doamne și domnișoare s-au înscris la acest curs fiindcă, spun dânsele, „croitoria e la modă și e frumoasă„. Cursul de calificare a durat 3 luni de zile, iar cursantele au învățat sa facă tipare pentru piese vestimentare precum: fustă, pantalon, taior, pelerină de ploaie, bluză și rochiță. Orele de formare s-au desfășurat în incinta Liceului Tehnologic Marmația, iar în urma examenului de ieri, Sighetul are cu 11 „croitorese” mai mult.
Furnizorul de formare profesională promite că va mai organiza astfel de cursuri și anul viitor.

Autor, Diana Mariana Apopi




Corala Armonia (Baia Mare) în concert la Sighet

Clubul Rotary Sighet are plăcerea să vă invite la un concert special, un concert de colinde susținut de Corala Armonia din Baia Mare (dirijor prof. Mihaela Bob Zăiceanu). Corala Armonia a concertat din China până-n Brazilia și-n multe alte țări ale lumii și ajunge din nou la Sighet – aici unde sunt acasă – pentru a ne spune simplu…. SCULAȚI BOIERI MARI!
Concertul va avea loc joi, 22 decembrie 2016, ora 18:30 la Școala de Muzică Sighetu Marmației. Intrarea liberă.




Care-i faza cu adolescenții? (autor, Daiana Opriș)

daiana-oprisSunt adolescent pentru că nu ştiu care-i faza cu adolescenţii, nu ştiu care-i faza şi cam atât. Nu-mi prea pasă, de altfel, de nimic din jur. Sau îmi pasă, uneori, mai ales când spun că nu-mi pasă. Ştiu, e complicat, chiar e, dar puţini adulţi din jurul meu îşi dau seama de asta. Poate niciunul. Iau în calcul moartea, însa îmi place prea mult să trăiesc şi uit repede de ea. Azi am părul albastru, mâine-l am portocaliu. Azi îmi place de Radu, mâine-mi place de Alexa.

Care-i faza cu adolescenţii? Depinde cât de norocos eşti. Mie-mi place să fiu optimistă, să-mi hrănesc de cele mai multe ori entuziasmul până când prind un foarteeee mare avânt şi mă lovesc, în încercarea de a intra pe balcon, de primul geam de sticlă pe care nu-l observ. Nimic şi nimeni nu are mai mult sens decât acum, momentul prezent. Acum mi-e cel mai bine şi-mi dau seama că nimic în afară de somn nu mai are rost. Aaa, si ăla pe care-l iubesc de vreo câţiva ani. Iubire? Ce-o fi iubirea? Cam patetic. Ce patetic! Oare ce-avem în frigider? Dacă mi-ar scrie, aş fi tare fericită. Stai, stai, vibrează. Telefonul, telefonul vibrează. Mesaj, aoleo. Mami: dc nu dormi?!?.

Ce simt eu acum? Sincer, că pot să fac orice. Dar sunt un caz fericit. Eu nu prea am simptome de „Materialism acut” sau „Doamne, fată, ai văzut-o pe aia?”, în schimb mă gândesc uneori la sensul vieţii si probabil că e destul de grav având în vedere că răspunsu-i aşa simplu.

Sunt cine vreau eu să fiu. Dacă vreau, dar numai dacă vreau, am ziua de mâine de partea mea, am caţi ani vreau eu. Am înţeles că totul e despre mine , iar când eu spun stop, e gata, ca la teatru. Oamenii aplaudă, zâmbesc, momentul le-a plăcut, însa odată ce se trage cortina, spectacolul s-a terminat. Cel mai important acum e să mă cunosc. Ciudat că-mi pare azi mai trist decât ieri, ciudat că-mi pare azi ca şi cum aş vrea sa fiu mai bun şi mâine-mi pare că politica e calea mea. Partea amuzantă vine când îţi dai seama că în politică sunt şi oameni buni, eu cunosc vreo doi , dar nimeni nu mă ia în serios.

Uneori, adolescenţa înseamnă refugiu în solitudine. Alteori, mă simt ca şi cum aş avea de împărţit mii de inimioare pe stradă. În fond, cred că sunt un copil ceva mai mărişor. Ce vreau eu să-ţi spun e să ai grijă , orice vârstă ai avea, să nu devii un trist. După cum spuneam, eu sunt un caz fericit, cu toate că poate te aşteptai să mă plâng de cât de grea e viaţa, dar oamenii-s diferiţi şi tot recent am înţeles şi asta. Am mai înţeles că adolescenţa e despre experienţă, despre cunoaşterea de sine, ca mai apoi să poţi alege corect cam în ce direcţie vrei să mergi. Oricum, noi suntem prieteni oricine ai fi, aşa că vreau să-ţi mai spun ce-am învăţat, poate-ţi iese şi ţie şi-mi mulţumeşti într-o zi. Cum zice prietena mea Alexandra : « Nu te opri niciodată din a vrea să fii mai mult, o să dai mereu de oameni care o să-ţi spună că nu poţi, că ai ţeluri prea mari, că eşti copilăros, naiv, patetic la anii tăi. De ignorat, nu poţi să-i ignori, dar nu le răspunde cu aceeaşi monedă. Îndepărtează-te doi paşi, aminteşte-ţi cine eşti şi apoi zâmbeşte-le ca unor oameni care nu ştiu nimic. Căci ei chiar nu ştiu nimic.»

Autor, Daiana Opriș

(elevă, clasa a XII-a B, C.N. Dragoș-Vodă)




Un colind și pentru mine – coordonator, profesor Angela Lengyel (Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”)

15645704_1247566698638518_361336662_nLuni, 19 decembrie 2016, elevii clasei a XI-a A, profil pedagogic, de la Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”, împreună cu profesorul diriginte Lengyel Angela, coordonator principal, au desfăşurat proiectul „Un colind şi pentru mine” la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă din Sighetu Marmaţiei.

Doamna diriginte Angela Lengyel concluzionează: ”A fost un proiect de suflet, cu un deosebit impact educativ și emoțional asupra acestor copii: am colindat, am întâmpinat mascotele, am confecționat obiecte decorative pentru brăduț, am oferit baloane, fructe și inima noastră. Acest eveniment se înscrie într-o serie de acțiuni menite să transmită acestor copii importanța socializării cu aproapele, dar și rolul terapeutic al actului creativ.”

Scopul activităţii a fost socializarea cu elevii CSEI, însuşirea de noi colinde şi, nu în ultimul rând, confecţionarea de obiecte decorative specifice Crăciunului.

Oana Mariş, al doilea coordonator al proiectului, afirmă că: „M-am simţit extraordinar de fericită alături de micuţi. Nu e prima dată când desfăşor proiecte în această şcoală, întrucât colaborez cu aceasta de mai bine de trei ani. Îi iubesc pe toţi şi le mulţumesc că de fiecare dată îmi oferă cea mai sensibilă stare de bine.

Doamna profesor Lupşac Olena, stâlpul de sprijin al tuturor activităţilor desfăşurate de clase doamnei profesor Angela Lengyel în Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă, spune că: „ Elevii şcolii au fost foarte încântaţi de activitate. Feedback-ul a fost pozitiv din partea lor, cât şi din partea cadrelor didactice.”

Au oferit culoare acestei activităţi Asociaţia Familia 31, prin facepainting şi prezenţa a trei mascote, Goofy, Mickey şi Minnie Mouse, Regatul Baloanelor, prin prezenţa Albei ca Zăpada, a celor doi clowni şi prin sponsorizarea baloanelor, dar, nu în ultimul rând, Auto Expert Service S.R.L pentru sponsorizarea materialelor necesare desfăşurării activităţii.

Rezultatele obţinute au fost pe măsura aşteptărilor, copilaşii având parte de zâmbete, afecţiune, îmbrăţişări şi obiecte alese confecţionate de ei înşişi, alături de elevii clasei a XI-a A.




Postul (autor, Mihai Pătrașcu)

mihai-patrascuUna dintre încercările la care este supus omul contemporan (și în ultimul timp parcă voit-afișată) este practica – penitentă sau cu bucurie asumată – a postului. Devine chiar un mod de a fi să postești, să comanzi mîncare de post sau să îți asumi, de multe ori în văzul celor din jur, practica, valorile sau manifestările creștine. Învelișul ia locul miezului și suprafața devine esență.

Mă gîndesc, cu o oarecare speculație lingvistică, la echivalentul englez al verbului „a posti”: to fast, care este foarte apropiat de to fasten. A posti, to fast, în primă accepțiune, are, dincolo de ideea de a ține post, ca omonim, a face ceva în grabă, a se grăbi, iar adjectivul este, ca percepție imediată, axat pe rapiditate și pe o mișcare iute, nu numai în sens temporal, ci și ca dimensiune spațială. To fasten, în schimb, este verbul care are, aproape întotdeauna, atributele unei constrângeri. Este verbul potrivit pentru a fixa (de regulă o centură de siguranță, ceva ce ne leagă și ne dă o stabilitate).

Postul, în sine, este cel care ne leagă și ne asigură de ceva. Însă, în ultimul timp, parcă cele două accepțiuni se întrepătrund și omul contemporan mizează mai mult pe latura lui rapidă, a lui fast, iar siguranța lui fasten tinde să fie doar învelișul, nu și esența. Nu pot să nu merg mai departe cu gândul la literalul post din engleză. To post este, în engleză, a informa, a posta, a afișa, a trimite (tot ca sens informativ), a actualiza… El descrie o serie de verbe care țin de registrul afișării, al informării, al actualizării – și îmi pare că aici este și sensul denaturat al invaziei electronice și al televiziunii: ieșim din zona fixării, a asigurării, a constrângerii și derapăm voit spre latura afișării…

Ne îmbrăcăm în haina postului și vrem să stăm la cina cea bogată. Și, culmea, o facem chiar cu fast, cu pompă, în văzul celor din jur. Uităm că nu trebuie să ne afișăm pentru a fi smeriți, ci trebuie să ne smerim pentru a ne înălța…

Autor, Mihai Pătrașcu

sursă foto: internet