La Editura Valea Verde din Sighet a apărut cel de-al patrulea volum de poezie – „Dincolo de veghea Ofelei” – al autoarei Antonia Luiza DUBOVICI (editor – Ion Mariș, coperta după fotografii de Chris Sorendo, tipar – Aska Grafika).

Trei dintre cele patru volume au fost publicate la Editura Valea Verde.

Antonia Luiza DUBOVICI (născută Zavalic, la Sighet) locuiește de opt ani în Statele Unite ale Americii, având și cetățenia americană, dar se află în aceste zile în orașul natal pentru a-și lansa volumul recent apărut.
Lansarea volumului de poeme va avea loc vineri, 07 august 2026, la Galeria Vassiliev, la ora 14:00.

Salut, Sighet!

Primii evrei au sosit în localitate în secolul al XVIII-lea. Astfel, în anul 1728, în Săpânța trăiau trei familii evreiești, însumând 13 suflete. În anul 1840 numărul evreilor crește considerabil, ajungând la cifre de 291 suflete, reprezentând aproape 30% din totalul populației. Anul 1910 consemnează numărul cel mai mare, 1134 de suflete. La ultimul recensământ înainte de deportare, anul 1941, în Săpânța trăiau 920 de evrei.

Evreii numeau localitatea Spinka. Majoritatea acestora erau agricultori, muncitori forestieri sau mici negustori. Existau și câteva cazuri de evrei înstăriți, proprietari de terenuri și păduri, precum și comercianți de vite, produse agricole și lemn.

Prima sinagogă din localitate a fost construită la începutul anilor 1800. În anul 1870 s-a stabilit aici Iosef Meir Weisz, întemeietorul influentei curți hasidice Spinka și unul dintre cei mai cunoscuți rabini hasizi ai timpului său. Astăzi, centrul mișcării hasidice Spinka se află în orașul Bnei Brak din Israel.

Ultimul rabin al comunității din Săpânța a fost Herman Tzvi Kahan, care a fost ucis în Holocaust.

La sfârșitul lunii aprilie 1944, autoritățile maghiare au adunat membrii comunității evreiești în Sinagoga Mare din localitate, de unde au fost duși ulterior în ghetoul din Teceu Mare. La sfârșitul lunii mai, aceștia au fost deportați în lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau.

După război, în Săpânța s-au întors aproximativ 50 de supraviețuitori. La recensământul din 1947, în sat trăiau 130 de evrei, însă majoritatea au părăsit localitatea la scurt timp după aceea.

Osemintele primului rabin de Spinka au fost strămutate ulterior în Israel și înhumate la Petah Tikva. În prezent, în Săpânța nu mai trăiește niciun evreu.

Cotos Robert – președinte Asociația Maramures Heritage
Baia Mare, Maramures, Romania
Web: www.regiomm.ro

    Interviu cu Academician prof. univ. dr MIRCEA DUMITRU, Vicepreședinte al ACADEMIEI ROMÂNE

Logician, epistemolog, profesor universitar, academician. O voce de importantă în filosofia analitică la nivel mondial.
Rector al Universității București, Ministru al Învățământului, arhitect al Reformelor pentru reintroducerea studiului filosofiei în școala românească, academicianul prof. univ. dr MIRCEA DUMITRU este autor al unor cărți de referință recunoscute și citate pe plan internațional. Este de asemenea Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Cluj Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, Scoala Doctorală Filosofie și al altor prestigioase Universități din Romania și din străinătate.

Împreună am străbătut Maramureșul. Am fost la  Sighetu Marmației, la Memorialul Durerii, Budești – biserica și camașa de zale a Haiducului Pintea Vitezul, Ieud – Biserica din deal – Codicele de la Ieud, unde  lemnul și cuvântul păstrează memoria neamului.

             În continuare puteți urmări un material Video cu interviul:

Autor interviu: prof. univ. dr. emerit Petru Dunca

Sâmbătă și duminică, 1 și 2 august 2026, la Mogoșa s-a desfășurat ediția a VI-a a competiției de maximă anduranță, Mogoșa Everesting, eveniment la care alergători din țară dar și din străinătate se supun de bunăvoie și cu pasiune unor provocări extraordinare.

„Conceptul de Everesting este unul simplu dar brutal în același timp. E nevoie de o pantă pe care să o urci de atâtea ori până când atingi un total de 8848 de metri, altitudinea vârfului Everest.
Pârtia Șuior/Mogoșa urcată de 18 ori, până pe Vârful Mogoșa, a fost Everestul participanților, adică 76 km cu 8848 metri altitudine urcată și 8848 metri altitudine coborâtă.”

Clasamentul s-a făcut în funcție de numărul de urcări. La același număr de urcări diferențierea se face în funcție de timpul realizat.
Câștigătorii competiției și ai Cupei Mogoșa Everesting au fost toți cei care au reușit performanța de a urca/ coborî Mogoșa de 18 ori, 8848 metri diferență de nivel, înălțimea Everest, într-un termen limită de 24 de ore.

Câștigătorii au fost cei care au reușit cele mai multe ture într-un timp cât mai scurt la categoriile: 18-29 ani; 30-39 ani; 40-49 ani; 50-59 ani; 60+ ani, la feminin respectiv masculin.

JÓNA Bálint, la categoria de vârstā 50-59 ani, 17 urcări, a „cucerit” Everestul (a parcurs 8348 metri) și s-a clasat pe LOCUL III. După ce la edițiile precedente a cucerit un loc II și un loc I, anul acesta, sigheteanul nostru (care a suferit o intervenție chirurgicală destul de dificilă în urmă cu câteva luni), a reușit să urce pe podium.
La competiție au participat aproape 500 de competitori.

Felicitări JÓNA Bálint și la cât mai multe trofee în palmares!

Salut, Sighet!

Pe 8 septembrie 2025 am scris articolul „Supeliga-mămăliga”.  Se poate (re)citi pe https://www.facebook.com/profile/100023508349664/search/?q=superliga

De curând, echipele din super[…] mămăliga şi-au arătat din nou valoarea(???) în faţa Europei fotbalistice. Din câte au participat, doar una a reuşit să treacă de alta din altă ţară. Supărare mare, dar iute trecătoare! Lasă că data viitoare le arătăm noi!

Am „înfrânt” frumos şi ne-am întors la oile noastre, transformate miraculos prin condeiul gazetăresc în lei, în lupi, şi în cine mai ştie câte animale prădătoare.

„Universitatea Craiova – Petrolul 4-0, în etapa a 3-a din Superligă. Leii au uitat de Levski și au mușcat fără milă din lupi!”. Scrie pe https://www.prosport.ro/fotbal-intern/superliga/universitatea-craiova-petrolul-ploiesti-campioana-echipe-probabile-superliga-etapa-3-20495227

Şi celelalte echipe care au „înfrânt” de curând echipe din categoria Europa 2, sau Europa 3 îşi vor reveni şi vor câştiga meciuri cu alte echipe de la noi din ogradă.

„SuperPrieteni, de Gică Popescu! „Mamalicki, go home!”. Gică Popescu nu a uitat declaraţiile făcute de Hristo Stoichkov, în 2006, şi l-a tratat cu mămăligă în Delta Dunării” – scria pe AntenaSport în 13 iulie 2021. (sursa: https://www.facebook.com/watch/?v=2948153355472529)

Se pare că între timp bulgarii (vorba vine, că mulţi de-acolo nu s-au născut în ţara unde este lanţul muntos Rila (Рила, în scriere bulgărească) de la Levski au învăţat cum să mănânce mămăliga, chiar şi la o felie diferenţă între a continua şi a rămâne, dar cu speranţa că la anul va fi mai bine.

„Decizia luată de „U” Cluj, după ce a fost eliminată din Europa + mesajul postat” scrie pe
https://www.digisport.ro/fotbal/conference-league/decizia-luata-de-u-cluj-dupa-ce-a-fost-eliminata-din-europa-mesajul-postat-4406621  e chiar neaşteptată. E ceva nemaiîntâlnit. Mesajul a fost: „Parcursul nostru european se încheie aici. Capul sus, băieți”.

Capul sus, că la anul poate fi mai rău! Anul ăsta au luat băieţii doar trei baloane de la norvegieni, după ce înfrânseseră pe Dinamo Kiev, echipă care se antrenează cu ochii pe cer pentru detectarea din timp a dronelor ruseşti. „Gruparea antrenată de Cristiano Bergodi se va axa acum doar pe competițiile interne.” Ne dă vestea cea mare www.dih=gisport.ro. Un mic amănunt rămâne neclar. Pe ce altceva se putea axa „U” din Cluj decât să joace o horă bătrânească cu alţii ca ei ?  Şi pe care să-i bată tare de tot, aşa, să le treacă supărarea pe norvegieni!

„Mai slabi decât slabii. FCSB a pierdut la scor în fața celor de la Auda și este eliminată din Conference League.” scria https://www.digi24.ro/stiri/sport/fotbal/fcsb-a-pierdut-la-scor-in-fata-celor-de-la-fk-auda-si-este-eliminata-din-conference-league-3886481

Echipa din Letonia a lăsat în poarta FCSB după două meciuri un sac plin cu şapte mingi. Până la urmă, nu-i rău să ai un sac plin cu mingi pentru cei tot 7 jucători din import care au luptat în Letonia cu duşmanii lor care au fost ajutaţi de starea vremii, de oboseala deplasării alor noştri, de iarba prea mică sau prea înaltă, de mingea prea rotundă, de mănuşile portarului prea alunecoase, de arbitru, etc., etc.

Norocul nostru că „CFR Cluj a spălat ruşinea echipelor româneşti în Conference League: a învins Alashkert şi s-a calificat în turul 3 preliminar”, zice
https://www.digi24.ro/stiri/sport/fotbal/cfr-cluj-a-spalat-rusinea-echipelor-romanesti-in-conference-league-a-invins-alashkert-si-s-a-calificat-in-turul-3-preliminar-3886691

Alashkert e o echipă din Armenia. Important de reţinut, pentru că poate pe-acolo mai găsim una-două echipe cărora să le lăsăm şi noi în poartă un sac cu mingi. Să fim şi noi darnici, aşa cum alţii au fost, sunt şi vor fi cu noi!

După o aşa de mare „realizare” fotbalistică, şi pentru că băieţii au bani, prea mulţi bani, pierd sau câştigă, nu contează, banii tot le intră în conturi, mulţi… prea mulţi pentru un aşa fotbal,  concluzia se desprinde uşor, la fel de uşor ca atunci când vrei să faci o mămăligă bună care să se desprindă uşor şi foloseşti un ceaun de fontă:

„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”. (Ion Luca Caragiale, „O scrisoare pierdută”)

Horia Picu

Programul lunii August 2026 – SIGHET 700:

4 AUGUST 2026

Lumea medievală – Pietonala Vasile Alecsandri – ora 17:00
* Trupa Redivivus * Maramorus Barbarorum * Asociația Ancestral și Ileana Vassiliev * Asociatia Sarasău Leagăn de Dor * Cnejii de Maramures

5 AUGUST 2026

Cântecele tinereții – Pietonala Vasile Alecsandri – ora 17:00
* Muzică populară * Folclor * Ateliere de iconografie * Expoziție

6 AUGUST 2026

Culori Sonore – Pietonala Vasile Alecsandri – ora 17:00
* Muzică clasică * Muzică ușoară * Ateliere de pictură * Expoziție

10 AUGUST 2026

Concert de deschidere la două piane – Aurelia VIȘOVAN și Can ÇAKMUR
Școala de Muzică – sala „Monica Chifor”, ora 19:00

14 AUGUST 2026

Concert de închidere SIMS – Interpretează studenții masterandului din cadrul Sighet Internațional Music Summer 2026
Școala de Muzică – sala „Monica Chifor”, ora 19:00

15-16 AUGUST 2026

Festivalul Concurs de Muzică Folk „Floare de colț!” – ediția a XIV-a
Parcul Grădina Morii – ora 17:00
* Gala laureaților * Artiști în recital

Salut, Sighet!

Fundația Culturală Augustin Buzura derulează proiectul „Locuri de poveste”, pornind pe urmele operelor a zece mari scriitori români, pentru a descoperi spațiul, oamenii și poveștile care au stat la baza marilor lor opere.

În această săptămână, echipa Fundației Culturale Augustin Buzura, în parteneriat cu Revista de Cultură „Nord Literar” a documentat și a filmat în Baia Mare, Berința, Cărbunari, Copalnic-Mănăștur și Groși pentru a realiza materialul dedicat prozatorului maramureșean. Accentul a fost pus pe romanul „Vocile nopții”, în care similitudinile cu lumea Berinței și cu mediul muncitoresc al Nordului sunt evidente. S-a filmat pe ulița Dâmburilor, pe Valea Cursă, la ruinele bisericii de piatră unde preotul Gheorghe Gheție, care i-a marcat profund copilăria lui Augustin Buzura, făcea exorcizări.

Revista de Cultură „Nord Literar” în activitățile pe care le-a făcut de-a lungul timpului, prin numărul mare de parteneriate realizate, a promovat în rândul tinerilor și al cititorilor valorile în care Augustin Buzura a crezut atât de mult: rolul culturii și al educației, importanța perpetuării tradițiilor românești, curajul de a spune adevărul.

Ca urmare, în acest proiect, în prima zi, sub stejarul secular de la Casa Preluca din Muzeul Satului din Baia Mare, am adus alături de noi, colaboratori și oameni care au lucruri de spus: prof. dr. Monica D. Cândea – coordonatorul Cenaclului „Voci eminesciene”, tânăra poetă Roxana Marc, poetul și editorul Flaviu Claudiu Mihali. Poetul și jurnalistul Gheorghe Pârja a evocat cei zece ani în care Augustin Buzura a organizat la Baia Mare, Cursurile de Cultură și Civilizație Română, unul dintre cele mai relevante modele de diplomație culturală, de promovare a culturii române în întreaga lume. În acești zece ani, Gheorghe Pârja a fost implicat în acest fenomen cultural unic la nivel național.

Un moment special a fost ziua petrecută la Berința, unde sora sa, Maria Buzura și nepoata Dana Buzura-Gagniuc au adus la lumină momente rare din copilăria și din tinerețea scriitorului. S-a gătit tradițional, s-au adus pe tapet ritualurile și obiceiurile satului arhaic. Au participat cu mâncare tradițională, făcută în direct sub obiectivul aparatului de filmat, ori cu gânduri frumoase: Livia Șovre, Aurica Șovre, Zorica Micle.

Ziua a treia a fost o evocare a personalității scriitorului din perspectiva unei vechi prietenii intelectuale, un dialog încărcat de culoare și de informații inedite în atelierul artistului plastic Mircea Bochiș.

Proiectul „Locuri de poveste” este finanțat prin AFCN și are ca termen de finalizare toamna acestui an, când publicul va putea viziona filmele documentare dedicate celor zece scriitori români.

Comunicat proiect FCAB

Vineri, 31 iulie 2026, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighet  a avut loc vernisajul Expoziției Internaționale de Pictură dedicată aniversării de 700 de ani de la atestarea documentară a Sighetului.

Expun artiști  din România (Arad, Baia Mare, Bistrița, Borșa, Botoșani, București, Cluj-Napoca, Galați, Iași, Ilfov, Oradea, Pitești, Sibiu, Sighișoara, Târgu Lăpuș, Târgu Mureș, Timișoara etc.), Anglia, Franța, Germania, Republica Moldova, Olanda, SUA, Suedia, Ucraina, Ungaria.

Organizatori: Primăria municipiului Sighetu Marmației, Asociația Artiștilor Plastici „Alexandru Șainelic” Maramureș, Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” și Rotary Club Sighet.

O scurtă înregistrare VIDEO de la eveniment puteți urmări în continuare:

Expoziția va fi deschisă până la finalul lunii august 2026.

Foto & Video: dr. Sorin Markus

În zilele de 1 și 2 august 2026, Parcul Central din Sighetu Marmației devine locul în care tradiția este… revelația weekend-ului. Târgul Meșteșugarilor aduce în inima orașului obiecte autentice lucrate manual, demonstrații ale meșteșugurilor tradiționale, produse locale și o atmosferă care confirmă frumusețea patrimoniului maramureșean.

Participă meșteri populari talentați care oferă sighetenilor și turiștilor creații din lemn, ceramică, textile și alte obiecte inspirate din tradițiile Maramureșului, identificabile cu locurile de proveniență.

Vor fi două zile pline de culoare, autenticitate și bucuria întâlnirii cu valorile care definesc această zonă. Un weekend „altfel” într-o atmosferă de sărbătoare, Târgul Meșteșugarilor vă așteaptă cu „porțile” deschise!

Opriți-vă în Parcul Central din Sighetu Marmației, pe 1 și 2 august 2026!

Salut, Sighet!

Sâmbătă, 1 august 2026, Sighetu Marmației va deveni locul unde tradițiile se întâlnesc în pași de dans, cântec și bucurie!

Centrul Cultural Sighetu Marmației vă invită cu drag la Festivalul Internațional de Folclor „MARA” – Ediția a III-a, o sărbătoare a prieteniei, a costumelor populare și a valorilor care ne unesc.

Sunteți invitați în Parcul Central din Sighetu Marmației să urmăriți un program interesant susținut de ansambluri artistice, grupuri folclorice și bine-cunoscuți soliști:
ora 17:00 – Parada ansamblurilor participante,
ora 18:00 – Spectacol folcloric.

Vă așteptăm să trăim împreună frumusețea tradițiilor și emoția unui spectacol de neuitat!

Centrul Cultural Sighetu Marmației

Clubul Sportiv Școlar Sighetu Marmației are deosebita bucurie de a anunța convocarea a doi dintre antrenorii săi la loturile naționale de baschet ale României.

Boca Vasile a fost convocat în calitate de antrenor al Naționalei României U15 Masculin, alături de care se află în pregătire: 27 iulie – 7 august 2026 – Sighetu Marmației și 7 – 19 august 2026 – Oradea.

Kosztelnik Emil a fost convocat în calitate de antrenor al Naționalei României U14 Masculin, participând la Stagiu de pregătire la Arad
în perioada 4 – 12 august 2026 și Turneul Internațional Slovenia Ball, Slovenia în perioada 12 – 18 august 2026.

Le transmitem mult succes în această misiune și suntem mândri că profesionalismul și dedicarea lor contribuie la dezvoltarea baschetului românesc și la pregătirea viitoarelor generații de sportivi.

Felicitări și mult succes! 

Clubul Sportiv Școlar Sighetu Marmației

28 iulie 2026, Sighetu Marmației, sediul BioLogic Learning.
O întâlnire dedicată Zilei Mondiale a Conservării Naturii (World Nature Conservation Day) – totodată ziua Béres József Iosif (28 iulie 1933 – 24 octombrie 2023) biolog, întemeietorul și șeful secției de Științele Naturii din Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației.

Un mic grup de 7 persoane din domeniul universitar/ academic, muzeal, turistic/ administrativ, societate civilă/ ONG etc am avut o discuție interesantă despre conservarea naturii în Maramureș, informația științifică pe care protecția se bazează – dacă o are la dispoziție, modalități de colectare a datelor din teren, discrepanța dintre existența/ vizibilitatea datelor despre specii pe inaturalist în România (mai vag) și Ucraina (mai OK), problematica proiectelor de biodiversitate cu aspectele lor birocratice aflate în conflict cu programarea adecvată a activităților din teren, credibilitatea datelor din variate contracte șamd. Am povestit despre cerambicide/ croitori din Maramureș – am privit pe ecran mare 4K și diagonala de 2,5 m fotografii cu o parte dintre speciile recent observate; am discutat despre orhidee, munți, educație ecologică, fotografiere macro și foto stacking, implicarea tinerilor în mișcarea de mediu șamd.

Ne-am amintit de viața biologului Béres József Iosif, apropierea lui de oamenii din teren, de la pădurari la pescari și vânători, datele sau exemplarele pe care le obținea de la braconieri, echilibristica cu autoritățile comuniste și organele milițienești/ politice în acele vremuri dubioase ale trecutului, susținerea politică pe care o avea, cariera lui în Muzeul Maramureșean și invidiile personale din partea unor colegi, onestitatea cu care el aborda cunoașterea viului, modul în care își recunoștea greșelile inevitabile pe vremea când determinarea speciilor se baza pe desene din volume faunistice de Brehm; experiența naturalistică timpurie, de ne-egalat, pe care am putut să o avem prin bunăvoința lui; și multe altele despre el. Erau alte vremuri, cu alte constrângeri și posibilități. Am discutat ce putem face noi aici și acum, împreună, și am decis să ne revedem de două ori pe lună, în grup lărgit.

Cei interesați de informații suplimentare ne pot contacta la [email protected].

Text & forto: Dr. Peter Lengyel

Pentru noi, cei din Sighet, podul peste Tisa nu a fost niciodată doar un pod. Nu a fost doar locul prin care treci din România în Ucraina și atât. Podul acesta a fost mereu mai mult de atât. A fost o legătură între oameni, între locuri, între vremuri. A fost un drum spre „dincolo”, dar și un drum care, într-un fel, a făcut parte din viața noastră de zi cu zi.

Sighetu Marmației este un oraș de graniță și, poate tocmai de aceea, oamenii de aici au simțit mereu altfel ideea de hotar. Pentru cine privește lucrurile de departe, granița este doar o linie pe hartă. Pentru oamenii care trăiesc aici, granița a fost întotdeauna ceva mai mult: apropiere și despărțire, teamă și curiozitate, nevoie și obișnuință. Iar podul peste Tisa a fost, de-a lungul timpului, una dintre cele mai importante legături ale Sighetului cu lumea de peste râu.

Podul vechi care lega Sighetul de zona de peste Tisa a fost distrus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar ani la rând această legătură a fost întreruptă. Pentru un oraș de graniță, asta nu a însemnat doar pierderea unui drum, ci și ruperea unei legături firești a locului. Mai târziu, podul a fost refăcut, iar punctul de trecere Sighetu Marmației – Solotvino a redevenit funcțional în anii 2000, fiind redeschis oficial în 2007 (date istorice: Wikipedia – Sighetu Marmației; articole despre redeschiderea podului Sighet–Solotvino).

Poate că, la prima vedere, toate acestea par doar niște date istorice. Dar, în realitate, povestea podului spune mult mai mult despre viața acestui oraș. Pentru că un pod nu înseamnă doar beton și metal. Un pod înseamnă legătură. Înseamnă posibilitatea de a merge spre celălalt mal, spre celălalt om, spre o altă lume care, de fapt, nu este chiar atât de străină.

Astăzi, podul peste Tisa are și o altă importanță, una foarte concretă, foarte legată de viața de zi cu zi. Pentru mulți oameni din Sighet și din împrejurimi, el a devenit și o legătură economică. Sunt mulți cei care trec în Ucraina ca să facă cumpărături, pentru că unele produse se găsesc acolo la prețuri mai mici decât în România. Nu este vorba despre un moft și nici despre o curiozitate de moment. Este, pur și simplu, felul în care oamenii încearcă să se descurce într-o perioadă în care viața este tot mai scumpă, iar banii se câștigă tot mai greu.

Prețurile au crescut peste tot, iar oamenii caută soluții acolo unde le găsesc. Unii compară ofertele din magazine, alții renunță la anumite lucruri, iar alții trec podul spre Ucraina pentru a cumpăra mai ieftin ceea ce au nevoie pentru casă. Asta spune foarte multe despre vremurile pe care le trăim. Spune că viața nu e ușoară și că fiecare încearcă, cu demnitate, să facă tot ce poate pentru a-și ține familia pe linia de plutire.

Și poate tocmai aici podul peste Tisa capătă o semnificație nouă. Nu mai este doar un simbol al trecutului sau o amintire a unei legături istorice. Este și un sprijin practic pentru prezent. Este drumul pe care mulți îl fac nu din plăcere, ci din nevoie. Nu pentru că vor să „plece undeva”, ci pentru că vor să economisească, să cumpere mai bine, să se descurce mai ușor.

În același timp, podul acesta rămâne și un loc încărcat de memorie. Pentru că Tisa nu este doar un râu care separă două țări. Pentru noi, ea a fost mereu și un martor tăcut al istoriei. A văzut război, schimbări de regim, granițe închise, poduri distruse și apoi reconstruite. A văzut oameni plecând și oameni întorcându-se. A văzut vremuri grele și vremuri mai bune. Iar podul peste Tisa a rămas, într-un fel, imaginea acestei istorii care nu a ocolit niciodată Sighetul.

În ultimii ani s-a vorbit și despre construirea noului pod peste Tisa, în zona Teplița, care să lege Sighetu Marmației de Biserica Albă din Ucraina, un proiect important pentru traficul transfrontalier și pentru dezvoltarea economică a zonei (surse: Consiliul Județean Maramureș, presa locală și națională din 2026). Dacă acest proiect se va finaliza așa cum a fost gândit, va însemna un nou pas pentru această zonă, un nou drum deschis spre colaborare și spre dezvoltare.

Dar, dincolo de proiecte și de planuri, podul peste Tisa rămâne pentru Sighet ceva foarte simplu și foarte profund în același timp: o dovadă că viața merge înainte, chiar și atunci când istoria a rupt lucruri, chiar și atunci când vremurile au fost grele. Rămâne o legătură între trecut și prezent. Între ceea ce a fost și ceea ce este. Între un oraș care a trăit mereu la graniță și oamenii care au învățat să se adapteze, să reziste și să meargă mai departe.

Poate că asta este, de fapt, adevărata poveste a podului peste Tisa. Nu doar că unește două maluri, ci că spune ceva despre oamenii locului. Despre puterea lor de a se adapta. Despre felul în care au învățat să transforme o graniță într-o legătură. Despre cum un pod poate fi, în același timp, și memorie, și nevoie, și speranță.

Pentru unii, este doar un punct de frontieră. Pentru Sighet, este mult mai mult. Este o parte din povestea orașului. Este locul unde trecutul și prezentul se întâlnesc în fiecare zi, fără să facă zgomot. Iar oamenii care îl trec, cu sacoșe în mână, cu griji, cu planuri și cu speranța că vor reuși să mai economisească ceva pentru casă, duc mai departe nu doar cumpărături, ci și o istorie a locului. O istorie care nu se află doar în cărți, ci și în viața simplă a oamenilor care au învățat să meargă înainte, de pe un mal pe altul, cu speranță.

Adriana Csurka

Foto: I. Mariș