Peste tot în lume, statele, provinciile istorice, departamentele/ județele, fără să mai vorbim despre localități, au o zi anume a lor. Bunăoară, în România găsim, printre altele, Ziua Olteniei (celebrând intrarea în București a revoluționarului Tudor Vladimirescu, în 1821), a Bucovinei (semnificând unirea din 1918 a provinciei istorice cu România), a Banatului (momentul ieșirii de sub dominația turcească și alipirea la Imperiul Habsburgic, în 1718), a Dobrogei (încorporarea Dobrogei de Nord în Regatul României, în 1878), dar și ziua județului Timiș (instaurarea administrației românești, petrecută în anul 1919), toate declarate ca atare de către Parlament (respectiv de către Consiliul Județean, în ultimul caz).

Știind ce însemnătate are Maramureșul pentru istoria țării noastre, acesta merită și ar trebui să aibă o zi de sărbătoare numai a sa. Care să fie, însă, data acesteia?

Poate cea legată de momentul 13 august 1391? În acea zi, în urma solicitării voievozilor maramureșeni Balc și Drag, mănăstirea Peri a fost ridicată la rangul de stavropighie de către Patriarhul Constantinopolului, starețul acesteia, exarh patriarhal, primind dreptul de jurisdicție bisericească asupra Maramureșului, Sălajului, Beregului, Ugocei, Ardudului, Ciceului, Ungurașului și Almașului, adică asupra unei mari părți din nord-vestul Transilvaniei, deci aici avem un moment de însemnătate maximă nu numai pentru întregul Maramureș, ci pentru istoria bisericească românească în ansamblul său.

Plus că, acea zi este urmată de o altă dată istorică, 14 august 1703, când renumitul haiduc Pintea Viteazu, „unul din cei  mai importanţi români ai secolului al XVII-lea”, a fost împușcat mortal în timpul asediului Băii Mari.
Iar după 14 urmează 15 august, adică hramul renumitelor mănăstiri maramureșene Moisei și Rohia…

O altă dată demnă de luat în calcul ar fi 9 aprilie 1945, atunci când s-a petrecut revenirea Maramureșului sub administrație românească, după ce, aflată sub cizmele Armatei Roșii și condusă de către aventurierul secesionist Ivan Odoviciuc, provincia (este vorba doar despre Maramureșul „istoric”, granița fiind stabilită pe linia Gutinului) s-a „unit”, pe 28 ianuarie, cu Ucraina Subcarpatică și prin aceasta cu U.R.S.S., într-o falsă și scandaloasă adunare populară!

Apoi, pe 5 martie, mii de maramureșeni în frunte cu primarul Borșei, Gavrilă Mihali-Ștrifundă, au organizat un marș de protest spre Sighet, ceea ce a împins guvernul Groza să decidă revenirea la situația anterioară, decizie nepusă însă în practică (!), până când, pe 9 aprilie, sinistrul lider comunist Vasile Luca nu a rezolvat, personal, grava problemă.

Din întreaga epocă recentă, acel moment a fost cel mai periculos dintre toate, atunci când ne referim la apartenența teritorială a Maramureșului, depășind poate chiar și tristul moment din 1920, când străvechea Țară a fost sfâșiată în două, pierzând două treimi din teritoriu în favoarea Cehoslovaciei…

Și ziua de 4 septembrie 1717, când a avut loc, la Borșa,extraordinara înfrângere a ultimilor invadatori tătari, ar putea fi reținută. Atunci, 2000 de maramureşeni (borşeni, moiseeni, săteni de pe Iza şi haiduci, conduși cu toții de către Popa Lupu Șandru), au prăvălit peste dușmani bolovani mari și copaci tăiați din vreme, în Strâmtura capcană de pe Vișeuț, de sub Prislop, atacându-i apoi cu puștile, arcurile, lăncile și săbiile, ucigând 6000 de tătari, alţi 2000 de invadatori fiind surprinşi de o alunecare de teren, puțini reușind să fugă peste munte, la urmăfiind eliberați și cei 12000 de robi creștini…

Sigur, lista este deschisă, multe alte momente istorice putând fi luate în calcul.
Probabil ar trebui organizată o dezbatere publică, în urma căreia să fie aleasă o dată reprezentativă, plină de rezonanță și care să poată fi celebrată cu tot fastul meritat, ziua Maramureșului nostru drag.

Teofil Ivanciuc

XXXIV

Ziua în care m-am născut nu mai există, doar o femeie în a cărei trup s-au trasat granițe
din vara lui ‘89 până astăzi.

La început am văzut lumea în poze alb negru apoi Dumnezeu a atins-o și culorile au început să lăcrimeze. Chiar eu am fost trecutul unei lacrimi, cu o mamă tânără și frumusețe neînvinsă. Când venea  vremea, căutam ticăitul cu inimi și curând toate pădurile se întunecau ca o suflare în lumânări. De atunci am crescut mai mult în inima mea, prin locuri ascunse, cărând cărți într-o pungă de rafie kilometri întregi

la mulți ani palmelor tăiate
la mulți ani fericire născută-n dureri
rochiile mele cresc mai repede decât pot visa
la urmă viața cărților

și gândul că fiecare picătură de sânge ascunde o poveste.

***

Malurile nevăzute ale Izei 

ca un refugiu pe timp de furtună, viu de la Dumnezeu până astăzi

s-au copt toate pâinile mai puțin una căci degetele îngerilor au străpuns-o și din ea a ieșit ceva frumos, nepământesc

o existență plată cu nori imaginari izbucnesc ca niște cai sălbatici topiți în soare
tot așa dragostea mea este un vis care topește
totdeauna vinerea frântă
când dragostea intră în mine cu teamă absolută pentru înălțimi
și o inimă tare ce plutește în afara femeii

sub fiecare cer se naște o graniță
ea se aseamănă cu un fel de izvor stropit în culoarea sângelui
și văi ascunse dedesubturilor pământului

toate florile se nasc să moară iar din moartea lor se naște ceva și mai bun
ce nu poate fi rostit

cineva își sărbătorește ziua de naștere,
sufletul urcă ca o rochie topită pe piele

tot mai sus ca o corabie ce îngenunchează către toate trupurile cu păsări.

***

Quiet souls

Momentul în care simți o parte din univers vărsându-și o parte din stele iar eu îți pândesc
marginile sufletului cu o foarfecă imaginară, incapabilă să taie din tine

și plouă și-n inimile noastre
ca într-un miez viu fără cărări

pe unde a trecut dragostea s-a născut un cireș sălbatic fără de trup
ca într-o rotație completă,  desăvârșită a pământului

în cosmos nu plouă, dar șansele de viață trec ca un vârf de cuțit în carnea singurătății

azi suntem vii
doar sufletele noastre incomplete visează că se iubesc
că fac dragoste și apoi mor departe în lume

și visul acesta e cea mai vie formă de viață pe care o cunosc căci spală întunericul din el însuși,
ca o scară ce descinde-n abis ca într-un loc magic

Dumnezeu face decor pentru stele precum inima mea se face nesfârșită când dorm
(iar tu ești tot ce pot închipui mai ascuns, în toate gândurile ce se nasc să respingă orice fisură
în care se poate strecura moarte).

Antonia Luiza Dubovici

Nota redacției: Azi, 24 iulie, este Ziua Poetei Antonia Luiza Dubovici. De ziua ei ne-a dăruit Poezie iar echipa „Salut, Sighet!” –  deși la mii de kilometri depărtare – este alături de ea urându-i… Fericire și Inspirație, Mulți, Mulți Ani!

Rotary Club Sighet și Comunitatea Evreiască din Sighet vă propun un concert de excepție. Trupa KOMMUNA LUX din Odesa (Ucraina) va fi prezentă la Sighet cu muzică… klezmer, marți, 08 august 2023, la Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice (sala Monica Chifor). Vom reveni cu detalii zilele următoare!

* * * *

„În Odesa, oamenii sunt împreună./ În Odesa toată lumea râde și cântă.” Kommuna Lux validează aceste cuvinte dintr-un cuplet vechi, folosind propriul stil numit „Odessa Gangsta Folk”, care reprezintă muzica klezmer palpitantă și cântece populare „gangsta” din orașul lor natal. Despre odesiți, întotdeauna s-a menționat marea lor toleranță, un stil de viață lejer și un simț al umorului cu totul special. Metropola este renumită în întreaga lume pentru viața sa evreiască semnificativă. Aceste cântece au fost create cu peste 100 de ani în urmă în Odesa și în cursul câtorva decenii, în ciuda multor interdicții, această muzică îndrăgită a ajuns și-n ultimul colț al fostei Uniuni Sovietice.

Temperamentul boem și nostalgic de pe coasta ucraineană a Mării Negre este acum adus la un nivel atemporal de spectacolele vibrante ale minunatului cântăreț Bagrat Tsurkan și ale muzicienilor săi fermecați, care interpretează aceste cântece și melodii vesele din Odesa și din toată Europa de Est în aranjamente „condimentate”.

Cu ani în urmă, „gangsterii” care făceau muzică făceau flash mob-uri zgomotoase în celebra piață de pește din oraș numită Privoz, pe vechea linie de tramvai din lemn numărul 5, pe Bulevardul de promenadă Primorsky și pe bărcile ruginite plutitoarede pe populara plajă Lustdorf, provocând perplexitatea odesiților.

Pe lângă prezența trupei la cele mai mari festivaluri din Ucraina precum Koktebel Jazz Festival, Kyiv Klezmer Fest, Atlas Weekend sau Woodstock Ukraine, trupa a primit aplauze încurajatoare din partea publicului la nivel global la Festivalul Internațional Klezmer Fürth, Festivalul de Vară al Culturilor din Stuttgart sau transVOCALE din Frankfurt/Oder, precum și la Master Theatre din New York sau la Rodeo Club din Haifa. Un alt triumf a venit în 2018: trupa a câștigat „Eisernen Eversteiner”, singurul premiu din Germania pentru muzică folk europeană, care este acordat anual la festivalul Folkherbst din orașul Plauen.

Atmosfera de la concertele Kommuna Lux este absolut unică – există o aură „maritimă” în aer, precum se simte și umorul tipic atemporal al coastei ucrainene a Mării Negre. Proverbul evreiesc „Există întotdeauna un pește viu“ în maniera Odesa caracterizează spectacolul revitalizant al trupei, care este cu siguranță plin de ritmuri tremurătoare, „anarhie” revigorantă și… multă poftă de viață!

Tomato Production

International Music Agency (Germania)

Pictorul Florin Olari vă invită la vernisajul expoziţiei de artă contemporană „Prospecțiuni în sfera cunoașterii” pe 28 iulie 2023, ora 16:00, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmaţiei. Evenimentul este completat cu un recital de muzică clasică susţinut de artişti ai Companiei Opera Vox. Invitaţi speciali la vernisaj: Pr. Prof. Dr. Ioan Bizău – Colecționar și critic de artă şi Dr. Ioan Vrășmaș – Manager Opera Vox. Expoziţia rămâne deschisă până pe 10 august 2023 şi intrarea este liberă.

Florin Olari este unul dintre cei mai cunoscuți pictori de biserici din Transilvania, însă pictura sa de șevalet iese la fel de puternic în evidență, prin imersiunea în universul Creației și al Cunoașterii, care devin astfel aspecte compacte ale viziunii sale estetice.

Artistul descoperă esențe prin compoziții somptuoase, care extrag principii din arta iconografică orientată către veșnicie și le pliază peste metaforele suprarealiste ale experiențelor senzoriale, într-un melanj ce pare contradictoriu, dar care se aliniază perfect pe pânză, prin intermediul culorilor pure și viguroase, a formelor elevate și a eliberării tiparului ideal al matricei primordiale.

Funcția cognitivă a acestei arte are uimitorul dar de a desprinde din amalgamul Genezei celula fagurelui care simbolizează structura de bază pe care s-a construit universul. Elementele morfofiziologice hexagonale, grupate în cea mai eficientă formă de întrepătrundere sunt o arhitectură a venerației și revelației, în care subtilitatea și perspicacitatea, exultând în cele mai înalte forme ale cunoașterii, evidențiază fagurele ca pe corpul spiritual prin excelență, în care mierea este energia sacră care-l umple și-l desăvârșește.

Prospecțiunea în sfera epistemologică pe care arta lui Florin Olari o generează, se leagă de cunoașterea abstractă, de introspecție, de interpretarea emoțiilor și de regăsirea spirituală, căci el pictează în tușe limpide, robuste și intense, orizonturi dominatoare din care răzbat forța și măreția Creației prin care se diseminează energii vindecătoare.

Modelul creativ a lui Florin Olari îl poziționează în categoria contemplativilor, a ființelor tainice și misterioase care au abilitatea de a stiliza și concentra geometria sacră, modelată în forme moderne, aspiraționale, în care privitorul descoperă profunzimi abisale care îl (re)întorc la sine, pentru a-l orienta și apropia apoi spre metamorfoze demiurgice.

Evenimentul este completat cu un recital de muzică clasică în interpretarea artiștilor Companiei Opera Vox
Coord. proiect: prof. Andeea Biro – Președinte Asociația Cultura Gratia Urbis
Curator expoziție: Ancuța-Lăcrimioara Chiș – Manager cultural
Invitați speciali: Pr. Prof. Dr. Ioan Bizău – Colecționar și critic de artă, Dr. Ioan Vrășmaș – Managerul Companiei Opera Vox.

Comunicat de presă

Joi, 20 iulie 2023, la București a avut loc festivitatea de premiere la o competiție care a debutat în acest an: Campionatul Național Școlar de Șah (desfășurat sub egida Ministerului Educației și a Federației Române de Șah). În urmă cu doar câteva zile, însoțiți de părinți conștiincioși, cinci copii au plecat din Sighet spre Capitală pentru a se „bate” pe… tabla de șah. N-a fost simplu să lupte într-o atmosferă fierbinte – la propriu – dar niciun copil n-a cedat… diplomele, medaliile, cupele și mai ales… părinții vigilenți i-au determinat să persevereze rundă după rundă. Și chiar n-au fost puține: 9 runde a „bifat” fiecare șahist.

Au câștigat, au remizat, au mai și pierdut dar, per ansamblu, s-au prezentat foarte bine. Fără a diminua meritele școlii SIG-MAR (toți copiii sunt legitimați la această „pepinieră” sigheteană), trebuie să precizăm că elevii au reprezentat și diverse școli bine cotate din frumoasa Depresiune a Maramureșului.

Dar, pentru a mă încadra în timpul „mutării” mele vă voi dezvălui premiile bravilor nostri elevi – șahiști.

La clasa întâi, Codrea Tudor Ioan (elev la Școala Gimnazială „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa” din Sighet) s-a clasat pe locul II.

La clasa a doua, Lenghel Sonia – Mara (Școala Gimnazială „George Coșbuc” Sighet) s-a clasat pe locul II, iar Muntean Andreea (Școala Gimnazială Botiza) a obținut locul III. O altă elevă de la Școala Gimnazială din Botiza, Rus Maria, a ocupat un onorabil loc V.

Să ne bucurăm de performanțele copiilor, să-i felicităm cu drag și mândrie și mai ales să observăm că vacanța de vară este pentru ei o ocazie pentru a-și antrena inteligența.

Și pentru că Șahul nu are vacanță, la Sighet se fac pregătirile pentru Cupa „Maramureșul Voievodal”, ediția a II – a, concurs omologat de Federația Română de Șah și FIDE care se va desfășura în perioada 04 – 06 august 2023.

Ion Mariș

Festivalul ETERNUL MARAMUREȘ, ediția a XII – a
29-30 iulie 2023 – Sighetu Marmației, Parcul Central

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

SÂMBĂTA, 29 iulie 2023

Ora 10:00, Parcul Central: instalarea satului medieval şi a Expoziţiei „Medievalum”.
Expoziția „Medievalum”: arme de foc, tunuri, archebuze, arme cavalerești, halebarde, topoare, sulițe, arcuri, săgeți, buzdugane, bice de luptă, dispozitive de tortură, dispozitive de protecție cavalerească, platoșe, coifuri, camăși și glugi/cagule din zale, instrumente muzicale. Expoziția cuprinde obiecte originale din filmele: „Mihai Viteazul”, „Dacii și romanii” și „Nemuritorii”.
Prezentarea armelor, a costumaţiilor şi a satului medieval. Explicaţii şi poveşti despre exponatele „Medievalum”.

Ora 12:00 – PIETONALA –  PARADA  FESTIVALULUI
Ora  12:30  – Deschiderea oficiala la scenă: parada costumelor medievale; prezentarea costumelor și a personajelor istorice
Ora 13:00 – 14:00 – Atelier de muzică medievală – Lupus Dacus – o călătorie muzicală prin  Evul Mediu european;
Ora 14:00 – 15:00 –  MARAMORUS BARBARORUM
– Scenariu istoric
– Cântece medievale
– Demonstrații cu lupte

Ora 15:00 -18:00  – ANIMAȚIE CU CAVALERI

– CNEJII DE MARAMUREȘ
– Atelier de tir cu arcul tradiţional (longbow şi dacic) pentru copii şi adulţi;
– atelier de confecţionat zale;
– prezentare de echipament militar;
– jonglerii cu poiurile;
– şcoală şi antrenament cu publicul de mânuirea spadei;
– concursuri interactive şi amuzante,
– demonstraţii de lupte cavalereşti cu diferite arme ale Evului Mediu;
– şcoala de dansuri medievale pentru toate domnişoarele şi doamnele;

Ora 18:00 – 19:00  – Dansuri medievale – școala de dansuri medievale pentru toate doamnele si domnișoarele

Concerte:

Ora  19:00 -ANGER CONTROL
Ora  20:00 – LUPUS DACUS
Ora 21:00  – SPIKE
Ora  22:00 – IRIS

DUMINICA, 30 iulie 2023, Parcul  Central 

Ora 10:00 – trezirea la viaţă a satului medieval;
Ora 13:00 – şcoala micilor cavaleri: primele lecţii de mânuire a diferitelor arme de Ev Mediu;
Ora 14:00 – şcoala de dansuri medievale: primele lecţii de dansuri de la curţile domneşti;
– şcoala micilor arcaşi: primele lecţii de tir cu arcul tradiţional;
– Workshop de muzică medievală: “Cum să cunoaştem mai bine muzica medievală”,

Ora 15:00 –  16:00 – Expoziție Medievală la Muzeul  Maramureșan;
Ora 16:00 – concurs de tir cu arcul tradiţional pentru cei iniţiaţi (de la 10 m, 15 m, 20 m);
Ora 17:00 –lupte cavalereşti cu spada (de o mână, de o mână şi jumătate, de două mâini), bici de luptă, buzdugan şi topor;
Ora 18:00 –poveşti despre muzica medievală şi instrumentele muzicale din Evul Mediu;
Ora 18:30 –poveşti despre armele medievale, mânuirea lor şi costumul de luptă al unui cavaler;

Concerte:

Ora 19:00  – MPYER
Ora  20:00 – GAVRILA DUNCA
Ora  21:00 – LUPUS DACUS
Ora  22:00 – COMPACT

În luna mai am fost în Spania, am vizitat Barcelona și printre alte multe obiective frumoase ne-am recules și în fața maiestuosului și impresionantului monument situat pe colina Montjuic, ridicat în cinstea sutelor de victime din oraș masacrate în 1936 de către autoritățile Frontului Popular (comuniști, socialiști, anarhiști, separatiști catalani). Victimele sunt preoți și călugărițe (unii deja canonizați de Biserica Catolică), intelectuali, militanți politici de dreapta, militari de carieră indezirabili, dar și persoane aflate doar la locul nepotrivit și arestate la grămadă… Monumentul este opera arhitecților catalani Manuel Baldrich, Joaquim de Ros i de Ramis, Josep Soteras și Manuel de Sola Morales, în colaborare cu scuptorii Miquel și Llucia Osle, de asemenea catalani (a se observa că nu toți catalanii sunt separatiști, dimpotrivă, curentul separatist este un derapaj relativ recent care a luat amploare după anul 2000 pe fondul unor mari slăbiciuni a autorităților centrale). După 1940  la acest monument se ținea anual o liturghie solemnă în memoria martirilor, până în 2015 când Primăria a interzis liturghia.

Ei bine, citesc pe internet, că pe 14 iunie, monumentul a fost … demolat !! Administrația Barcelonei (diverse combinații de stânga și extrema stângă) a promis solemn și s-a ținut de cuvânt, elementele sculpturale și arhitectonice au fost descompuse și evacuate, motivând că Legea Memoriei Democratice (opera actualului guvern predominant socialist) permite desființarea oricărui monument construit în timpul regimului generalului Francisco Franco (1939-1975). De altfel administrația locală declara cu mândrie că în cei 8 ani de guvernare a desființat 2000 (două mii !) de monumente, plăci memoriale, inscripții care aminteau de trecutul franquist (chiar dacă în unele cazuri persoanele sau evenimentele au fost anterioare regimului respectiv). Lucruri similare s-au întâmplat și se întâmplă în toată Spania, inclusiv morți deshumați și mutați pe motiv că sunt `prea onorați” în locul în care au fost înmormântați și că legea nu ar permite omagierea lor.

Nu vreau să intru aici în detaliile politicii interne din Spania, mai ales că duminică sunt alegeri parlamentare și în cazul probabil a unei înfrângeri a actualului guvern Sanchez (coaliție de socialiști, comuniști și separatiști) unele lucruri s-ar putea schimba, candidatul opoziției de centru-dreapta, Alberto Nunez Feijoo, declarând că va abroga mai multe legi introduse de socialiști inclusiv această Lege a Memoriei Democratice (chiar și denumirea sună ușor a Orwell).

Dar fenomene asemănătoare sunt în multe țări occidentale, așa-numita cancel-culture, inclusiv în țări cu tradiții democratice constante cărora nu li se poate reproșa un „trecut fascist” (real sau asimilat forțat de ideologii de stânga), cum ar fi chiar S.U.A. Întrebarea este simplă: demolăm trecutul cu orice preț ? Fiecare regim trebuie să distrugă simbolurile și realizările celui precedent, mergând pe ideea că orice operă de artă, orice monument sau document public, orice operă literară  și orice informație cu caracter memorial sunt automat contaminate, compromise prin culoarea politică a regimului în timpul căruia au fost construite? Iar morții uciși de strămoșii politici ai celor aflați acum la putere nu mai au dreptul la pomenire ci doar la uitare (dacă nu la demonizare directă, de obicei prin minciună sau brutale scoateri din context). Deci în concluzie, fiecare regim trebuie să facă tabula rasa din cel precedent? Ne vom bate la infinit amplasând și demontând plăci memoriale (noi sighetenii știm despre ce vorbim…), desființând monumente, retrăgând nume de străzi, blamând constant oameni de cultură pe criterii exclusiv ideologice… până unde poate merge această isterie?

Comuniștii din România au avut un mare specialist la acest capitol, sinistrul Roller, care poate să dea lecții pe plan mondial cum se poate falsifica orice în istoria unui popor (inclusiv că nu am fi popor latin ci slav, eliberat de „frații” sovietici…). Un manual de literatura română pentru liceu din anii ’50 afirma categoric: „Rebreanu și Goga au fost fasciști, Eminescu reacționar…”, am citit cu ochii mei și am rămas blocat, probabil dacă întorceam pagina găseam ceva usturător și despre Arghezi și Blaga care erau eliminați din manual fiind prea „mistici” pentru gustul proletcultist (deși nu au făcut politică înainte), iar marile valori culturale din generația mai tânără erau în pușcării (Radu Gyr, Noica, Vulcănescu, V. Voiculescu, Doinaș, Steinhardt…) sau în exil (Eliade, Cioran, Ionesco, Aron Cotruș… ). În fine, se pare că Occidentul a ajuns în perioada proletcultistă, iar noi ne întoarcem la ea (legea 217 /2015 e un pas consistent în această direcție) după ce am respirat un pic de libertate după ’90…

Sau poate trebuie să ne obișnuim cu gândul că doar stânga (rareori moderată) are dreptul la memorie, doar stânga are monopolul suferinței, doar stânga are dreptul să dea lecții de moralitate? Și în ciuda celor 100 de milioane de victime ale comunismului, doctrina de stânga rămâne pe veci nobilă și imaculată? Cred că cititorul înțelege că prin prin „stânga” nu ne referim aici la mărirea salariilor și a pensiilor, la protecția socială pentru a echilibra inegalitățile economice (lucru de multe ori pe deplin justificat) ci  la marea operă de spălare a creierului omenirii (și în primul rând al popoarelor creștine) inițiate de marxism și continuate azi cu mare succes de urmașii ideologici…

A propos, la Barcelona va fi desființată în curând și o statuie a lui Cristofor Columb! Hmmm… săracul de el, o fi făcut politică pe timpul lui Franco…?

Preot prof. Marius Vișovan   

Joi, 20 iulie 2023, Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară vă învită la vernisajul expoziției Ethno Anniversarium 45. 

Evenimentul va avea loc cu începere de la ora 17:00 și va marca aniversarea a 45 de ani de la inaugurarea primei expoziții  a Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară în Clădirea Pavilionară, pe vremea aceea Secție de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Maramureș.

Expoziția va prezenta o parte din patrimoniul muzeului, ceramică, lemn, textile, obiecte de cult, patrimoniul internațional și va evidenția secvențe din activitățile derulate între anii 1978-2023. Activități de cercetare și îmbogățire a patrimoniului muzeal, expoziții naționale și internaționale, simpozioane, publicații, proiecte culturale și educaționale, colaborări și multe alte manifestări variate derulate în acest interval se vor afla de joi în „lumina reflectoarelor”.

Alături de oficialități, personalități, oameni ai muzeului de ieri și de astăzi, colaboratori și parteneri, invitați la eveniment sunt membrii Coralei Armonia din Baia Mare, care vor susține un mini-recital.

La ceas aniversar, derulăm cu nostalgie, dar și cu bucurie, file din istoria muzeului și dorim să împărtășim cu dumneavoastră profunda noastră reverență față de cei care și-au adus aportul la crearea, păstrarea și valorificarea unui inestimabil patrimoniu cultural.

Vă așteptăm cu drag joi, 20 iulie 2023, ora 17:00 la evenimentul Ethno Anniversarium, la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, Clădirea Pavilionară pentru a celebra împreună 45 de ani de la inaugurarea primei expoziții!

Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș

Negrești-Oaș va găzdui primul congres regional al Martorilor lui Iehova ținut după pandemie în județele Maramureș și Satu Mare la  Sala de Congrese a Martorilor lui Iehova, Negrești-Oaș (opt sfârșituri de săptămână din perioada 23 iunie – 3 septembrie 2023).

După o pauză de trei ani cauzată de pandemie, unul dintre cei mai mari organizatori de congrese din lume a ales din nou orașul Negrești-Oaș pentru a găzdui evenimentul său global de trei zile, respectiv congresul regional din 2023, intitulat „Fiți răbdători!”.

Înainte de 2019, în timpul verilor, locuitorii din Negrești-Oaș erau obișnuiți să îi vadă aproape în fiecare sfârșit de săptămână pe congresiștii Martori ai lui Iehova care traversau orașul în zilele de vineri, sâmbătă și duminică pentru a participa la congresele anuale. În 2020, pandemia a întrerupt acest obicei, întrucât Martorii lui Iehova și-au anulat la nivel global evenimentele ținute cu prezență fizică. Atât întrunirile săptămânale, cât și congresele au fost organizate online, în peste 500 de limbi. Dar, cu începere din 23 iunie 2023, Martorii se întrunesc din nou la Sala de Congrese din Negrești-Oaș.

„Oricât de mult ne-au plăcut comoditatea și calitatea congreselor noastre virtuale, nimic nu poate înlocui faptul de a fi împreună în grupuri mari”, a spus Domnul Ionuț Moraru, purtător de cuvânt al Martorilor lui Iehova. „Deși congresele regionale ținute online au ajuns la milioane de oameni de pe tot globul și ne-au păstrat comunitățile în siguranță, dorim foarte mult să ne bucurăm din nou de compania prietenilor noștri cu ocazia acestor evenimente mari.”

În cadrul seriei de congrese din 2023 cu tema „Fiți răbdători!” vor fi organizate la nivel global în jur de 6 000 de congrese. Doar în România, vor fi ținute 36 de congrese, în 15 localități. De vineri până duminică, cele șase sesiuni ale congresului vor analiza „Răbdarea” și vor scoate în evidență valoarea acestei calități în zilele noastre, prin intermediul unor exemple biblice. La finalul sesiunii de sâmbătă dimineață va avea loc un botez în direct, iar în cadrul sesiunilor de după-amiază din zilele de sâmbătă și duminică va fi prezentată o producție video specială, în două părți.

„Răbdarea este o calitate frumoasă, pe care toți creștinii doresc să o arate în viața lor de zi cu zi”, a spus domnul Ionuț Moraru. „Totuși, în pofida bunelor noastre intenții, păstrarea răbdării în fața numeroaselor provocări ale vieții poate fi o luptă zilnică. Faptul de a analiza timp de trei zile diverse aspecte ale răbdării va fi un lucru foarte oportun pentru fiecare dintre noi.”

De mai bine de 100 de ani, Martorii lui Iehova țin congrese publice pe stadioane sau arene, în centre de congrese și teatre din întreaga lume. După ce în 2022 și-au reluat întrunirile în persoană ținute în număr mic, precum și serviciul public, vara lui 2023 marchează prima ocazie de a se întruni în număr mare la congresele regionale ținute pe tot globul de la ridicarea restricțiilor din perioada pandemiei.

Congresul regional este deschis publicului larg, iar cu ocazia acestuia nu se fac colecte. Pentru mai multe informații cu privire la program și la datele și locurile unde vor fi organizate congresele, poate fi accesat site-ul jw.org, pagina „Despre noi”.

Orarul congreselor regionale programate în 2023 la Sala de Congrese din Negrești-Oaș este următorul: 23-25 iunie, 30 iunie – 2 iulie, 14-16 iulie, 21-23 iulie, 28-30 iulie, 4-6 august, 11-13 august, 1-3 septembrie.

La acestea vor asista persoane care locuiesc în multe dintre localitățile județelor Maramureș și Satu Mare, cum ar fi: Baia Mare, Bârsana, Berchezoaia, Bontăieni, Borșa, Cavnic, Ciolt, Dăneștii Chioarului, Mireșu Mare, Ocoliș, Ocna Șugatag, Săcălășeni, Șomcuta Mare, Tăuții Măgherăuș, Târgu Lăpuș sau Carei, Certeze, Negrești-Oaș, Racșa, Satu Mare, Sighetu Marmației, Supuru de Jos, Tășnad, Tur și altele.

Pentru mai multe informații, puteți contacta Reprezentantul de presă local pentru localitatea Sighetu Marmației.

Ioan Tăut (reprezentant de presă local în Sighetu Marmației)
Telefon: (+4) 0748 707 141, e-mail: [email protected]

După ce citesc o carte bună (recunosc, nu am de fiecare dată acest privilegiu…), îmi rămâne o idee, o înșiruire de evenimente, o strofă, poate doar câteva cuvinte de care și prin care îmi reamintesc cu plăcere c-am citit ceva care mi-a plăcut. Ion Petrovai face parte din categoria autorilor la care mă voi întoarce cu drag și interes. În „Glasul timpului” se vede imediat că avem de-a face cu un abil Mânuitor de cuvinte (majuscula nu-i deloc întâmplătoare!).

Câteva impresii despre carte.

Pentru început, ni se arată o dorinţă a poetului, poate o confesiune, sau teamă pentru viitor?
„Şi dor / De cuvinte ce dor; / Vreau bobul/ Spre rodire să crape,/ Să mă întorc întreg/ La-ntâiul zbor.”

Mai departe, versuri din alt registru: „Şerpi verzi – / Încolăcind miresme/ De alb ṣi primăvară.”

Interesantă și neașteptată „încolăcire” ieṣită, poetic, din sfera obișnuitului. O manieră de exprimare care-l definește pe scriitor. În altă poezie am găsit:„Aromele-n desfrâu/ Adapă/ Mânzul de catifea” sau… „Curcubeiele/ Adorm/ În tușa pictorilor”. Sau, absolut  genial: „Ochii/ Lăcrimează lumini”.

La Ion Petrovai, neașteptatul ia forme frumoase, logica ideii nefiind niciodată abandonată. Poetul știe că are limite omenești, dar gânduri infinite. El are „Aripi să zbor,/ Dar,/ Vai, mie!/ Sunt mici,/ Iar eu/ Nu pot mângâia stelele”.

Dacă nu l-am cunoaște pe Ion Petrovai, ar fi suficient să-i citim strofa de mai jos. Ni se dezvăluie, îi înţelegem crezul, dorinţa.

„Din când în când/ Mă așez/ Cu credinţă – / La umbra cuvintelor/ Şi-aștept lumina/ Cu sufletul la gură/ Să vină să le spele/ Că sunt/ Ostenite/ Şi grele.”

Autorul rămâne un optimist, indiferent de „oferta” pe care i-o face viaţa.
„Rămân același parcă/ Efemeră dulceaţă lumească/ Îngropat în nămol/ Precum răchita/ Îngropată să-nfrunzească.”

Un om de litere la ce s-ar putea gândi cel mai mult, dacă nu la… „Cuvântule,/ Miel alb,/ Blândule,/ Nu mă înṣela/ Deghizându-te!”

La Ion Petrovai versurile au înţelesuri mai profunde decât cele care se lasă descoperite la prima lectură. Un exemplu: „Acolo unde marea și râul/ Fură din avuţiile malurilor,/ Din când în când/ Vine/ Luntrea destinului/ Să călătorim departe.”

Pentru Mânuitorul de cuvinte Ion Petrovai, cuvintele sunt cele care „Poartă pe umeri lumini,/ Ridică cetăţi,/ Ce stau de strajă vremii/ Pe drumul dintre cer și pământ”.

Mânuitor de cuvinte, mânuitor de idei: „Cerul își varsă lacrimile/ În fântâni/ Săpate lângă drumuri”.

În altă poezie a aceluiaș Mânuitor de cuvinte, am găsit o strofă absolut superbă: „Când cer apă,/ Puilor/ Li se dau/ Lacrimi de vultur,/ Iar setea de înălţimi/ Devine veṣnică”.

Culorile și aromele sunt în multe poezii din acest volum. Citez câteva: „Lacrimi verzi/ Cad/ În braţele florilor”, sau „Aromele–n desfrâu/ Adapă/ Mânzul de catifea”.

Pentru mine, cea mai frumoasă strofă din volumul de poezii „Glasul timpului” este aceasta: „În seri de sticlă transparentă / Munţii / Urcă pe gardurile orizontului / Şi fură stelelor / Săruturi”.

Aproape c-aș putea să mă răzgândesc, pentru că altă strofă, din altă poezie, ar putea fi cea mai frumoasă: „Despletite de vise/ Fetele se culcau/ În patul lunii/ Mereu plecată de acasă”.

Ion Petrovai are și poezii despre tata, mama, bunici, despre obiectele folosite la treburile casei, despre patrie. Viaţa, care se termină întotdeauna prea repede și tocmai atunci când, în sfârșit, știm ce avem de făcut, lupta permanentă a omului cu ceva ce nu se poate schimba, toate acestea în poezia „Brâncă”:

Tata „A spus fiilor săi:/ „Iubiţii mei,/ Adorm nerăsplătit/ Şi de aceea vă cer vouă/ Ca la rândul vostru/ Să știţi cere urmașilor/ Ce mi s-a cerut și mie/ Învingerea morţii.”

Nu pot să nu-mi pun întrebarea cum poate cineva dintre noi să capete asemenea abilităţi în mânuirea cuvintelor…

Răspunsul ni-l dă tot poetul Ion Petrovai: „Gândurile/ Mângâie lumina”.

…și astfel, i se arată calea!

Horia Picu

Prima ediție a Zilelor Culturii Maghiare din Sighetu Marmaţiei se desfășoară în acest sfârşit de săptămână (14 – 16 iulie 2023), cu intenția de a prezenta comunitatea maghiară din oraşul nostru. Zilele Culturii Maghiare din Sighetu Marmaţiei au ca scop să contribuie la păstrarea şi consolidarea identităţii comunităţii maghiare locale şi din Maramureşul istoric prin programe culturale şi de divertisment.

În program sunt incluse activităţi artizanale, momente susținute de animatori pe picioroange, tir cu arcul, concerte de muzică uşoară pentru tineri dar şi pentru familii, demonstraţii gastronomice, prezentări, invitaţi din diferite domenii. Seria de evenimente a debutat vineri, 14 iulie 2023, cu o expoziţie de fotografii.

Programul acordă o atenţie specială satului Coştiui, cu o prezentare proiectată despre perioada de glorie şi declin a vechilor băi de sare. De asemenea, singura comună cu majoritate maghiară din Maramureş, Câmpulung la Tisa, îşi va prezenta tradiţiile şi specialităţile sale culinare.

Evenimentul se desfăşoară în piaţa centrală a oraşului, cu excepţia proiecţiilor.
Primăria și Consiliul Local Sighet se numără printre partenerii evenimentului.

Salut, Sighet!

Joi, 13 iulie 2023, ora 14:00, la Sala Radio Sighet, la câteva zeci de minute după ce sighetenii au recepționat un „ro-alert” de vijelie și furtună, am participat – fără să fim buntuzuiți de mesajul virtual îngrijorător – la o lansare de carte (Atunci când se buntuzuie Pământul, Editura Valea Verde) „adaptată” problemelor zilelor noastre.
Autoarea, Ileana Pisuc, supra_vegheată de prieteni apropiați, s-a bucurat de ritualul botezului celei de-a patra cărți oferite cititorilor ei.
(A se vedea video-ul de mai jos!)

Foto & Video, dr. Sorin MARKUS

În dulce grai…
* Achiziții… „La câte-mi treabă – apă, corent…-, mai bine arunc laptele pă părău!”
* Maternitate. „Alo! …Laasă! Cât de măreață-i si!… Ce ț’a si de-i ave’ două prințiesă?! …Da, da, îi drept. Da’ și tu…!”

Porecle dintr-un sătuc
„De-a lui Usturoi – umblau ca și cum ar fi avut usturoi în…, noa!, De-a Cârțului – avea o casă care scârțâia toată, Ștefan de sub hat – dormea răsturnat sub hatul de pe mejdă, în pauze, la coasă, să nu-l ploaie, De-a Cocăiesei – o bucătăreasă vestită, făcea tot ce-i din aluat, cocă, De-a Socăciței – bucătăreasă la nunți și înmormântări, De-a Oveșoaiei – o nevastă care-și făcuse casa mai în dâmb, în locul numit „La Ovese”, De-a lui Frunzilă / Pușcai – un fost haiduc venit în sat din Budești, De-a lui Pit’icu – un om care mergea pe drum ca trenul, nu-l oprea fără câte-o groapă, De-a lui Bulbuc – așa, mai galbeni la față, Ionu Căluțului – un cărăuș la pădure, mereu cu caii, Ioana Domniței – o nevastă care se ținea doamnă, cam leneșă, nu-i plăcea lucrul, De-a Trifuțului – cel mai zgîrcit și sucit om din sat….” ( Sursă: M.T., 70 ani )

La supermarket
*
Trece o frumoasă.
„…Am început să umblu și eu …, e vremea!” – zice un tânăr.
„Umblă, umblă…, un rău necesar!” – îl încurajează un senior.
*
– Bună ziua! – zic intrând în magazin.
– Bună! – împunge nenea de pază.
*
La intrarea în magazin, o blondină cu ochi albaștri este întâmpinată de un nene săritor: „Ce dorințe aveți astăzi?” Apoi, o orientează la raft.
*
Casierița încasează un client. „An Nou fericit!” – zice el. „Paște fericit!” – ripostează ea. „Ba io nu pasc….” – protestează omul râzând, învins.

Numai la Sighet
* Strada „Gheorghe Lazăr”. Unui domn i se comunică la mobil: „Mi és itt vagyunk…, a Pionér háznál.”
* Bătrânul oprește bicicleta și își sună nevasta; „Halló! Engedd bent Csilla’. Azt mondta el nyomt a csengőt, de nem…”
* Mă plimb pe o stradă cu grădini și livezi. Niște gospodari la coasă mă văd: „Nezd meg azt a… Soha nem volt ennyi időm!”
* Tot pe strada „Mihai Eminescu”, o doamnă strigă după niște copii: „Не тікайте, діти!” Apare apoi un pâlc vesel nevoie mare, fiecare cu o minge diferit colorată. Toți blonzi. Ele și cu ochi albaștri…
* Grădina Morii, un bunic cu nepoțelul: „Láttad? El repült a fekete rigo!”
* Exchange office. Româncă de dincolo…: „…Am fost anul trecut la mare… La T’ipru… Când am ieșit la teritoriu, ce mândrețe am văzut! …Da’ mai încolo, niște case băgate în pământ, ca la ruși…”

Revedere (85)…
– „Nem igaz! Nem igaaz!”- se aruncă o nevastă (toată înflorată) în brațele alteia. ”Nu pot să cred că ne-am întâlnit, aszonöm!”- continuă ea.
– Ce bine arăți, tuu! Olyan jól nézel ki!
– „Biztos yo! Nyolcvanöt kiló!…”

LA PONICLENICĂ
*
Doi pacienți seniori caută în memorie un fost maistru din secția la care tocmai descoperiseră că au lucrat, ca muncitori, amândoi cândva. „…Cum oare s-o scris?” – întreabă femeia, căutând să lege figura și statura și căutătura din amintire cu un nume.
*
Atâta așteptăm până ne intră chipul în pereți – o frescă pe care vor descoperi-o cândva, sub straturile de var.
*
Dintr-un fotoliu, un pacient îi observă pe ceilalți, agățați claie peste grămadă de ușa cabinetului: „Stau ca la Rai! Să deșt’idă și ce’e Poartă!”

*
Obscure
Înalt de Iunie. Îmi pare că voi să zăpăcesc peisajul cu înt’ipuirile mele, sper să nu reușesc. * Duminică spre amiază. Clopote dinspre oraș (nici unul electronic, slavă Domnului!), până la râul îndepărtat; la cicorile în albastrul lor imposibil. * Fluturi deloc, nici măcar cu aripile pe lângă trup, în poze. Nici un zbor. * Fără înghețată În parc, un copil singur umple cu supărarea lui banca.

Marin SLUJERU