„NU CEDĂM!” a răsunat pe pietonala orașului nostru în ultima zi a primăverii, dar în niciun caz ultima zi a grevei generale a profesorilor începută în 22 mai 2023.

Scriu din postura unei eleve în clasa a XII – a care ar fi trebuit să aibă festivitatea de absolvire în această zi, dar am ales să-mi susțin profesorii pentru că ghiciți ce: această grevă este perfect NORMALĂ! Da, situația nu e una ușoară nici din perspectiva elevilor, există incertitudini despre examene, despre medii, sau chiar supărări când profesorii au la fel de puțină vină în asta ca și noi…

Acum trebuie să îi susținem cel mai mult, pentru că nu e vorba numai despre bani, minciuni și promisiuni deșarte, ci despre viitorul nostru, despre viitorul copiilor și nepoților noștri (dacă vom fi atât de „lipsiți de noroc” încât să rămânem în țară și să-i trimitem la o școală de stat), e vorba despre cum 6% e de fapt 2,1% pentru că educația e atât de importantă încât e o provocare, un mare challenge numit „jocurile foamei” sau „cu cât de puțin poți să muncești peste măsură?”

Dar hai să lasam PIB-ul la o parte, transportul și cazarea care nu se decontează pentru profesorii care predau la rural (sau pur și simplu la mare distanță de casă) și să vorbim doar despre respect: să subminezi existența unui om nu înseamnă respect, să te joci cu viitorul unei țări nu înseamnă respect, să arunci niște vouchere precum o felie de pâine unui câine subnutrit nu înseamnă absolut deloc respect… Si nu ar trebui să ne prefacem că nu înțelegem asta!

Nimic mai adevărat decât faptul că sistemul educațional nu o să-și rezolve problemele numai crescând niște salarii, și nicidecum aceste rezolvări nu o să vină peste noapte, dar întreb cu umila gândire a unei persoane de 18 ani: în care cotlon întunecat vom găsi soluția când toți poziționăm lumina lanternei către o altă persoană?

Și mai adevărat este faptul că dacă se renunță acum, nimic nu o să se mai rezolve niciodată sau cel puțin mulți mulți ani de acum…

„NU CEDĂM” e mesajul care are în joc întregi generații de elevi! „Nu cedați” e mesajul meu, elevă care susține din suflet acest demers către un sistem educațional mai departe de gura peșterii! Fiți tari, dragi profesori!

Nicoleta Giurgi
redactor revista AxA, CNDV Sighet

Foto: Ion Mariș

Doamna inginer Monica Orlovschi (născută Andreica ) s-a stabilit în Germania de peste trei decenii dar asta nu o face mai puțin româncă. Dimpotrivă, vorbește zilnic românește, își cultivă constant identitatea și vine cu bucurie în țară. Cu rădăcini în Călinești, unde a copilărit până la vârsta de 7 ani dânsa  a refăcut recent o parte din traseul de tinerețe al tatălui ei, fostul deținut politic Iosif Andreica (1933-2008), elev al Liceului „Dragoș – Vodă” din Sighet arestat în 1948.  Împreună cu soțul dânsei  a vizitat Muzeul Memorial (unde în camera 74 dedicată rezistenței în Maramureș se află și fotografia tatălui ei, Iosif Andreica, membru al „lotului Vișovan”), apoi Cimitirul Săracilor de la maginea orașului, unde se află neidentificate osemintele celor morți în închisoarea din Sighet, precum și alte obiective frumoase ale municipiului nostru.

Momentul cel mai impresionant a fost vizita acasă la domnul Petru Codrea, ultimul deținut politic în viață din Sighet (declarat anul trecut Cetățean de Onoare al orașului), coleg de liceu, ideal și suferință cu Iosif Andreica acum mai bine de șapte decenii și cu care a menținut o comunicare constantă chiar și după plecarea acestuia în Germania.  Revederea a fost emoționantă, atât doamna Monica cât și domnul Codrea fiind literalmente copleșiți de bucurie, depănând amintiri. Ultimul punct de pe „traseul memoriei” a fost vizita la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” pentru a vedea placa comemorativă amplasată anul trecut de Asociația „Firul Vieții”, în cinstea celor 47 de profesori și elevi ai instituției care au suferit în închisorile comuniste, printre care și tatăl dânsei.

Fiu de învățător din Călinești, Iosif Andreica (Puiu, pentru colegi) a fost cel mai tânăr membru al grupului de rezistență anticomunistă condus de profesorul Aurel Vișovan (format din studenți și elevi ), având doar 15 ani în momentul arestării. Împreună cu ceilalți colegi arestați a fost închis la Sighet, apoi la Cluj iar după condamnare a trecut prin Jilava și a executat detenția la Târgșor lângă Ploiești (închisoarea minorilor, pe vremea aceea). În timpul detenției de la Cluj, în vara lui 1949, a trecut printr-o situație limită fiind foarte bolnav și neprimind nicio îngrijire medicală în primele zile (episod dramatic relatat de celălalt elev Andreica, Gheorghe – nicio legătură de rudenie – în cartea sa „Cu ghiozdanul la închisoare”).  Ulterior  Iosif Andreica s-a stabilit la Oradea iar în 1990 a plecat cu familia în Germania, unde a trecut la cele veșnice în anul 2008.

Urmași ai eroilor neamului românesc sau tineri iubitori de adevăr, oriunde v-ați afla, Sighetul vă așteaptă!

Preot prof. Marius Vișovan

Comisia de avizare a cererilor de organizare a adunărilor publice la nivelul municipiului Sighetu Marmației, a luat în discuție și avizat favorabil, în temeiul Legii nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, cererea formulată de către Sindicatul din Învățamânt Preuniversitar „Spiru Haret” Maramureș, înregistrată la Primăria Sighet cu nr. 8630/30.05.2023, privind organizarea unui miting pe strada Corneliu Coposu (Pietonală).

Mitingul va avea loc în ziua de 31 mai 2023, în intervalul orar 13.30-14.30. Organizatorul estimează un numar de 300 de participanți, însă la miting sunt invitați/așteptați să participe toți greviștii afiliați sau neafiliați la sindicatele din învățământ.

Detașamentul de Jandarmi, Poliția Municipiului Sighetu Marmației împreună cu Poliția Locală vor lua măsuri pentru buna desfășurare a evenimentului.

Extras din Procesul Verbal de avizare a mitingului

Sursă foto: phonline.ro

Maramureșul are un bogat și inedit patrimoniu spiritual și material. Poate de aceea BES Romania (Director general – Martha Mocanu), organizatorul Taberei Internaționale de Creație Plastică, ajunsă la ediția a XV – a, a ales județul nostru („baza de lucru” – Desești) ca sursă de inspirație.  Finanțatorul BES (Beauty & Science) România este unic importator și distribuitor în țara noastră a produselor cosmetice marca BES (Italia).

Partenerii BES România din acest an sunt Parohia Ortodoxă Desești și Casa Iurca de Călinești. Trebuie precizat că fiecare tabără se desfășoară într-o locație diferită, având o temă și un „logo” unic, iar artiștii participanți sunt profesioniști, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din România dar și ai altor  organizații de profil din țară și străinătate.

Am stat de vorbă cu doamna Mădălina Mocanu, coordonatorul taberei din acest an, care mi-a oferit detalii organizatorice dar și informații despre artiștii prezenți în Maramureș pentru zece zile. Andreescu Gheorghe (președinte UAP Galați), Andreescu Jana (UAP Galați), Bădălan Sterică (UAP Galați), Bezem Dumitru (UAP Piatra Neamț), Caraiman Gheorghe (Asociația Artiștilor Dobrogeni Constanța), Coman Ștefan (UAP Republica Moldova), Comșa Emil (UAP Sibiu), Ganța Mihaela (UAP Baia Mare), Ghinea Alexandru (Asociația Artiștilor Dobrogeni Constanța), Ghiorghiță Marilena (Președinte UAP Ploiești), Herța Liviu (UAP Republica Moldova), Paraschivescu Valter (membru în Consiliul director al UAP România) sunt artiștii care s-au bucurat de istoria și frumusețea zonei noastre și care vor expune Miercuri, 31 mai 2023, ora 14:00, la Salonul „Vitralis” al Casei Iurca de Călinești din Sighet.

„BES România susține arta și cultura, organizează și sponsorizează diferite evenimente culturale, atât pe plan local – Ploiești – cât și la nivel național. Spre exemplu, Tabăra Internațională de Creație Plastică s-a desfășurat în anul 2022 la Rânca („Culorile Păcii dincolo de Orizonturi”), Bușteni – Castelul Cantacuzino, 2021 („Istorie pe Șevalet la Castel”), Ploiești – 2020 („Culorile Speranței”), Arieșeni – 2019 („Rădăcinie de Culoare Românească”) etc. Fiecare tabără anuală se personalizează printr-un titlu – mesaj distinct, sugerat de locația, zona în care poposim.” (Mădălina Mocanu)

Doamna Mocanu a mai dorit să mulțumească în mod special partenerilor acestei ediții maramureșene: preotul paroh Ioan Ardelean (Parohia Ortodoxă „Cuvioasa Parscheva” Desești) și Dănuț Iurca (Casa Iurca de Călinești).

Așadar, iubitorii artei sunt invitați și așteptați la vernisajul de miercuri, la o frumoasă expoziție dominată de forța și „explozia”… culorilor!

Ion Mariș

Pentru a nu tulbura magia evenimentului care m-a făcut să am această atitudine, am să las titlul pentru mai tîrziu.

A fost prea frumos, prea sublim concertul de sîmbătă seara la care am să fac referire și din respect față de protagoniști, am să aduc numai cuvinte de laudă. Expresia ,,piele de găină” a fost depășită. Nu știu ce senzori exteriori au rămas neactivați! Concertul celor trei tenori italieni, a avut un impact de răsunet pentru orașul nostru și a fost unul așteptat de mult și primit de-un public dornic de frumos și de calitate, sătul de cotidianul meschin în care ne tîrîm zi de zi. A fost un REGAL, atît ca prestație cît și ca prezență a publicului sighetean! Am dovedit încă o dată că suntem un oraș cu rădăcini cosmopolite, boeme, cu înclinații către romantism, frumos… Și cum putea să se încununeze mai frumos aceste veleități decît printr-un concert cu tenori și muzică italiană! Efectiv se poate spune că a fost un concert incendiar! Sala plină la capacitate, scena așișderea. Aproape 40 de profesioniști pe o scenă minusculă, neîncăpătoare, fiind, din păcate, singura sală de spectacole din Sighet, sala „Monica Chifor” din cadrul Școlii de Muzică George Enescu.

Se știe că această sală a fost gîndită pentru manifestările elevilor talentați din domeniul muzical. Pianul care ocupă aproape jumătate din spațiu dovedind acest fapt. Pe parcurs însă s-a trecut la a aloca spațiu și altor manifestări, dar eu cred că la nivelul de sîmbătă, 27 Mai, nu s-a ajuns niciodată. Cînd, la intrarea în sală, scena era ocupată doar de scaunele și instrumentele celor peste 30 de instrumentiști, îți puneai problema unde vor intra și personajele principale? Între orchestră și microfoanele din față era distanță de un pas. Și se mai anunțase și un număr de balet. E adevărat că săracii balerini (o pereche), datorită talentului, s-au putut strecura printre microfoane și orchestră. La ora indicată, în sunet de tobe, au început să intre artiștii. De afară, din curtea interioară, din iarbă, aliniați pe lîngă un container de gunoi. Domnișoare fine, în rochițe de voal, cu viorile în mîini, pe lîngă containerul de gunoi, dădeau un tablou ciudat. Altă cabină de artiști nu s-a găsit! Momentul a fost penibil. Cine a avut minte și cuget a roșit! N-am fost singura căreia i-a fost rușine cu o asemenea imagine. La valoarea invitaților, locația a fost umilitoare. Nu vreau să aduc vreo vinovăție conducerii acestei locații. Dimpotrivă! Toată considerația pentru efortul acestora și au făcut chiar imposibilul ca această sală de școală să fie adaptată pentru un asemenea eveniment.

Dar, oare atît să aibă Sighetul? Chiar, noi, locuitorii, să nu avem dreptul la o sală de spectacole decentă, spațioasă, unde, sunt sigură că veneau mult mai mulți spectatori, dacă nu erau condiționați de numărul de locuri. De ce este lăsată Sala ,,Viorel Costin„în paragină? Ale cui interese sunt în joc? Cît poate costa o reabilitare? Oare la ce grad de importanță ar trebui să se situeze un eveniment artistic pentru a beneficia de locația renovată a Cinematografului Mara? Doar notorietatea unora ca ale lui Cătălin Botezatu ? Cît o să ne mai lamentăm pentru a-i scoate din letargie pe ai noștri edili, care bine ar face ca într-o seară, cum a fost cea de sîmbătă, să se „adune” pe sunetul muzicii și să facă pace și să mai și facă ceva pentru noi! Pe d-na vice, am văzut-o la concert. Senină, elegantă, nonșalantă, făcînd poze cu telefonul, ba i-a vizitat în „cabină” și pe artiști, probabil tot pentru poze. Noroc că nu a plouat, îi ieșeau pozele aburite!

În final, eu doar atît mai pot să zic:
SĂ NE FIE RUȘINE! Că permitem la nesfîrșit bătaia de joc asupra orașului, implicit asupra noastră și asupra banilor noștri pe care adm. publică îi administrează prost!

P.S.
Chiar a avut un comentaru prezentatorul legat de spațiul strîmt, după care a conchis: dar sighetenii merită așa ceva! N-am prea înțeles; că merităm așa spectacol, sau că ne merităm soarta? Trageți concluziile!

Ileana PISUC

L-am cunoscut pe Cosmin Perța la cea de a XLV-a ediție a Festivalului național de literatură și folclor – „Armonii de primăvară” (26 mai 2023). S-a jucat cu spiritul nostru de observație și ne-a impus, preț de câteva clipe, să intrăm vag în pielea unui personaj – puștanul de doar 16 ani care are să cunoască cât de relevantă este poezia contemporană pentru tânăra generație. Am avut plăcerea deosebită de a sta de vorbă cu el. Spun de vorbă, și nu intervievat, căci Perța nu este poetul atipic centralizat pe teme învechite, ci este un caracter despre care toate premiile vorbesc de la sine. Este tipul de om cu care îți face plăcere să mănânci un tiramisu (chiar două).

Mira Orza (M.O.): Cum vă simțiți să fiți în perioada Book Fest-ului în Nord?
Cosmin Perța (C.P.): E ciudat, pentru că eram deja obișnuit cu alt program. Din păcate, mereu „Armoniile de primăvară” s-au suprapus cu Book Festul, așa că în ultimii ani nu am reușit să vin aici. Anul acesta am programat din timp și am zis că de data aceasta nu am cum să lipsesc.

M.O.: În ce măsură credeți că pandemia a afectat demersul poeziei?
C. P.: A afectat comunicarea în primul rând. Cred, totuși, că a avut o perioadă foarte bună pentru că poezia are nevoie de introspecție, are nevoie de un soi de detașare de lume. S-au scris foarte multe cărți de poezie în pandemie, foarte mulți oameni care s-au retras în lume au avut acces la sine și au fost încurajați de context să scrie. A fost benefică acea perioadă, au apărut multe cărți bune.

M.O.: Credeți că v-a afectat și pe dumneavoastră într-o oarecare măsură?
C. P.: Da. Am scris mai mult decât de obicei, nu poezie neapărat, am scris proză. Am reușit să lucrez la o antologie de poezie și cumva am avut timpul necesar, timp pe care nu îl găsisem înainte de a-mi aranja textele.

M.O.: Lucrați în prezent la o nouă carte?
C. P.: Da, lucrez la trei cărți momentan, cumva în paralel – un nou roman, o carte pentru copii (Anisia 3) pe care trebuie să o termin până la toamnă și o carte de eseuri despre poezie, care la fel ar trebui să apară în octombrie. Am trei manuscrise între care jonglez în funcție de stare.

M.O.: Inteligența artificială ne „atacă”, așa cum ați și precizat astăzi la dezbatere. Credeți că se pot găsi beneficii la un E-book? Dar la o carte clasică?
C. P.: Evident că sunt beneficii. Eu pe telefon cred că am în momentul ăsta vreo 500 de cărți la care pot oricând să am acces. Nu aș putea niciodată să iau cu mine 500 de cărți în avion, în mașină – așa pot oricând să selectez ce vreau să citesc dintr-o ofertă mult mai mare. Nu știu dacă este totuși un avantaj atunci când vrei să îți propui un moment de plăcere. Lucrez foarte mult cu tableta, laptopul, telefonul, însă atunci când vreau să mă relaxez, prefer varianta tipărită.

M.O.: Încotro credeți că se îndreaptă poezia contemporană în acest moment?
C. P.: Poezia contemporană cred că se poate îndrepta oriunde și asta pentru că deja suntem într-un moment foarte bun al culturii noastre, avem foarte mulți autori proaspeți. Poezia tinde să devină o formă hibridă în ultima perioadă. Poezia începe să fie influențată de tot ceea ce vine din zona tehnică. Foarte mulți dintre cei mai tineri încep să se ducă înspre zone mai puțin explorate în cultura noastră. O nouă direcție foarte la modă este Spoken Word-ul, în care poezia este perfomată – unde avem elemente de teatru, unde avem elemente muzicale și în care cumva, folosindu-se de aceste medii diferite de text, mesajul poetic reușește să se accentueze și să creeze o întreagă atmosferă, care-i mult mai convingătoare.

M.O.: Ne-ați întrebat astăzi la dezbatere ce este pentru noi originalitatea. Pentru dumneavoastră, ea ce reprezintă?
C. P.: (Râde) Originalitatea presupune o doză de inedit, o doză de prospețime pe care să reușești să o aduci. Formele literare, cum ziceam, se transformă. Toate formele noi care apar sunt prelucrări sau inovații ale unor forme deja cunoscute. Originalitate înseamnă „to think out of the box”, dar ca să ieși din cutia respectivă trebuie să îi stăpânești foarte bine conținutul.

M.O.: Atunci când scrieți, vă inspirați și din alte părți?
C.P.: Cred că toți la un moment dat suntem inspirați. Nimeni nu se naște cu o cultură suficientă pentru a se putea lipsi de această zonă de inspirație. Partea de inspirație este uneori chiar mai subtilă de atât, pentru că poți să fii influențat de ceva aproape la nivel subliminal – să zicem că ai ascultat o piesă. Ți-a plăcut un vers de acolo. Linia aia melodică lucrează în subconștient și te duce până la urmă la a crea o parte de suport pentru ceea ce vrei să spui într-un poem viitor.

M.O.: A existat cineva în viața dumneavoastră care v-a încurajat să scrieți?
C.P.: Au fost foarte multe persoane, însă indiferent de încurajările din exterior, cred că e foarte importantă o conștiință de sine foarte puternică. Sunt mulți poeți care s-au pierdut pe parcurs pentru că nu aveau suficientă încredere și determinare. Niciun mare scriitor nu a ajuns mare scriitor brusc.

M.O.: Ce ne-ați recomanda să citim?
C.P.: V-aș recomanda să citiți poezie foarte tânără. Uitați-vă la premiile de debut de la Radio România Cultural, Dilema, Observator Cultural și vedeți cum scriu tinerii aceia. Miza oricărui tânăr este să reușească să fie cât mai actual și să găsească o formă de discurs care să comunice în primul rând cu generația sa.

Anul următor, Vișeu de Sus
Și tot la nord, nu?

Orza MIRA
redactor al Revistei AxA, revista C. N. „Dragoș-Vodă”

Foto: Mira Orza

Dacă sărbătoarea de Pesach reprezintă ieșirea din Egipt, care semnifică îngustimea, propriul Ego, revelarea proprietăților divine ale sinelui, această energie nu se manifestă plenar decât în urma procesului de Omer (numărătoarea celor 49 zile) care culminează cu Shavuot. Dacă de Pesach israeliții au obținut prin Moise eliberarea necondiționată și fără efort din sclavie, perioada de Omer este o perioadă de muncă spirituală asiduă pentru consolidarea acestei libertăți. Această dedicare spre spiritualitate atinge un maxim de Shavuot, când, studiind cu fervoare și entuziasm Torah întreaga noapte de Shavuot se atinge o conectare la energia nemărginită a creației și se îndepărtează toate judecățile cât și energia morții din viața fiecăruia dintre noi cât și a omenirii în ansamblu.

Așadar, Shavuot este mai mult decât o evocare religioasă a primirii celor 10 porunci pe muntele Sinai, este un eveniment cosmic, de conectare la un nivel energetic incomprehensibil în alte momente ale anului, care, într-un cuvânt ar putea fi exprimată ca Imortalitate.

Autor, dr. Sorin MARKUS

A trecut un an și patru luni de la demararea „acțiunii speciale” a Rusiei în Ucraina, de fapt un război de uzură care distruge vieți, consumă resurse și generează animozități globale. După empatia generalizată și suportul total oferit de cetățenii simpli, ONG-uri, instituții publice și alte entități mai mult sau mai puțin vizibile, prelungirea conflictului aduce și o anumită stare de „conviețuire” și/sau „adaptare” cu tensiunile de la graniță. Nimeni nu poate evalua precis când se va termina acest conflict aberant iar majoritatea populației din vecinătatea Ucrainei pare că s-a „obișnuit” cu prezența refugiaților, cu treceri peste frontieră în ambele sensuri, cu amenințarea/ amenințările de extindere. Și totuși, viața continuă dar mulți, prea mulți oameni simpli, suferă iar Estul Europei rămâne/ trebuie să rămână pe baricadele sprijinului pentru Ucraina.

Un ONG binecunoscut și implicat în totalitate, încă din primele zile, în sprijinul populației ucrainene și care a oferit suportul uman pentru cei care fugeau din fața ororilor războiului a fost Serviciul de Ajutor Maltez în România (SAMR) prin Sucursala Sighetu Marmației (sucursală care a fost de fapt performera anului 2022 în SAMR). Serviciul de Ajutor Maltez este în continuare (alături de alte câteva ONG-uri) în vamă, în Vama Sighet (și nu doar aici). Nu este ușor să mobilizezi zeci, sute de voluntari, care să asigure „permanența” la frontieră, să identifici și să direcționezi resurse pentru un „altfel” de război. De aceea este nevoie de idei, de proiecte.

Un astfel de proiect a fost lansat miercuri, 24 mai 2023, la Sighet: #SprijinPentruUcraina la punctul de trecere a frontierei Sighet. Proiectul își propune să ofere sprijin refugiaților ucraineni care intră în țară pe la punctul de trecere a frontierei din Sighet. Proiectul este derulat de Serviciul de Ajutor Maltez în România (SAMR) cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. De implementarea proiectului se ocupă sucursala sigheteană.

Doamna Anca Simu, locțiitor secretar general și responsabil comunicare la nivel central în organizația SAMR, a participat la această lansare a proiectului.

„SAMR marchează 14 luni de prezență constantă în punctul de trecere a frontierei Sighet. Prin acest proiect se asigură continuarea sprijinirii refugiaților în perioada mai-noiembrie 2023. Ceea ce părea a fi un ajutor acordat pe durată scurtă s-a transformat într-o nevoie permanentă de servicii sociale și ajutor material imediat, astfel că organizația a decis să deschidă aici un punct permanent de asistență. Sprijinul oferit prin proiect presupune în mod deosebit suport psiho-emoțional și distribuire de produse de strictă necesitate (hrană și produse igienico-sanitare).
Echipa Malteză a creat un  mediu sigur, cu o atenție deosebită față de mame și copii. Aceștia au nevoie să comunice, să depășească stresul emoțional creat de  lipsa de perspective și situația familială de acasă (tați, frați, rude pe front). Refugiații care sunt în tranzit primesc pachete de drum: pachete alimentare, produse de igienă și informații cu privire la contacte unde pot apela în cazul în care au nevoie de sprijin pe perioada călătoriei lor.” (Anca Simu)

Înființată în 1991, SAMR are, în prezent, 18 filiale în întreaga țară și peste 1000 de voluntari care derulează programe dedicate tuturor categoriilor sociale vulnerabile, de la persoane cu dizabilități, programe de incluziune, programe pentru persoane fără adăpost la serviciile speciale dedicate vârstnicilor.

La această întâlnire la care au fost prezenți pe lângă voluntari, presă și câteva ONG –uri care-și au „punctul de lucru” la vama Sighet, ne-a mai oferit câteva detalii și d-na prof. Luminița Erika Colopelnic, conducător sucursala locală.

Mult succes în implementarea (și) acestui proiect!

Foto & text: Ion Mariș

Mai rar e să ai parte de o întâmplare – în taxi –  în urma căreia poţi concluziona – pentru gloria speciei umane – într-un singur fel: Iată Omul!

Cluj-Napoca, miecuri, 10 mai 2023. M-am dus pentru un control la ochi. Ştiţi cum se face.  Atropină, dilatarea pupilelor, etc. A fost o zi neaṣteptată, cu soare. Cu o zi înainte, cu două zile, capitala Transilvaniei fusese acoperită de nori. Nici previziunile meteorologice nu anunţau o zi cu mult soare pentru miercuri. Şi totuṣi, a fost.

Dacă-i soare, dilatarea pupilelor se lasă cu o senzaţie foarte neplăcută dacă n-ai ochelari de soare. Eu n-am avut. Mă urc într-un taxi ṣi-i spun clujeanului unde vreau să ajung.  Îl simt mai vorbăreţ ṣi atunci intru in discuţie. Îi spun că mă dor ochii pentru că n-am ochelarii de soare la mine. Îi spun ṣi din ce cauză am senzaţia că trebuie să stau mai tot timpul cu ochii închiṣi, îmi fac autocritica în faţa lui că nu mi-am luat ochelarii de soare cu mine.

El îmi spune că a citit undeva că purtatul ochelarilor de vară reduce mult stressul celui care-i poartă. Stăm la stopuri mai mult decât în miṣcare. Timp suficient pentru taximetrist să-ṣi pună ochelarii de soare. Probabil că i-am atras atenţia și de-aia o fi făcut-o. Scoate a doua pereche de ochelari de soare, îi ṣterge răbdător și meticulos ṣi mi-i dă mie, aflat pe bancheta din spate. „Ia puneţi-i p-ăṣtia!”, îmi zice. Mi-i pun ṣi exclam: „Oooo! Ce bine-i cu ei!”.
Ajungem la destinaţie. Înainte de a-i plăti cursa, îmi zice că dacă vreau, pot să păstrez ochelarii de soare!

Surprins, îi mulţumesc pentru amabilitate ṣi îi dau ochelarii înapoi. I-am plătit pentru cursă ṣi i-am mulţumit din nou, poate în prea puţine cuvinte, pentru intenţia de a-mi da mie ochelarii lui. Pe gratis!!!

Mai mult ca sigur că taximetristul din întâmplarea adevărată pe care am relatat-o aici nu va citi aceste rânduri. Mă mulţumesc să ṣtie alţi oameni că avem printre noi unii care merită a fi numiţi Oameni.

Sunt întâmplări banale, din care putem învăţa să fim mai buni. „Iată Omul!” s-a strigat de mai multe ori în istoria multimilenară a planetei. În zilele noastre, revelaţia că din când în când întâlnim Oameni au avut-o poate mulţi dintre noi. Mă gândesc c-ar fi bine să citim astfel de întâmplări.

Taximetristule din Cluj-Napoca, nu știu cum te cheamă, nu știu din ce firmă de transport faci parte. Ştiu doar că intenţia ta m-a impresionat. Şi am scris puţin despre bunătatea ta.

Oameni buni, cuvintele de mulţumire sunt relativ puţine. În schimb, pe partea negativă a relaţiilor dintre oameni, paleta folosibilă pare interminabilă…

Horia Picu

Recunosc că nu acest cuvînt mi-a venit primul în gînd, însă am găsit repede corespondentul lui cu un altul ,,nepăsare”.
Nesimțirea și nepăsarea sunt cam complementare, ambele exprimînd o stare de fapt, dacă simți trebuie să-ți și pese! Numai că ,,nesimțire” nu-i chiar un cuvînt plăcut urechilor și eu nu intenționez să agresez fie și verbal pe nimeni.
Vreau doar să-mi mai înmoi pana în ,,puhoiul” de nereguli (dacă tot se vorbește de inundații apocaliptice) și să mai ,,colmatez” conștiințele celor care au în păstorire urbea noastră.
Urbe e un termen pretențios, cel puțin zona (Lazu-Baciului) în care eu locuiesc ar putea avea cel mult statut de sătuc mărginaș, rupt de orice urmă de civilizație.
Ne tot întristăm de cele văzute și auzite în jurul nostru, de cutremure, inundații etc. Cîinii latră, ursul trece…
Nu se întreprinde nimic, fie și la nivel micro, pe ici pe colo, să se vadă vreo reacție.
Dimpotrivă, prin politicile duse, oamenii au fost derutați și deviați de la bunele lor practici, moștenite din moși strămoși. Adică, gunoiul și dejecțiile rău mirositoare, erau canalizate în spatele gospodăriilor, la o anumită distanță, iar fîntînile, sursele de apă de băut, în fața caselor, la poartă.
Acum e exact pe dos!
S-au săpat șanțuri betonate de-a lungul drumului (cică pt. excesul de apă pluvială), în care,,descurcăreții” își deversează reziduurile din gospodărie.
Nimeni nu le are în mentenanță. Se adună aluviuni cu miros fetid, care strangulează podețele în caz de inundații și intră prin curți și beciuri.
Măcar dacă erau acoperite, numai că asta se numea canalizare și la așa un grad de civilizație încă nu putem spera!
Apa, s-a tras exact ca în expresia noastră ,,noaptea ca hoții”!
E adevărat, s-a tras ziua, razant pe lîngă porțile oamenilor, care au avut norocul să locuiască de-a dreapta străzii și ,,s-au orientat” și s-au cuplat direct la țeavă, dar noi cei de-a stînga, cum duios apa trecea …
S-au montat din loc în loc cămine la distanțe de 7 gospodării; cine vrea să se cupleze și să spargă 7 podețe și trotuare, poate s-o facă pe cheltuiala proprie, plus scandalul cu vecinii!
Ne-am bătut pompe și hidrofoare, ne-am construit fose septice (unii), plătim vidanjare periodică. Și atunci te întrebi: Și cu asta ce-ați făcut?
Gazul s-a oprit la cotitură la hotel Iza. Mai încoace n-are putere să curgă!
Bine că curg și banii noștri din taxe și impozite!
Se tot vrea drămăluirea chibzuită a banului public, pentru a mai astupa gaura de 20 miliarde de lei de la buget, se vrea, dar să nu se se schimbe nimic.
Avem atîtea instituții înființate care se calcă pe picioare unele pe altele și care la o adică nu-și cunosc atribuțiile.
Mai ales această entitate numită Poliție.
Avem Polițe alimentară, Poliție sanitar – veterinară, Poliție ecologică, Poliție locală, etc., cînd, o singură poliție, Poliția Națională, ar putea rezolva toate problemele. Mai ales că au și personal pregătit, școlit, doar că nu au și dotarea tehnică și gipurile poliției locale.
Care poliție se ocupă cu întreținerea și asanarea acestor șanțuri care devin adevărate focare de infecție?
La Wuhan s-a motivat că a fost o scăpare a unui laborator, dar eu tot semnalizez aceste scăpări pestilențiale și nimeni nu se sesizează!
De aceea propun ca în această campanie de austerizare a aparatului bugetar și de eficiență în drămăluirea banului public să fie scoși la muncă pe teren toți acești ,,polițiști” (ad-hoc) în folosul comunității, care-i plătește! Să facă ce știu ei mai bine (nu numai în teorie), adică să aplice pe teren cu sapa și lopata, direct la obiectiv.
Munca n-ar trebui să fie o rușine! Rușine e atunci cînd ești plătit din bani publici și nu-i justifici!
Hai să fim și noi mai pretențioși cu banii noștri si să nu permitem ca din ei să fie întreținută Nepăsarea! (era să zic iar Nesimțirea).
Nu vă fie frică, ei sunt în slujba noastră, nu noi într-a lor!
Pînă și un rege, în jurămîntul de credință față de popor, recunoaște că el nu este ales pentru a fi slujit ci pentru a sluji.
Ehe, numai că la noi sunt mai mulți regi, e drept neîncoronați, ale căror jurăminte sunt cam pe invers!
Haideți ca prin atitudinea noastră să le dăm de lucru. Ieșiți pe străzi, semnalați derapajele, dacă tot nu ies pe teren, să lucreze cu materialul clientului. Oricum clientul (contribuabilul) este cel care plătește!
Deviza noastră să fie: Nu aveți voi atîta Nepăsare cîtă pastă în pix avem noi!

Ileana Pisuc

Pe scriitorul Leonard Ancuța (îl puteți găsi pe Facebook AICI) nu l-am cunoscut niciodată în mod personal, decât prin cărțile lui, prin poezia sa excepțională, care mai mult decât scrisă este efectiv ruptă din inima sa, ca o hrană vie.

Recent am văzut urletul lui de ajutor pentru a putea supraviețui (să își poată plăti chiria, să aibă ce mânca: el și motanul lui). Nu poate lucra, fiind măcinat de boală, trăindu-și durerea cu demnitate și în tot acest timp încă scriind pentru el, pentru fiecare dintre noi, un poem în fiecare zi, în loc de pâine. Leonard Ancuța a scris treisprezece cărți în aproximativ douăzeci de ani, cărți pe care le vinde la un preț simbolic de 50 lei pe toate.

Iată mesajul lui:

„CUMPĂRĂ 13 CĂRȚI ȘI AJUTĂ UN SCRIITOR
De ceva vreme am lansat această campanie, Revolut Literatura, prin care am pus la vînzare cele 13 cărți scrise de mine, la un preț mai degrabă simbolic, adică 50 de lei, în speranța că iubitorii de literatură sau binevoitorii le vor cumpăra și în acest fel vor contribui în mod activ ajutîndu-mă să ies din necazurile în care boala și lipsa de job m-au adus. Sunt într-o situație critică, abia reușesc să mă întrețin, am datorii majore la chirie și altă soluție nu văd momentan, decît să vînd aceste 13 cărți, în format electronic, ca să am și eu o viață, să nu-mi pierd casa, să am ce mînca. Sunt oameni care s-au mobilizat și m-au ajutat, dar este nevoie în continuare de bunătate și sprijin, așa că vă invit să cumpărați cărțile și să salvați un scriitor.
Vă mulțumesc din suflet și aștept mesajele dumneavoastră în privat pentru mai multe detalii!”

Așa arată un poem excepțional scris de un om care dăruiește pâine pentru suflet:

„apoteoza

sunt un om energetic, am făcut să înflorească un om
a doua oară. în mîinile mele și un banal creion
prinde rădăcini. cu toate astea, nu pot ridica dragostea
în apoteoza sa. te iubesc, însă dragostea e ca un drum
cu două capete.

eu într-unul, tu în celălalt, și drumul e ca un teren minat.
sunt un om energetic, m-am hotărît să mă fac fochist.
să aduc puțină căldură oamenilor, inclusiv mie.
sunt mai multă inimă decît ficat. sunt sărutul tău
pe pieptul meu.

potretul tău e ascuns în mine. nu-l vede nimeni, nici măcar tu.
ți-l desenez atunci cînd ne întîlnim și te fac să arăți ca tine.
și din mine nu mai rămîne nimic. sunt un om energetic, plin
ca un scurtcircuit cu dragostea.”

Antonia Luiza Dubovici

Cei mai buni juniori din Maramureș, Trifoi Mihaela-Ioana și Mintău Andrei-Cătălin, au plecat la Craiova, unde participă la faza finală a Olimpiadei Naționale de Șah la nivel de liceu. Ei reprezintă Maramureșul.

Un alt grup de copii legitimați la CS Sig-Mar Sighetu Marmației se întrec la Baia Mare în cadrul GLS (Campionatul pe Instituții Școlare): Kraus Ivan și Marchiș Maria (Colegiul Național Pedagogic Regele Ferdinand), Lenghel Mara-Sonia (Școala Gimnazială George Coșbuc), Codrea Tudor-Ioan (Școala Gimnazială Mihalyi de Apșa), Muntean Andreea (Școala Gimnazială Botiza).

Cel mai mare grup va juca în salină la Cupa Salina Turda. Aici enumerăm jucători experimentați: Șofineți David-Andrei, Șofineți Marian-Ioan, Moldovan Alina-Cristina, dar și alții, începători, ca Aczberger Sarah-Maria, Utan Andrei-Marius și Coman Alexandru. Alături de aceștia, pentru prima oară debutează în concurs Decsei Matei Adam, Mich Andrei Constantin Ștefan, Mich Ștefania Eliza, Toporan Adrian Mihai, Chindriș Tudor, Butuza Andrei, Butuza Antonia, Pop Tudor și un român din Ucraina, Țiple Maximilian-Ioan.

Ei sunt însoțiți de antrenorul clubului, Ioan Costiuc.

Le dorim tuturor succes!

ing. Andrei Jurassa
Arbitru național de șah

Asociația Culturală SunRai și SunRai Village (re)aduce “Très Court International Film Festival” la Sighet.

Asociația Culturală SunRai organizează în municipiul nostru, în parteneriat cu Muzeul Maramureşan și Institutul Francez din România (organizator național), festivalul internațional de foarte scurt metraj „Très Court International Film Festival”. Evenimentul va avea loc în perioada 2-4 iunie 2023 la Muzeul Satului din Sighet, de la orele 18:00.

Accesul la eveniment este gratuit, dar recomandarea organizatorilor este ca participanții la festival să doneze o carte pentru proiectul „CITEȘTE!” realizat în colaborare cu Ștefan Mandachi, prin care Asociația Culturală SunRai și-a propus să construiască un container-bibliotecă cu acces gratuit la educație pentru comunitatea locală. Persoanele care doresc, pot sprijini și financiar acest proiect pentru care se strâng fonduri în prezent.

Accesul în Muzeul Satului se face pe bază achitării unui bilet de acces în valoare de 10 lei, sumă care revine Muzeului Maramureșean și care are rolul de a susține proiectele pe care această instituție le desfășoară pentru comunitatea locală.

Festivalul de Foarte Scurt Metraj „Très Court International Film Festival” se află la a 25-a ediție, fiind prezent în Sighetu-Marmației timp de patru ediții (2013 – 2016, în organizarea Asociației Valea Verde și Rotary Club Sighet), prima ediție a avut loc în anul 2013.

În 2023, Asociația Culturală SunRai a luat decizia de a readuce acest festival în comunitatea locală și de a repune Sighetu-Marmației pe harta evenimentelor culturale internaționale, organizând a cincea ediție din orașul nostru.

Manifestarea „Très Court International Film Festival” este compusă din: competiția internaţională de filme de foarte scurt metraj, cu o durată totală de aproximativ 2 ore; selecția de filme internaționale realizate de femei sau având ca temă femeia Paroles de femmes, de aproximativ 50 min; selecția de filme pentru copii peste 6 ani Familială de aproximativ 50 min; selecția de filme franțuzești Sélection Française, de aproximativ 50 min; selecția de filme de comedie Să râdem (înainte de sfârșitul lumii) de aproximativ 50 min; selecția de filme documentare – 50 min.

Toate aceste secțiuni vor fi difuzate pe parcursul zilelor de 2, 3 și 4 iunie 2023, de la orele 18:00, după următorul program:
02 iunie 2023: Paroles de femmes (50 min) + o selecție de filme documentare (50 min);
03 iunie 2023: Sélection Française, de aproximativ 50 min + Să râdem (înainte de sfârșitul lumii) de aproximativ 50 min;
04 iunie 2023: Familiale de aproximativ 50 min (proiecție filme pentru copii) + competiția internaţională de filme de foarte scurt metraj, cu o durată totală de aproximativ 2 ore.

Asociația Culturală SunRai pregătește și alte surprize cu ocazia acestui festival, acestea urmând a fi anunțate în scurt timp pe pagina evenimentului.

Organizatorii