În perioada 02 – 12 aprilie 2023 – la Eforie Nord – au loc Campionatele Naționale de Șah ale României pentru Copii și Juniori. Grupele de vârstă pentru OPEN și JUNIOARE sunt: 8, 10, 12, 14, 16, 18 și 20 de ani. 

Medaliații la șah clasic, rapid, dezlegări și blitz vor beneficia de gratuitate în cadrul circuitului Grand Prix România ediția 2023 – conform probei (șah clasic, rapid, blitz) la care au obținut medalia.

Echipa Sighetului (CSM și CS SigMar) formată din Trifoi Mihaela Ioana (U18 – CSM Sighet), Tomșa Carolina Anamaria (U16 – CSM Sighet), Tomșa Angel Mugurel (U14 – CS SigMar) și Codrea Tudor Ioan (U8 – CS SigMar) este însoțită de antrenorul Ioan Costiuc și prof. Ioan Codrea. Deplasarea la Eforie Nord este susținută financiar atât de către cluburi cât și de către părinții micilor mari șahiști.

Mult succes echipei sighetene! Îi așteptăm acasă cu medalii cât mai strălucitoare!

Salut, Sighet!

Venind prin ani, cu lecturi alese și temeinice – nu mai puțin cu propriile sale Cărți – filosoful și eseistul Ion Aurel Brumaru, „un erudit școlit la cursurile lui Călinescu, Ralea și Bușulenga și format sub protecția intelectuală a lui Țuțea (căruia i-a dedicat o carte de excepție) și în admirația față de Noica (cu care a purtat o remarcabilă corespondență) împlinește iată, cu darul și voia lui Dumnezeu, 80 de ani.

Născut în 2 aprilie 1943 la Strâmtura, pe Valea Izei noastre, în casa învățătorului Ion Brumaru, („un reacționar înrăit, țărănist înfocat, care-i sfătuia pe țărani să nu intre în colhoz”), după absolvirea liceului sighetean („Dragoș – Vodă”) și a Facultății de Filosofie de la București, și după alți ani risipiți cu generozitate și talent de cronicar literar și de teatru în presa culturală a vremii, Aurel Ion Brumaru (Raul din vremea frumoșilor noștri ani de liceu) a găsit la umbra Tâmpei Brașovului, în redacția revistei literare ASTRA, „locul” care l-a legat fecund de „ființa” culturii, de care se contaminase iremediabil de la Țuțea – cel din cafenelele Bucureștilor și-apoi de la Noica – cel de la Păltiniș.

„Locul, locuirea – în cazul nostru Maramureșul – zice Brumaru, ține ființa în ordine, aduce cu el, ca și logosul, legea, sau mai presus de ea, destinul (…) dar un destin de care ai a da seamă”. Și Ion Aurel Brumaru a dat seamă… așezat și fără grăbire, precum un vechi cronicar, a dat seamă cu cărți care rămân în filosofia românească, în cultura noastră majoră. Cărți cu care a completat un loc ce-l aștepta pe el.

A debutat editorial, și semnificativ, în 1977, cu eseul „Masca Principelui”, disecând motivul/ modelul lui Eugen Barbu din romanul „Principele” cu instrumentele filosofului. I-a pus masca și i-a luat masca Principelui în anii în care Eugen Barbu bătea cu pumnul în masa Uniunii Scriitorilor. Au urmat eseurile: „Ființă și loc”, „Despre ființa românească”, „Repere ale gândirii românești” (în colaborare cu Vasile Gogea, un alt maramureșan de excepție), „Ființa muzicală”, „Forma Filosofică”, „Lecția labirintului. 11 prelegeri de filosofia culturii și o Addenda”, „Destin deturnat – schiță monografică Mihai Arsene”, „Apologii & navigații” (Cronici, eseuri, memorialistică), volumul de versuri „Pustia și călătorul – Versuri regăsite (1969-1974)” și, am lăsat deliberat la urmă „Pariul cu legenda sau viața lui Petre Țuțea așa cum a fost ea”, o carte prin care Ucenicul a reușit să-i mulțumescă frumos Meșterului pentru comoara de învățătură căpătată, o carte pe care numai el putea să o scrie, pentru că nimeni nu l-a cunoscut pe Țuțea așa cum l-a cunoscut el, o monografie de excepție a literaturii noastre de gen.
Și, dacă adăugăm aici traducerile și numărul imens de articole publicate prin mai toată presa românească de prin anii ‘60 încoace, ne putem face o idee despre dulcea trudă din viața, de până acum! a lui Aurel Ion Brumaru.

Au scris despre el și opera lui foarte mulți, începând cu un oarecare A.C., care, în „Lupta de clasă”, nr.11/1968, i-a reproșat că, în articolul „H.Marcuse sau filosofia omului unidimensional”, publicat în „Scânteia tineretului „ a redus nejustificat filosofia marxistă la ideile de tinerețe ale lui Marx” și continuând cu: Adrian Marino, Alexandru Surdu, Al. Piru, Cornel Moraru, Gheorghe Grigurcu, Laurențiu Ulici, Dan Culcer, Ion Itu, Răzvan Codrescu, Adrian D. Rachieru, Adrian Lesinciuc, Mircea Constantinescu, Artur Silvestri, Eugen Axinte, Nicolae-Sorin Bașturea, Iulian Cătălui, Mircea Arman, Mircea Doreanu și alții.

Am selectat cu greu citatele ce urmează:
„Cheile lui A.I. Brumaru se potrivesc etajului filosofic: paginarea ideilor urmează îndeaproape mișcarea simbolurilor, captează izvoarele inițiatice, vorbesc despre „rostul ficțiunii în existență”, despre nevoia de virtual și instinctul cunoașterii și, nu în ultimul rând, despre rolul defensiv al spiritualității noastre (o cultură florală, cum ar spune Edgar Papu, mereu în regenerare), obligată deci să renască, asumându-și „sarcina ființării”, desfășurându-și evantaiul multicolor și bogăția existenței sub presiunea circumstanțelor, mai mereu potrivnice. Dar și deschizându-se generos, zonă-punte, în emisie, receptacol cultural îndrăznind drumuri către alții, abordând și topind în ființa proprie atâtea influențe. (…) Locuind în casa literaturii române, A.I. Brumaru citește această literatură nu doar ca literatură. Scafandru al spiritului, el scormonește aluviunile culturale. Cu lecturi diverse și temeinice, nutrit cu referințe docte, A.I. Brumaru este un fin degustător; sorbind parfumul limbii, instalat „în de ea” cronicarul Astrei iubește aromele tari; are un tipar stilistic”. (Adrian Dinu Rachieru, în „Orizont”, 8 april, 1988)

„Dense și atracțioase, comentariile lui A.I. Brumaru par a fi înfăptuite cu migala unui artizan din alte vremi, care nu se grăbește, gata mereu a reveni pentru încă un detaliu, pentru încă o abia perceptibilă nuanță. Deși filosofic nutrite și docte până la saturație, ele au la bază un scrupul artistic. Deși pedant informate a la page, visează a evada din veac prin metafizică. Intemporalitatea constituie lirismul lor subiacent.” (Gheorghe Grigurcu, „Artă și idee”, 1991)

„…răsplătit de Dumnezeu cu cunoașterea nemijlocită a unor mari personalități (…) considerat de Adrian Marino un metafizician al ontologiei românești, Raul Brumaru structurează într-un fel de epilog al cărții lui „Despre ființa românească” (…) o serie de previziuni privind soarta gândirii filosofice românești și a unei posibile gândite Românii în perspectiva integrării acesteia în Europa comună, în condițiile în care însăși această Europă viitoare se află în căutarea unei identități care să o poată reprezenta cât mai onorabil (…) Cartea amicului Brumaru rămâne un izvor de învățăminte care ne ajută să înțelegem mai bine cine suntem și încotro mergem”. (Mihai Neagu Basarab, Freiburg, Germania, „Conferințe freiburgheze și alte scrieri”, 2014)

„Într-o lume a ubicuității, a falșilor oameni de cultură, a semidocților cu ștaif și pretenții de operă, a celor care nu mai citesc ci doar scriu (sic!), mai există (oare pentru câtă vreme înainte?) oameni care pun filosofia la locul meritat și pentru care metafizica văzută ca fiind filosofia însăși, nu este doar o soră vitregă a științei sau, în cazuri mai derizorii, a diverselor teorii geopolitice, una mai neîmplinită și aiuritoare decât alta.

Stăm față către față cu o carte cum arar se mai scrie în cultura noastră contemporană prin prisma adâncimii, originalității și calității ei speculative. Este o carte aplecată asupra spațiului gândirii românești, a matricei noastre filosofice, așa cum apare la un Blaga, Noica, Anton Dumitriu, Alexandru Surdu, Eminescu, Nichita Stănescu. Și da, am amintit aici și poeți, în afara celor care se ocupă strict cu filosofia, pentru că poezia, în forma ei cea mai pură, cea mai înaltă este și metafizică, așa cum bine înțelege lucrurile A.I. Brumaru”. (Mircea Arman, la „Forma Filosofică”, Tribuna nr.393, ian. 2019)

În timp și mai cu seamă după 1989, Ion Aurel Brumaru a fost răsplătit cu o mulțime de diplome, distincții și premii, dintre care amintim:  „Omul Anului” în 1998, Diploma de excelență a Uniunii Scriitorilor, a ASTREI, a Societății „Eminescu” din S.U.A. și diferite premii literare pentru aproape fiecare volum apărut.
Din 1969 până în 2009 a fost, pe rând, redactor, secretar de redacție, redactor-șef la revista ASTRA din Brașov. Între 2009-2013 a fost membru în Consiliul Național al Uniunii Scriitorilor; din 2016 este redactor responsabil și editorialist la jurnalul „Pietrele credinței”- Parohia Greco-Catolică „Sfântul Petru” din Brașov, al cărei fidel credincios este.

De câțiva ani, retras în casa lui de om gospodar, cu iarba verde de acasă, cu via, cu pomii roditori și animalele curții, prietenul meu, al nostru, se bucură la un pahar de „cogârț”, cum se și cuvine, de grija distinsei sale Doamne și a celor doi feciori, dar mai cu seamă se bucură de cei doi nepoți, care vor duce mai departe numele neamului Brumarilor de pe Valea Izei, pentru că în Maramureșul nostru „NEAMUL” a fost și mai este singurul punct fix din Lume.

Așadar, Prietene, nu-ți urez (cum se obișnuiește) „La mulți ani!”. Sunt deja prea mulți în urmă, și pentru tine și pentru mine, ca să mai poată fi mulți și înainte. Deși loc mai este și ce citi și scrie de asemenea, ci îți doresc doar multă, cât mai multă sănătate și… minte limpede pentru vremurile ce ne sunt date.

                                                   Ioan Ardeleanu-Pruncu

***

Filosoful Aurel Ion Brumaru este „o flacără neclintită” ce ființează în Patria cuvântului creator și cultivă cu mândrie conexiunea cu locul de baștină.  Maramureșeanului și „prințului fericit” al filosofiei, Domnului Aurel Ion Brumaru, îi dorim să rămână cu Spiritul tânăr, mulți ani, lângă „coloana infinirii” vieții Domniei Sale !

Echipa „Salut, Sighet!”

Asociația CULTURA GRATIA URBIS – PRO PRAESENTI ET FUTURO – invită sighetenii la Ballroom Miraj, Sâmbătă 29 aprilie 2023, ora 18:00, la Balul de caritate „Dansează cu sufletul” și la Recitalul extraordinar Andrei Celeste.
Vor evolua și Minimaxi DC, coregrafi Cristina Cincu Kövy și Gabor Kövy.

Balul va include și o Licitație de artă.

Atmosfera va fi asigurată de DJ Cristi Orga.

Cost bilet: 200 lei/ persoană.

Fondurile rezultate prin bunăvoința participanților vor sprijini însănătoșirea Măriucăi Iustina Trifoi.

Asociația CULTURA GRATIA URBIS

Visele sunt produse de activitatea creierului în timpul somnului și sunt incontrolabile de partea noastră conṣtientă care ne „cenzurează″ activităţile pe care le facem când suntem activi. Desigur că ceea ce visăm, fără a ne propune un subiect sau ca niște persoane dragi să ne apară în vis are legătură cu realitatea noastră, cu obsesiile noastre, cu ceea ce e legat de viaţa noastră. Nimeni nu adoarme comandând-și un vis, că nu suntem la cinematograf sau la tv să ne alegem filmul favorit.

În schimb, visurile sunt dorinţele noastre pe care le avem în stare de conștienţă. Le folosim de multe ori în viaţa noastră când „visăm cu ochii deschiși” la cum va arăta viitorul nostru, la cum va fi când un eveniment aṣteptat se va produce, la cum se va încheia un conflict, o dispută, la ce bine ar fi dac-am putea face sau s-ar putea face, dacă s-ar întâmpla sau dacă nu s-ar întâmpla, etc., etc. Stăm ṣi ne gândim la ceva. Creierul nostru face un scenariu gândit de noi când suntem în plină activitate. Putem oricând să „intervenim” asupra „subiectului” și să-l modificăm după bunul plac.

Limba română are cuvinte la care pluralul se scrie în mai multe feluri, cu semnificaţii diferite. Zicem „vis”, fără ca interlocutorul să-și poată da seama ce vrem să comunicăm. Dar dacă folosim pluralul și spunem „visuri”, e clar că ne gândim la aspiraţiile pe care le avem, la ce dorim să se întâmple în viaţa noastră sau a celor de lângă noi. Vorbind de „vise” e limpede că urmează să povestim ce ne mai aducem aminte din ceea ce am visat când dormeam.

Sunt destule alte exemple de cuvinte care au forme multiple de plural, cu semnificaţii diferite: masă – mase; mese, raport-rapoarte; raporturi, bandă-benzi; bande și multe altele.

Revin la exemplul „vise-visuri” și trec acum la relaţia dintre prestatorii de servicii (din Primăria Sighet) care ar trebui să lucreze pentru binele cetăţeanului sighetean (cetăţean care-și face niṣte visuri că va fi băgat în seamă).

Pe 19 septembrie 2022 am trimis pe adresa de poștă electronică a primăriei o cerere oficială în care ceream (mă citez): „vă rog să-mi trimiteţi la adresa mea de email (–) motivarea scrisă a celor 7 consilieri locali pentru demiterea actualului viceprimar Dana Oniţa Ivașcu.

Menţionez că am nevoie de acest document pentru a scrie un comentariu în care îmi voi păstra imparţialitatea faţă de cele două părţi aflate în conflict. Sighetenii trebuie să știe. Dacă aprobaţi, documentul prin care se aduc acuzaţii viceprimarului va fi publicat, astfel încât toţi cei interesaţi să-l cunoască”.

Asta se cheamă c-am avut un vis, cu forma la plural visuri. Am primit răspuns la solicitarea mea: „Stimate domnule Horia Picu, referitor la e-mail-ul transmis de d-voastră, înregistrat la Primăria Sighetu Marmației în data de 20 septembrie cu nr. –, vă comunicăm faptul că am solicitat și suntem în așteptarea acordului celor șapte consilieri locali pentru a vă pune la dispoziție motivarea la care faceți referire. De îndată ce-l vom obține, vă vom transmite documentul solicitat”.

Nu știu dacă cei șapte consilieri au fost informaţi despre cererea lăsată de mine. Poate n-au fost, poate au fost și nu le-a permis timpul, prea ocupaţi fiind cu adoptarea celor mai bune hotărâri pentru oraș (a se vedea apa și gunoiul).

Și uitaţi așa a apărut încă un vis în noianul de visuri pe care-l port în mine zi de zi. M-am gândit că voi primi motivarea cerută. Trecut-au cele 30 de zile în care ar fi trebuit să primesc un răspuns. Au trecut peste 6 luni de la trimiterea cererii. Niciun răspuns… Ceva de genul: nu se poate, nu vrem, nu ne permite legea cutare, articolul cutare. Răspunsul, dac-ar veni acum, după publicarea acestui articol, n-ar mai interesa pe nimeni.

Nimic… Am visat degeaba la o stare de normalitate între aleși și alegători…

Visele, oricum vin. Și o fac de fiecare dată când vor ele. Visurile noastre, stimaţi sigheteni, se pot transforma în realitate. Și o vor face când vrem noi, adică în 2024.

Horia Picu

Deoarece concetățenii noștri, ucrainienii, sărbătoresc aztăzi 25 de ani de la reînființarea Liceului Pedagogic Sighet, ne-am gândit să le facem o mică surpriză, publicând această fotografie cu absolvenții anului 1955.

I-am cunoscut pe foarte mulți și știu că unii dintre ei mai sunt în viață și îi vor putea identifica și pe cei care… nu mai sunt, ca un meritat moment de reculegere peste ani. Directorul școlii a fost atunci profesorul de muzică Mihai Mitriniuc, cel care, în ultimii săi vreo 20 de ani activi, a condus Corul Bisericii ortodoxe „Nașterea Maicii Domnului” din orașul nostru. Între profesori se mai găsesc și: Bucicovschi, Eracle Titircă, Vladimir Danieliuc…, iar între elevi, foarte mulți dintre cei care au fost după absolvire, tot restul vieții, învățătorii și profesorii școlilor ucrainiene din zona noastră. Câțiva au fost directori de cămine culturale și au întreținut flacăra culturii ucrainiene de-a lungul anilor, mai cu seamă în celebra „Orchestră de mandoline ” (în fotografia de sus, principală), unică în țară și apreciată la concursurile artistice și în spectacole, înființată și condusă câteva zeci de ani de același neobosit Mișa Mitriniuc, profesor și la Școala Populară de Artă și la Școala de muzică.

Dedic aceste imagini și aceste câteva cuvinte frumoșilor ani (1960-70), în care, ca instructor la Casa de cultură din Sighet, am colaborat cu Orchestra de mandoline și m-am bucurat de succesele ei, membrilor acesteia, directorului Căminului cultural din Rona de Sus, Nicolae Ardelean, gazda repetițiilor și „patronul” formației, dar, în mod special!, memoriei profesorului Mihai Mitriniuc, cu care am colaborat frumos și cu folos decenii multe la rând și care, atunci când era vorba de muzică, a știut să fie și ucrainian și român în aceeași măsură.

Prof. Ioan Ardeleanu-Pruncu

Sâmbătă, 01 aprilie 2023, de la ora 16:00, în Sala Cavalerilor a Castelului Károlyi din municipiul Carei va avea loc dublul vernisaj de expoziții fotografice având ca temă oameni și tradiții din județul Maramureș, expoziția realizată de Mariana Scubli intitulată „Ecou de viață din Maramureș” și expoziția realizată de Virgilio Bardossi (MFIAP- EFIAP d3) intitulată  „Maramureș la sfârșitul Secolului”.

Bogăția tradițiilor și frumusețea locurilor ocupă un loc special în inima artiștilor fotografi care astfel își aștern sentimentele prin intermediul fotografiilor ca un ecou de viață.

Expozițiile pot fi vizitate în perioada 01 – 17 aprilie 2023, în centrul expozițional GPU PHOTO Global Photographic Union, conform programului Muzeului Municipal Carei.

Evenimentul este organizat de Fundația Centrul de Promovare a Turismului Cultural „Gróf Károlyi”, Foto Clubul „Vasile Vénig László” din Carei cu sprijinul Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România și Fotoclubul Varadinum din Oradea.

Intrarea la expoziție este liberă!

Un luptător anticomunist maramureșean pe care am avut ocazia și onoarea să-l cunosc personal, dar despre care am puține informații relevante (și de aceea nu l-am evocat direct în lucrările mele anterioare ) este Mihai Pop (numele de familie la naștere Kokenejdi, schimbat în Pop) din Sighetu Marmației. Ne facem însă o datorie de conștiință de a-l menține viu nu doar în inimile noastre ci și în orizontul opiniei publice, prin prezentarea datelor de care dispunem.

Născut la Biserica Albă (sat românesc din dreapta Tisei, peste apă de la Cămara ) în 1923, absolvent de Politehnică,  membru în Grupul de rezistență anticomunistă condus de Aurel Vișovan, va scăpa de arestarea din august 1948 și va reuși să se ascundă o perioadă destul de lungă. Este arestat totuși în 1953 și va trece prin închisorile Sighet, Jilava, Gherla, Timișoara, Oradea, eliberat în 1956.

După eliberare se va stabili la Cluj unde va lucra ca inginer, va studia teologia în clandestinitate și va fi hirotonit preot greco-catolic de către episcopul Iuliu Hirțea de la Oradea. După 1989 va  înființa asociația „Uniunea Creștină” care va promova anumite proiecte spirituale pentru tineret în colaborare cu ordine religioase din Italia. Trece la cele veșnice în 1995.

Veșnica odihnă și memoria binecuvântată!

Preot prof. Marius Vișovan

Pe 23 martie 2023, profesorul Ioan Ardeleanu – Pruncu, președintele Asociaţiei „Firul Vieţii” – Sighet, scria câteva rânduri pline de recunoṣtinţă la adresa profesorului de fizica reactorilor nucleari Alexandru Berinde, care pe 5 martie 2023 a plecat într-o (cum spunea Ioan Petru Culianu) „Călătorie în lumea de dincolo”.

Citez aici o parte din elogiul adus de Ioan Ardeleanu-Pruncu pentru marele om de știinţă  român: „Alexandru a fost un eminent elev al Liceului „Dragoș – Vodă” din Sighet, iar după terminarea studiilor superioare s-a dedicat carierei științifice în domeniul fizicii nucleare, căreia i-a dedicat tot restul vieții sale, și cărțile pe care și-a pus numele rămân cea mai trainică dovadă: „Fizica reactorilor nucleari”, „Elemente de fizica și calculul reactorilor nucleari”, „Probleme rezolvate de tehnica nucleară” și altele.

„Fizica reactorilor nucleari”… cum mi-a scris un coleg de facultate, Eugen Bancheṣ, „… acest curs ne-a schimbat viziunea despre posibilităţile noastre de a explica natura…”. A fost frumos pentru c-a fost greu? A fost ṣi frumos ṣi greu?…

Unii oameni se ridică mult deasupra celoralţi prin realizări, prin  gândire. Unii îi admiră, alţii nici măcar nu știu câte aspecte poate avea lumea în care trăim. Pun în acest articol două poze din „Elemente de fizica și calculul reactorilor nucleari”. Una dintre ele poate face ca cititorii acestor rânduri să înţeleagă mai bine cine a fost Alexandru Berinde.

Absolvent al Liceului „Dragoṣ – Vodă” din Sighetu Marmaţiei, „Alexandru Berinde s-a născut la Dragomirești, ca fiu al învățătorului Ion Berinde, originar din Budești, unul dintre cei mai activi ziariști maramureșeni și un dascăl iubit și prețuit de foștii săi școlari″. (am citat din nou din comunicatul pus de Ioan Ardeleanu-Pruncu pe www.salutsighet.ro)

Apoi, Alexandru Berinde a intrat în lumea reactorilor nucleari și a deschis, prin cursurile și cărţile sale, porţi spre cunoaṣtere pentru multe generaţii de studenţi, de cercetători.

Asociaţia „Firul Vieţii” îṣi ia angajamentul ca de fiecare dată când Ion Berinde, tatăl lui Alexandru va fi comemorat în cimitirul din Sighetu Marmaţiei, să aprindă o lumânare și pentru Alexandru.

„Două lumânări și două flori – tot ce mai putem face, din când în când, în amintirea a doi maramureșeni, care prin viața și munca lor au asigurat nemurirea numelui Berinde de Budești – Maramureș”- spunea Ioan Adeleanu-Pruncu.

La comemorări voi participa și eu. Am amintiri despre un om pe care l-am cunoscut prin cărţile sale. A fost greu, a fost frumos…

Sunt, în scurta viaţă a omului, unele momente pe care nu are cum să le uite, iar amintirile acelor momente „plutesc” întotdeauna deasupra celorlalte.

Horia Picu

Avem deosebita onoare de a vă invita la aniversarea a 25 de ani de la reînființarea Liceului Pedagogic „Taras Șevcenko“ din Sighetul Marmației, județul Maramureș, care va avea loc la data de 31 martie 2023, începând cu ora 9:00.

Din program:

09:00 – 09:30 – Primirea invitaților,
09:30 – 10:30 – Vizitarea atelierelor tematice,
10:30 – 13:00 – Masă rotundă „Probleme actuale ale învățământului în limba maternă”, luări de cuvânt a invitaților,
14:30 – 18:00 – Concert aniversar la Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice, sala „Monica Chifor”.

Nicolae–Miroslav PETREȚCHI,  Președintele UUR, Deputat în Parlamentul României,
Vasile CURELEAC, Director, Liceul Pedagogic „Taras Șevcenko“.

Profesorul, pictorul și poetul Gheorghe Chivu a fost mentorul câtorva generații de intelectuali maramureșeni.
Prin anii ‘60 ai veacului trecut era singurul  reprezentant al Sighetului în Uniunea Scriitorilor și în Uniunea Artiștilor Plastici. În preajma lui s-au format toți cei care astăzi au ajuns pictori și scriitori consacrați și membri ai celor două uniuni și nu sunt deloc puțini pentru un oraș ca al nostru, care își revendică numele de „Orașul cu poeți”. Aici  s-a așezat, în 1986, Domnul Chivu și întru odihna sa cea veșnică, și comunitatea l-a ales, post mortem, Cetățean de Onoare, iar Școala de Artă, al cărei dascăl a fost timp de un sfert de veac și care îi poartă numele, îi cinstește memoria printr-un concurs anual de arte plastice, premiul cel mare fiind susținut de familia Zaharia din Baia Mare. Lăudabilul gest este semnul de recunoștință al acestei familii, originară din Sighet, față de cel care le-a fost ca un adevărat bunic, sfătos și iubitor, iar de curând, gestul s-a îmbogățit, i-au refăcut mormântul obosit de ani și de vremi și i-au dat o haină nouă și pe deplin meritată.

Felicitări domnului ing. Gelu Zaharia și doamnei sale, arh. Laura Zaharia, doi oameni implicați în salvarea, conservarea și promovarea valorilor patrimoniale ale satului  maramureșean și nu numai.

Ioan Ardeleanu – Pruncu
(Asociația „Firul Vieții” Sighet)

Foto: Ion Mariș

Beneficiind de primitoarea locație de la Galeria Vassiliev, pusă la dispoziție de cunoscuta creatoare de modă, am ales să finalizăm ediția 2023 a proiectului „Lumea lui Teodor Mazilu” cu un eveniment de suflet intitulat „Jos pălăria, domnule Mazilu!” Concursul literar, filosofic și de arte plastice care a început în 24 ianuarie ne-a dat ocazia să-l descoperim, să ne amintim sau, după caz, să aprofundăm ceea ce știam despre Teodor Mazilu, un om care și-a dedicat întreaga viață literaturii. Contemporanii săi l-au admirat, l-au contestat, l-au cenzurat, l-au pus în descendența unor scriitori români sau străini cu care nu s-a identificat. Opera sa, originală, de o mare forță și vitalitate a fost sursă de inspirație pentru pelicule cinematografice de o certă valoare pentru anii ‘70. Însă lumea pe dos din tragi-comediile sale continuă să fie o oglindă pentru mulți indivizi din vremea noastră. De aceea, la patruzeci și trei de ani de la moartea sa, piesa Frumos e în septembrie la Veneția se joacă pe scena Teatrului Național din București, dar și în străinătate. La Teatrul Național din Turda se lucrează la punerea în scenă a piesei Don Juan moare ca toți ceilalți. La Festivalul Național de Teatru pentru amatori de la Reghin, unde am participat în 2018, alături de trupa Centrului Cultural, am avut ocazia să vedem piesa cu care Mazilu a debutat în teatru, Proștii sub clar de lună, în regia lui Lucian Pintilie, piesă care i-a adus autorului atâtea neplăceri, dar mai ales cenzura, exilul. În 2020, Muzeul Național al Literaturii Române a publicat într-o nouă ediție volumul său de poezii „Cântece de alchimist”. În urmă cu 2 ani, au fost republicate eseurile adunate în volumele Ipocrizia disperării și Fotbalul n-a fost creat de diavol. Sunt doar câteva dovezi ale viabilității în timp ale operei maziliene.

A fost o onoare să o avem în mijlocul nostru pe doamna Ioana Mazilu, fiica marelui scriitor, pictoriță stabilită în Franța, departe de locul în care Mazilu a strălucit, cum spune chiar ea, pentru a fi puțin mai suportabilă despărțirea. A lăsat Valea Loarei ca să vină lângă Iza, să ni se alăture în călătoria noastră pe urmele lui, deși toate potecile îi sunt deja cunoscute.

Adevărul este că fiecare a trăit cel puțin o dată în viață o „situație Mazilu” și fiecare se regăsește undeva în opera sa, atât de ofertantă. Teodor Mazilu a fost un spirit creator care a avut voluptatea de a se exprima prin mai multe voci: a fost dramaturg, nuvelist, romancier, poet, eseist, umorist, jurnalist, scenarist, memorialist, actor, traducător. La prima ediție, ne-am propus să aducem în atenția publicului poezia lui, adunată în volumul Cântece de alchimist, însemnările sale de călătorie intitulate Este corida o luptă cu moartea? și câteva dintre lucrările doamnei Ioana Mazilu.

La reușita evenimentului a contribuit o echipă numeroasă, formată din profesori, elevi, studenți, scriitori și artiști plastici, de la Centrul Județean de Excelență Maramureș, Colegiul Național „Dragoș – Vodă”, Corul „Armonia”, Facultatea de Geografie Extensia Sighetu Marmației, Centrul Cultural, Clubul de dans Mini Maxi. Tuturor le mulțumim pentru implicare, dedicare și profesionalism.

Un alt moment așteptat a fost premierea pe secțiuni la concursul „Lumea lui Teodor Mazilu”. Au fost în total 118 lucrări. Ne-am bucurat să avem participanți de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord, din Baia Mare, de la Colegiul Economic „Nicolae Titulescu”, de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, de la Ulmeni, Șomcuta, de la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” Focșani, de la Centrul de Excelență Caraș Severin, din Alba Iulia și Brăila, dar și din Sighetu Marmației, de la toate școlile, liceele și de la Clubul Copiilor. Felicitări tuturor participanților pentru talentul și munca depusă!

O pălărie din Maramureș a plecat pe Valea Loarei în semn de respect și de mulțumire pentru doamna Ioana Mazilu care a venit să spună alături de noi „Jos pălăria, domnule Mazilu!”

Luminița Colopelnic

Foto: Florian Szabo

Artistul vizual Gheorghe CODREA va fi prezent pe simezele Centrului Cultural – Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighet cu vernisajul expoziției „Șapte Taine”. Vernisajul va avea loc joi, 30 martie 2023, ora 14:00.

Maestrul Gheorghe Codrea, a împlinit în această lună 95 de ani (s-a născut la 02 martie 1928, Sighet) și revine pe plaiurile natale cu o „retrospectivă maramureșeană” de excepție.

Invitați speciali: prof. univ. dr. Negoiță Lăptoiu – istoric și critic de artă și Demostene Șofron – jurnalist cultural.
Curatorul expoziției este Alexandra Ilnițchi – Ardelean.

Expoziția va fi deschisă până la 30 aprilie 2023, program de vizitare de Luni până Vineri, între orele 08:00 – 16:00.

***

Gheorghe CODREA s-a născut la 02 martie 1928, la Sighet. Locuiește la Cluj.
Gheorghe Codrea a absolvit Liceul „Dragoș Vodă” în anul 1948. Pe la sfârșitul anilor ’40 este remarcat și îndrumat spre artele plastice de către cunoscutul pictor maramureșan Traian-Bilțiu Dăncuș. A urmat și absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj (1949 – 1953), specializarea pictură, clasa profesorilor Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Nagy Imre, Andrassy Zoltan, după care a continuat studiile în scenografie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1953 – 1956) avându-i profesori pe Alexandru Moscu, Toni Gheorghiu, Walter Siegfried.

La încheierea studiilor, conform uzanțelor, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Oradea dar, iubind Clujul, a aplicat la un concurs deschis pentru un post similar în inima Transilvaniei, unde a şi fost angajat în 1956 până la pensionare în anul 1989.

A inovat și modernizat tehnica scenografică a secolului trecut, introducând în spectacole proiecțiile, creând elemente scenografice ce relevau și talentul de pictor, adevărate lucrări de artă de sine stătătoare.
Gheorghe Codrea a fost 33 de ani un scenograf – artist al Operei Române din Cluj, aducând în scenografie o abordare modernă, fiind adept al spectacolului vizual total.

A creat scenografia pentru spectacole lirice memorabile, Bărbierul din Sevilla, Coppelia, Don Carlos, Lacul lebedelor, Secretul lui Don Giovanni, Tripticul puccinian (1972), Povestirile lui Hoffmann, Nunta lui Figaro, Flautul fermecat, Don Juan, Zamolxe și Ulysse, Voievodul țiganilor, Nabucco, Falstaff, Boris Godunov etc.

S-a remarcat și în pictura de șevalet, având mai multe expoziții personale atât în țară cât și în străinătate.

Salut, Sighet!

Ne propunem să facem mai atractivă transmiterea informației istorice legate de comunism.
De aceea, dăm startul unui proiect educațional interactiv, prin care tinerii pasionați de istorie (și nu numai) își vor putea descoperi aptitudinile de cercetători în acest domeniu.
În ultima duminică a fiecărei luni, vă invităm la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței la o ALTFEL de oră de istorie.
După o discuție pornintă de la tema anunțată pentru luna respectivă, va urma o „vânătoare” de informații istorice prin expozițiile noastre, cu scopul completării cu succes a unui chestionar tematic.
Drept premii, vor fi acordate cărți publicate sub egida Memorialului Sighet.

Prima întâlnire a avut loc duminică, 26 martie 2023, la orele 14:00. Tema propusă pentru această primă întâlnire a fost „Umbra lui Stalin în România”, iar indicii despre acest subiect se regăsesc în multe din expozițiile muzeului.

Vă așteptăm cu drag la viitoarele întâlniri și veți vedea că istoria poate fi domeniul vostru preferat!

Echipa de proiect: Lumința Țînțaș și Norbert Kondrat (educatori muzeali)
(sursă text: pagina de facebook a Memorialului)

Foto & Video: dr. Sorin Markus