Vreau să relatez câteva evenimente legate de un săliștean, despre care s-a păstrat o tăcere nepermisă, deși acesta a luptat eroic cu regimul de teroare încă de la instalarea lui, îndrăzneală ce a plătit-o cu viața.

Eu am amintit despre el în cadrul grupului celor trei partizani ce s-a format în Săliștea de Sus: Pașca Gheorghe, Iuga Dumitru a lui Anuță și Vlad Gheorghe a „Împăratului” (nu știu de ce avea acest adaos la nume). Au început acest „protest” din 1945-1946, fiecare cu motivația lui, justificată, s-au reunit în grup armat și au luat drumul codrilor. Împreună se puteau proteja și supraveghea mai bine, rezistând o lungă perioadă de timp, dar până la urmă au fost eliminați toti prin împușcare, fără somație.

Primul căzut a fost  Iuga Dumitru, prin trădare, fiind toți trei la o famile de la marginea comunei, mai pe deal. Se pare că era puțin băut și a fugit direct spre ei, fiind inpușcat de securistul Ardelean, care a ajuns în partea finală șeful Securitătii din Baia Mare. „Merita!” După el a urmat Vlad Gheorghe, ucis pe dealurile comunei Romuli, și el prin trădare (o calitate parcă specifică românilor; au fost multe sute de mii cu astfel de „calități” și practici), unde se pare că era cioban la oi, împușcat fără somație. Ultimul a fost împușcat și desfigurat Pașca Gheorghe, tot prin trădare, tot prin zona Romuli; el, care cunoștea toate cărările și potecile pe dealuri și munți, pe unde tot umbla la vânătoare, a și condus micul grup de partizani. Au hotărât cu toții să nu tragă în urmăritori, decât în caz de pericol, ceea ce au și făcut. Pașca Gheorghe, înainte de a fi eliminat, a fost descoperit și înconjurat de securitate într-o mare „scobitură” a pământului, cu dublă intrare-ieșire, unde s-a  instalat „familial” și pentru a scăpa a doborât de acolo câțiva securiști, ofițeri și subofițeri, apoi a fugit.

Cât timp au acționat împreună, mai coborau prin comune și potoleau zelul celor mai înfocați activiști, făcând cu ei exerciții la sol. I-au cam ascultat, pentru că au lăsat avertismentul: dacă nu vă potoliți, când mai trecem pe aici nu va fi nevoie să vă mai ridicați de la sol!  Oamenii îi și protejau, le dădea sau îi lăsau să-și ia mâncare de pe unde aveau. Securitatea și miliția erau mai cu rezerve în a ieși pe dealuri după ei, având teamă de pușca cu lunetă a lui Pașca și de precizia lui extraordinară.

În aceste condiții, cei doi care erau cu Pașca erau mai „puțin văzuți”, fiind dominați total de personalitatea acestuia, prin curajul si colaborarea lui cu mai multe grupuri de fugari, elevi, studenți, țărani, fiind și armurier și având un „depozit” de armament din care îi aproviziona.

Pentru Vlad Gheorghe necazul a pornit de la alegerile din 1946, la care s-a furat cel mai mult din istoria tuturor alegerilor. Comuniștii ilegaliști, doar 800 de inși, la care s-au mai putut adauga câteva „racolări” au câștigat alegerile, făcând parte din „Blocul  Democrat”, în centru cu acel mic grup de comuniști cu racolările lui și garanția succesului dat de prezența Armatei Roșii în țară, care-i proteja. Un cetățean din comună, a furat urna întreagă cu voturi (se fura cu urna nu cu votul, izolat sau în serie!) și a fugit cu ea, urmărit de Vlad Gheorghe, neînfricat și cu spirit de dreptate, împotriva  acelui fals grosolan. S-a ascuns și nu l-a prins, dar el a intrat în vizorul securității, fapt semnificativ deosebit de relevant prin acestă acțiune plină de demnitate și curaj, dar care i-a pus informatorii pe urme, până când a căzut eroic, travestit în cioban. Prin această fermă si periculosă acțiune, Vlad Gheorghe și-a câștigat dreptul de a fi pus la un loc cu eroii și martirii acestui neam, aici pe pământ, în Ceruri având locul lor toți cei ce au luptat până la sacrificiu pentru dreptate, credință și neam, în răsplata Domnului.

În aceeași luptă eroică neînfricată au fost și Iuga Dumitru, pe care l-au fost „alergat” până la exterminare, datorită unei dispute mai agresive cu secretarul de partid comunal și Pașca Gheorghe care nu s-a putut despărți de arma lui cu lunetă, primită cadou de la nemți ca vânător neîntrecut, altfel un om pașnic, cinstit și demn.

Vlad Gheorghe a fost obligat să fugă pentru a-și proteja viața, în primă instanță, fiind acuzat că a devoalat și compromis grav procesul electoral în noul regim, „hoțul”, acum în demnitate publică, era și el pe urmele lui.

A rămas fără sprijin familia, soția lui fiind obligată să se descurce singură cu mare greutate în administrarea gospodăriei, având în supraveghere și creștere cei trei copii și suportarea persecuțiilor murdare ca soție a unui fugar politic primejdios. El nu o putea sprijini cu nimic și chiar atunci când „funcționa” ca cioban, decontarea „serviciului” se făcea o singură data în natură, la sfârșit (haine, un animal sau două) în luna octombrie, de „Sâmedru” și nici aceasta nu a prins-o, fiind împușcat.

Desigur și celălalt „hoț-erou” a fost răsplătit, fiind înscăunat primar al comunei, unde n-a stat mult în fotoliu, păstrându-și „năravurile”. A exercitat căsătoria unui cuplu sau două sub statut de bigamie (cred că nu pe gratis) și a sustras din cerealele adunate prin cote, făcând din acestea „țuică”. A fost condamnat la ani de închisoare unde la fel n-a stat mult, oameni cu astfel de apucături fiindu-le necesar și i-au folosit din plin „calitățile”.

                                                             Gheorghe Bărcan
Minneapolis Minnesota USA

Foto: Ion Mariș

Rotaract Sighet anunță în premieră primul ImproShow adus pe scena din Sighetu Marmației.

Show-ul va avea loc vineri, 17 martie 2023, ora 19:00, la Şcoala cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice, sala „Monica Chifor”.

Povestea şi desfăşurarea acestui spectacol o decide publicul, el alege teme de improvizaţie, titluri, nume de personaje, locaţii în care să se petreacă acţiunea, genul de film în care să se desfășoare, etc., iar trupa SILVER – în funcţie de aceste propuneri – improvizează scene de teatru în doi, trei sau mai mulţi actori. Nimeni nu semnează regia în mod special.

Trupa „Silver” a luat naştere în Baia Mare, în 2008, în cadrul Colegiului „Mihai Eminescu”. Din această trupă fac parte și Mircea Gligor, Han Andrei, Alex Macavei, Andrei Gîjulete – actorii care vor fi pe scenă din Sighet vineri seara.

Biletele sunt disponibile în două locații: Regatul Baloanelor și Şcoala cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice.

Preț bilet: 25 lei.

Echipa Rotaract Sighet
Tomoiagă M. Cristina – Secretar & PR

Job Trainer Motoc SRL organizează o conferință a Bursei Locurilor de Muncă în cadrul proiectului Job Marmația (cod proiect 157646). Job Trainer Motoc SRL, una dintre cele mai mari companii de formare profesională din Maramureș, organizează conferința Bursei Locurilor de Muncă, în data de 15.03.2023, ora 11.00, la Restaurant Perla Sigheteană.

Conferința va fi dedicată angajatorilor și candidaților care doresc să exploreze oportunitățile de carieră și să se conecteze cu companii din diferite domenii. Participanții vor avea ocazia să afle despre cele mai recente tendințe de recrutare, să discute cu angajatori de top și să se prezinte pentru a primi oferte de angajare.

În cadrul conferinței, participanții vor beneficia de prezentări interactive și ateliere specializate, care le vor oferi o perspectivă mai clară asupra cerințelor pieței de muncă. Vor exista, de asemenea, discuții pe teme de actualitate, cum ar fi dezvoltarea carierei, salariile și avantajele oferite angajaților.

Conferința Bursei Locurilor de Muncă este o oportunitate unică pentru companii de a atrage talente noi și de a-și îmbunătăți brandul de angajator. Participarea la eveniment oferă angajatorilor posibilitatea de a identifica candidați cu aptitudini și calificări relevante și de a discuta cu ei despre poziții vacante. În plus, companiile vor putea să își prezinte brandul și să ofere informații cu privire la cultura lor organizațională.

Pentru candidații care caută oportunități de carieră, conferința Bursei Locurilor de Muncă este o ocazie ideală pentru a-și prezenta CV-urile și a se conecta cu angajatori de top din diferite domenii. Participanții vor avea posibilitatea de a-și face cunoscută prezența și de a-și îmbunătăți șansele de a fi recrutați.

În concluzie, Job Trainer Motoc SRL invită atât angajatorii, cât și candidații să participe la conferința burselor de locuri de muncă. Evenimentul este o oportunitate unică pentru a face conexiuni importante într-un mediu prietenos și profesionist.

Pentru mai multe informații și înscriere, vizitați site-ul nostru web la adresa Website: www.jobtrainermotoc.ro.

Contact: Motoc Valeria (Manager Proiect)
Tel: 0747 – 088 215

Semnalăm apariția cărții Compendiu „Dincolo de științe”, un volum care cuprinde lucrările științifice ale elevilor prezentate și premiate în cadrul celei de-a IV-a ediții a concursului regional „Dincolo de științe”, organizat anul trecut (2022), la Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, Sighetul Marmației.

Lucrările publicate au fost elaborate, sub coordonarea cadrelor didactice, de către elevii de la grupele de excelență atât din Maramureș, cât și din țară.

Potrivit site-ului Centrului Județean de Excelență Maramureș, și în acest an școlar, concursul „Dincolo de științe” a fost inclus în CAER. Pentru detalii privind organizarea concursului în acest an școlar, puteți accesa pagina electronică destinată concursului www.cjexmm.ro/proiecte-și-activități/dincolo-de-științe.

Salut, Sighet!

Asociația Culturală SunRai vă invită la proiecția filmului în scop caritabil „Experimentul Pitești” care va avea loc la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței (str. Corneliu Coposu nr. 4, Sighetu Marmației), sâmbătă 18 martie, de la ora 18:00.

Intrarea se va face doar pe bază de rezervare la numărul de telefon 0743200095, fiind disponibile un număr de 100 de bilete gratuite pentru acest eveniment realizat în scop caritabil. Filmul este subtitrat în limba engleză. Turneul românesc începe cu proiectarea filmului în Sighetu Marmației.

„Experimentul Pitești” este primul lung-metraj istoric românesc finanțat exclusiv din colectare de fonduri pe platforme naționale si internaționale. Documentarea a început în 2011, filmările având loc în 2015 sub coordonarea regizoarei Victoria Baltag, având la bază un scenariu scris de Victoria Baltag și Alexandra Axinte. Filmul este produs de Victoria Baltag Production prin Asociația Connections.

Actorii principali ai filmului sunt Ion Caramitru (decedat în 2021), Axel Moustache, Sergiu Moraru. Impresionat de subiectul dar şi de miza artistică a filmului, precum şi de cadrul independent de realizare, Ion Caramitru s-a alăturat echipei pro bono.

Povestea începe cu momente din viața socială a anilor 1942-1948 (zona Moldovei, Iași), aduce în prim-plan psihologia umană și culminează cu punerea în imagini a „fenomenului reeducării” în România (1948-1954). Reconstituirea evenimentelor petrecute în această perioada s-a realizat în urma unei documentări de arhivă amănunțite, de mai bine de trei ani.

Prima parte a filmărilor s-a desfăşurat la Iaşi – Colegiul Naţional „C. Negruzzi”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”, Vila Sonet – Muzeul „Mihai Codreanu”, Râpa Galbenă, strada Sărărie, Primăria şi centrul oraşului, de la Palatul Culturii, până la Catedrala Mitropolitană. De asemenea, s-a filmat şi în Aroneanu, sat tradiţional românesc, unde sunt două case autentice din 1944.

Potrivit realizatorilor, primul material filmat a fost realizat la Fortul 13 Jilava, iar materialul a fost folosit la prima campanie de colectare de fonduri pentru acest proiect (mai 2015).

Peste 5000 de tineri au fost torturați la Pitești. Mulți dintre ei au sfârșit fie schingiuiți, fie loviți cu bestialitate, fiind înregistrați aproximativ 200 de morți. Aceștia erau dintre cei mai buni studenți români, victime ale experimentului de reeducare de la Pitești: oameni mutilați, torturați, electrocutați (1948-1954).

***

Victoria Baltag despre film:
„La 30 de ani de la căderea comunismului, numărul exact al victimelor Experimentului Pitești nu este nici până astăzi cunoscut. Unii deținuți erau îngropați în ciment și corpurile acestora nu au fost niciodată găsite, pe de o parte, pe de altă parte, familiile multora dintre aceștia nu știau unde le-a dispărut copilul, soțul sau fratele/ sora și nici nu aveau voie să întrebe. Rudele celor decedați au trecut prin acești 30 de ani cu mare rană în suflet. O rană care nu s-a închis niciodată, căci ei simt că nu s-a făcut dreptate. Că nu au fost identificați și condamnați cei găsiți vinovați. Cu un efort început acum 8 ani, ne-am propus să aducem în atenția publicului o parte dintre evenimentele petrecute atunci. Este un film artistic, cu o componentă puternică de documentare. Timp de 3 ani am discutat cu victime, cu familiile acestora, cu istorici, cu reprezentanți ai Institutului de Cercetare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Experimentul Pitești nu a fost un simplu accident. A fost un efort programatic de distrugere, prin tortură fizică și emoțională. Experimentul Pitești trebuie să fie în manuale, pe ecrane, în muzee, pentru a ne asigura că istoria nu se repetă și că vinovații sunt, chiar și la zeci de ani distanță, măcar identificați, dacă nu trași la răspundere. Le mulțumim tuturor celor care ne-au susținut până acum și le mulțumim în avans românilor care aleg să spună un ÎMI PARE RĂU simbolic și să doneze pentru ca Experimentul Pitești-Filmul să ajungă pe ecrane și să ofere un mic ajutor în cunoașterea istoriei și ororilor comunismului.”

O parte din echipa proiectului, alături de regizorul/ producătorul filmului Victoria Baltag, vor fi prezenți la premiera din Sighet. După proiecția filmului va avea loc un dialog deschis între echipa proiectului și publicul prezent.

https://www.youtube.com/watch?v=6LqgwVafnF0

Evenimentul este organizat de Asociația Culturală SUNRAI care își are lansarea oficială odată cu premiera filmului. Scopul asociației este de a crea evenimente culturale/ de patrimoniu pentru comunitatea locală.

Parteneri și Sponsori:
Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței Sighet, SunRai Village, Fundația Romanian Business Leaders, Asociația Suntem Vocea Lor, Oratoriul Sfântul Francisc Sighet, Liceul Tehnologic Marmația, Casa Lu Dochia, ASKA Grafika, The  Coffee Factory, Kis Pipa.

Organizator:
Asociația Culturală SunRai (Str. Doboieș nr. 80A, Sighetu-Marmației, Maramureș)

listă de cumpărături

• 150 g brânză feta
• o caserolă de roşii cherry
• fulgi de ovăz

înşir alimente pe banda rulantă
şi deja mă concentrez pe cum o să le pun repede în pungă
doamna de la casă are răbdare de data asta
mă întreb dacă are şi ea o fiica, dacă se gândeşte la ea
când vede adolescente singure încercând să pară stăpâne pe viața lor,
cu căştile în urechi şi privirea rătăcind asupra pachetelor de țigări repulsiv de atrăgătoare
te aştept în parcare cu feta şi roşiile pentru paste
nu mă sinchisesc să îți fac inventarul cumpărăturilor
oricum nu te mulțumeşte niciodată ce gătesc
încerc să îți povestesc câte ceva despre cum mi-a mers ziua,
ştii tu, conversații de oameni normali
dar tu deja vorbeşti de hârtiile care îți decedează în torpedou
pentru că uiți de ele şi le abandonezi – ironic
şi mă gândesc la cum mă enerva în copilărie să fiu tot timpul asemănată cu tine
apoi am crescut puțin şi tot ce voiam era să fii mândru de mine,
să te aud zicând „o vedeți? asta e fiica mea!”
acum, când încep să văd frânturi din tine în bărbații din viața mea, mă trece un fior
nu am de gând să implor (nici pe ei şi nici pe tine) pentru validare sau iubire
până la urmă îți semăn prea mult, ştii şi tu, mama o zice mereu
am impresia de multe ori că ea vede direct prin pânza asta groasă care ne maschează relația
dar pur şi simplu nu e gata să confrunte adevărul
m-am obişnuit să fiu un fel de colateral damage
al lucrurilor pe care nu vreți să vi le spuneți, voi doi,
să tratez răni de adulți atât de vechi că au prins rădăcini în oase
rănile mele nu sunt vizibile cu ochiul liber; ăsta mi-e bagajul genetic.
regretele vi se adună în mine ca prietenii vechi ieşiți la o cafea
e greu să îți creezi o identitate sub greutatea lor
dar eu nu o să sfârşesc ca una din multele jane doe

Autor, Lysanna

Sursă foto: Pinterest

Articolul d-lui Dorin Ștef, „Sighetul cu „l” sau fără „l”, de acum câteva zile, a re-re-adus în discuție problema ortografierii numelui orașului în care trăim și pe care continuăm cu încăpățânare să-l scriem incorect. Cineva, într-o situație de polemică, spunea: „Poți să mă înjuri cât vrei, dar te rog să-mi scrii corect numele!” Deci, extrapolând, poți să nu-ți iubești orașul sau țara în care trăiești, dar ai obligația elementar – morală să le scrii corect numele.

Până în 1918, s-a numit MARAMOROSSZIGET sau SZIGET, iar după 1918, sub administrația românească s-au încercat câteva variante. Una dintre ele a fost MARMAȚIA și, poate că ar fi fost cea mai fericită alegere, avându-se în vedere rezonanța istorică legată de TERRA MARMATIA, dar și expresivitatea fonetică a cuvântului în sine. Alte variante au fost SIGHETUL MARMAȚIEI și SIGHETUL MARAMUREȘULUI, folosite ocazional. S-a impus, după câte știm fără să fie stabilită o regulă, normă sau obligativitate, forma SIGHET, care a rămas (cu excepția anilor 1940-45) până după reforma administrativ-teritorială din 1968, deși se știa, că mai există o localitate cu numele Sighet în Sălaj, la doar vreo 150 de km distanță de noi, și care acum (probabil prin contaminare și dovedind că ignoranța este contagioasă) se numește Sighetu Silvaniei. Forma SIGHETU MARMAȚIEI s-a stabilit prin 1972, ca o consecință a reformei administrative și propunerea ei a plecat de la secretariatul Consiliului popular al municipiului, pe considerentul: „tătă lumea zâce așe!” (nu vreau să dau nume), fără să se țină cont de faptul că reformele administrativ-teritoriale nu sunt (și) reforme lingvistice, primele fiind de competența Guvernului, celelalte de competența Academiei.

Văzând că nu pot convinge, am apelat la o autoritate în materie și l-am determinat pe academicianul Iorgu Iordan, care era și directorul Institutului de Lingvistică al Academiei Române, la cei 85 de ani ai domniei sale, să vină și să ne vorbească despre importanța scrierii corecte a „limbii ce-o vorbim” (că „altă limbă-armonioasă, ca ea nu găsim”), dar cine trebuia să audă, n-a auzit. Așa-i când bați toaca la urechea surdului.

După 1989 am făcut parte din primul Consiliu local și, ca secretar al Comisiei pentru învățământ și cultură, am redactat proiectul noului Regulament de organizare și funcționare, care prevedea la articolul 1. Numele orașului este SIGHETUL MARMAȚIEI. Singurul consilier care m-a susținut, a fost regretatul profesor Ion Vancea, ceilalți, inclusiv primarul și secretarul aveau interese mai importante și proiectul a rămas… proiect.

După un număr de ani, am mai avut o tentativă de a convinge un primar, care mi s-a părut că ar trebui să fie receptiv la chestiune. Mi-a cerut un „argument serios”, ca să inițieze un proiect de consiliu. I-am dus „Gramatica normativă” a universitarului clujean Gligor Gruiță, apărută recent, în care se găsesc două referiri chiar la scrierea corectă a Sighetului Marmației (vezi paginile 116 și 117). Rezultatul a fost că nu s-a întâmplat nimic, iar eu am rămas fără de cartea respectivă.

În urmă cu câțiva ani și cu același efect problema a fost readusă în discuție de concitadinul nostru, profesorul de limba română Ioan Pop.
La urma urmei, scrierea fără „l” nu ar fi atât de supărătoare, dacă ar deveni regulă generală. Și poate că într-un viitor oarecare așa se va întâmpla. Pentru că limba este un organism viu, care se schimbă mereu și, conform teoriei unor „specialiști”, „uzajul prevalează asupra regulilor academice” și, în consecință, englezismul „OK!” va înlocui în curând o sumedenie de cuvinte românești. Că în zilele noastre nu mai auzi pe nici o televiziune cuvintele: copilaș, fetiță, băiețel… toate au fost înlocuite cu „bebeluș” și „bebelușă” încă de la maternitatea spitalului. Dar, pe lângă că este greșită gramatical, scrierea SIGHETU este de-a dreptul deranjantă și din punct de vedere estetic, obligându-te să vezi mereu inscripția „CONSILIUL LOCAL SIGHETU MARMAȚIEI”, sau într-un alt loc „CENTRUL CULTURAL SIGHETU MARMAȚIEI”, ca să ne rezumăm doar la aceste două exemple. Și vina pentru această situație (și pentru altele de felul acesta), după părerea mea, este într-o bună măsură și a opiniei publice din orașul nostru, a intelectualilor și a profesorilor în primul rând. Cum poți să predai, la ora de gramatică de la clasa a VI-a, declinarea substantivului propriu compus (din două substantive) Sighetu și Marmației și să neglijezi faptul că la cazurile genitiv și dativ ești obligat să scrii: Sighetului Marmației, pentru că este vorba despre un atribut substantival genitival (ex.: Meritul unui astfel de rezultat este al Sighetului Marmației)? Și dacă acum 50 de ani, când s-a făcut greșeala, nu existau posibilități de reacție, de ce la sesizarea profesorului Ioan Pop nu au comentat măcar câteva zeci de sigheteni? De ce nu au intervenit intelectualii orașului în care trăiesc, sau măcar profesorii de limba română, mulți dintre ei cu doctorate? Probabil din aceleași motive din care nu au intervenit nici la sesizarea din zilele trecute, făcută de domnul Dorin Ștef, un distins intelectual maramureșean din afara orașului nostru. La ora când scriu aceste rânduri, articolul său numără aproape 600 de vizualizări, dar un singur scurt comentariu.

Cât privește pe cei cărora li se adresează în final domnul Ștef, deranjat pe bună dreptate de ignoranța lor, îmi permit și eu să-i întreb: ce părere au despre inscripțiile bucureștene: Palatul Parlamentului sau Ministerul Culturii? Or fi și acelea greșite? Deci, chiar că-i greu cu… limba română, dragii mei, și, după cum se vede, va fi tot mai greu, „căci mulți sunt cei cari o strică din neștiință ori din prostie și slabi și puțini cei care o apără”.

În ceea ce mă privește, în toți acești ani, și la clasă și în instituțiile de cultură în care am lucrat, am scris SIGHETUL MARMAȚIEI, chiar și în actele oficiale, și scriu și acum și pretind categoric și celor care îmi publică textele sau cărțile, să-mi respecte opțiunea de Cetățean al Sighetului Marmației.

* Vezi pe www.google.com. Stricătorii de limbă.

Ioan Ardeleanu-Pruncu

La proceduri

*
-”…și alte stresuri!” – încheie o nevastă etiologia bolii care tocmai răpuse un om tânăr din sat.
– Așe, așe…! – îi răspunde o alta.
*
– Miha’ , oare nu mi-or fa’ ceva rău la cap procedurile aieste?
– Ce să-i facă? …Poate ți l-or face mai bun!
*
– …Noa, pe astăzi am terminat. Le-am făcut pe toate. Hai și la suflat! – zice nevasta.
– Nu mă mai duc nicăieri! – zice bărbatul.
– Da’ d’i ce?
– C-am răsuflat destul!
*
– 300 de replici azi-noapte! Așe’ o zis la radio dimineață. Oaminii ‘ceia nu dorm. Tot se gândesc că vine altu’, tot așe’ de mare.
– Săracii! Și ce suferință au cei vii! Că morții ca morții, nu mai simt nimic… Săracii!

La farmacie
”Aș dori niște tablete pentru viermișori… Pentru vecina mea. Vă roagă frumos! …Patru, dacă este posibil… Vă mulțumesc frumos! Sănătate dumneavoastră și la toată lumea!” – încheie glasul tremurat.

Family
O casă, o curte, un gospodar.
– Miha’, hai în casă…
– Ceă?
-…să mânânci!
– Nu mn’i foame!

Meniul zilei
Deodată se face o liniște mare. Toți păpăm (tot). De parcă tocmai a intrat în sală, pe vremuri, tovarășa educatoare.

Dimineți cu nea

*
”Ți-ai lăsat aprinsă lumina în cameră. Pot să o sting?… A, nu, era de-afară!”

*
Astăzi dimineață, mergând în parc la cafea, Io am făcut pârtie!…

*
”Alo! Salvarea! Veniți! S-a spart lumina la râu! Și-s numai răni – orb!”
*
Pe o bancă, în parc, două fete – una-i tristă, de neconsolat. Mâine-i 1 Martie. Habar nu are de păru-i auriu.

Numai la Sighet

*
Mă plimb Duminica. Pe lângă Liceul ucrainean îmi ies în cale 3 paznici ai edificiului. Unul dintre ei se proțăpește chiar în fața mea, mă privește țintă în ochi:
– Țigări?
Îl privesc țintă și trec mai departe.
– Ăsta-i mort de mult! – încheie el conversația.
– Arăt rău. Va trebui să mă reapuc de fumat – o închei, și eu, în gând.
*
– Ie’i țâgări?
– Nu fumez, mulțumesc.
– Lasă că-i fuma, unch’e!
*
Lângă o poartă, o cățelușă cafenie mișună de-a bușilea printre picioarele trecătorilor. Csöpike? Un patruped miriapod!
*
Meniul zilei. Atentă, ospătărița ia comanda. La urmă, se înclină: ”Bin’iucă!…”
*
La intrarea în supermarket, o necăjită, probabil în ziua de ajutor social, îmbie cu o banană un domn în vârstă:
– Nu, mulțumesc! – zice respectuos acesta (!).
– Noa, dară, cum vrei… – nu-i vine a crede femeii.

Decât…
Creditor: „Am zis că-i recuper înt’-o lună de zile, da’… * La cassă: ”Să le marc pe amândouă, ori separat?” * La Radio România: ”…Poate să navige în orice condiții de navigabilitate.”

Marin Slujeru
​

Sâmbătă, 11 martie 2023, de la ora 14:00, în Parcul Central al Sighetului va avea loc deschiderea oficială a evenimentului „Ziua Păstrătorilor Tradiției” la care vor participa domnii Moldovan Vasile (primarul Sighetului), Szalay Bobrovniczky Vincze (Secretar de Stat Adjunct pentru Relații Civile și Sociale – Ungaria), Kovacs Pifka Peter (director Hungary Helps), Bojoga Ștefan (președinte  Asociația Jávorfa Virága Sighet).

După deschiderea oficială a evenimentului va avea loc parada formațiilor participante (de la scena din parc până la Biserica Reformată și retur) urmată de spectacolul formațiilor participante.
Vor evolua: Corul Bisericii Reformate din Câmpulung la Tisa, Formația Buzavirag din Câmpulung la Tisa, Asociația Pro Skola (dansuri populare) – Ardud, Ansamblul Florile Cosăului – Budești, Asociația Agape (dansuri populare) – Coltău, Copiii din Piatra, Teceu Mic, Coștiui recită & cântă, Asociatia Kinder (dansuri populare) – Cavnic, Tiszamenti akacok (dansuri populare) – Câmpulung la Tisa, Asociația Culturală – Dămăcușeni, recită Bartos Odett – Ocna Sugatag și elevi de la Liceul Leöwey Klára – Sighet, etc

De la ora 17:00 se va oficia o liturghie la Biserica Reformată din Sighet de către preotul Kovács Péter Zoltán.

La ora 19:00, în Parcul Central din Sighet va avea loc Concertul Formației Kiss Kata  (muzica ușoară/ dance).

Salut, Sighet!

Am intrat în sală cu gândul că voi asista la încă o activitate anti-drog protocolară, care nu întrece limitele conformității. M-am așezat lângă colegi și am așteptat un discurs tipic „drogurile nu sunt bune”. Luminile s-au stins și odată cu ele și ideea unei simple activități. În momentul în care actorul a urcat pe scenă, orice noțiune a timpului s-a îndepărtat din mintea mea.

Să spun că această piesă de teatru mi-a depășit așteptările ar fi prea puțin. M-am simțit ca și cum vorbeam cu un prieten mai mare despre viața lui, într-o seară în oraș. Modul în care povestea a fost expusă fără filtru, fără propagandă anti sau pro, pur și simplu prin adevăr și experiență, a făcut publicul să se simtă că aparține piesei și lumii pe care o ilustrează. Vulnerabilitatea și autenticitatea monologului chiar și-a îndeplinit rolul de a deschide ochii privitorilor.

Oportunitatea pe care am avut-o să asistăm la povestea de viață a acestui om mi-a confirmat că orice poate fi depășit și că suntem cu toții capabili să ne ridicăm singuri de jos și să ne facem mai bine.

 Carolina Burcuș
clasa a XI-a E
CNDV Sighet

N. r. : Teatrul care deschide ochii face parte dintr-un proiect al Inspectoratului Școlar Județean Maramureș. Reprezentația de la Sighet a avut loc marți, 7 martie 2023.

Inițial, serviciul social situat pe strada Ioan Mihaly de Apșa nr. 17 a oferit ajutor imediat și servicii de bază persoanelor refugiate, iar acum le sprijină și în învățarea limbii române, precum și în găsirea unui loc de muncă.

Ameliorarea situației dificile în care se află refugiații ucraineni a fost scopul pentru care Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare, în parteneriat cu Asociația Cunoaște-i Nu Discrimina a înființat Centrul de asistență pentru refugiați din Sighetu Marmației, în data de 7 martie 2022. În primele luni, unitatea a oferit ajutor imediat constând în alimente și produse de igienă, a asigurat spălatul și uscatul rufelor, a acordat sprijin în găsirea unui loc de cazare sigur și a pus la dispoziția persoanelor care au apelat la serviciile centrului un spațiu de joacă pentru copii.

De-a lungul anului tot mai mulți refugiați au decis să se stabilească pentru o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă în Sighet sau într-o localitate din apropiere. De aceea, adaptându-se nevoilor beneficiarilor săi, unitatea și-a diversificat paleta de servicii prin organizarea de lecții de limba română, programe de socializare și de petrecere a timpului liber pentru copii și a oferit sprijin în angajare persoanelor dornice să lucreze.

Proiectul „Apel de urgență pentru Ucraina” implementat de Organizația Caritas, finanțat de Rețeaua Caritas Internationalis prin Confederația Caritas România a asigurat fondurile necesare pentru dotarea și utilarea centrului, precum și pentru organizarea programelor derulate. În cadrul acestui proiect, Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare s-a implicat pe mai multe niveluri în ajutorarea și sprijinirea refugiaților ucraineni cazați în Sighet, Baia Mare și Satu Mare, respectiv în localitățile din apropierea acestor municipii. Până la finalul anului 2022, datorită proiectului „Apel de urgență pentru Ucraina” 459 de persoane au beneficiat de servicii de informare și consiliere, 129 au fost sprijiniți cu tichete valorice pentru a achiziționa alimente de bază, 51 de copii au participat la programe de socializare și de petrecere a timpului liber, 67 de persoane au frecventat orele de limba română, 8 școlari au participat regulat la școala online, 45 familii au beneficiat de spălarea și uscarea hainelor la Sighet, 11 persoane au reușit să se angajeze.

Centrul de asistență pentru refugiați din Sighet va rămâne în continuare alături de cetățenii ucraineni stabiliți în municipiu și în localitățile din apropiere, asigurându-le servicii sociale adaptate nevoilor lor.

Comunicat de presă
Asociația Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare

Providența dumnezeiască ne oferă, în anul de grație 2023, bucuria și privilegiul să mai avem printre noi mărturisitori ai idealului creștin și național, pătimitori în închisori dar și luminători ai societății, oameni de mare caracter, repere obligatorii ale reconstrucției morale a națiunii române (ne referim în special în acest articol la cei legați direct de Maramureșul istoric, dar ne exprimăm respectul pentru toți românii care mai sunt în viață și care au dat mărturie de jertfă în rezistența anticomunistă și care sunt omagiați oficial la 9 martie în fiecare an). După ce imensa majoritate a generației lor a plecat deja spre veșnicie, cei rămași – puțini dar luminoși – sunt ultima noastră legătură cu un trecut eroic care ne legitimează în fața lui Dumnezeu și a istoriei.

Odată cu aniversarea – tot azi 9 martie – a celui mai tânăr dintre ei, domnul Aurel Vlad din SUA (născut la 9 martie 1933 la Dragomirești și implicat cu generozitate în multe proiecte ale memoriei inclusiv două frumoase  monumente ale eroilor din localitatea natală), toți foștii deținuți politici maramureșeni au depășit 90 de ani, trecând de cele două praguri biblice de 70 și 80 de ani (prevăzute în Psalmul 89) – care reflectă longevitatea naturală a omului. Care este rolul lor acum în planul lui Dumnezeu pentru neamul românesc? Fără îndoială supraviețuirea lor până azi are și o explicație evidentă, aceea de a mai putea oferi tinerelor generații informații cu valoare istorică și morală din experiența lor personală, de a da românilor de azi șansa unei întâlniri directe cu eroii luptei anticomuniste.

Dar mai există, în opinia mea, și o altă explicație. Pentru ca oameni cu tinerețea și sănătatea distruse în închisori, supuși la foame, frig și torturi ani de zile (plus șicanele și privațiunile de după aceea) să ajungă să trăiască mai mult decât majoritatea celor liberi cu o viață normală, aceasta nu se poate explica decât prin asistența directă  a lui Dumnezeu, printr-un har cu totul special. Prin viața lungă și împlinită a nonagenarilor noștri, Domnul ne amintește că numai El este Atotputernic! Numai El este Stăpânul vieții și al morții! Avertizare serioasă pentru toți dictatorii, tiranii și torționarii care s-au amăgit crezând că au în mână destinul omului și al națiunilor… (Țurcanu la Pitești, Goiciu la Gherla, Koller și Crăciun la Aiud, Maromet la Jilava, Stern și Retezaru la Sighet și Baia Mare, au avut comportamente efectiv diabolice!) dar și reconfortantă consolare și încurajare pentru cei care se încred în Dumnezeu și devin instrumente ale lucrării Sale, după cuvintele psalmistului David: „Domnul este Păstorul meu și nu voi duce lipsă de nimic” ( Ps.22) și ale apostolului Pavel: „Dumnezeu toate le îndreptează spre binele celor care-L iubesc” (Romani 8,28).

Cei opt nonagenari ai noștri, în ordine cronologică sunt (în paranteze localitatea de origine din Maramureș, domiciliul actual și anul nașterii): Melania Rițiu (Săpânța – București, 1925), Vasile Bizău (Dragomirești – Franța, 1925), Nistor Man (Șieu -Tg Mureș, 1929), Ioan Pop Arvinte (Breb -Timișoara, 1931), Petru Codrea (Vadu Izei – Sighet, 1931), Gheorghe Bărcan (Săliște – SUA, 1931), Ioan Dunca (Ieud  -Vișeu de Sus, 1932), Aurel Vlad (Dragomirești – SUA,1933).

Să le dea Domnul sănătate, iar nouă bucuria și responsabilitatea de a le duce mesajul mai departe, în comuniune cu cei deja ajunși în Patria cerească, cu toți martirii și eroii neamului românesc!

preot prof. Marius Vișovan

A fi femeie înseamnă atât de multe! Femeia este complexă în felul ei și îndeplinește atâtea roluri în ziua de azi: mamă, soție, gospodină, antreprenor, ea e cea care vrea să coordoneze totul, să fie pe placul tuturor. Mereu să satisfacă nevoile întregii familii, să aibă o carieră de succes, mama perfectă, să fie elegantă, aranjată și multe altele. Majoritatea femeilor pe care le admir par a fi super eroi. Dar mă întreb dacă e bună direcția în care se îndreaptă femeile?

Știu că de-alungul secolelor nu am avut prea multe drepturi oficiale, am fost asuprite oarecum, bărbatul mereu dominator și în funcții importante iar vocea noastră neauzită. Odată cu modernizarea socială și economică au venit și libertățile mult așteptate. Un val uriaș care a măturat toate obstacolele, și a deschis toate porțile și oportunitățile pentru noi femeile să demonstrăm , să arătăm ce putem face, ne-a urcat pe piedestal. A început lupta între feminin și masculin, am avut șansa să depășim sexul puternic sau dacă nu, cel puțin să-l egalăm în toate domeniile. Și am făcut-o! Am devenit „bărbați pe tocuri”, am preluat rolul de cuceritor, de lider, de întreținător de familie, am ajuns să purtăm cravată și să conducem țări, chiar și tiruri. Am ajuns să ne torturăm și să ucidem oarecum esența feminității în tot acest procces de liberare, de ascensiune pe scara evoluției materialiste. S-a ajuns chiar la o inversare de roluri, femeile au devenit tot mai masculine, iar bărbații tot mai feminini, iar aici nu mă refer la faptul că noi purtăm pantaloni, iar iei se duc la cosmetică, e vorba de energia pe care o transmitem. Este vorba despre ceva mult mai profund, ceva ce vine din interior.

În ziua de azi s-a ajuns la o imbalanță între energia feminină și masculină (yin și yang). Fiecare dintre noi,bărbat sau femeie avem în noi ambele energii, atât cel feminin cât și cel masculin în diferite proporții. Simbolul yin și yang ne spune că totul în viață conține două contrarii și pentru a menține echilibru trebuie să găsim o modalitate de a împleti armonios ambele părți. Energia feminină nu ar trebui să se ciocnească cu energia masculină, ambele trebuie să fie valorificate atât în bărbat cât și în femeie deopotrivă, evident păstrând o balanță sănătoasă între ele.

Energia femeii este foarte importantă atât pentru ea însăși cât și pentru bărbat, ea aduce calm, echilibru și face bărbații să se simtă stabili. Femeia este capabilă să-i dea aripi bărbatului, să-l motiveze, să-l îndrepete în direcția corectă, să-l inspire, să-l ierte. Se spune că în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie.

Energia feminină înseamnă a fi în elementul tău natural este o stare de spirit pe care femeia o emană prin toți porii ei, este o încredere firească care nu are de a face cu egoul, este o artă de a fi. O formă de iubire de sine, de acceptare, de echilibru.

Noi, femeile, suntem minunate așa cum suntem, nu e nevoie să demonstrăm, să luptăm, să facem mereu, să fim în acțiune. Acesta este rolul bărbaților. Nu suntem egali cu bărbații, nici nu e nevoie de egalitate, este absurd să vrem mereu să fim egali. Suntem chiar foarte diferiți și e bine așa cum am fost creați, suntem ființe minunate, femeia în felul ei iar bărbatul în felul lui.

Noi, femeile, am fost create să dăm viață. Ce poate fi mai minunat și măreț? Să nu uităm că tot noi dăm viață și bărbatului. Suntem responsabile de frumos, de artă, de creație, creativitate, de a întreține casa, a face ambianța placută, să decorăm, să facem surprize, să ne îngrijim copiii și bărbații la un loc. Avem rolul de a iubi, a dărui tandrețe, frumusețe și eleganță. Lașați bărbații să-și facă rolul de întreținător al familiei, că vă spun sincer este rolul care le șade bine, ei sunt creați pentru a face, a acționa, a organiza, a căuta, a oferi, a proteja femeia. Bărbații sunt forță, viteză, acțiune.

Dalai Lama a spus într-un interviu „Lumea va fi salvată de femei. Biologia femeii are o capacitate mult mai mare de a nutri dragoste și afecțiune fată de alții.”

Femeia înseamnă simțire, iertare, vulnerabilitate, înțelepciune. Femeia primește cu brațele deschise și oferă dragoste necondiționată. Femeia este un templu, o creație vie. Acceptă-te așa cum ești, cu „imperfecțiuni perfecte” cum spune John Legend în piesa intitulată „All of me”. You are a „perfect imperfection” cu kilograme în plus sau în minus, cu vergeturi de la sarcină, cu fire cărunte ici colo, cu riduri, emoțiile și trăirile tale ciclice, entuziasme fulminate și tristeți adânci, zile cu mult soare și zile gri când totul pare că nu are sens. Așa suntem noi și e bine așa cum suntem. De ce ai vrea să schimbi natura ta, de ce ai vrea să acoperi și să negi trecerea timpului când totul e atât de firesc, iar tu ai devenit ceea ce ești, ai crescut de-alungul anilor. Fii mândră de ceea ce ai devenit!

Da, recunosc nu e ușor să fii femeie, eu însăși am preluat rolul de bărbat de multe ori pentru că am mers în direcția socieții și a fluxului, am fost îndoctrinată cu tipare pe care le-am urmat. Am fost prea ocupată să împlinesc roluri și mi-am dat seama că nici un rol nu mi se potrivește atât de bine, decât cea de femeie care se cunoaște pe ea însăși. Plină de creativitate în felurite moduri de exprimare, plină de viață, de dăruire de frumos! Asta ești tu, femeie!

Dar toate aceste lucruri și conștientizări nu le poti dobândi peste noapte, este un proces, le poți dobândi doar atunci când te întorci la esența ta și înțelegi că nu ai de câștigat maratonuri împotrivă bărbaților, că ești bine așa cum ești, atunci totul se vă așeza iar armonia își va face cuibul în tine și în juru tău. Ascultă-ți intuiția, ieși din mentalul tipic masculin, lasă feminitatea să curgă. Îmbracă o rochie mai des, dansează, cântă, fii senzuală, dăruiește-ți timp doar pentru tine, pentru pasiunile tale, oprește-te din alergat!

Nu degeaba suntem denumite sexul frumos, această frumusețe vine din interior și noi suntem responsabile să-l revărsăm din preaplinul nostru, să-l răspândim, să-l hrănim mereu și să aducem echilibru în lume.

Așa că, dragile mele femei, întoarceți-vă la esența voastră, treziți femininul din voi, faceți ceea ce știți mai bine, FIȚI FEMEI!

Hajni CUTH

Foto: Ion Mariș (lucrările sculptorului Ion Bledea)