… ministru, ṣi ministru ţi se spune toată viaţa, chiar dacă funcţia pe care ţi-a dat-o partidul printr-o conjunctură de elemente favorabile (banii pe care i-ai dat partidului ca să lucreze cu folos (?) în slujba poporului, ai vorbit mult, dar mai ales tare ṣi ţi-ai lăudat mai – marii din ierarhie, te-ai ṣcolit prin lumea occidentală sau ai ceva adeverinţă c-ai stat privitor pasiv o perioadă prin băncile universităţilor de prestigiu, că te-ai „doctorit” în metode de apărare a patriei) ai lăsat-o de mult timp la altul/ alta, ca să se bucure ṣi el/ea, atât în perioada mandatului, dar mai ales tot timpul de… după!

„Stimaţi telespectatori, va veni în curând domnul premier!” se tot aunţa acum câteva zile la un post tv. La ce te puteai gândi în când ni se tot repeta informaţi cine va să vină? Premier ăăă e ăăă Mihai Ciucă ṣi ne-am trezit că vine ăăă un fost rămas permanent, Victor Ponta.

Pare-se că sunt înalte funcţii de partid(e) ṣi de stat de care, odată ce te-ai „procopsit″ cu ele, nu le mai lepezi, orice-ai face. Aici nu orgoliul fostului înalt fucţionar aflat în slujba poporului ṣi a patriei funcţionează. E ceva muuult mai grav. Faza de linguṣire la care au ajuns unii dintre noi. Nu pot ṣti dacă-s mulţi, sau puţini. Sunt ṣi să ṣtiţi c-au fost ṣi înainte de instaurarea comunismului.

Am citit într-un almanah ceva de genul: să fim strâns uniţi în jurul Regelui Carol al II-lea! Peste vreo patruzeci de ani, ne-am strâns unit în jurul tovarăṣului.

Revin la situaţia zilelor incerte prin care trecem ṣi la… vorba aia: „bucuroṣi le-om duce toate”. Am mai scris cândva că suntem ţara preṣedinţilor. Suntem ṣi ţara miniṣtrilor. La discuţiile găzduite de televiziuni ṣi desfăṣurate într-o hărmălaie generalizată, invitaţii sunt apelaţi cu „domnule preṣedinte”, chiar dacă nu mai sunt preṣedinţi, nici de partid, nici de sindicat, nici de CAP. Nu contează! A fost omul preṣedinte undeva la viaţa lui? Păi… clar! Preṣedinte i se spune! Nu contează că nu mai e! Contează ce-a fost!

La noi se confundă profesia cu funcţia. Poate cineva să fie inginer ṣi să ajungă în funcţia de ministru. Poate fi apelat cu „domnul inginer” oricând, dar „domn ministru” e doar atâta vreme cât face parte din guvern.

Când se discută la TV o situaţie economică sau de orice altfel de natură cu invitaţi care au fost miniṣtri poate acum 10 sau 15 ani ṣi pe toţi îi face moderatorul miniṣtri, stai ṣi te întrebi cât de mare poate fi guvernul, dacă numai într-un domeniu pot fi 2-3 deodată.

Trist e faptul că foṣtii miniṣtri sau preṣedinţi niciodată nu intervin să nu mai fie numiţi miniṣtri sau preṣedinţi, pentru că ce-a fost, a fost. Acum au revenit printre oamenii de rând ṣi sunt din nou doar domnul X, sau domnul Y. De ce n-o fac, niciodată, niciunul se explică, penibil ṣi comic totodată: orgoliul…

Iar orgoliul „atrage după sine ipocrizia, vanitatea, setea de putere si alte stări de spirit care nu sunt benefice”. Ipocrizia este „a omului puternic care se dă drept un oarecare” sau „a omului obiṣnuit care se dă mare”. (sursa: https://oficialmedia.com)

În ambele ipostaze e uṣor de recunoscut veṣnicul „ministru” sau eternul „preṣedinte”!

Horia Picu

A XII – a ediție a Bucharest Jewish Film Festival va avea loc în perioada 15–21 noiembrie 2022 cu o selecție de filme semnate de regizori evrei de renume, concerte, expoziții și conferințe.
Filmele și evenimentele din cadrul festivalului au fost selectate pentru a oferi o viziune cât mai amplă asupra culturii, valorilor și tradițiilor evreiești, precum și asupra provocărilor poporului evreu din întreaga lume. Pe lângă filme, programul oferă publicului bucureștean muzică tradițională, dans, operă, dezbateri, conferințe și expoziții.

Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București este un partener tradițional al festivalului și astfel în ediția din anul acesta propunem un documentar despre un supraviețuitor al lagărelor de la Auschwitz-Birkenau.

Nussbaum 95736
2017, film documentar, 52 min., subtitrat în limba română.
Regia: Csibi László; Imagine: Daniel Tyukodi; Muzica: Bocsárdi Magor

Subiectul documentarului: În 1940, familia tânărului László Nussbaum s-a mutat din orașul Turda, rămas în România, la Cluj, oraș care tocmai revenise Ungariei, cu speranța unei vieți mai bune într-o țară în care se simțeau acasă și a cărui limbă o vorbeau. Aici s-a pregătit pentru viață adolescentul László, ale cărui povești creionează evenimentele din anii care au urmat arbitrajului de la Viena. După săptămânile petrecute în ghettoul clujean, întreaga familie a ajuns într-un mărfar compus din vagoane pentru vite cu destinația Auschwitz-Birkenau. Singurul supraviețuitor al familiei sale, László, deținutul nr. 95736 ne relatează o poveste despre luptă, speranță și iertare.

Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București

ceva

am jurat solemn
că lucrurile vor sta altfel,
că nu mă voi mai gândi la atingerile tale
care-mi inscripționau pe piele hieroglife,
pe care numai noi doi le înțelegeam cu adevărat.
ploaia și vântul îmi desenează alte tatuaje;
mă sleiesc, mă eliberează și apoi uit.
uit de tot ce îmi păsa cu adevărat și mă gândesc din nou
s-o iau de la capăt.

***

de când mă știu

de când mă știu creez, compun
și mă transpun…
rup bucăți din amintiri care mă dor.
amintirile le iau, le pictez,
le rostogolesc și mă înjunghii cu ele
creez
și nu mă opresc.
mă aflu printre ele, le mai ucid cu stiloul cu un peisaj
în singurătate și iar mă ridic,
devin puternică și plec;
cu speranța că n-am să mă mai întorc.

Alina POP
CNDV, clasa a XII-a F

În perioada 21-23 octombrie 2022, la Târgu – Mureș, un grup de 18 sigheteni de toate vârstele, de la 9 până 57 de ani, au participat la cel mai mare festival de jocuri din România, cunoscut drept Zilele jocurilor sau Boardgamers Convention.

Jocurile prezentate de sigheteni au fost: Muzicando, Don`Go, Totemia și Geografica. Muzicando este bazat pe cele șapte note muzicale prezentate prin niște cărți de culoarea curcubeului, iar pentru a câștiga jucătorul trebuie să rămână fără cărți. Don`Go este un joc de strategie în care sunt utilizate zarurile, iar Totemia, asemenea jocului Muziando, este un joc de cărți ilustrate cu animăluțele din zodiacul chinezesc, colorate în funcție de cele patru elemente ale naturii. Geografica dezvoltă copilului memoria vizuală și asociativă, recunoscând pe harta României formele de relief pentru a plasa cărțile pe suprafața de joc.

Briana Cotârlan, „purtătoarea de cuvânt” a asociației și coordonatoarea proiectului educativ Școala Muzicando ne-a mărturisit „În cadrul asociației noastre, promovăm educația prin joc, încercăm să facem părinții să conștientizeze că timpul lor este valoros și pentru copii, deoarece trăim vremuri în care părinții uită să se mai joace cu copiii lor. Dacă dorește cineva informații suplimentare, ne pot găsi online pe Muzicando.ro, Muzicando.com sau pagina de Facebook a asociației.”

Antonia Ștețiu (A.Ș.): Ce au special jocurile create de voi?
Briana Cotârlan (B.C.): Jocurile noastre sunt educative, pentru că le oferim copiilor ocazia de a-și cultiva cunoștințele muzicale, geografice, culturale. Avem jocurile „Muzicando”, „Totemia” și „Geografica”. Toate ariile de studiu pe care ne axăm sunt astfel create, încât toți copiii să se simtă acceptați. Pe lângă astea, le antrenează memoria asociativă și cea vizuală, făcând asocieri între cele șapte note muzicale, cele șapte culori și cei șapte compozitori.

A.Ș: Povestește-ne puțin despre proiectul educativ Școala Muzicando, având în vedere că ești coordonatoarea proiectului, respectiv „profesoara” de Muzicando.
B.C: Există foarte multe asociații care se ocupă de micile genii, de copii cu deficiențe, dar nu există devotament pentru copiii obișnuiți, care se află între aceste două categorii. Școala Muzicando are drept scop relaxarea și comunicarea, fiecare dintre noi încercând să reprezinte fratele sau sora mai mare a celor mici. Școala Muzicando în timp a devenit Școala Jocurilor pentru că am introdus în „programă” Don`Go și Totemia. De asemenea, am organizat și concursul de a crea jocuri, la care Alin Ulici a luat locul întâi. Cele două ore de „curs” sunt împărțite astfel: prima oră dezvoltă spiritul competitiv și strategia prin exersarea jocurilor, iar în a doua oră ne ocupăm mai mult de prezentarea unor jocuri teoretic uitate precum Țipi Ripi, avioane, vaporașe ș.a.m.d., mai exact jocurile copilăriei bunicilor și părinților noștri.

A.Ș: Referitor la experiența Târgu Mureș, ați mai participat până acum în echipă?
B.C: Asociația Muzicando participă la acest eveniment de când a apărut prima dată festivalul în România, iar acum a avut loc a opta ediție, dar eu abia în 2018 am făcut oficial cunoștință cu lumea jocurilor.

A.Ș: Cum au fost Zilele Jocurilor, per total?
B.C: Mereu am întâlnit oameni faini și toate firmele sau asociațiile participante nu sunt într-o competiție, ci din contră, sunt într-o legătură foarte strânsă. Aici venim cu toții să încercăm jocuri noi, să descoperim. Personal, am încercat să iau pe umerii mei cât mai multe responsabilități ca să le ofer celor mici ocazia de a se simți bine și de a explora acea lume magică a jocurilor.

A.Ș: Cum de ați decis să luați cu voi până și copii mici?
B.C: Un ajutor enorm a fost devotamentul părinților care au fost prezenți la acest eveniment. Am decis să luăm copiii pentru a socializa, pentru a-și dezvolta spiritul organizatoric, să nu le fie frică să dea câte-un interviu pe ici-colo. M-am emoționat în momentul în care am văzut cum copiii se inspiră din acțiunile mele și cum se simțeau în largul lor printre jocuri. Cel mai important pentru mine este să îi învăț să învețe și am fost mândră în momentul în care, preț de câteva zile, au devenit chiar ei profesori, uneori depășindu-mă în abilitatea de a explica, în răbdare și mai ales în pozitivitate.

A.Ș: Ce ai dori să le transmiți celor care doresc să învețe aceste jocuri?
B.C: Răbdarea, încrederea, respectul sunt principalele necesități. Dar cel mai important este să știe să piardă, deoarece pierzând câștigi experiență și… să fim serioși, în viață mai și pierzi.

A.Ș: Unde putem găsi exemplare Muzicando?
B.C: Toate prototipurile sau începuturile acestor jocuri create de noi, se află la Muzeul din Sighetu Marmației și vrem să promovăm ideea că și în România se pot face jocuri valoroase, care să ajute copiii să se dezvolte.

Ceilalți participanți (Chiș Ioana, Giurgi Bogdan, Ulici Alin, Szekely Adrian și Mintău Andrei) mi-au povestit, la rândul lor, propria experiență la Târgu Mureș.

Chiș Ioana: Pot să vă spun că a fost o experiență foarte frumoasă cu multă distracție, împărtășită cu prietenii mei, Asociația Muzicando și copiii care au decis să învețe jocurile noastre. De fiecare dată când se așeza câte un copil, chiar și adult la masă mergeam să le explic cum se joacă acel joc, eram mândră de mine… mă simțeam ca o micuță profesoară.

Bogdan Giurgi: Experiența pe care am avut-o la Zilele Jocurilor în Târgu Mureș a fost, cel puțin pentru mine, cu siguranță de neuitat. Mi-au fost depășite toate așteptările, în sensul bun al cuvântului. Pe parcursul zilei, am avut ocazia atât să învățăm jocuri noi dintre multele expuse în Palatul Culturii, cât și să învățăm pe alți oameni jocurile noastre, precum Don’go și Muzicando. Seara… a ieșit în evidență cina la un restaurant. Iar noaptea, poveștile și distracția în grup care aveau loc fie în lobby-ul hotelului, fie într-una din camerele pe care le-am rezervat ne-au apropiat și mai mult. Per total a fost o experiență minunată și îmi pare rău că nu am să mai pot participa în anii ce au să vină, din cauza facultății.

Alin Ulici (creator de jocuri -„Regele Mesei”, câștigătorul concursului de creat jocuri): A fost frumos. Mi-a plăcut să văd oameni străini care împărtășesc aceeași pasiune ca și mine și să le explic jocurile sau să învăț alte jocuri. Sper să mai merg.

Adrian Szekely: Experiența aceasta a fost benefică atât pentru mine, cât și pentru copiii care au venit cu noi. Colectivul a fost unit, am cunoscut persoane devotate jocului, am testat rolul unui frate mai mare și am creat amintiri pe care sunt sigur că nu le voi uita prea repede. De asemenea, cred că Briana chiar a reușit să ne ajute să ne integrăm ca grup și ne-a făcut pe fiecare să ne simțim bineveniți, prezentându-ne organizatorilor din edițile precedente.

 Andrei Mintău: Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost energia locului. Am simțit cum pătrund într-un alt univers, fără grijilie cauzate de școală, unde a ieșit la iveală copilul din fiecare. Am reînvățat cum să mă joc în adevăratul sens al cuvântului și am profitat la maxim de această ocazie. Mi se pare o experiență care trebuie trăită de fiecare copil, măcar o dată.

Ștețiu Antonia Ilaria
clasa a XII-a B
Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet

„Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare.” (Albert Camus)

Avem parte de o toamnă frumoasă, cel puțin zilele acestea soarele ne zâmbește și e plin de flori colorate, dovlecei, legume, o abundență a pământului care ne oferă un spectacol de culoare, aranjamente create de paleta autumnală cu nuanțe ruginii… Toamna, anotimpul culorilor sale fermecate și schimbătoare, cu miros de mere, struguri, frunze uscate… cel mai frumos anotimp din punct de vedere vizual… toamna este „însuși un artist”, este „începutul schimbării naturii și a pregătirii noastre pentru un nou sezon”.

Această „paletă de culoare” s-a văzut și în lucrările copiilor, lucrări cuprinse într-o expoziție -concurs, organizată în cadrul Proiectului Educațional „DARURILE  TOAMNEI” destinat elevilor cu CES din clasele 0-VIII, din instituții de învățământ special și învățământ de masă integrat din județul Maramureș și județele limitrofe, Concurs  Interjudețean de Creație Plastică, ediția a IV – a, concurs organizat în perioada 7-11 noiembrie 2022, la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Sighetu Marmației, în colaborare cu instituțiile partenere: Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, Școala de artă „Gheorghe Chivu” și Școala Gimnazială cu Program Suplimentar de Muzică și Arte Plastice.

Prin intermediul acestui proiect s-a urmărit „dezvoltarea și stimularea creativității și expresivității copiilor” din învățământul primar/ gimnazial, copiii reușind să redea aspecte de toamnă prin desen, pictură, colaj.

Sub îndrumarea cadrelor didactice, copiii au realizat lucrări în culori și forme variate, prin care au pus în valoare frumosul din natură, „magia toamnei ca anotimp al bogăției” după o observare atentă a ceea ce se întâmplă cu natura în acest anotimp.

„Produsele” activităților artistico – plastice au fost expuse într-un cadru organizat, pe cele două secțiuni: Artă Plastică – desen/ pictură și Colaj, iar comisia de jurizare a desemnat câștigătorii fiecărei secțiuni, evaluând prestația participanților pe baza unor criterii de performanță. Pentru fiecare secțiune s-au acordat premii, mențiuni și premii speciale.

Felicitări tuturor copiilor care au participat la această expoziție deosebită, școlii organizatoare – Centrul Școlar de Educație Incluzivă Sighetu Marmației, director prof. Vârsta Liliana, coordonatorilor de proiect, prof. psihopedagog Ștefănoiu Daniela și Mutaffof  Melania, tuturor celor care au făcut parte din echipa de proiect și nu numai.

Așteptăm cu interes următoarea ediție a concursului interjudetean de creație plastică „Darurile Toamnei”.

Într-adevăr… „FIECARE COPIL ESTE UN ARTIST” (Pablo Picasso)

Mariana Petrovai

omul își pune diagnostic

când scrii ești orfană
nu tu mamă în conformitatea vremii nu tu tată
care să-ți reproșeze că ai consuma prea mult curent nu tu frați
te sprijini în cuvânt ca într-un plisc de pelican
te sprijini de cuvânt cu toată carnea ta râncedă
și taci dracului odată din gură
în camera tăcerii ești orfană
decongelezi fierbi marinezi mușchiul cuvintelor
și speri ca cineva să-ți guste amestecul și să exclame
„Da nicodana asta se numește poezie iar tu te numești poetă”
dar până atunci ești mică și orfană în lumea alfabetului
tu ești dislexică   (din nou) mică orfană mică orfană
și te crezi poetă sau ce-o fi
când tu vei gusta numai carne crudă
(va fi delicioasă)
și nu vei putea tăcea niciodată dracului din gură
pentru că ce scrii nu e poezie nu e cuvânt nu e vers nu e
și e total în regulă să fie așa
poezia ta nu e cuvânt
nicodana ucide-te
tu ești poezia!!
te vor căuta… și nu vor ține cont că ești orfană

ea își împărțea corpul în 4 puncte cardinale

ea era alergică la corpuri
la carne la oase    la ei
se frământa zi lumină și niciun aluat
nu era destul de bun pentru copt
ar merge până în capătul luminii
violente și hidoase    de-ar ști
o de-ar ști că boala asta se poate vindeca
ea era alergică la oseminte    la ei
dar tânjea zi lumină după ceva inexplicabil
după aer și priviri după sinele întors cu spatele
ea nu-i putea iubi pe ei
oricât s-ar fi străduit
ea era stricată
și totuși măgulită de o fericire scârboasă

confort care va urma

infidelitatea aceea obscură față de sine
în șapte zile muritoare din șapte
atunci când realizezi că urăști pântecele poeziei
urăști femeia aceea     pe tine te urăști
ura…
tu nu vei găsi niciodată ombilicul timpului
așa că într-o zi monotonă când mamele vor avea
jumătate din vârsta ta iar omul cu cotărcile
nu va mai veni pe uliță    îl vei tăia pe al tău
așa grețos și plin de cuvinte cum va fi
atunci în a șaptea zi muritoare din șapte
pe când va înflori singurul mac din satul acela îndepărtat
te vei numi fericită
ura…
un pantof prea strâmt pentru tine

Nicoleta GIURGI
clasa a XII-a B
Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet

Dacă există ceva greu de uitat, sau cel puţin de modificat în conṣtiinţa populară, acel ceva se numeṣte stereotipie. O întâlnim în idei, în limbajul zilnic, plin de ṣabloane al unora pe stradă, sau  – mai grav! – pe la televiziuni, cu moderatori sau cu invitaţi a toate cunoscători, nevoie mare.

Continuăm să fim ţara lui „RON″ deṣi  moneda naţională se numeṣte „leu″. În perioada denominării de acum 17 ani, când s-au tăiat patru zerouri banilor româneṣti, s-a făcut trecerea de la „milioane″ la  sute, zeci, sau mii de lei. Degeaba pentru unii… Tot despre „milioane″  vorbesc când spun cât au dat pe o haină sau o pereche de pantofi, un telefon… Destule sunt cazurile când am văzut – în mediul online –  preţul obiectelor dat în „RON″, nu în „lei″, deṣi moneda naţională a rămas aceeaṣi. Culmea e că tinerii de azi vorbesc ṣi ei, la rându-le, tot de „milioane″. De unde se vede „trăinicia″ educaţiei primite în/ prin toate mediile în care aceṣtia îṣi desfăṣoară activitatea.

Mai grav, inadmisibil chiar mi se pare faptul că unele bănci vorbesc de „RON″. Tot de neconceput e modul cum moderatori de emisiuni tv o tot dau cu „milioanele″ când de fapt e vorba de sute de lei.

Trăim vremuri complicate. Facturi din ce în ce mai umflate, alimente din ce în ce mai scumpe, salarii… neschimbate, pensii la fel. Când se cere o părere cuiva care are o factură mare de plătit la utilităţi, omul stă cu fluturaṣul de salariu în mână ṣi începe să spună câte „milioane″ dă pentru energia electrică consumată, pentru gazul metan. Când vorbeṣte însă despre salariul sau pensia lui, atunci ṣtie să spună sute sau una – două mii de lei. Renunţă la milioane.

Desigur că fiecare poate vorbi despre banii primiţi sau cheltuiţi în orice gamă de mărime. Problema pare a fi simplă ṣi inutil de semnalat, doar că de aici derivă altceva, cu care suntem obiṣnuiţi încă de pe vremea comunismului victorios (pentru unii doar, ṣi ăia foarte puţini).

Acel altceva se numeṣte duplicitate. Duplicitate între gândire ṣi exprimare. Una gândim, alta spunem! Vorbim de  „milioane″, dar ne gândim la sute. Vedem că un produs costă atâţia „RON″ (de ce nu se spune „RONI″, că doar sunt mai mulţi ?), dar îl plătim în „lei″.

La noi e suficient să spună unul-altul ceva, un cuvânt, o expresie, că apoi mai toată lumea ca să nu pară incultă o repetă. Sau o face tocmai din această cauză?…

„Se face vorbire″ despre câte vrei ṣi nu vrei. De ce să zici „se vorbeṣte″, când acum la modă e ṣirul de trei cuvinte cu care am început acest paragraf ? De ce să spui „ca″ urmat de cuvântul definitoriu într-un context dat ṣi să continui firesc, româneṣte, de exemplu: „ministru″  ṣi să nu te conformezi după cei mulţi care pun după „ca″ neapărat un „ṣi″ absolut inutil de cele mai multe ori ṣi să zici ca ei, „ca ṣi ministru″?  Au zis unii imediat după decembrie 1989 „ca ṣi″, gata! Aṣa a rămas! Uneori există cacofonii evitabile prin intercalarea unui „ṣi″. Dar de cele mai multe ori de acel „ṣi″ nu-i nevoie, cacofonia lipsind.

Subiectele pe care le-am abordat azi par a fi fără sfârṣit. Şi fără leac. Acum, daţi-mi voie să vă salut: bună! Mai bine, mai politicos, mai normal  ar fi să vă salut ca pe vremuri, când nu ne era lene să deschidem gura ṣi să scriu: bună ziua!

P.S.: Aṣtept o expertiză („Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert″- sursa: dexonline) despre cele semnalate în articol din partea oamenilor care au experienţă în subtilităţile graiului românesc. Mi-e imposibil să-mi imaginez aṣteptând o experienţă din partea celor care au expertiză!…

Horia Picu

Sighetul nostru, agresat recent de declarațiile și amenințările lui Alexandru Florian (împotriva plăcii memoriale de la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” și a titlului de Cetățean de Onoare acordat domnului Petru Codrea), nu e ultima victimă a domnului sus-numit, săptămâna trecută izbucnind scandalul de la Liceul Tehnologic „Mircea Vulcănescu” din București (sectorul 4), unde domnul Florian face presiuni mari pentru schimbarea numelui instituției, dumnealui “decretând” fără drept de apel că marele nostru filosof, economist și martir creștin (exterminat în temnița Aiud în 1952) trebuie izgonit din spațiul public. Acest ultim exemplu se adaugă la o listă lungă de orașe, comune, licee, școli și alte instituții (inclusiv Academia Română!) care au fost luate la țintă de acest personaj în ultimul deceniu pentru că au îndrăznit să onoreze, sub o formă sau alta, în spațiul public o figură reprezentativă a spiritualității și identității românești. Pentru că Alexandru Florian nu acționează în nume personal ci ca director al unui Institut bine finanțat și cu multe prerogative (și pe care Florian pare să-l fi confiscat în totalitate), numit Institutul Național pentru Studiul Holocaustului din România „Elie Wiesel” (vom folosi formula prescurtată Institutul „Elie Wiesel”).

Astfel în urma amenințărilor lui Alexandru Florian (unele făcute doar pe canale private dar cu ton agresiv, altele mediatizate în termeni apocaliptici cu o evidentă dorință de răfuială), multe autorități și instituții din România au cedat, retrăgând (sau renunțând la proiectul de a conferi) nume de străzi, școli sau titluri acordate anterior unor persoane și eliminând plăci memoriale, statui și busturi din piețe sau de pe zidurile unor clădiri reprezentative sau anulând evenimente (conferințe, simpozioane ) programate în diverse ocazii în cinstea respectivelor personalități.

În felul acesta, din multe localități ale țării au dispărut sau sunt pe cale să dispară din spațiul public, pe lângă numele lui Mircea Vulcănescu și numele marelui poet Radu Demetrescu – Gyr (deținut 14 ani în temnițele comuniste dar și în dictaturile precedente), al tânărului martir creștin, model de trăire mistică Valeriu Gafencu (mort în temnița comunistă Tg. Ocna în 1952), al marelui scriitor, de notoritate internațională Vintilă Horia (plecat în exil și stins din viață la Madrid în 1992), al marelui savant Nicolae Paulescu (descoperitorul insulinei), al economistului și filosofului Petre Țuțea (13 ani în închisorile comuniste), al poetului – erou Ion Șiugariu (căzut în munții Tatra în războiul antifascist!, pe care autoritățile slovace au vrut să-l onoreze postum dar s-a opus Ambasada României la cererea Institutului „Elie Wiesel”!!) … O adevărată teroare ideologică! Cine dă Institutului „Elie Wiesel” puterea să exercite această teroare și de ce autoritățile tremură și cedează în fața lui (cu unele excepții notabile, la care ne vom referi mai încolo)?

Principala cauză a terorii ideologice și sursa puterii lui Alexandru Florian o constituie legea 217/ 2015, lege care, pe lângă mai multe neclarități ce vor genera mereu interpretări abuzive, comite eroarea fundamentală de a considera legitime sentințele tribunalelor comuniste! Dacă un tribunal comunist te-a declarat „criminal de război”, „trădător de patrie”, „fascist”, „membru al unei bande teroriste”, etc atunci așa trebuie să rămâi pentru veșnicie și domnul Florian va avea grijă ca tu să fii scos din memoria națiunii sau dacă asta practic nu se poate, atunci să fii pomenit ca un monstru, pentru ca generațiile următoare să privească în negru tot ce ai făcut, vorbit și scris, pentru ca idealurile și aspirațiile tale românești pentru care te-ai jertfit să nu se bucure vreodată de atenția sau simpatia generațiilor viitoare… Asta este teroarea ideologică pe care o exercită Institutul „Elie Wiesel”! Dar domnilor, comunismul s-a terminat și a fost declarat „ilegitim și criminal”! Păi și atunci tot deciziile comuniste sunt reperul moral al societății noastre de azi?

De aceea legea 217/2015 a fost numită pe bună dreptate o lege antiromânească, o lege de relegitimare a comunismului, o lege al cărei proiect nu a fost dezbătut public niciodată, care a fost ținută ascunsă cu grijă, mișunând ca o „cârtiță” prin „beciurile” Parlamentului, ca nu cumva cineva să-și exprime dezaprobarea sau îngrijorarea față de ea! Subsemnatul am vrut să merg personal să particip și să-mi exprim opinia la avizarea proiectului în Comisia de Apărare a Camerei Deputaților dar ședința (publică, prin lege!) a fost pusă pe site-ul instituției doar în ziua respectivă! Și așa s-a procedat cu tot traseul legislativ, inclusiv cu votul final în plen! Pentru asta a fost nevoie de complicitatea politicienilor din toate partidele, dar cel care și-a asumat triumfal promovarea legii a fost Crin Antonescu, care spera atunci să candideze la Președinție … (ulterior, căzând în dizgrație, a dat din colț în colț când a venit vorba de legea 217, spunând că de fapt el îl admiră pe eroul Ion Găvrilă -Ogoranu, liderul partizanilor din Făgăraș deci… paradoxal, el nu dorise o asemenea lege!?). Apoi am cerut, printr-o petiție depusă la Cotroceni, președintelui Iohannis să nu promulge legea (semnătura mea deschidea o listă de urmași ai unor deținuți politici ), dar demersul nostru a fost ignorat. După promulgare, subiectul a răbufnit în presă, au fost dezbateri televizate, s-au pronunțat împotrivă chiar unele personalități actuale (filosoful Andrei Pleșu, de exemplu), dar era prea târziu. Nicio instituție abilitată să conteste legea la Curtea Constituțională nu a făcut-o, nici măcar Avocatul Poporului, deși a fost sesizat în acest sens. De atunci încoace, România trăiește sub blestemul legii 217… și nu poți ști niciodată dacă un demers sau altul nu cade sub incidența acestei legi, diferența între legal și ilegal depinzând probabil doar de capriciile domnului Florian…

Dar sunt și autorități locale care nu au cedat în fața lui Alexandru Florian și au menținut în spațiul public numele unor simboluri ale demnității românești. Cel mai cunoscut caz este primarul Clujului, Emil Boc care a refuzat să retragă numele marelui poet Radu Gyr din titulatura unei străzi din Cluj în ciuda presiunilor mari ale Institutului „Elie Wiesel”. Mă simt fericit și onorat că eram în sală, la ședința Consiliului Local Cluj-Napoca din 22 iunie 2017 (m-am înscris la cuvânt dar nu a mai fost cazul) când primarul Emil Boc a anunțat că scoate de pe ordinea de zi propunerea de schimbare a numelui străzii și am auzit ropotul de aplauze al tinerilor din jurul meu… A fost un moment astral când am simțit că și în România, dreptatea poate învinge! Relevant este și motivul deciziei primarului Boc și anume avalanșa de proteste din partea societății civile! Nota bene!

Iar sufletul mult – chinuitului Radu Gyr ne zâmbea de sus… „Pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”

Preot prof. Marius Vișovan

Consiliul Local Sighet, Primăria Sighet și Centrul Cultural Sighet invită sighetenii la… Itinerarii muzicale… Joi, 10 noiembrie 2022, ora 16:00 la Sala de spectacole a Centrului Cultural Sighet.

Sunteți așteptați la un interesant Recital de pian susținut de Prof. dr. Ionică POP cu un program care include mari nume ale muzicii clasice: Johann Sebastian Bach, Béla Bartók, Johannes Brahms, Erik Satie, Aleksandr Scriabin, Claude Debussy.

Centrul Cultural Sighet

Citit-am pe feisbuc o postare pe care n-am putut s-o las să zacă necomentată. Drept urmare, să ṣtiţi că:

O să ne întâlnim cu inteligenţa în multiplele ei manifestări stradale, dragi concetăţeni! Dacă nu ne va întâmpina inteligenţa stradală în timp ce ne vom afla în perpetuumul proces de scanare a denivelărilor sau a gropilor de nimeni astupate, vom sta mândri că la noi e mai bine ca la alţii, putându-ne odihni în stilul „smart”, pe viitoarele 20 de băncuţe deṣtepte, dotate „cu spaţiu de afiṣare (casetă luminoasă) ṣi zonă alimentare USB”.

Inteligenţa ne va împresura oriunde ne vom afla ṣi ne va indica tot inteligent momentul optim de traversare a străzii. Gospodarii din localităţile limitrofe inteligentului Sighet, când vor veni să-ṣi vândă laptele sau ceapa la piaţă, vor putea să-ṣi cumpere bilete de călătorie folosind telefoanele mobile, care nu cred să se lase mai prejos ṣi vor fi ṣi ele în rând cu lumea, adică tot inteligente. Toţi călătorii sigheteni sau din localităţile învecinate vor avea fericita ocazie de a-ṣi cumpăra biletele dus-întors „contactless cu Smart Card”.

Râmân în temă ṣi exclam bucuros: WOW! Asta ne mai trebuia. Străzi avem, clădirile arată ca noi, cearṣafuri de învelit stâlpii cinematografului Mara văd că s-au găsit ṣi e de așteptat ca tot ele (cearṣafurile) să fie folosite ṣi altădată pentru ascunderea realităţii jenante dar definitorii pentru perioada fără de sfârșit în care pare că se află Sighetul.

E bine ṣi va fi ṣi mai bine! Doar că… doar că… nu prea mai cred. Şi nici nu trebuie să cred. Prefer să văd întâi alte lucruri elementare aranjate. Orânduirea locală actuală nu poate forţa nota ca parcul pentru care s-au ciondănit ṣi el, ṣi ea, la fel, nu „cu săbii de-oţel” (cum zicea Florin Bogardo într-un cântec), ci pe facebook, cu textele ṣi pozele de rigoare, să fie gata la timp, dar ne invită să visăm la smart-ul oraṣ în care realitatea ne învaţă că n-are rost să-ţi ṣtergi pantofii de praf…

Nu cred în niciunul din „smarturile” promise pentru că domnul primar (care ne promite ce smart oraṣ vom avea), scria pe facebook despre starea parcului din Piata 1 Decembrie 1918 în 4 octombrie: „Stând de vorbă cu cetăţenii din zonă care monitorizează atent cum se lucrează, am întreprins o serie de măsuri iar astăzi pot să vă comunic următoarele:”. Şi suntem informaţi că se va înlocui pavajul „inestetic ṣi neconform”.

Azi, 3 noiembrie 2022, când scriu aceste rânduri, pavajul e la fel de inestetic ṣi de neconform ca-n 4 octombrie.

Tot pe 4 octombrie, la ora 14:19 se putea citi cu interes ṣi speranţă că „În 15 zile se vor finaliza lucrările de reabilitare a Parcului″ (cu „P” mare (?)).

Parcul nu-i gata ṣi nici nu va fi în acest an. Deh… lucrare mare…

Dacă tot nu va fi gata înainte de anul electoral 2024 (spun asta pentru că se vede cum înaintează lucrul), dacă tot va da inteligenţa peste noi, poate se găseṣte posibilitatea montării unor leagăne inteligente ṣi a unor smart-legături între cei care se joacă ṣi cei care-i supraveghează, care să prevestească din timp când se vor plictisi copiii de atâta joacă prin lumea inteligentă construită de oamenii mari.

Nu cred în niciunul din „smarturile” promise pentru că „În ședința de Consiliu local din 22 decembrie 2021 a fost aprobată Documentația de avizare a lucrărilor de intervenție precum și principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii „Lucrări de reparaţii şi amenajare alee – Refacerea zonei pietonale și auto a străzii Vasile Alecsandri din Sighetu Marmației”, în care se spune: „Lucrările ce vor fi executate prevăd înlocuirea carosabilului, reamenajarea zonei și crearea de spații de recreere pe tronsonul dintre Internatul Liceului Regele Ferdinand și strada Mihai Viteazu, în prima porțiune a străzii dorindu-se crearea unei piaţete care să poată fi utilizată în multiple scopuri. Valoarea investiţiei se ridică la suma de 720.298,98 lei, din care costul aferent construcţiei şi montajului este de 501.884,34 lei. Durata de realizare a investiţiei este de 12 luni.”

Anunţ pe această cale orânduirea locală că tronsonul de la piaţă la strada Mihai Viteazu e tot aṣa cum îl ṣtim, adică vai de capul lui! S-au scos niṣte chioṣcuri de la intrarea în piaţă ṣi… gata! Obiectiv îndeplinit!(???)

Nu cred în niciunul din „smarturile” promise ṣi pentru că în „HOTĂRÂREA NR.119/2021 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici şi a Documentației de avizare a lucrărilor de intervenție aferente proiectului „Reabilitare parc – Loc de joacă pentru copii, Sighetu Marmației str. 1 Decembrie 1918” Consiliul local al municipiului Sighetu Marmației, convocat în ședință ordinară în data de 22.12.2021, din inițiativa dlui Primar […], HOTĂRĂŞTE: Art.1. Se aprobă Documentația de avizare a lucrărilor de intervenție precum și principalii indicatori tehnico-economici aferenți obiectivului de investiții „Reabilitare parc – Loc de joacă pentru copii, Sighetu Marmației str. 1 Decembrie 1918” după cum urmează: a) valoarea investiției: 872.591,02 lei (cu TVA), din care: C+M – 403.315,67 lei (cu TVA); b) durata de realizare a investiției 12 luni”.

12 luni… adică un an sau 365 de zile pământene. Hotărârea nr. 119/2021 nu precizează ce fel de an, de pe care planetă e luat în calcul. Probabil că-i luat ca reper planeta Jupiter, care se învârte în jurul Soarelui revenind în aceeaṣi poziţie după 12 ani de-ai pământenilor.

Aṣa ar fi timp suficient pentru terminarea unui biet parc dintr-un oraṣ prea mic pentru atât de multe inteligenţe.

Inteligenţe, inteligenţe, dar noi când ne deṣteptăm?

Horia Picu

Dragi elevi și părinți,

În perioada 4 – 14 noiembrie 2022, se va desfășura selecția elevilor capabili de performanțe înalte, pentru constituirea grupei de Dezbateri (20 de locuri).

Sunt invitați să participe la selecție toți elevii capabili de performanțe înalte de la toate unitățile de învățământ din județul Maramureș.

Admiterea elevilor în Centrul Județean de Excelență Maramureș se va realiza în două forme:
a) admitere directă. Aici se încadrează elevii care au participat la olimpiadele școlare, etapa internațională/națională. În limita a 7 locuri, Comisia de evaluare a potențialului elevilor capabili de performanțe înalte poate decide selectarea elevilor pe baza rezultatelor școlar obținute la etapa regională/județeană a olimpiadelor/concursurilor școlare. Evaluarea acestora se va face pe baza Grilei de evaluare (Anexa 4) postată pe site-ul Centrului Județean de Excelență Maramureș, www.cjexmm.ro, la butonul https://www.cjexmm.ro/elevi.

b) admitere pe baza susținerii unui interviu
Calendarul selecției:
4 – 9 noiembrie 2022 – înscrierea elevilor pe baza rezultatelor obținute la olimpiadele/concursurile școlare, în anul școlar 2021/2022.
4 – 10 noiembrie 2022 – înscrierea elevilor pentru susținerea interviului
10 noiembrie 2022 – evaluarea dosarelor în cadrul comisiilor constituite prin decizia inspectorului școlar general
10 noiembrie 2022 – publicarea listei elevilor admiși pe baza rezultatelor obținute la olimpiade/concursuri școlare
11 noiembrie 2022 – publicarea listei cu elevii înscriși care vor susține interviul
14 noiembrie 2022 – susținerea probei (interviul)
14 noiembrie 2022 – afișarea rezultatelor

Conform Apelului lansat de Centrul Județean de Excelentă Maramureș, înscrierea elevilor capabili de performanțe înalte se face cu ajutorul formularului disponibil pe site-ul CJEXMM (https://www.cjexmm.ro/elevi), accesând linkurile:
INSCRIERE SELECTIE Centrul Județean de Excelență Maramureș (pentru elevii care se încadrează la admitere pe baza performanțelor): https://docs.google.com/forms/d/1f92xVigGhqjNxRt6fz8sDtDyFbY8MhiKBrk7IPJHNac/edit
INSCRIERE SELECTIE Centrul Județean de Excelență Maramureș (pentru elevii care vor susține testarea): https://docs.google.com/forms/d/1Sjoxzvbph5NkDdkPIDguemZxKsfnDvNocdSWxTK7yiA/edit

Vă dorim mult succes!

Centrul Județean de Excelență Maramureș

C10H12N2O

Fericirea
O poți vinde
În cești de porțelan

nu are gustul
pe care papilele tale
îl rostogolesc prin fantezii

Ochii n-o pot savura.
E incoloră
Străvezie
aș putea spune

Dai un shot
Te amețește
Te îmbată (poate)

Ocazional
Îți place
Ocazional
Nu

și totuși
Fericirea
e prea scumpă
să ți-o permiți

Tocmai de aceea
se servește
câte un shot

într-o ceașcă
de porțelan
desenată
de propria imaginație

„… ”

Liniștea
se cațără
în trupul meu
din degetul mic
de la piciorul stâng
|
|
|
până în genunchi,
până în
mijlocul imaginației
până în
depărtarea

de tine

și mă face să pierd
un neuron,
doi, trei,
un creier mic
în mijlocul
palmelor tale

Se instalează
Paralizia
în măduva oaselor
din ochi,
din firele de păr,
din discuția asta
Fără sens

Amorțesc
închid ochii
și încep să văd
Lumea
în culorile tale

Mihaela – Ioana TRIFOI
Colegiul Național „Dragoș-Vodă” Sighet
Clasa a XII-a B

Am aflat recent pe surse:
Elon Musk la Sighet vine!
Vom avea sigur resurse
Să-l tratăm cum se cuvine.

Să avem și noi emoții
Cum avură cei din Bran,
Suntem precum patrioții
Ce-ar mai face-n plus un ban

Că facturile ne-omoară,
Și-avem prețuri „speciale”.
Doar Dracula de se scoală
Ne-ar mai da idei… penale.

Sigur nu vine Dracula,
Dar Elon ne dă speranța!
Pentru noi Tesla-ar fi scula
Care-ar bate aroganța.

De-o fi Elon, el… Profetul,
Bine-ar fi să-L întâlnim.
El ne-ar ajusta bugetul,
Altfel… ce să mai vorbim!

Pe la Sighet anul ăsta
Dacă Elon vine, frate,
Pe bune, ‘ncepe fiesta,
Drumurile-s… asfaltate!

Ras Publica