Cea de-a patra ediție a Zilelor Culturale Maghiare din Sighetu Marmației se desfășoară în perioada 6-12 iulie 2026.
Vineri, 10 iulie 2026, pe terasa de la Curtea Veche, trupa KisKödmön (din Sfântu Gheorghe) a interpretat cele mai cunoscute hituri maghiare din ultimele șase decenii într-un aranjament acustic interesant.
În continuare puteți urmări înregistrarea VIDEO a concertului:
Foto & Video: dr. Sorin Markus
Numele meu este Turda Ileana, locuiesc în comuna Săpânța și sunt educatoare la Școala Gimnazială „Dr. Gheorghe Tite”, Săpânța. Pot să vă spun că educația, ambiția și perseverența nu au vârstă. Aceasta este povestea mea, ca absolventă a Universității Babeș-Bolyai, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, forma de învățământ la distanță, în cadrul Extensiei Universitare Sighetu Marmației, care, după două decenii de la absolvirea Liceului Pedagogic „Regele Ferdinand” din Sighetu Marmației, am reușit să obțin nota 10 la examenul de licență, o performanță care reflectă anii de studiu, perseverență și sacrificiu.
După 20 de ani de la finalizarea studiilor liceale, dorința de perfecționare profesională și pasiunea pentru educație m-au determinat să revin pe băncile facultății, asumându-mi un parcurs academic complex și solicitant. Pe durata anilor de studiu am reușit să îmbin cu succes responsabilitățile universitare cu cele familiale.
Rezultatele obținute pe parcursul studiilor universitare confirmă nu doar seriozitatea și dedicarea, ci și o pregătire profesională de înalt nivel. În timpul facultății, am susținut examenul de titularizare, obținând media 8,64, iar la examenul de definitivare în învățământ am obținut remarcabila notă 9,44, fiind a șasea notă pe județ. Încununarea acestui parcurs a fost reprezentată de promovarea examenului de licență cu nota 10. La proba orală am susținut lucrarea cu titlul „Dezvoltarea limbajului la preșcolari prin valorificarea poveștilor”, unde am împărtășit momente din experiențele de învățare trăite alături de preșcolarii implicați în activitățile noastre. Am prezentat modul în care poveștile au fost valorificate pentru stimularea dezvoltării limbajului, pentru îmbogățirea vocabularului și pentru încurajarea exprimării libere și creative a copiilor. Totodată, am argumentat alegerea strategiilor didactice utilizate, am analizat rezultatele obținute și am evidențiat impactul acestora asupra progresului preșcolarilor. Susținerea lucrării a reprezentat un moment de reflecție asupra parcursului meu academic și profesional, oferindu-mi ocazia de a demonstra competențele de cercetare și didactice dobândite pe parcursul anilor de studiu.
Rezultatele obținute se datorează îndrumării și pregătirii de excepție oferite de doamna lect. univ. dr. Cuc Maria Claudia, coordonator al lucrării mele de licență, al cărei profesionalism și devotament au contribuit semnificativ la formarea și perfecționarea mea ca și cadru didactic. Îi adresez, pe această cale, întreaga mea recunoștință și cele mai sincere mulțumiri!
Această realizare demonstrează faptul că succesul nu este condiționat de vârstă, ci de determinare, disciplină și dorința continuă de dezvoltare personală și profesională.
Povestea mea aș vrea să reprezinte o sursă de inspirație pentru toți cei care cred că este prea târziu pentru a-și urma visurile. Prin muncă, perseverență și încredere în propriile forțe, orice obiectiv poate deveni realitate, indiferent de momentul în care alegem să facem primul pas.
Turda Ileana
profesor pentru învățământ preșcolar
Miercuri, 08 Iulie 2026, la Școala de Muzică și Arte Plastice din Sighet a avut loc concertul extraordinar al formației The Klezmer Band of JCC Oradea.
Muzica klezmer a încântat publicul prezent, rememorând o muzică foarte iubită și mult interpretată în perioada interbelică în Sighet.
Concertul, organizat în anul în care aniversăm 700 de ani de la atestarea documentară a Sighetului, a fost susținut financiar de Comunitatea Evreilor din Sighet, Primăria Sighet, Rotary Club Sighet și UDMR Maramureș.
În continuare puteți urmări înregistrarea VIDEO a concertului:
Foto & Video: dr. Sorin Markus
Sighetu Marmației are încă un motiv de mândrie! Răzvan Marincean, unul dintre cei mai promițători tineri fotbaliști ai României și originar din municipiul nostru, se află în atenția celebrului club portughez Benfica Lisabona, care și-a manifestat interesul pentru transferul atacantului de la Farul Constanța.
La doar 17 ani, Răzvan Marincean este considerat unul dintre cele mai mari talente ale generației sale. Potrivit presei sportive, Benfica este dispusă să investească aproximativ 400.000 de euro pentru transfer, suma totală putând ajunge la un milion de euro prin bonusuri de performanță.
Povestea succesului său a început la Sighet, unde a făcut primii pași în fotbal la Plimob Sighet, sub îndrumarea tatălui său. Talentul și munca l-au adus, în 2021, când împlinise 12 ani și 4 luni, la Academia Hagi, una dintre cele mai importante și mai apreciate pepiniere de fotbal din România. De atunci, evoluția sa a fost spectaculoasă, a câștigat titlul național la juniori cu Farul, a fost desemnat cel mai bun jucător al Ligii Elitelor U17 și a debutat deja în Superligă.
Răzvan Marincean este de altfel și unul dintre jucătorii de bază ai naționalei României U17, contribuind la calificarea istorică a tricolorilor la Campionatul Mondial al acestei categorii de vârstă. Campionatul Mondial U17 se va desfășura în Qatar în perioada 19 noiembrie – 13 decembrie 2026, pe modelul seniorilor, 48 de echipe naționale concurând pentru titlul suprem. România va juca în grupa K (alături de Mexic, Venezuela și Camerun).
Interesul unui club cu tradiția și prestigiul Benficăi reprezintă o confirmare a valorii tânărului sighetean și, în același timp, o veste care aduce bucurie întregii noastre comunități. Dacă transferul se va concretiza, Răzvan Marincean va deveni unul dintre puținii fotbaliști maramureșeni care fac pasul către unul dintre marile cluburi ale Europei.
Felicitări și succes tânărului Răzvan Marincean, felicitări tatălui său, primul antrenor!
Ion Mariș
În anul 1713, vameșul Chilko din Sighet, încălcând aranjamentele parafate cu 10 ani mai devreme de către însuși împăratul austriac Leopold I și Compania Negustorilor Armeni, a solicitat o taxă vamală piperată (deși n-ar fi trebuit să ceară nimic pe acest sens), unui grup de negustori armeni, care transportau 132 de poveri de cai cu mărfuri orientale (mai ales mătăsuri din Persia), de la Constantinopol, via București și Brașov, către târgul de la Reuschenberg, din Germania.
Astfel, amplul proiect de reconfigurare a uneia dintre rutele comerciale Orient-Occident, prin devierea traficului dinspre Moldova spre Danzig prin Transilvania și Maramureș, la care se muncea de mulți ani, a fost zădărnicit, într-o oră, de un vameș din capătul țării, provocând pagube imense.
Drept urmare, negustorii armeni s-au reîntors la Bistrița, de unde au trecut în Moldova, de acolo urmând vechea rută prin Polonia și anunțând că nu vor mai reveni.
Dacă Chilko n-ar fi comis acel abuz, vama din Sighet ar fi încasat la întoarcerea negustorilor cca. 5-6.000 de florini doar pentru acel drum, iar planul era să se efectueze mai multe transporturi pe an!
Spre comparație, în acea vreme Sighetul avea venituri de pe urma vămii de doar cca. 1.700 de florini pe an (totuși, aproape dublu față de Bistrița).
La auzul veștii, comisarul cameral Ignatz Haan, șeful inspectoratului vamal al Transilvaniei, a scris Camerei Aulice din Viena, cerând destituirea sigheteanului și reîncorporarea Maramureșului în sistemul vamal transilvan, solicitare care nu știm ce deznodământ a avut.
Din volumul „Sighetul Marmaţiei 700 (1326 – 2026). Pagini de istorie”, în curs de publicare.
Teofil Ivanciuc
Repetiții la PALATUL CULTURII, azi Centrul Cultural Pastoral „Sf. Iosif Mărturisitorul” Sighet.
Impozantul așezământ sighetean a găzduit, ani mulți, diverse activități. Aici s-a făcut cultură, folclor, artă teatrală, muzică, pictură, chiar anumite meserii.
Aici, din 1966 și-a găsit loc și folclorul. Folclorul scenic din Maramureș, și nu numai.
Aici s-a născut și Ansamblul Folclorc MARA, în care, timp de 14 ani am activat și eu.
Călcam sfios pentru prima oară aici în augustul lui 1978, ajuns în Sighetul vegheat de Solovan și mărgint de Tisa, Iza și Ronișoara, cu repartiția în mână după terminarea studiilor.
În prima zi l-am cunoscut pe Kocsor, „gazda” Palatului. O figură impozantă, parcă întotdeauna cu haine peste măsura lui, deși avea în jur de doi metri și palma cât o lopată. Ni se pierdea mâna în mâna lui.
Era mai mult pe partea de teatru, cu afișele făcute de el, cu recuzita, făcea păpuși din ce avea și se întreținea, în timpul repetițiilor la dansuri, cu copiii colegilor care nu aveau cu cine să-i lase acasă. Da, avea grijă și de o sumedenie de porumbei, vorbindu-le domol, precum nouă.
M-a lămurit fratele meu Văsăluc (așa-i ziceam noi, cei din familie), Licoso di Marano, cum îi ziceau colegii de dansuri, să-l însoțesc la repetiții. Nu eram eu un exuberant, un băgăcios. Eram resemnat cu statutul meu de „puțin sociabil”, vorbeam doar provocat. Habar n-am de unde mi se trage!
A fost circumstanța mea norocoasă în acea zi. Lipsind un dansator, marele coregraf Gavril Ghiur m-a țintit cu arătătorul:
„Ia, tu, măi mustață, vino aici!”
„Păi, știți, eu…!”
„Nici un ‘păi știți’, vino aici!”
La finalul repetițiilor mi-a zis: „Să nu te prind că lipsești de la repetiții!”. Și da, n-am lipsit timp de 14 ani.
Toate repetițiile le-am făcut aici, la Palat. În această clădire impozantă care a dus pe umeri ani mulți cultura sigheteană.
N-am realizat atunci că putea fi mai bine. Acela a fost binele de atunci. Era și riscant să zici ceva. Nu conta că în zilele reci resimțeam frigul și în sala de repetiții. N-am ținut seama de starea a tot ce era acolo ca dotări, starea grupurilor sanitare sau faptul că după repetiții ne spălam cu apa rece ca gheața, că…
Ne-am fi dorit o sală de repetiții cu oglinzi, să ne putem autocontrola și îmbunătăți execuțiile.
Cu toate astea, pe unde am umblat și concurat, locul nostru a fost pe podium, chiar primul loc.
Nu țin minte să fi coborât ștacheta.
Totul a culminat cu „Premiul European pentru Artă Populară”, în 1980, acordat de Fundația FVS din Hamburg, cea care a acordat și premiile „Herder” pentru Cultură, pentru țările din Europa Centrală și de Est, începând cu anul 1963, primul român fiind Tudor Arghezi – 1965, și ultimul, filosoful Andrei Marga – 2006.
Ultima oară când am repetat aici, și am și dat spectacol, a fost în 2016 cu ocazia marcării a 40 de ani de la marele succes de la Dijon-Franța, unde Ansamblul MARA a cucerit „Discul de Aur” și „Colierul de Argint”. S-au marcat atunci și 50 de ani de la înființarea primei formații de dansuri, care a devenit celebrul Ansamblu MARA, domnul prof. Ioan Ardeleanu-Pruncu fiind făptuitorul, cel care ulterior a și devenit directorul Casei de Cultură, și implicit, al Ansamblului MARA, perioadă în care s-au obținut cele mai mari performanțe artistice.
Văd poze sau trec foarte rar pe lângă această impozantă clădire și mi se derulează cei 14 ani de repetiții de aici.
Din 2016 n-am mai intrat pe poarta în fața căreia ne aștepta „gazda” Kocsor, cel care ne ascundea mâna în mâna lui.
NU SE MAI FAC REPETIȚII LA PALAT!
Gheorghe Mihăiescu
Iertare
Invit un amic la o cafea. El că nu și nu… Până la urmă cedează: „Hai, să fac o concesie!…”
Meniul zilei
Un domn la bar:
– De mere?…
– …?
– …Ciorbă de mere?
– De mere, de mere – dă el „suta” peste cap.
(Estimp, la o masă, o nană privește atent în farfurie și chiorâș la client.)
Meniu de Duminică
– Crăiță de ghindă!…
– Ce v-aduc?
– Ceai!
– N-avem ceai aicea! Numa’ la spital.
-… T’i-i interna și-i be’ destul!
Meniul zilei
– Meniul zilei, vă rog – cere febril clientul casei.
– Felul I….?
– Nu. Complet!
Voie bună
Duminică, iunie. Coborâm de la Pod fără grăbire.
– Da’ voi n-aveți zi liberă? – ne salută un riveran din poarta casei sale.
Strada (1)
Iunie, bujori și trandafiri înfloriți. „Cum poți să treci așa, măi? …Oprește-te, inspiră un minut…”
Strada (2)
Ies la poartă să aștept pe cineva …Și aștept… „Nézd meg az öregembert… abban a házban…” – trece o bibiclistă în pantaloni albi, cu un telefon. Nu mai ies veci-sohan.
În grai MM
La „Pizza-Rai”, o mamă și fetița ei în ținută sport, mari bicicliste, înfulecă.
– Faceți sport?
– …A flămânzât.
Bac. 2026
De atâta lumină, i-au pus, conform tradiței, să stea singuri în mormânt, în vestmânt funerar, de plumb, cu aripi definitive din același material. Apoi, le-au dat o zi liberă. Să se mai și diCstreze…!
Natura
După atâta caniculă, ni s-a dat o zi cu ploaie și răcoare. De la o florărie, tocmai au scăpat în stradă miresme de trandafiri – din chinga chimicalelor sufocante. Își cunosc propria natură de floare de-acum. Mai bine mai târziu…
Săraca
Nu gășești nicăieri o supă de roșii, în plină vară, numai cremă. Pe vremuri era semn de sărăcie.
Dovadă: La întâlnirea de 10 ani, 2 colege de generală se îmbrățișează. Slăbuța către grăsulie:
– Hei, tu, am auzit că ai făcut facultatea. …Lasă, nu te mai ține așa măreață! Ce, nu știu eu cum ți-ai făcut-o cu zamă de porodoaică?
Indesc.
Amiază de iunie. aproape arșiță. Plec de la Pod. În vârful Solovanului rămâne Luna – pe jumătate, ștearsă, uitată.
World Cup 2026
(„cel mai gigantic Mondial!”)
…Entuziasmul policolor dezlănțuit al microbistelor braziliene; fâșâitul miilor de prosopele din bumbac („uchiwa”), scuturate de suporterițele japoneze, cu fața lor de porțelan pictat; zumzăitul și țiuitul înspăimântător al vuvuzelelor sud-africane; imnurile lui AC Milan și FC Liverpool – „Sarà perché ti amo”, „You’ll never walk alone”; la noi: petarde, înjurături scandate…
Marin Slujeru
(după fb)
Foto: Ion Mariș
Asociația Firul Vieții Sighet a organizat la finalul sătămânii trecute, la Biblioteca Municipală „Laurențiu Ulici” din Sighetu Marmației, o întâlnire cu preotul Simion Mesaroș și cărțile domniei sale, publicate în ultimii ani.
A fost prezentat cu această ocazie și volumul „Scrieri și comentarii”, publicat în anul 2026 la Editura Surorilor Lauretane din Baia Mare.
Înregistrarea VIDEO a întâlnirii o puteți urmări în continuare:
Foto & Video: Ion Mariș
Acum, că febra examenelor a trecut și suntem în așteptarea rezultatelor, ne amintim de primul Examen de Bacalaureat organizat la Sighet. Poate că acesta ar fi fost, de altfel, un titlu mai potrivit al prezentării mele. Elevii dragoșiști știu foarte bine că data de 10 octombrie, Ziua Școlii, este data înființării Liceului de băieți „Dragoș-Vodă” (https://www.salutsighet.ro/cand-s-infiintat-liceul-dragos-voda-autor-prof-marius-voinaghi/), însă, la ultima noastră întâlnire de pregătire a examenului, absolvenții promoției 2026 m-au întrebat când au susținut dragoșiștii primul examen de Bacalureat la Sighet. Am considerat că întrebarea lor merită un răspuns și în scris.
În primii ani după Marea Unire de la Alba Iulia, învățământul secundar din Ardeal era organizat pe baza Legii asupra învățământului secundar și superior a lui Spiru Haret din 23 martie 1898, învățământ de 8 clase, împărțit în două cicluri: inferior, cu 4 clase (gimnaziu), și superior, tot cu 4 clase (liceu). Gimnaziul era unitar, iar liceul împărţit în 3 secţii: clasică, reală şi modernă. La sfârștul clasei a VIII-a, conform articolului 18 din Lege, elevii trebuiau să susțină un examen general (Limba română, Limba latină, Limba franceză, Fizică și Matematică), cu scopul de a dovedi „influența studiilor făcute asupra cugetării lor”.
Liceul de băieți „Dragoș-Vodă” Sighet a funcționat în primul an școlar (1919-1920) cu doar șapte clase, astfel încât în vara anului 1920 nu s-a organizat examen de maturitate. Primul examen scris s-a organizat între 16-18 mai (oral, 11 iunie) 1921, sub conducerea comisarului ministerial, Dr. Alexandru Borza, profesor universitar clujean. Din cei 9 absolvenți, 2 nu „s-au supus examenului oral din cauze juste”, 1 declarat matur „cu bine”, 3 maturi și 3 corigenți. Pentru anul 1922, examenul a fost susținut doar de către elevii de la secția maghiară, din totalul de 26 de înscriși, 5 nu au fost admiși. În vara anului 1923, 5 elevi „maturizați” cu bine și suficient, 2 corigenți, iar la secția maghiară, din total de 23 de elevi prezenți, doar 3 au fost declarați corigenți, ceea ce-l determină pe președintele Comisiei de examinare, Francis Hubic, profesor la liceul greco-catolic din Beiuș să afirme: mulțumită muncii stăruitoare a profesorilor, armoniei ce domnește în corpul profesoral și conducerii liceului, acesta s-a ridicat în șirul celor mai bune licee. În anul 1924, toți cei 12 absolvenți ai cursului superior de la secția română au fost promovați – îl remarcăm pe Gheorghe Tite cu nota foarte bine cu laudă – asemeni celor 16 absolvenți de la secția maghiară.
În timpul ministeriatului Dr. Constantin Angelescu, este elaborată o primă măsură legislativă importantă pe calea unificării învățământului secundar. La 7 martie 1925, Ministerul Justiției modifică Legea asupra învățământului secundar și superior, prin care se introduce Examenul de Bacalaureat, al cărui scop era acela de verificare a cunoștințelor dobândite de elevi și de a dovedi, cum aminteam mai sus, „influența studiilor făcute asupra formării cugetării lor”. La 11 aprilie 1925, toate aceste modificări sunt publicate în Monitorul Oficial sub forma unui Regulament. Astfel, se organizau două sesiuni: una de vară (25 iunie-10 iulie) și una de toamnă (15-30 septembrie). Comisia de Bacalaureat era formată din 6 membri și Președintele, un cadru universitar de la facultățile de litere și științe. Examenul consta din probe scrise și orale la materiile de studiu fundamentale: Limba și literatura română, Istoria românilor, Geografia României, Instrucția civică, la care se adaugă o limbă modernă, precum și două materii speciale în funcție de specializarea urmată. Lucrările de la scris (cu un timp de lucru de 2 ore) erau examinate de profesorul specialist și evaluate cu note de la 1 a 10. La examenul oral, notele se stabileau în seara zilei desfășurării examenului. Elevii care obțineau la o materie o notă mai mică de 4 sau la mai mult de două obiecte nota 4 erau considerați respinși la Examenul de Bacalaureat.
Să parcurgem cronologic locațiile unde au susținut elevii CNDV-iști acest examen, pentru a identifica Sighetul nostru drag: 1925 – Satu Mare, sesiunea Iulie, 4 elevi reușiți, iar la Oradea Mare, sesiunea Septembrie, 6 elevi reușiți; 1926 – Satu Mare, sesiunea Iulie, 8 elevi reușiți, iar la Oradea, sesiunea Septembrie, 6 elevi reușiți; 1927 – Satu Mare, sesiunea Iulie, 7 reușiți, iar la Oradea, sesiunea Septembrie, 5 reușiți; 1928 – doar la Satu Mare, sesiunea Iulie, 6 reușiți și sesiunea Octombrie, 11 reușiți; 1929 – Satu Mare, sesiunea Iulie, 10 reușiți, iar la cea din Octombrie, 11 reușiți; 1930 – Carei, sesiunea Iulie, 13 reușiți, Satu Mare, sesiunea Septembrie, 5 reușiți; 1931 – sesiunea Octombrie, Satu Mare, 1 reușit, iar la sesiunea din Iulie, 31 de elevi au fost declarați reușiți la Sighet! Absolvenții au susținut proba scrisă la Limba română și o materie la alegere dintre matematică, fizică, chimie sau biologie, iar proba orală din română, istorie, geografie, franceză, drept și o materie la alegere. Comisia de Bacalaureat a fost prezidată de savantul Nicolae Drăgan, rectorul Universității din Cluj. Gazeta Maramurășana consemna în numărul din 16 Iulie 1931: după rezultatul obținut putem să declarăm că s-a menținut cea mai mare obiectivitate și s-a judecat fiecare elev, după criteriile realității, încât nimenea nu se poate plânge de ceva nesocotit. Comisia din Sighet lasă în opinia publică din localitate și Baia Mare, cea mai bună impresie și credem, că putem s-o arătăm de model în această materie. Doresc să-i menționez pe cei care au susținut Examenul de Bacalaureat la Sighet (fără a le trece confesiunea, locul și data nașterii sau media generală): Bosânceanu Victor, Condrat Gheorghe, Datcu Stan, Fuchs Maurițiu, Gorgan Marin, Gross Gheorghe, Hackel Adalbert, Kaczka Nicolae, Katz Maurițiu, Kaveczki Ștefan, Kira Vasile, Marina Ioan, Marina Victor (fratele mai mic al diplomatului Mihai Marina din Apșa), Miclea Alexandru, Miclea Ioan, Moldovan Gheorghe, Munteanu Silviu, Nagy Ludovic, Niczki Vasile, Oros Mihail, Penzeș Vasile, Perl David, Pop Ioan, Pop Grigore, Sasalovits Radu, Stan Gheorghe, Stein Lazar, Tite Ioan (fratele sus menționatului consul Gheorghe Tite), Țiplea Vasile, Wohl Zoltan și Zekany Vasile.
După 95 de ani și o nouă generație de CNDV-iști, mai exact 207 elevi, au susținut examenul maturității. Și istoria continuă…
Bibliografie:
Vasile Anișorac, Liceul „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației. Monografie 1919-1996, Editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2012, pp.39-50.
Constantin Băjenaru, Consiliul Dirigent și problematica școlară din Transilvania (decembrie 1918-aprilie 1920), în Acta Terrae Fogarasiensis, VIII, Editura Negru Vodă, 2019, pp.268-276.
Vasile Popeangă, Mărturii transilvănene despre acte creatoare de pedagogie românească, Arad, 2007, pp. 105 -106.
Anuarul XI și XII al Liceului „Dragoș-Vodă” din Sighet pe anii școlar 1929-1930 și 1931, Tipografia Wizner și David.
Foto 1. Dragoșiști, 1935.
Foto 2. Clădirea liceului.
Foto 3. Dr. Constantin Angelescu, ministrul Instrucțiunii Publice 1918-1919, 1922-1928 și 1933-1937.
Prof. Marius Voinaghi
Pe reputatul medic psihiatru, intelectual și poet Ieremia Lenghel îl cunosc de peste trei decenii, timp în care l-am vizitat acasă (cu prietenii Andrei Hossu, Petre Roman, Viorel Igna etc.) și la cabinet de multe ori, de fiecare dată având discuții extrem de fructuoase, pe diverse teme. Da, căci domnia sa nu este numai un om instruit, ci și un admirabil interlocutor, care știe ca nimeni altul să întrețină conversația prin răbdare încurajatoare, punctări stimulative și întrebări constructive.
Cum n-am pretenția că-l cunosc în detaliu, deoarece cu toții suntem captivii socratianului Gnothi seauton sau Cunoaște-te pe tine însuți (Nosce te ipsum spuneau latinii), iată motivul pentru care i-am completat portretul biografic și moral-spiritual cu informațiile furnizate de Vasile Igna (fratele mai mare al profesorului Viorel Igna), eminent om de cultură și fost coleg de liceu al poetului-medic I. Lenghel, care – în Cuvânt de însoțire la cartea În prag de Zen (Editura clujeană Limes, 2025) – îl descrie pe autor („cu care am împărțit, timp de patru ani, aceeași clasă de liceu”) ca fiind „tăcut, ușor retractil, cu zâmbetul în colțul gurii, dar cu lecțiile întotdeauna bine pregătite”, iar pe studentul medicinist nu doar ca foarte serios, ci „de-o conștiinciozitate care-i trăda (…) firea din totdeauna”, îndeosebi „conștiința că-și găsise adevărata vocație, pentru a cărei împlinire nu economisea niciun efort și nu rata niciun prilej de temeinică și onestă afirmare”.
Întrucât, continuă prefațatorul Vasile Igna, era previzibil și oarecum firesc „să se ivească și dorința de a-și încerca puterile și în literatură”, Ieremia Lenghel rămâne, în ipostazele profesionale și extraprofesionale, „un suflet extrem de sensibil, excesiv de introvertit și preocupat mereu de a-și pune propria persoană în relație cu marile dileme existențiale”.
Dar iată ce scriam chiar eu, semnatarul acestor rânduri, pe data de 15 septembrie 2010, în articolul Particularități ale culturii românești în general, ale culturii meramureșene în special, articol inclus în volumul V din seria Exerciții filosofico-sociologice (cu și fără tentă politică), volum apărut în 2026 la Editura Valea Verde: „Întreaga poezie a doctorului Ieremia Lenghel se caracterizează prin stilul ce poartă amprenta sigură a individualităţii. Volumul Poeme atemporale, apărut în anul 2006, se impune în atenţia iubitorilor de artă printr-un plus de gingăşie şi graţie în comparaţie cu producţiile anterioare, rod al surprinderii inefabilului în zborul tremurat al efemeridelor din haiku-uri. Şi astfel clipa se preface-n veşnicie, iar vraja poeziei devine eternă în sufletele însetate de frumos, chiar dacă frumosul se dezvăluie doar pas cu pas, picătură cu picătură. Adică pe măsura omului căutător, acesta – după cum ştim – scormonind cu sudoarea frunţii după fiecare atom de fericire şi aflându-şi bucuria înălţătoare în necontenita nelinişte a creaţiei. De unde şi titlul volumului, atemporalul rupând legătura artistului cu timpul în năzuinţa lui spre Absolut…”
Cartea În prag de Zen, cu seducătoare arome orientale (demarează cu citatul din Osho, învățătorul spiritual care „a făcut mult zgomot” în a doua jumătate a secolului trecut, un citat elocvent în acest sens: „Zen-ul nu cunoaște decât viața fără limite, care conține în sine toate contradicțiile, într-o armonie perfectă”), cartea, deci, este considerată de prefațatorul V. Igna „cartea de maturitate a lui Ieremia Lenghel”, deoarece a fi în prag, nu este decât „a ști că trebuie să meargă mai departe”, fapt pentru care a fost „botezată” de autor cu numele premonitico-generic al ultimei poezii din prezentul volum: „În prag de Zen/ cu aur poate/ cu joc sprințar de iele/ cu flori și acadele/ nimic nu se socoate” (În prag de Zen).
Ajuns în acest punct, consider că se impun câteva precizări despre budism și, mai ales, despre Zen și Zazen (practica Zen-ului), școlile budiste din arhipelagul nipon. Întemeiat de Buddha (Iluminatul) în secolul al VI-lea î.e.n., budismul (religie universalistă, alături de creștinism și islamism/ mahomedanism) cunoaște trei direcții/ vehicule și arii largi de răspândire la sud, sud-est și nord de India, țară de unde aproape că a dispărut (în zilele noastre, sub 5% dintre indieni se declară budiști): a)„Micul vehicul” (hinayāna) sau budismul sudic/ tradițional (Sri Lanka, Birmania, Thailanda etc.); b)„marele vehicul” (mahāyāna) sau budismul nordic, care – după sistematizarea sa de către Nagarjuna (sec. al II-lea e.n.) și Asanga (sec. al IV-lea e.n.) – se răspândește în China, iar din Coreea ajunge în Japonia; c)„Vehiculul tantric” (vajrayāna) sau budismul tantric (de la tantras=cărți compilate după secolul al VI-lea e.n.), care nu numai că este de dată mai recentă, dar – reînviind vechile zeități indiene, dimpreună cu vrăjitoria populară – este considerat de unii indianiști și istorici ai religiilor (mai puțin de Mircea Eliade) „un fel de magie sistematizată”, acuzat fiind că a contribuit la decăderea budismului indian.
În cartea Zen adevărat (Introducere în Shobogenzo), apărută în anul 1993 la Editura Axis Mundi, Maestrul Taisen Deshimaru (1914-1982), care – din 1961 și până în anul 1982 – a predat și transmis în Occident Zazen (practica adevăratului Zen), scrie următoarele: „Zen-ul poate aduce lumină și forță”; „În Zen (precum în faimosul Gnothi seauton – compl. mea, G.P.), cunoașterea de sine este problema cea mai importantă”; „Și în toată Asia, plecând din India, trecând prin China, pentru a ajunge în Japonia, practica acestei filosofii a vidului (filosofia sistematizată de Nagarjuna – compl. mea, G.P.) s-a întins și a dat naștere înțelepciunii Orientului”; Zazen-ul nu este doar „sculptura realizată”, ci și „o postură ce corespunde și merge paralel «energiei» lui Aristotel”; „(…)ego-ul nostru și universalul sunt «unul»” (tot ce se poate Unul lui Plotin – compl. mea, G.P.); „În univers totul este ku – vacuitate – dar prin conștiința noastră, aceasta devine vizibilă, audibilă, tangibilă”; „Conștiința conștiinței este mentalul”; „Zazen este suprema înțelepciune” (cele două limbaje ale inteligenței în buddhism sunt „cel al rațiunii și cel al înțelepciunii”), așa că „dacă atingem lumea înțelepciunii, vom fi capabili să concepem eternitatea timpului, expansiunea spațiului și să ne plimbăm în lumea fără limite, unde viziunea noastră asupra timpului și spațiului va deveni mai dreaptă”; „Această lume, mai elevată și mai justă, a înțelepciunii, este Zazen”; „Simbolurile Orientului sunt aproape toate flori”, simbolul buddhismului fiind floarea de lotus…
Revenind după această generoasă digresiune la volumul În prag de Zen, dincolo de adorabila simplitate, fluență și suavitate a versurilor, însușiri specifice poeziei lengheliene și parcă din întâmplare dăruite cu inspirate rime („Muguri/ călifari/ și iele// Taină/ în efluvii/ crude// Cer/ smerit/ și paparude/ Re-Înviere” – Echinocțiu de primăvară, respectiv „Aripi/ susur/ libelule// Peruzea/ gânduri/ fudule// Cer/ sedus/ de grații pure” – Solstițiu, ambele poezii făcând parte din secțiunea Liniștea fecundă), cititorii avizi de insolit artistic, au șansa să descopere ba multitudinea de sensuri și aspirații umane din Zărit („Zărit/ de-o stea,/ dintr-o privire/ copac-smerit/ cu zâmbet roz/ s-a risipit/ ca un cocor/ în tandru zbor/ spre nemurire”), ba duioasa invocație din Fatima („Maică/ fără de prihană/ zămislită făr’ de rană// Maică vrednică/ de-a pururea fecioară/ arzând ca o sfielnică pară// Minune vie/ mângâiere/în veac de veacuri/ cucernicie”), ba necurmata tinerețe a dragostei veritabile (tripticul trecut-prezent-viitor) din secțiunea Punta ala în 3 poeme, ba nespusa frumusețe a florilor din poezia Buchete, sporită prin neperechea artă japoneză ikebana („Buchete/ în aranjamente savante/ ikebana galante/ și/ glastre de opal,/ în decorul fără egal/ pe al timpului/ de beatitudine val”).
Cuvinte de apreciere se cuvin și suportului fizic al acestui volum remarcabil: hârtie de calitate, semi-supracopertă, tehnoredactare impecabilă, reproduceri judicioase după lucrări plastice (picturi și grafică) din colecția particulară a autorului.
George PETROVAI
În completarea atmosferei Centenarului nașterii lui Aurel Vișovan (împlinit recent, la 4 iunie 2026) oferim cititorilor acest text sugestiv și impresionant, scris de Ioan Dunca (la scurtă vreme după trecerea lui Aurel Vișovan în veșnicie, în anul 2002) și publicat de Fundația Academia Civică în antologia de texte intitulată „Memoria Închisorii Sighet”, ediția a doua, revizuită și adăugită, îngrijită de Romulus Rusan.
Se face mare caz astăzi de lipsa de „modele” resimțită de tinerii Patriei noastre, explicându-se astfel dezorientarea și dezordinea morală în care se zbat.
Orizontul se caută, ordinea se formează.
Dacă e vorba de modele, noi am avut unul cum altul nu-mi imaginez. Nu era singular, au fost și alții în vremea adolescenței noastre, trezită în foc, perioada ocupației maghiare (1940-1944), războiul, lupta inegală pentru salvarea Maramureșului de anexarea la Uniunea Sovietică (1945) urmată de mâzga comunismului zis biruitor. În astfel de vremuri apar modele, dar ce fac ele dacă nu-i cine să le urmeze?
În criza de profesori de după război, aceștia au fost supliniți de tineri absolvenți de liceu, de teologie, studenți „particulari”… înlocuind aceștia cu real succes lipsa titularilor. Se muncea mult pe vremea aceea și era o extraordinară străduință de a umple golurile lăsate de… istorie.
Așa a apărut la Liceul „Dragoș-Vodă” din Sighet tânărul absolvent al Colegiului „Diaconovici Loga” din Timișoara, Aurel Vișovan. Preda ca suplinitor chimia, fizica și limba italiană și studia la Facultatea de Drept din Cluj ca „particular” (fără frecvență). Părea mai degrabă un elev din anii terminali decât un profesor. Cu toate acestea s-a impus repede prin seriozitate și muncă temeinică. Înalt și vertical, frumusețe bărbătească, aspră până îl cunoșteai, totdeauna pregătit la ore, sever și drept, admirat și – ca profesor – temut.
Ne întrebam, cum poate munci atâta ? Știam că e student strălucit, cu toată situația ingrată de „particular”. A mai refăcut, el știe cum, laboratorul de fizică și chimie ca și ce mai rămăsese din colecțiiile naturale devastate de mutările de colo-colo care nu se mai terminau pentru a face loc spitalelor militare sovietice. Când totuși mutările au încetat, printr-o muncă enormă și cu efortul susținut și de corpul profesoral și de elevi, s-a reclădit din dezastru ce s-a mai putut, urnindu-se din nou școala.
A urmat instaurarea comunismului și reacția noastră. Mă număr printre aceia care au fost acceptați să-l urmeze pe Aurel Vișovan și m-am simțit întotdeauna onorat de aceasta. Era într-adevăr un model de urmat și a fi acceptat în preajma lui, o onoare.
Prima arestare în 1948. Nu intru în amănunte, au fost scrise de alții. Celula ne-a legat și mai mult, ne-am cunoscut și mai bine, și chiar dacă domn’ profesor (cum continuam să i ne adresăm) regreta că ne-a vârât în belea și și-a asumat întreaga responsabilitate la Tribunal, noi nu am regretat.
Regretul a fost în toamna anului 1949 când ne-am despărțit la Jilava și știam că va trece mult până îl vom revedea, având o condamnare de 10 ani temniță grea. Dar nu știam că la Pitești, unde urma să meargă el, va intra în oroarea dezlănțuită acolo din prima clipă. A parcurs totul de la capăt la capăt. Cum a supraviețuit?
Nu bănuiam atunci că ne vom regăsi după 10 ani tot în fața unui Tribunal Militar, judecați și condamnați, tot cu el acuzat principal, deși în intervalul de 10 ani nu ne revăzusem.
Din feciorul falnic, impunător, rămăsese o umbră. Bolnav, descărnat, abia ținându-se pe picioare, cere din nou instanței să-l considere pe el unicul responsabil. Responsabil? De ce? Grupul nou format era în majoritate din vechiul nostru grup de acum 10 ani, dar mai erau și alții adăugați după criterii doar de Securitate știute pentru a alcătui o falsă organizație antistatală, după nevoile momentului. Iar umbra celui care fusese domn’ profesor Vișovan încerca să atragă toată nenorocirea pe capul lui. El care suportase singur chinuri mai mult decât toți la un loc!
Am schimbat puține cuvinte atunci. Bucuria revederii era umbrită de starea lui, disperată din punctul meu (nu numai al meu ) de vedere. Aveam să stăm următorii ani în temnița din Satu Mare, în prima perioadă Aurel fiind separat de noi, ceilalți maramureșeni.
O iarnă întreagă, deosebit de friguroasă, a fost izolat într-o celulă cu un turnător, având caverna de la plămâni deschisă (avea mai multe, dar asta era cea mai mare) fără niciun medicament. În celula aceea cu regim special se introducea căldura excesiv, alternând cu stoparea căldurii la fel de excesiv. Probabil se presupunea că în felul acesta va muri în mod „natural” fără să le mai dea dureri de cap.
Primăvara i s-a făcut o radiografie cu rezultat stupefiant – caverna era închisă și calcifiată! Ce să mai înțeleagă sărmanii criminali oficiali? Că banditul e tot bandit, dă planurile peste cap așa, de afurisit ce e! Lasă că-l aranjăm noi altfel!
Așa a apărut în celula noastră supraaglomerată. Zece sau unsprezece într-o celulă calculată în vremea chezarocrăiei (a Imperiului austro-ungar ) la maxim trei inși. E drept, calculul se referea la hoți, ceea ce era altceva. În fine, eram aici aproape toți din grupul nostru. Pentru Aurel era clar:
–M-au adus aici ca să vă îmbolnăvesc și pe voi. Eu știu că până în prezent nu am fost niciodată „pozitiv”. Dar cine știe… mi-e teamă pentru voi!
Era scandalos! Omul acesta nu se gândește niciodată la sine?
Nu! Aurel, cum începuserăm cu greu să i ne adresăm la cererea lui, nu se gândea niciodată la sine. Se îngrijea în felul lui, cunoscându-și boala pe de rost, dar cu grija noastră spre a nu fi el cauza – chiar indirectă – unei eventuale contaminări în grup.
Situația nu era roză nici pentru alții. Costică Radu era cu nervii la pământ după tratamentul brutal suportat la Ministerul de Interne, Fănică Deac era chinuit de pietre la rinichi, suportate în stilul lui, fără să crâcnească fără un oftat măcar, exasperându-l pe Nistor Man care afirma cu convingere că tipul (adică Fănică) era pur și simplu inuman! Ceilalți la fel, poate nu bolnavi sau mai puțin grav dar slăbiți și lihniți de foame. Dar toate păreau mărunte față de starea jalnică a lui Aurel.
Ce era de făcut? Medicamente primea, dar nu ce-i era necesar. Nu se știe de ce, exact acestea erau lipsă în farmacia pușcăriei! A profitat o dată de bogatele-i cunoștințe de chimie cerând două soiuri de pastile, care sfărâmate și amestecate într-un banal flaconaș de medicamente au dus la un rezultat absolut incredibil. Pe traiectul între nas și trahee a făcut o ulcerație despre care presupunea Aurel – și bine a presupus – că ar fi de natură TBC. Motiv serios de alarmare, din care a rezultat combinația reușită, alcătuită de Aurel. Am fost pe post de infirmieră și am suferit văzând lacrimile de durere scurse din ochii lui Aurel când, strângând din dinți, turnam combinația pe nările larg deschise spre tortură. De câteva ori pe zi! Dacă eu sufeream, pur sentimental, ce o fi îndurat Aurel? Nu știu. Știu că treptat durerile au scăzut până la dispariția totală. Posibil că ulcerația s-a închis în urma tratamentului auto-prescris.
Dar a mai fost și un alt fel de tratament și anume buna dispoziție pe care ne-am străduit și am reușit să o creem redevenind niște adolescenți, cam întârziați ce-i drept, și generând o voie bună ca în vremea adevăratei adolescențe. Ne-am ocupat timpul și l-am implicat fără rușine și pe Aurel, apucându-ne pentru început de italiană, alții de matematică și tot ce ne mai dădea prin cap că ar trebui să știm și nu știam. Ori așa ceva găsești mereu și aveam și dascălii la îndemână. Treaba asta și afecțiunea noastră absolut sinceră și fără rezerve l-a înviorat pe Aurel nesperat de mult. Desigur, resortul principal a fost moralul și morala lui. Dar ne place să credem că am ajutat puțin și noi.
Dar când a trebuit să ne despărțim din nou am fost din nou îngrijorați: oare-l vom revedea cândva ?
L-am revăzut. După ce și-a făcut restul „stagiului” la Aiud, unde a fost instalat direct in Zarcă. Și unde a supraviețuit din nou. Cum? Presupun că rugându- se. Întreaga lui viață a fost rugăciune. În gând și faptă. În dăruire totală pentru ceilalți. Niciodată nimic pentru el.
Peste ani, mulți ani, mi-a împrumutat o carte despre Pitești (Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaștina disperării) și grija lui era cum să șteargă de acolo sublinierea „Aurel Vișovan, eroul de la Pitești” … dacă nu știu eu cumva ceva, o soluție… ca să șteargă sublinierea de care se jena. Am râs din toată inima, acesta era Aurel și sub acest aspect era indubitabil fără speranță de schimbare…
Amănunte despre el însuși, în cartea de memorii pe care cu greu a fost determinat să o dicteze. Puține. Nu i-a plăcut să vorbească despre sine. Dar generos peste măsură cu alții, toți mai buni în opinia sa decât el. S-a căsătorit cu o fată pe măsura lui, dar viața nu l-a cruțat. A avut dureri de toate felurile, mai ales pierderea unui copil. A rămas cu unul care i-a dăruit pe cât era în viață încă cinci nepoți, al șaselea pe drum. O casă plină de copii și de hărmălaia lor veselă. În toată viața lui, roasă de închisori, de boli, de chinuri atroce și uneori de calomnii și învinuiri nedrepte, pe care nu se ostenea să le combată, a avut totuși marea bucurie, inegalabilă, a unei familii numeroase și devotate.
Mulțumesc pe această cale soției sale Aurelia, în numele tuturor celor care l-am iubit nelimitat pe Aurel, pentru ceea ce a știut să-i ofere.
====
– Tot mor, de atâția ani…
Cuvintele acestea le-am auzit, mai mult șoptite, ultima oară când l-am văzut în viață. Cumplit de adevărate. Murea mereu și revenea miraculos. De atâtea ori ne-am despărțit fără iluzia revederii și totuși ne revedeam. În ciuda a ceea ce era evident am avut și de data asta vaga iluzie că va depăși din nou pragul, că va păcăli moartea.
Dar de data asta nu a mai fost să fie. Era 7 august 2002…
Nu-mi vine să folosesc cuvântul moarte când e vorba de Aurel.
Lui i se potrivește mai degrabă următorul fragment dintr-o rugăciune alcătuită de Padre Pio:
„Rămâi cu mine Doamne, și ajută-mă ca și eu să rămân mereu cu Tine pentru ca să trăiești doar Tu în mine, iar eu să dispar în Tine și să mă consum, mic bob de tămâie în văpaia iubirii Tale infinite. Amin.”
Ioan Dunca
Memoria Închisorii Sighet, Fundația Academia Civică, 2003.
Descoperă lumea fascinantă a ideilor, dezvoltă-ți gândirea critică, argumentarea logică și abilitățile creative prin programele de studii universitare acreditate de Filosofie oferite de Centrul Universitar Nord din Baia Mare – UTCN, în cadrul Facultății de Litere: licență în Filosofie, masterat în Drepturile Omului (domeniul Filosofie) și doctorat în Filosofie.
De ce să studiezi Filosofia?
De ce la facultate la Filosofie în Baia Mare?
Domeniul Filosofie, din cadrul Facultății de Litere a Centrului Universitar Nord din Baia Mare (CUNBM), face parte din mare familie academică a Universității Tehnice din Cluj-Napoca (UTCN), în prezent una dintre cele mai mari și bine cotate instituții superioare de învățământ din România (top 5) , având în structura sa 12 facultăți și 219 specializări (de la domenii tehnice la socio-umane) grupate în două centre universitare: Cluj-Napoca și Baia Mare – cele mai mari și dinamice orașe din nord-vestul țării. Mai multe detalii aflați în linkul despre noi.
Programele noastre universitare (licență, masterat, doctorat) sunt acreditate cu „grad de încredere ridicat” (nivel maxim), potrivit evaluării Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior.
Oportunități și perspective de carieră
Programul de studii de Filosofie de la Baia Mare este un reper al educației și culturii din Nord-Vestul României, cu absolvenți care activează deja cu succes în diverse domenii: învățământ, cercetare academică, consiliere filosofică și consiliere școlară, jurnalism, media, instituții culturale și muzeale , industria cărții (scriitori, editori, redactori, librari, traducători), dar și în domeniul resurselor umane, marketing, publicitate/PR, politică, securitate națională, administrație, instituții publice naționale și internaționale. De asemenea, absolvenții de filosofie sunt activi și ca formatori de opinie (influenceri), creatori de conținut și în profesiile din industria creativă, tot mai prezente în societate.
Într-o lume în continuă schimbare, dar bazată pe informație, cunoaștere și comunicare, absolvenții de filosofie au calea deschisă spre orice profesie de viitor în care primează inteligența, abilitățile de comunicare, adaptabilitatea și creativitatea.
Citești câteva dintre mărturiile unor absolvenți ai Filosofiei de la Baia Mare: Mărturii ale absolvenților la împlinirea a 25 de ani de Filosofie universitară la Baia Mare.
Centrul Universitar Nord din Baia Mare – UTCN
Cea de a patra ediție a Zilelor Culturale Maghiare din Sighetu Marmației va avea loc în perioada 6-12 iulie 2026 cu un program de excepție pentru toate vârstele: concerte, expoziții, dansuri de societate, dansuri populare, prezentare de carte, competiții sportive și multe alte programe interesante.
LUNI, 6 IULIE 2026
Ora 19:00 – LITURGHIE DE DESCHIDERE
Locație, Biserica parohială Sfântul Carol Borromeo
O slujbă festivă de deschidere în care se aduce mulțumiri pentru moștenirea de 700 de ani a Sighetului Marmației și ne rugăm pentru prezentul și viitorul comunității maghiare.
Ora 19:45 CATEDRALA UMANĂ – NE APLECĂM ÎN FAȚA VENERABILULUI MÁRTON ÁRON
Locație, Biserica parohială Sfântul Carol Borromeo
Csaba Marosán, actorul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, va susține o prezentare intitulată Catedrala Umană, în care va selecta dintre discursurile importante, atemporale și încă atractive ale Venerabilului Episcop Márton Áron, care a fost și el închis în închisoarea din Sighetu Marmației
MARȚI, 7 IULIE 2026
Ora 17:00 – HOLLÓSY SIMON I #130 – VERNISAJ EXPOZIȚIE
Locație, Muzeul Etnografic
Cu ocazia aniversării a 130 de ani de la înființarea Școlii de Pictură de la Baia Mare, îi aducem un omagiu lui Hollósy Simon părintele spiritual al mișcării.
Ora 19:00 SFÂNTA LITURGHIE ȘI BINECUVÂNTAREA PICTURII
Locație, Biserica parohială Sfântul Carol Borromeo
După slujbă, va fi sfințită pictura restaurată de Géza Kádár, născut acum 150 de ani la Sighetu Marmației, care și-a recăpătat starea demnă datorită muncii studentei la restaurare Melissa Pauliuc.
Ora 19:45 HRISTOSUL SINGURTIC AL LUI KÁDÁR GÉZA prezentat de Melissa Pauliuc
Locație: Biserica parohială Sfântul Carol Borromeo
Géza Kádár, pictor născut în Sighetu Marmației, membru activ a Școlii Băimărene de Pictură, a devenit cunoscut în primul rând pentru peisajele sale de iarnă și reprezentările naturii acoperite de zăpadă. Cu toate acestea, o pictură puțin cunoscută, cu un profund simbolism religios, aruncă o nouă lumină asupra operei sale: în timpul restaurării au fost dezvăluite detalii care depășesc prima vedere a picturii.
MIERCURI, 8 IULIE 2026
Ora 17:00 PATRU DIRECȚII, O POVESTE – Vernisajul expoziției de artă fotografică semnate de Kántor Balázs-Raul
Locație, Muzeul Maramureșan, secția de Istorie și arheologie
Tânărul fotograf din Câmpulung la Tisa, documentează de ani de zile evenimentele, chipurile și momentele locale ale comunității maghiare prin intermediul fotografiilor sale. Expoziția este construită în jurul a patru unități tematice: Câmpulung la Tisa, Sighetu Marmației, portretele și peisajele ocupă un loc central.
Ora 19:00 SEARĂ DE QUIZ
Locație: Hotel Grădina Morii
Seara de Quiz este un program nelipsit al Zilelor Maghiare din Sighgetu Marmației, ediția din acest an are ca invitat cel mai mare maestru de quiz din Ardeal, recordmen Guinness, Kovács Zsolt.
JOI, 9 IULIE 2026
Ora 16:00 MEMORIE ȘI OPRESIUNE
Vernisajul expoziției din lucrarea de diplomă al lui Orosz Anna Sighetu Marmației, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței.
Orosz Anna folosește imagini grafice pentru a prelucra memoria uneia dintre cele mai cunoscute închisori românești din timpul dictaturii comuniste.
Expoziția demonstrează puterea artei de a comemora și de a mărturisi despre soarta deținuților politici, intelectualilor și liderilor religioși. După vernisaj, va avea loc un tur ghidat în limba maghiară în muzeu.
Ora 19:00 CONCERT DE ORGĂ susținută de Péter Bernadette
Locație, Biserica Reformată
Orga recent renovată a Bisericii Reformate va fi răsuna din nou în cadrul unui concert festiv susținut de Péter Bernadette. Ocazia oferă atât o experiență muzicală specială, cât și o oportunitate pentru comunitate de a redescoperi sunetul bogat al instrumentului renovat al bisericii.
VINERI, 10 IULIE 2026
INFORMAȚII GENERALE
În acest an, petrecerea de vineri seara vine într-o nouă formulă, prin care organizatorii s-au pregătit cu două concerte, astfel ca sfârșitul de săptămână să pornească în forță încă de vineri seara.
Locația este binecunoscuta terasă Curtea Veche, din curtea palatului administrativ a vechiului comitat.
Locurile sunt limitate și merită rezervate din timp, la sediul UDMR Sighetu Marmației de pe str. Libertății nr. 24.
Prețul unui bilet achiziționat din timp, este 25 lei, pentru un bilet cumpărat la fața locului se plătește 50 lei. Biletul cumpărat din timp dă posibilitatea rezervării unui loc la masă. La fața locului biletele se pot cumpăra între orele 17:00 – 21:30, după acestă oră se va putea intra doar cu brășara primită la cumpărarea unui bilet.
Ora 19:00 CONCERTUL ANSAMBLULUI KISKÖDMÖN
Ansamblul KisKödmön este o trupă neobișnuită, cu influențe folk, care interpretează cele mai cunoscute hituri maghiare din ultimele șase decenii într-un aranjament acustic unic. Vioara, flautul, contrabasul, pianul și chitara creează o atmosferă specială prin care melodiile cunoscute capătă o nouă culoare.
Ora 21:00 DJ GEO
După concertul trupei KisKödmön, DJ GEO va prelua controlul pentru a îmbunătăți și mai mult atmosfera serii cu muzica sa energică. Melodiile și ritmurile variate garantează că publicul va rămâne împreună chiar și după concert și va continua festivalul într-o atmosferă relaxată.
SÂMBĂTĂ 11 IULIE 2026
PROGRAME SPORTIVE
Ora 9:00 Competiții de alergare și tenis
Pentru competiția de alergare înscrierile se fac până în 8 iulie 2026 la Mező Attila la numărul de telefion 0743 875 694. Pentru competiția de tenis, înscrierie se fac la Kántor Balázs-Raul la numărul de telefon 0755 972 602.
Și în acest an sunt așteptați cei care vor să se pună în mișcare pentru cursa de alergare, unde se poate participa la categorii diferite în funcție de grupa de vârstă, concurenții pot parcurge o distanță de 7 km sau 700 de metri. Pentru a participa la cursă, fiecare concurent trebuie să completeze o declarație pe propria răspundere la fața locului. În cazul concurenților minori, este necesară semnătura a cel puțin unui părinte. Sunteți rugați să vă asigurați că fiecare concurent are un act de identitate. Important: nu va exista posibilitatea de înscriere la fața locului. Înscrierile se fac până pe 8 iulie.
Ora 11:00 ÎN URMA BISERCILOR NOASTRE
Tur ghidat, cu punctul de întâlnire la Biserica Sfântul Carol Borromeo urmând o plimbare la Biserica reformată și la Camera memorială Prielle Kornélia
Ora 13:00 DE LA SIGHETU MARMAȚIEI MAGHIAR PÂNĂ LA MAGHIARII DIN SIGHETU MARMAȚIEI
Tur ghidat prin oraș la obiectivele patrimoniului cultural al orașului vechi de 700 de ani pornind de la Camera memorială Prielle Kornélia cu istoricul Szabó Zsolt. Turul ghidat atinge obiective și monumente importante din istoria orașului.
Ora 14:00 PREZENTAREA VOLUMULUI DE REPORTAJE DIN SIGHETU MARMAȚIEI A ASOCIAȚIEI JURNALITILOR MAGHIAR DIN ROMÂNIA – MURE
Locație: Cortul amplasat în Centrul orașului
În noiembrie 2025, jurnaliști din cadrul Asociației Jurnaliștilor Maghiari din România au vizitat Sighetu Marmației, unde au realizat reportaje pe teme legate din viața, trecutul și prezentul comunității maghiare locale. Volumul conturează istoria diversă și fața actuală a comunității maghiare din Sighetu Marmației.
Ora 16:00 DIN SIGHETU MARMAȚIEI ÎN SPAȚIU
Interviu cu Kovács Emese cercetător în robotica spațială, moderatorul evenimentului va fi Motruk Nándor care va sta de vorbă cu tânăra cercetătoare din Sighetu Marmației despre cariera ei științifică, recunoașterea internațională și munca inovatoare legată de explorarea spațiului.
Locație: Cortul amplasat în Centrul orașului
Ora 17:00 MOȘTENIREA LUI MÓZSI ȘI RÉKA – Pe urmele cânilor de vânătoare transilvăneni
Știați că povestea salvării câinelui de vânătoare transilvănean este legată și de Sighetu Marmației? Această rasă specială și străveche de câini de vânătoare maghiari aproape a dispărut la mijlocul secolului al XX-lea, dar creșterea lor a putut fi reluată la sfârșitul anilor șaizeci, datorită exemplarelor găsite în zona din jurul Sighetului, printre altele. La prezentare, cei interesați pot afla informații despre istoria rasei, caracteristicile acesteia, legătura sa cu Transilvania și situația sa actuală. La prezentare vor participa și doi câini de vânătoare transilvăneni, care vor arăta de ce această rasă este atât de specială prin diverse sarcini.
Locație: Cortul amplasat în Centrul orașului
Ora 18:00 CONCERT KALOTAROCK
KalotaRock s-a format în 2023 dintr-o pasiune comună pentru muzica rock clasică. Repertoriul lor este format din piese rock emblematice care evocă atmosfera balurilor de altădată, a concertelor de tineret și a petrecerilor de neuitat la festivalurile și evenimentele de astăzi.
Locație: Scena mare din Centrul orașului
Ora 19:00 ORAȘUL ÎN MIȘCARE – Producții de dans sportiv cu Mini Maxi Dance
Tinerii dansatori de la Mini Maxi Dance Club pregătesc o producție de dans sportiv spectaculos, pregătite de Krisztina Kövy, cetățean de onoare al orașului Sighetu Marmației, și a lui Gábor Kövy. Spectacolul aduce mai aproape de public eleganța mișcării, impulsul ritmului.
Locație: în fața scenei mari din Centru
Ora 19:35 ORAȘUL ÎN MIȘCARE cu dansatorii Misterele Dansului
Locație: în fața scenei mari din Centru
Dansatorii Misterelor Dansului se vor pregăti cu dansuri de societate, sub îndrumarea profesorului Dénes Cosovan. Spectacolul va aduce la viață atmosfera, eleganța și avântul dansurilor în cuplu în fața publicului.
Ora 20:30 VIITORUL ÎN TRECUT cu MANESZES MÁRTON ȘI FORMAȚIA LUI
Locație: scena mare din Centru
Spectacolul susținut de Márton Maneszes și orchestra lui evocă lumea cântecelor de petrecere maghiare, a cântecelor populare, a cântecelor militare și a operetei, cu acompaniament instrumental live. Spectacolul este atât un eveniment comunitar, cât și de păstrare a tradiției, aducând mai aproape de public melodiile bine-cunoscute ale moștenirii muzicale maghiare din Transilvania.
DUMINICĂ, 12 IULIE 2026
Ora 13:30 SĂTUI DE DRAGOSTE. ÎMPOTRIVA EPUIZĂRII PARENTALE – Prezentare susținută de Frigy Szabolcs
Locație: Cortul de evenimente din Centru
Prezentarea oferă sfaturi pentru recunoașterea și prevenirea epuizării parentale și vă ajută să înțelegeți cum să mențineți echilibrul și puterea iubirii în mijlocul poverilor îngrijirii.
Ora 15:00 JAFURI, BIROURI SÂNGEROASE, ORAȘ RUINAT: AȘA AM VOTAT ÎN 1843 Prezentare susținută de istoricul Zsolt Szabó
Locație: Cortul de evenimente din Centru
Cum a fost să trăiești ca român sau evreu în Regatul Maghiar în secolul al XIX-lea și ce putem învăța astăzi din experiențele minorităților din acea vreme? Prezentarea prin prisma unui conflict politic din Sighetu Marmației din 1843, prezintă lupta românilor și maghiarilor, precum și situația evreilor prinși la mijloc. Lecțiile acestei ciocniri sângeroase sunt, de asemenea, provocatoare de reflecție în contextul dezbaterilor publice din ce în ce mai tensionate de astăzi.
Ora 16:00 DE UNDE PORNEȘTE O CARIERĂ DE CERCETĂTOR? – Căile vieții a unor sigheteni în cercetare
Locație: Cortul de evenimente din Centru
Pornind din Sighetu Marmației se poate construi propria carieră profesională în știință, institute de cercetare, universități sau într-un mediu profesional internațional. Discuția din panel va avea ca invitați persoane născute în Sighetu Marmației, care au obținut rezultate de excepție în diverse domenii științifice. Participanții la discuție sunt: Dr. Klára-Zsuzsa Ágoston, medic-șef pediatru, Dr. Attila Róbert Cosovan, artist design și profesor universitar, Dr. Kinga Fetykó, biolog, Dr. József Lingvay, inginer chimist-cercetător, și Dr. Gyula Novodárszki, chimist-cercetător.
Ora 18:00 DIN SĂLAJ PÂNĂ ÎN CĂLATA – dansuri populare în centrul orașului
Ansamblurile de dans popular Szamoshát și Bokréta vor prezenta dansuri din Sălaj, Câmpia Transilvaniei, Bonțida, Satu Mare și Călata, completate de cântece populare interpretate de Vivien Marozsán. Ca urmare a reluării a cursurilor de dansuri populare în Sighetu Marmației după trei ani, elevii Liceului Teoretic Leőwey Klára vor evolua pentru prima dată în fața unui public.
Ora 19:00 DANSURI POPULARE cu participanții la Festival în centrul orașului
După spectacolele de dansuri populare, publicul se poate alătura dansului. Este o bună oportunitate de a face din muzica și dansul popular nu doar o experiență scenică, ci și o acțiune comunitară.
Ora 20:00 SICULUS JAZZ COLLECTIVE – Concert de jazz
Formația de Jazz Siculus Collective din Odorheiu Secuiesc aduce un sunet proaspăt și elegant pe scena Zilelor Maghiare din Sighetu Marmației. Formația, formată din șase muzicieni, interpretează piese de jazz evergreen cu o aromă specială, unică, de la Summertime la Fly Me to the Moon.
Locație: Centrul orașului
Ora 21:30 CONCERT LÁSZLÓ ATTILA
Cântărețul maghiar din Transilvania, cunoscut drept câștigătorul festivalului „S-a născut o stea” și câștigător al premiului Fonogram, va sosi pe scena sigheteană în format duo pentru a face seara de închidere a festivalului memorabilă, cu melodii familiare într-un stil interpretativ aparte și o atmosferă călduroasă.
UDMR Maramureș
Foto: Imagine preluată de pe pagina de Facebook a UDMR Maramureș