Festivalul Internațional de Folclor pentru Copii și Tineret „Am fost, ș-om fi” s-a desfășurat la Sighet și… Baia Mare (o zi). „Baza” a fost la Sighet și, deși ediția a XXIV-a a fost fixată pentru intervalul 9 – 13 iunie 2022, Festivalul a început „extra” – s-a întins pe o săptămână (dă probabil mai bine la… exterior) – chiar de luni, 06 iunie 2022. Nu-i de rău să vii cu „supliment”, are greutate, uneori. Chiar de rău a fost modul de promovare a acestui (potențial) important festival. Deși organizatorii au fost nume grele ale județului și țării (Consiliul Județean Maramureș, Inspectoratul Județean Maramureș, Ministerul Educației, Palatul Copiilor, etc.) o parte din mass media n-a fost inclusă în campania de „promovare” a acestui eveniment. De fapt nici nu a fost „produs” (așa cum se obișnuiește) un comunicat de presă, în care să apară diverse detalii organizatorice, nu au fost furnizate informații din timp cu privire la oaspeții din afara țării etc.

Am urmărit (sâmbătă, 11 iunie 2022) evoluția unor ansambluri, grupuri vocale, soliști, instrumentiști (majoritatea din România, din câteva zone folclorice importante din țară și din… București, plus oaspeți din Serbia și Ivano – Frankivsk – Ucraina) și am putut remarca frumusețea costumelor populare și calitatea programelor pe care le-au prezentat. Păcat că la un asemenea eveniment (mult redus la secțiunea internațională față de anii precedenți) publicul, „poporul”, a cam lipsit (să nu dăm vina pe vreme sau pe sărbătoarea… Rusaliilor!). Pur și simplu nu s-a știut de eveniment (am făcut un mic sondaj printre câțiva cetățeni ai orașului prezenți întâmplător în zonă și-am constatat că nu auziseră de programarea Festivalului), probabil se dorea doar să fie bifat și „ajutați” cei care aveau nevoie (vorba unui coleg din presă!) de diplome pentru viitorul dosar pentru… gradație de merit (la unii profesori).
Turiști nu prea sunt, localnicii află târziu (sau deloc) despre evenimentele programate și-n acest caz… pentru cine se fac „festivalele” (vorba unui… „specialist”!)?

Iar duminică, 12 iunie 2022, ziua premierei (deși pe afiș apare că Festivalul se încheie în 13 iunie 2022?!), Parcul Central a fost cam… pustiu. Spectatori aproape deloc, multe formații participante plecaseră deja spre casă și… s-au împărțit cu larghețe diplome. Sigur, asta nu-i rău dar, din păcate, chiar și locul I a primit un mic trofeu fără alte (firești) suveniruri din zonă. Mă gândesc mai ales la cele două formații din Serbia și Ucraina care au plecat fără un mic „cadou” suplimentar, fără mici amintiri, obiecte locale de artizanat etc. Probabil n-au ajuns banii! (Apropo, care a fost bugetul „internaționalului” de anul ăsta? Așteptăm răspuns de la C.J. Maramureș!) Și dacă tot este internațional acest festival – care ar putea fi unul de referință! – am remarcat că premierea s-a făcut – din patriotism?! – doar în limba română! Oare nu era firesc să fie și o traducere – paralelă – în engleză? Spre nedumerirea mea singura „traducere” pentru străini au fost două cuvinte, rostite oficial: Wellcome Serbia!
Cât despre prezența organizatorilor la premiere (inclusiv „sprijinitorii” locali – Consiliul Local Sighet, Primăria etc) au cam lipsit cu… nonșalanță!

Copiii, tinerii, formațiile prezente au fost toți extraordinari, s-au prezentat cu încredere și au evoluat cu pasiune și dragoste pentru folclor, merită toate felicitările locale, naționale și… internaționale!
În schimb… organizarea/ promovarea a fost în ton cu trendul actual… merge și așa!… merge oricum!…

Avem la Sighet – pe agenda anuală – câteva evenimente culturale de referință, cu o istorie suficient de consistentă, demarate cu mulți ani în urmă de oameni care-și iubeau/ iubesc profesia, evenimente care – din păcate – se degradează vizibil în zilele noastre. În loc să crească în amploare, să-și diversifice structura, să accepte/ insereze mai multă creativitate, „reperele” cultural – turistice nu sunt puse modern și unitar în valoare. Sunt de multe ori… fade, neatractive!
Cine-i de vină?… De obicei… poporul!….

Dar, vorba maramureșanului: „Am fost, ș-om si” sau… „We were and we’ll still be”!

Foto & text: Ion Mariș

PS: Scena a fost „împachetată” duminică (12 iunie 2022), Festivalul a continuat (pe hârtie = afiș) până luni (13 iunie 2022). S-a mai dus (ducă-se!) încă o ediție de… povestit!

GRĂDINA MORII ON-LINE

un tânăr ostil, anonim
tocmai am avut o dispută pe site-ul local
totu-i privit notat comentat
respirăm în cerneala virtualului

(copiii prea mici mămicile translucide
un râu cu un deal împietrit
pe dig trec perechi afundate în câte s-au scris
cândva se aude un aparat de filmat)

CORSO

ce dumnezeiţe, ce şcoli de manechine
cine a zis că oraşul e mort

se poate trăi mult şi bine la Sighet
întâlneşti bătrâni noi peste tot

BĂIATUL

mi-am vizitat prietenul bolnav de un număr potrivit de ori
nu l-am deranjat, nu l-am uitat
„întotdeauna ai fost tu un băiat bun” – zice toată lumea

şi am râs pe larg, obligat, cu fiecare
pe celelalte drumuri, în celelalte ceasuri ale mele

GRĂDINA MORII

plină, Iza curge în seara asta tăcut, repede
trec tineri guralivi spre dealul întunecat

aproape ne-atingem şi nu ne vedem
de înlănţuiţi, de amintirile locului

***

băieţi şi fete –
trec în grup, înalţi, râzând
– la mijloc, vara

***

Marin SLUJERU s-a născut în 12 iunie 1954, la Ocna Şugatag, Maramureș. Sighetean din anul 1958. Licenţiat în filosofie, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași. Fost profesor de istorie, ştiinţe socio-umane ş.a., în mai multe şcoli din zonă. Din anul 2017 este pensionar.
Prezenţe sporadice în presa judeţeană, antologii şi reviste literare.
Premiat la Festivalul de Poezie din Sighet şi la „Serile de Poezie de la Deseşti”.

A publicat volumele de poezie: Pauza de lectură, 1999, Editura ECHIM, Tresăriri, 2002, Editura ECHIM, Târziu în iunie, 2003, Editura ECHIM, …léptem?, 2010, Editura ECHIM, În neştire, Editura LIMES, 2008, Anotimpul neprevăzut, 2013, Editura VALEA VERDE; În pas de 17 (alături de volumul În ce mă priveşte de Doina Rândunica Anton), 2015, Editura VALEA VERDE, Cum trecem cuminți (triptic), 2019, Editura VALEA VERDE, Capturi de Maramureș, 2021, Editura VALEA VERDE.
Este membru în echipa de redacție a publicației on-line „Salut, Sighet!”(www.salutsighet.ro)

LA MULȚI ANI, MARINE, PRIETENE, DOMNULE!…

Salut, Sighet!

Foto: Ion Mariș

O „descindere” literară inedită a avut loc miercuri, 08 iunie 2022, pe la orele prânzului, la Centrul Cultural Sighet. Pot spune că am întâlnit „Los angeles” (în spaniolă „îngerii”) iubitori de carte scrisă. N-am fost mulți în sala „festivă” a Centrului Cultural Sighet, dar a fost o mare bucurie să o vedem – pentru prima dată în orașul nostru – pe doamna prof. univ. dr. Ileana Costea, într-un anturaj de… neuitat.

Cine este doamna Ileana Costea?…

Ileana Costea (născută Păunescu) s-a născut la 20 mai 1947, în Bucureşti. A absolvit Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti și a plecat din țară în anul 1972; a ajuns la Paris și a cerut azil politic în Franța.
După o scurtă perioadă – destul de dificilă – petrecută la Paris a pornit spre SUA. Şi-a continuat studiile cu un masterat în Industrial Design la UCLA şi un doctorat în Teoria Deciziilor (Problem Solving Theory) obținut la aceeaşi instituţie. În cadrul Universităţii de Stat din California (California State University, Northridge) a fost cercetătoare, profesor universitar și şefa secţiei de Manufacturing Systems Engineering and Management (MSEM). Aici a dezvoltat programe de inteligenţă artificială, a colaborat cu universităţi din Japonia, Franţa, Marea Britanie şi China şi a lucrat la companii americane de top. A fost membră a mai multor organizaţii importante dintre care menționăm American Institute of Aeronautics and Astronautics, Association of Quality şi American Society of Engineering Education.
Este preşedinte interimar ARA (American – Romanian Academy) din care au făcut parte Eugen Ionesco, Virgil Gheorghiu şi Mircea Eliade, dar şi laureatul premiului Nobel George Emil Palade. Locuieşte în Los Angeles, SUA.

La Sighet, doamna Ileana Costea, însoțită de prieteni – îngeri dragi – eseist și critic literar Virginia Paraschiv, poeta și actrița Lidia Lazu și scriitorul – compozitor dr. chirurg Mihai Ganea – ne-a vorbit despre literatură, poezie și… Maramureș. De fapt, am avut bucuria de-a asculta pledoaria vorbitorilor (inclusiv a poetului sighetean, moderatorul evenimentului, Gheorghe Mihai Bârlea) pentru lecturarea celor două volume discret lansate: „Exerciții de neuitare” (autor Ileana Costea) și „Dumnezeu pe role/ God on roller skates” (poeme de Ana Blandiana, volum bilingv română – engleză, selecția poeziilor fiind făcută de doamna Ileana Costea iar ilustrațiile de către Jerry W. McDaniel).
„Exercițiile de neuitare” conțin o parte din articolele pe care doamna Ileana Costea le-a publicat în reviste din România și diaspora, începând cu anul 1998, în centrul atenției autoarei fiind români valoroși, performeri în întreaga lume.

Am cunoscut oameni frumoși, voci îngerești, păcat că sighetenii au aflat destul de târziu de întâmplarea literară ce putea să „cuprindă” mai multe minți și chiar… suflete.
Cred că avem nevoie zilnic de… „exerciții”! Dar… avem nevoie și de „antrenori” foarte buni!

Foto & text: Ion Mariș

Dictonul „Ai învins, continuă! Ai pierdut, continuă″ l-aṣ putea vedea adaptat la „Ai scris, continuă! N-au citit, n-au rezolvat? Nu-i nimic! Continuă să scrii!″ Şi o fac în continuare, cu speranţa că vom vedea niṣte schimbări în bine, cândva.

Unor localităţi le merge bine. Altora nu le merge deloc. Unde oficialităţile locului ṣtiu ce-i de făcut, se vede dezvoltarea pe zi ce trece. Viaţa oamenilor se îmbunătăţeṣte, mândria locală e în continuă creṣtere. În tot acest timp, sighetenii rămân în continuare cu „buza umflată″ ṣi nu-și mai fac speranţe prea mari, gândurile zburându-le la anul 2024, când precis(?) că vor alege ce trebuie…

Azi vreau să atrag atenţia acelora de care depinde soarta oraṣului despre clădirile de patrimoniu lăsate în paragină.

Să vedem mai întâi cum au rezolvat problema refacerii clădirilor de patrimoniu alte localităţi. Afrodita Cicovschi, publica pe 10 iunie 2019, pe https://adevarul.ro articolul „Clădirile aflate în paragină ar putea fi confiscate″. Scriu aici câteva fragmente din text. „… la începutul anului, autorităţile din Oradea anunţau că circa 400 de proprietari vor plăti impozite de şase ori mai mari decât până acum pentru casele abandonate sau cu faţade deteriorate, dar şi pentru terenurile neîngrijite. […] În Timişoara, de la începutul anului s-au aplicat sute de amenzi celor care nu şi-au întreţinut clădirile sau nu au luat măsurile în vederea modernizării acestora. Amenda pentru proprietari a fost de 1000 de lei în fiecare dintre cazuri″.

Mai mult, s-a cerut Parlamentului să se dea o lege prin care „un imobil neîntreţinut, care poate pune în pericol siguranţa oamenilor, să poată fi confiscat şi renovat de stat, au declarat pentru „Adevărul” surse apropiate discuţiilor. Altfel spus, cei care nu-şi întreţin imobilele riscă să le piardă″.
Nu-i treaba mea să caut dacă o asemenea lege există. Sunt convins că în Primăria Sighetu Marmaţiei sunt oameni specializaţi care pot găsi orice lege, o pot citi imediat ṣi înţelege, o pot adapta la situaţia concretă pe care o ṣtiu de pe teren, din nenumăratele ieṣiri(?) de documentare la faţa locului.

Oricum, cu lege sau fără, exemplul dat de Oradea sau de Timiṣoara ar putea fi urmat ṣi de Sighet. E plin oraṣul de clădiri de importanţă naţională lăsate în paragină. Alte clădiri au o arhitectură deosebită, care le-ar face uṣor remarcabile turiṣtilor dornici să vadă ceva frumos.

Pe siteul http://www.cultura.ro/lista-monumentelor-istorice se poate vedea lista monumentelor istorice din întreaga ţară, pe judeţe. Monumentele istorice pe care le are Sighetul sunt la nr. crt. 104-105; 392-482; 600-604.

După publicarea listei, unele obiective vizate au fost refăcute – ṣi trebuie să apreciem autorităţile c-au făcut asta! – alte obiective au acum altă denumire, altele sunt pe punctul de a nu mai putea fi recondiţionate. Iată lista!

Aşezare fortificată (Dealul Solovan – Hallstatt, Cultura Gáva)
Aşezare „Valea Mare” (sec. XII – XIII)
Centrul istoric (Străzile: 22 Decembrie, Bogdan Vodă, Dragoş Vodă, Libertăţii,
Avram Iancu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu,Mihalyi Ioan de Apşa, sec. XVIII – XX)
Ansamblul urban „Cămara Sării” ( Zona gării,sec. XV – XIX )
Ansamblu de arhitectură şi tehnică populară (Dealul Doboieş, sec. XVII – XIX)
Vechea „Direcţie a pădurilor”, azi liceul Leowey Klara (Str. 22 Decembrie 1989, sec. XVIII)
Liceul Pedagogic (Str. 22 Decembrie 1989, 1802)
Primăria, azi Casa Armatei (Str. Alecsandri Vasile 2, sec. XIX)
Casă, azi sediul comunităţii evreieşti (Str. Basarabia 8, sec. XIX)
Sinagogă (Str. Basarabia 10, 1902)
Casă (Str. Bogdan Vodă 1, sec. XIX)
Poşta (Str. Bogdan Vodă 2, sec. XIX)
Casă, azi Poştă (Str. Bogdan Vodă 3, sec. XIX)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 4, sec. XIX)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 5, sec. XIX)
Biserica ucraineană „Înălţarea Sfintei Cruci” ( Str. Bogdan Vodă 5A , 1791 – 1807)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 6, sec. XIX)
Casa Clericală Ucraineană (Str. Bogdan Vodă 7, sec. XIX)
Casa Keszter (Str. Bogdan Vodă 8, sec. XIX )
Casă (Str. Bogdan Vodă 9, sec. XIX)
Casa cu cariatide, parter Librăria „Luceafărul” (Str. Bogdan Vodă 10, 1890)
Casă (Str. Bogdan Vodă 11, sec. XX)
Vicariatul ortodox ucrainean (Str. Bogdan Vodă 12, sec.XIX)
Tribunalul vechi, azi Primăria şi Judecătoria (Str. Bogdan Vodă 14, Str. Coposu Corneliu 2, 1893 – 1895)

Casă (Str. Bogdan Vodă 18, 1868)
„Banca Albina”, azi spaţiu comercial (Str. Bogdan Vodă 20, 1886)
Casă cu boltă la poartă (Str. Bogdan Vodă 24, sec. XIX)
Spaţiu comercial (Str. Bogdan Vodă 26, sec. XVII)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Bogdan Vodă 28, 1872)
Casă (Str. Bogdan Vodă 30, sec. XIX)
Casă (Str. Bogdan Vodă 32, 1870)
Casă cu magazine la parter (Str. Coposu Corneliu nr. 1, sec. XIX)
Închisoare, azi Muzeul victimelor comunismului şi rezistenţei anticomuniste (Str. Coposu Corneliu 4, 1897)

Curtea Kahan (Str. Doja Gheorghe 67, înc. sec. XX)
Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului ″ (Str. Dragoş Vodă 1 – 3)
Casa parohială (Str. Dragoş Vodă 1, 1892)
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Str. Dragoş Vodă 3, 1892)
Fabrica de lapte, azi spaţiu comercial şi de producţie (Str. Dragoş Vodă 22, 1913)

Cazarma militară (Str. Dragoş Vodă 38, 1825)
Casă Groedel (Str. Dragoş Vodă 41, 1887)
Casa Florian Mihalyi de Apşa, azi protopopiatul greco -catolic (Str. Eminescu Mihai 1, sec. XIX)
Casa Darvay (Str. Eminescu Mihai 12, 1932)
Gara CFR (Str. Gării 2, 1893 – 1897)
Fosta Şcoală Normală, azi secţie a Facultăţii BabeşBolyai Cluj (Str. Iancu Avram 6, sec. XIX)
Vechea „Fabrică de perii Părplast”, cu spaţii comerciale şi birouri la parter (Str. Iancu Avram 20, înc. sec. XX)
Pavilioanele vechi ale Spitalului municipal (Str. Iancu Avram 22, sec. XIX)
Vila Szöllössyi, azi laboratorul spitalului municipal ( Str. Iancu Avram 22, sec. XIX)
Ansamblul urban „Str. Alexandru Ivasiuc” (Str. Ivasiuc Alexandru 1-50, sec. XIX)
Ansamblul urban „Str.Mihail Kogălniceanu” (Str. Kogălniceanu Mihail 2-24, sec. XIX)
Hotel-restaurant, azi Muzeul Maramureşan şi cinematograf (Piaţa Libertăţii 1, sec. XIX)
Ansamblul urban „Piaţa Libertăţii” (Piaţa Libertăţii 1-36, sec. XVIII – XIX)
Cabinete Stomatologice (Piaţa Libertăţii 2, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 3, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 4, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 5, sec. XIX)
Casă (Piaţa Libertăţii 6, sec. XIX)
Farmacia Nagy (Piaţa Libertăţii 7, sec. XIX)
Hotel „Coroana”, azi hotelul „Tisa” (Piaţa Libertăţii 8, sec. XIX)
Casa Brenner (Piaţa Libertăţii 9, 1832)
Casa Kiszelnik (Piaţa Libertăţii 10, sec. XIX)
Casa Kahan (Piaţa Libertăţii 11, sec. XIX)
Casa Kahan (Piaţa Libertăţii 12, sec. XIX )
Casă (Piaţa Libertăţii 13, sec. XIX)
Mănăstirea Piariştilor (Piaţa Libertăţii 15, 1730 – 1806)
Biserica „Sf. Carol de Borromeo” (Piaţa Libertăţii 17, 1730 – 1806)
Casă parohială (Piaţa Libertăţii 19, 1730 – 1806)
„Banca Maramureşeană”, azi Consim SA şi spaţii comerciale (Piaţa Libertăţii 20, sec. XIX)
„Banca economică”, azi locuinţe şi sediu IMM (Piaţa Libertăţii 21, sec. XIX)
Liceul ucrainean şi Liceul sportiv (Piaţa Libertăţii 22, 1901)
Farmacia Buzath (Piaţa Libertăţii 23, 1875)
Primăria veche, azi societate comercială şi sediu partide politice (Piaţa Libertăţii 24, sec. XIX)
Sediul Asociaţiei pentru Cultura poporului român din Maramureş
cu Preparandia, azi sediu Acaterm (Piaţa Libertăţii 25, 1873 – 1875)
Ansamblul urban „Str. Iuliu Maniu” (Str. Maniu Iuliu 1 -67, sec. XIX)
Palatul Cultural (Str. Maniu Iuliu 31, 1913)
Banca Naţională, azi sediu BCR (Str. Maniu Iuliu 32, sf. sec. XIX)
Sediul Lojei francmasonice, azi şcoală generală (Str. Maniu Iuliu 67, 1890 – 1910)
Liceul „Dragoş – Vodă” (Str. Mihai Viteazul 14, 1913)
Casă cu spaţii comericale la parter (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 1, sec. XIX)
Fosta Prefectură a comitatului Maramureş, azi restaurant „Curtea Veche” şi locuinţe (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 2, 1692)
Casă cu spaţii comerciale la parter (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 3, sec. XIX)
Biserica reformată (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 4, sec. XIV – XV)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 5, sec. XIX)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 9, sec. XIX)
Casa Iurca (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 11, 1862)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 13, sec. XIX)
Casa Junger (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 19, sec. XIX)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 21, sec. XIX)
Poşta Veche, azi casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 39, sec. XX)
Casă (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 41, sf. sec. XIX)
Casa Cornelia Prielle (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 43, sec. XX)
Cimitir evreiesc (Str. Szilagyi Istvan 37, sec. XVIII)
Şcoala generală nr. 2 (Str. Şincai Gheorghe 1, 1902)
Grădiniţa de copii (Str. Şincai Gheorghe 2, 1845)
Casa Solomon Wiesel (Str. Dragoş Vodă 7, sf. sec. XIX)
Casa Mihalyi de Apşa (Str. Mihalyi Ioan de Apşa 17, 1880)
Monument pentru cinstirea Eroilor din primul război mondial (Str. Rodnei, în cimitirul orthodox, 1920)
Monumentul funerar al pictorului Hollosy Simion (Str. Rodnei, cimitirul romano catholic, 1917)
Casa Ellie Wiesel (Str. Vladimirescu Tudor 1, sec. XX).

Pe 16 decembrie 2013, în ziarul online https://necenzuratmm.ro , Ioan Marchiṣ făcea „Analiza privind starea de conservare ṣi modalităţi de punere în valoare a patrimoniului cultural din judeţul Maramureṣ″.
Preiau aici doar partea care se referă la posibilitatea „identificării unor potenţiale situri arheologice unde Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie ar putea să înceapă săpături arheologice sistematice
-Sighetu Marmaţiei „Cămara Cireghii I”;
-Sighetu Marmaţiei „Cămara Cireghii II”;
-Sighetu Marmaţiei „Cearda / Acastău”;
-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Releu I”;
-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Releu II”;
-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Tabăra de sculptură”.″

Se face, s-a făcut ceva în domeniul arheologic? Stăm ṣi dormim pe istorie???

Restaurarea clădirilor de patrimoniu necesită proiecte bine întocmite, aprobări speciale ṣi apoi lucrul la faţa locului cu echipe care au avizele necesare pentru aṣa ceva. Are Sighetul ceva proiecţele pentru restaurarea clădirilor aflate pe lista monumentelor istorice? Putem vedea ce proiecte cu finanţare de la Europa Unită se derulează la Sighet acum???

Încerc să termin articolul într-o notă optimistă. Mă „agăţ″ pentru asta de un citat găsit pe https://www.kudika.ro: „Trecutul nu poate fi șters, dar poate fi reparat.” — John LaFarge.

Entuziasmul încrederii într-un viitor… normal, care respectă trecutul îmi scade însă imediat, pentru că pe acelaṣi site Harol Pinter zice că „Trecutul este ceea ce îţi aminteşti, îţi imaginezi că îţi aminteşti, te convingi că îţi aminteşti sau te prefaci că îţi aminteşti”.

Dacă neimplicarea tuturor acelora care trebuie s-o facă va continua, pentru Sighet trecutul va fi ceea ce ne prefacem că ne amintim!

Horia Picu

Foto: Ion Mariș

Sunt două entități pereche, opuse în existenta lor, precum sunt multe astfel de „perechi”, ca de exemplu, iubirea și ura, frumosul și urâtul, sinceritatea și nesinceritatea și multe altele, care își au realitatea în existența umană și sunt în trăirea acesteia. În „confruntarea” din această „luptă a contrariilor”(!) sunt implicate persoane, care uită sau nu uită – mai mult sau mai puțin – din cele ce au trăit și, este important, care este obiectul acestor uitări sau neuitări. În prezența sau lipsa acestora, se pot produce disconforturi în viață, dar și situații de mare gravitate, cu nuanțe de mari diferențe, în derularea vieții, așa cum fiecare și le poate exemplifica. S-ar părea că acestea ar avea la bază doar memoria și nu este așa. Într-adevăr, memoria contribuie mult la concretizarea lor, de unde și denumirea de „uituc” pentru unii cu puțină ținere de minte. Dar sunt multe alte componente, de natură genetică, psihologică și exersare ce concură pentru a le fixa, dezvolta sau reduce. În timpul studiilor și în orice altă profesie se exersează în mod firesc memoria, spre neuitare, fiind aici o preocupare activa în acest sens. Anumite evenimente extreme, în bine sau în rău, se fixează adânc în AND-ul persoanei și nu se mai uită până la închiderea definitivă a ochilor. Se cânta într-o romanță: „te voi uita, căci și uitarea, e scrisă-n legile omenești”; este amarul exprimat din iubirile în separare, care se produc din atâtea motive. Cred că acest cuplaj de iubire și ură, în înțelesul lor general, este unul din cel mai complex al vieții și afectează profund mediul social, cu toate cele legate de el. Iubrea și ura influențează mult și „neuitarea și uitarea”, în multe situații. Aceste entități își pot shimba existenta dintr-una în alta, dar se face cu trecerea de la rău spre bine sau invers, așa cum ușor se poate constata. În general e bună străduință de a uita evenimentele neplăcute peste care ai trecut, ceea ce duce, încetul cu încetul, la refacerea tonusului de viață mai optimist, mai confortabil, reușind poate, în toiul altor preocupări plăcute, să ajungă în uitare totala a lor; o autoeducație a uitării răului. Multe evenimente curente, simple, repetitive, neimportante, se pierd în consumarea timpului. Depozitul enorm al celor trecute și petrecute, nu-ți poate rămâne în memorie decât selectiv, așa cum spuneam, o mulțime le consumă timpul în trecerea lui și dând acesta înapoi, nu le mai regăsești, s-au uitat, mai ales cu vârsta. Aceasta pentru mulți amplifică fenomenul uitării, vorbind de stări normale și excluzând de aici anumite afecțiuni cu uitare totală. Dar sunt evenimente, de bine sau de rău, de mare efect, pe care nu le uiți și-ți rămân în memorie țoață viață și, din când în când, mai ales noaptea în nedormire, treci pelicula acestor imagini „vii”, prin fața ochilor, în neuitare, în retrăire. Am să fac referire la un subiect care „s-ar părea” că n-are legătură cu tema în discuție, iar în stadiul actual de percepție din lume, pare cu totul secundar: „Lumea bătrânilor”.

Să ieșim din largul acestei teme, cu atât de multe ramificații, de care se ocupă specialiștii, medicii, mai ales. Bătrânii au o existență trăită undeva, într-un anume loc, la o „acasă” a lor, cu activitățile și obiceiurile care le-a pătruns toate fibrele organismului. Acestea nu se uită. Când devin mai în neputință, au nevoie de puțin sprijin din partea copiilor sau a altcuiva. Poate copiii sunt în altă parte, unii sau toți și dacă-i duce careva la ei, după puțin timp vor spune: „vrem acasă”, oricât de bine ar duce-o acolo, ei vor la ale lor, unde au trăit o viață; nu se mai pot obișnui în altă parte, cu altceva, în scurtimea vieții ce le-a mai rămas. Nu mai au timp s-o ia de la început. La țară, bătrânii stau la un copil, în mod obișnuit la cel mai mic, unde este îngrijit, până trece în alte lumi, ce-l așteaptă. În neputința acestei îngrijiri, mulți sunt duși la „Azil”, la un loc cu personaje ce nu se cunosc, unde trebuie să-și abandoneze trăirea și locul cu care erau obișnuiți, simțindu-se acuma că într-un mediu „cazon”, cu toate la ordin, la comandă uniformă, pentru toți. Acest „Azil” este „un fel de închisoare” a bătrânilor și, duși în acel loc, trebuie să o accepte, în neputința lor. Dar sigur, acolo se vor stinge mult mai repede. Se mai aude printre copiii mici o amenințare la adresa bunicilor, dacă nu le fac pe voie: „o să vă ducă părinții la azil !” Este o sperietoare. Copiii nu trebuie să uite că mulți ani au trudit părinții lor și i-au înconjurat cu toată grija și dragostea, pentru a fi ceea ce sunt și ei vor să se stingă acolo unde au trăit. Dacă sunt cu toții plecați de acasă, se poate angaja o persoană să-i îngrijească și să vina la ei să-i vadă, din când în când și pentru potolirea dorului.

La țară, la noi, nu se folosește această „ducere” și bătrânii se sting pe patul lor, ducând cu ei o ultimă imagine a vieții, acolo unde au trăit-o. Se practică mai ales la oraș, unde unitatea familială slăbește mai repede, în ritmul de viață mai accelerat și mai complex, mai cu griji, serviciu, cu mai puțină solidaritate umană și mai multă înstrăinare… În privința aceasta sunt de lăudat italienii, care-și țin părinții acasă (și la vârste foarte înaintate) și angajează o persoană să aibă grijă de ei, la casa lor, cu toate, până se sting. O mulțime de românce ocupă aceste „servicii”, cu masa și în jur de 1000 de euro pe lună. Evident, mai sunt și de alte naționalități și s-ar părea că sistemul este generalizat acolo. Facerea de bine și îngrijirea e păcat și necuviincios să fie uitate! Bineînțeles, uitarea și neuitarea se pot aborda mult mai larg, cu diferite specificări. Noi am venit la Rodica, în USA, de 14 ani, la început pe câte 6 luni anual, s-o ajutăm cu nepoțelul, iar de 5 ani avem rezidență și ne-am obișnuit, oarecum. În prezent ne ajută ea pe noi, foarte mult. Eu am multe părți de viață de pe unde am venit, urâte și grele, pe care le-am îndurat, care nu-mi place să mi le reamintesc și de care am dorit să mă îndepărtez, căutând ajutorul altor locuri, pentru a le uita. E un fel de a zice, pentru că anumite trăiri, de un fel sau altul (nu pot fi numai rele, ci apar, din când în când și porțiuni de cer senin), legate mult de ceea ce ai trăit, rămân cu tine, oriunde te-ai duce, te însoțesc ca o „umbra vie”. Omul nu poate fugi de el însuși, trecutul și prezentul sunt mereu cu tine și cu viitorul, cât va fi, în așteptări. Nu poți învinui memoria, dacă o ai bună, pentru reținerea lor. Se deschide un anumit canal al retrăirilor, destul de frecvent, la culcare, mai ales în nedormire, sau în situații meditative, unde ți se prezintă imgini din unele trăiri, ca într-un film, doar al tău, care te bucură sau te întristează. Și așa „curg” zilele și nopțile, câte le mai ai, în tristeți sau bucurii, uneori în adormire târzie, cu întrebarea: de ce? A apărut această pandemie și acuma, cu vârsta, nu știm dacă vom mai putea merge „acasă”, pe ulițe, dealuri și împrejurimile comunei Săliștea de Sus, pe unde, în neuitare, să ne contopim cu trăirile de acolo și de prin alte locuri, așa cum au fost ele pe atunci.

Apele sunt întinse, drumul greu și lung…

Gheorghe Bărcan,
Minneapolis, Mnnesota, USA

A plecat spre Veșnicie, joi, 2 iunie 2022, o personalitate de prestigiu a matematicii românești, un om de mare caracter și noblețe morală, una dintre somitățile intelectuale născute și formate în orașul nostru: prof. univ. dr. habil. Nicolae Popovici.

S-a născut la Sighetu Marmației în 3 decembrie 1965; absolvent al Liceului „Dragoș – Vodă” (1984) și a Facultății de Matematică și Informatică a Universității „Babeș – Bolyai” din Cluj (1988). Între anii 1988 – 1990 a fost profesor de matematică la Liceul industrial nr. 2 din Sighet.

La Universitatea „Babeș – Bolyai” din Cluj – Napoca își va desfășura întreaga sa activitate științifică, parcurgând toate treptele ierarhiei universitare: asistent (1990), lector (1994), conferențiar (2008), profesor abilitat (2016), fiind martorul evoluției facultății de-a lungul a peste trei decenii marcate de prefaceri profunde. Între anii 1996 – 2000 a ocupat funcția de Cancelar al facultății.

Principalele titluri științifice obținute și lucrările aferente:
B.S. (Bachelor of Science) Matematică: Iunie 1988, Universitatea „Babeş – Bolyai, Cluj-Napoca cu disertația: „Optimizare Pareto”; îndrumători prof. univ. dr. Ioan Maruşciac și prof. univ. dr. Ioan Muntean.
Ph.D. (doctorat) Matematică: Iunie 1995; University of Limoges (France) cu lucrarea „Contribution à l’optimisation vectorielle”; îndrumător – consultant Prof. univ. dr. Michel Théra.
Habil. (abilitare) Matematică: Martie 2016, Universitatea „Babeş – Bolyai”, Cluj-Napoca; titlul lucrării: „The role of generalized convexity in vector optimization and related variational problems”.

Domeniul principal de cercetare: Optimizare scalară și vectorială – Analiză convexă.

A fost distins cu Premiul „Spiru Haret” al Academiei Române în Științe Matematice (premiul pentru anul 2005 acordat în anul 2007).

„Nicolae Popovici a fost un profesor iubit, prețuit și respectat, un om al dialogului, al discernământului. Receptiv, onest și loial, cu o minte analitică, dascălul Popovici a format discipoli și a transmis generațiilor de studenți iubirea față de această materie „anostă” numită matematica, învățându-i totodată că demnitatea nu se negociază.” (UBB Cluj – Napoca)

A publicat numeroase cărți, monografii, articole în reviste de prestigiu, comunicări la conferințe internaționale și seminarii de cercetare.

Și noi sighetenii, colegi, prieteni și cunoscuți îl însoțim pe calea veșniciei cu rugăciunile și respectul nostru!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Salut, Sighet!

Pasiunea pentru păpuși a doamnei Victoria Bledea mi-a oferit ocazia (într-un moment în care în jurul nostru nu auzim decât despre război, bombe, oameni care nu mai sunt) să intru în „universul copilăriei”, vizionând expoziția „Pasiunea pentru păpuși – istoria unei povești nemuritoare”, care a fost deschisă în perioada 01.06.2022 – 07.06.2022, în cadrul Muzeului Etnografic al Maramureșului „Francisc Nistor”.

Pentru a intra în acest univers al colecționarilor de păpuși (si nu numai) și a înțelege ce este atât de grozav în a colecționa, trebuie să știm că o păpușă care pentru unii este doar o jucărie, pentru alții este o adevărată poveste.
Cele peste 600 de păpuși, de diferite mărimi, confecționate din diferite materiale, ediții limitate, unicat, din colecția personală a doamnei Victoria Bledea, înfățișează prințese, balerine, domnițe, țărăncuțe, vrăjitoare, clovni, personaje din povești și chiar păpuși îmbrăcate în costume tradiționale, care reprezintă portul din aproape 40 de țări, fiecare păpușă având o „poveste de spus”.

Scurta „vizită” a copiilor – și nu numai – în această lume în miniatură a oferit ocazia de a cunoaște „pasiunea pentru păpuși”, pasiune care poate să inspire copiii de a încerca și „jocul” colecționării, o altfel de activitate în această „lume a tehnologiei” care acaparează tot mai mult (din păcate) atenția copiilor.

Frumoasa „excursie” în lumea jucăriilor mi-a redeschis niste ușițe aproape ruginite, din amintirile mele din copilărie.
„Să păstrezi copilul din tine e o minune. Luptă pentru ca el să nu dispară și-ți vei păstra tinerețea și veselia toată viața”.

Foto & text: Mariana Bălan

De mult timp n-am mai văzut atât de multă bucurie la elevi!
Fără constrângeri, fără presiuni, fără încruntare, fără obstacole inutile, fără note… mici, doar zâmbete & aplauze! Marți, 07 iunie 2022 am participat la festivitatea de încheiere a anului școlar 2021 – 2022 la o instituție sportivă îndrăgită din orașul nostru. Și-am văzut o ținută „standard” purtată cu drag: tricolul alb cu inscripția CSS Sighet. Elevii sportivi ai Sighetului, prezenți în sala de sport a Liceului Tehnologic Forestier, emanau o energie… contagioasă.

Sigur, s-a încheiat un an școlar cu rezultate foarte bune, cu premii, performanțe, implicare; elevii, părinții, profesorii, forfota tinerească din „baza centrală” a Clubului sighetean m-au făcut să mă gândesc la un viitor mai puțin toxic și mult mai „sănătos”, la efectele pozitive ale asumării „de/ în masă” a competițiilor strict… sportive.
Mi-a plăcut atmosfera din această școală sportivă dedicată disciplinelor… fizice, ajută la reducerea… neîncrederii, pesimismului!

Oficialitățile participante la festivitatea finalizării cu succes(e) a anului școlar sportiv – primarul Sighetului, inspectorul școlar general al județului nostru, inspectorul sighetean al istoriei, câțiva directori de licee, conducătorul CSM – ului (nu dau nume că-i cunoașteți) – au fost discrete și sincer aplaudate.
Directorul CSS Sighet și antrenorul de baschet, prof. Emil Kosztelnik s-a achitat cu brio și din postura de mediator.
Am aflat cu această ocazie că CSS Sighet este mare prin calitate dar este mare și… „cantitativ”, are 552 elevi. Elevii înscriși la cele patru discipline (atletism, box, baschet, volei) au vârste cuprinse între 5 ani și 18/19 ani (clasa a XII – a).
La baschet – atenție! – Clubul are și două grupe de grădiniță.

Și nu în ultimul rând, CSS Sighet înseamnă și o echipă „sănătoasă” de profesori – antrenori. Haideți să-i cunoaștem și să-i aplaudăm (și virtual!): Atletism – Melinda Oros și Axeniuc Gabriel, Box – Adrian Ștețca și Adi Bohotici, Baschet – Vasi Boca, Armand Gavaller, Pop Emil și Emil Kosztelnik, Volei – Zoltan Attila și Tanța Codrea.

Ce-ar mai fi de spus?… A, da, să nu uităm: România educată are nevoie de… MENS SANA IN CORPORE SANO!
Felicitări CSS Sighet, elevi, părinți, profesori – antrenori!

Foto & text: Ion Mariș

PS: CSS Sighet este „mare” și la „vârstă”. În anul 2026 va împlini 50 de… anișori! O jumătate de secol de activitate, e chiar… frumos!

Rotaract Club Sighet organizează joi, 9 iunie 2022, ora 18:00 expoziția de fotografie „Comori fără culori”, ce va avea loc pe terasa BBQ Hotel Grădina Morii.

În acest an, expoziția a ajuns la cea de a III-a ediție, așadar, lucrările a 17 fotografi din întreaga țară și nu numai, se vor întâlni în locul în care se agață harta în cui.

Fotografiile realizate din pasiune, transformate în tablouri și pregătite pentru a fi achiziționate devin pentru o zi mărturia dorinței publicului de a schimba lumea în bine. Unele tablouri expuse în cadrul expoziției vor fi scoase chiar și la licitație.

Expoziția are ca scop renovarea camerei de zi din cadrul Casei de Tip Familial Tompa, Sighetu Marmației, fapt pentru care achiziția de tablouri reprezintă donațiile direcționate acestei cauze.

„Împreună vom face ca imposibilul să devină posibil alături de invitații noștri speciali: Găvrilă, Simina Maria Colopelnic, Vanesa Iurca. Vă așteptăm alături de aceștia, de fotografi, de membri Rotaract Sighet și de cauza din acest an!” – Culac Alexandru, președinte Rotaract Sighet
Intrarea publicului este liberă!

***
Pentru mai multe detalii:
Alexandru CULAC
Președinte Rotaract Sighet în mandatul 2021-2022
[email protected]; 0753 233 235

Tomoiagă M. Cristina
responsabil PR în manadatul 2021 – 2022
[email protected]; 0745120223

***
Rotaract – aripa tânără a organizației Rotary – este o comunitate internațională de tineri profesioniști care oferă un cadru de dezvoltare personală prin implicarea în rezolvarea nevoilor fizice și sociale ale comunităților lor.
Membrii Rotaract sunt tineri care își doresc să se dezvolte alături de comunitățile din care fac parte. Prin proiectele pe care le organizăm, comunitare, educaționale, vocaționale, sociale sau ecologice, promovăm spiritul rotaractian, contribuim la evoluţia comunităţilor locale şi sprijinim formarea de lideri în diverse domenii.

Comunicat de presă

Rotaract Club Sighet

Vernisajul Expoziției de păretare cu mesaje „101 păretare” va avea loc în data de 08.06.2022, orele 15:00, la Muzeul Etnografic al Maramureșului „Francisc Nistor”, str. Bogdan – Vodă, nr. 1.

Păretarele expuse provin din colecția Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău și din trei colecții private: colecția Mihai Petriș – Jibou, colecția Sergiu Ghiurco – Domnin și colecția Livia Fărcaș – Biușa.

Organizatori: Muzeul Maramureșan Sighetu Marmației, Primăria municipiului Sighetu Marmației, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.

Comunicat de presă

În Cimitirul Săracilor din Sighet (îngrijit și amenajat cu o simbolistică specială de către echipa Muzeului Memorial) există un monument aparte, care ar putea fi numit „Crucea Albă” (după culoarea părții superioare) sau „Crucea celor fără mormânt” (după specificul celor cărora le este dedicat monumentul) și a fost realizat cu peste două decenii în urmă de către foștii detinuți politici din Maramureșul istoric, la ora aceea președinte de filială fiind Ioan Ilban (1930-2021), președinte de onoare Aurel Vișovan (1926-2002).

Monumentul este dedicat maramureșenilor din rezistența anticomunistă uciși în lupte, lagăre și închisori și care au fost aruncați din ordinul Securității în gropi comune sau locuri ascunse fără posibilitate de identificare până în prezent și care, pe lângă suferința și moartea îngrozitoare, nu au avut parte de rugăciune, cruce și lumânare la căpătâi și nici măcar de o inscripție care să le menționeze numele.

Osemintele lor continuă să zacă necunoscute în diverse colțuri ale țării, puncte fierbinți pe harta României însângerate – Aiud, Gherla, Oradea, Cluj, Tg. Ocna, Brașov, Botoșani… și desigur, Sighet. Crucea albă restituie cu demnitate, memoriei maramureșene și naționale numele acestor eroi martiri, alături de anul decesului și localitatea de origine.

Cel mai cunoscut nume de pe monument este evident studentul Vasile Popșa din Sighet, liderul partizanilor din zona Ieud – Dragomirești (1948-1949) cea mai numeroasă grupare armată anticomunistă din Maramureș, un tânăr de o profunzime sufletească și o noblețe de caracter impresionantă, supranumit pe bună dreptate „eroul Maramureșului”. După mărturiile neoficiale care au parvenit la ora aceea familiei, trupul său a fost aruncat de Securitate chiar într-o groapă de la Cimitirul Săracilor, undeva aproape de intrare. Deci în cazul lui cel puțin, Crucea albă îi ține loc de mormânt.

Dar și biografiile celorlalți conțin fapte eroice și jertfe emoționante, care merită interesul și recunoștința românilor de azi și de mâine. Fiecare nume de pe cruce ne cheamă, ne vorbește…
În fața lui Dumnezeu, a neamului și a istoriei, martirii Maramureșului răspund: Prezent!

Foto & text: preot prof. Marius Vișovan

În trecere peste hotare

punând în balanță
– deciziile sunt un blestem

mă tem
peste hotare ce va fi?
singurătatea nu-i deloc
palpitantă

nu știu cui îi e mai greu
ne ținem sufletele frânte
expuse, le ținem trofeu
și mărturie morții noastre
dovadă că ai fost al meu

mi-e dor cum nu mi-a fost vreodată

când va deveni totul ușor?

(probabil niciodată.)

***

Mâinile se frâng

și ce dacă?
glasul tău e rece
chiar dacă sângele e cald
în palma mea

de ce nu mă mai ții de mână?

clipele se strâng
în cioburi și sub stejari
dar se împuținează
la fiecare bătaie de orologiu

nu a mai rămas nici una

al meu ai fost și nu vei mai fi
a ta am fost
m-am înecat
m-am rătăcit m-am sufocat
rămășițele decăderii

de ce nu se repară nimic
după ce totul s-a stricat?

***

Cărările

plutind într-o baltă
de petale galbene
tălpile sunt zgâriate
urlete înăbușite

cărările se destramă
și își modifică destinația
și-o transpun în lumi perfect paralele

țipătul se adâncește
în lama cuțitului

nu știu care dintre cărări este mai caldă

****

Cam târziu

e târziu de tot
trecut de miezul nopții
nu-mi aude nimeni țipetele istovite

uneori înnebunesc
și nu înțeleg
care calcul al universului a dat eroare
și care fire ale sorții
au fost incendiate

de când fac zeii asemenea greșeli?
căci acesta nu poate fi rezultatul corect
nu-i corect

e trecut de miezul nopții
sunt încuiată în miezul inimii mele

te-aș suna, sincer
te-aș plânge te-aș râde te-aș urla
– umbra nebuniei
nu aici aș vrea să fiu

dar cred că
pentru noi
e cam târziu

Anastasia Herbil
clasa a X -a
Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighet

Foto: Ion Mariș

Încă din prima zi a invaziei Rusiei în Ucraina, 24 februarie 2022, Î.P.S. Onufrie, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei (B.O.U.-P.M.) a condamnat această agresiune, numind-o fratricid și i-a cerut lui V. Putin să oprească agresiunea, respectând suveranitatea Ucrainei. Mai mult i-a binecuvântat pe soldații ucraineni în dificila lor misiune de apărare a țării.

Pe data de 27 mai, la Kiev, s-a întrunit Sinodul B.O.U.-M.P., iar hotărârile luate în urma discuțiilor episcopatului au fost surprinzătoare (nota de subsol 1). Pe lângă condamnarea războiului ca o încălcare a poruncii „Să nu ucizi”, și reînnoirea îndemnului la negocieri pașnice, Sinodul și-a exprimat dezacordul față de poziția Patriarhului Kiril în ceea ce privește războiul din Ucraina. Ba mai mult s-a hotărât schimbarea și completarea Statutului B.O.U.-M.P., în care să fie subliniată „independența și autonomia deplină” acestei Mitropolii a Patriarhiei Moscovei. În continuare, Sinodul și-a exprimat intenția de a înființa noi parohii ucrainene, în străinătate, acolo unde se vor stabili cei mai mulți refugiați ucraineni. Membrii Sinodului critică Biserica Ortodoxă a Ucrainei – Patriarhia Constantinopolului (B.O.U.-P.C.) pentru preluarea forțată de parohii, dar speră la stabilirea unui dialog serios între cele două Biserici, în perspectiva înnoirii unității bisericești în Ucraina.

Aceste hotărâri au dat naștere unor discuții și previziuni referitoare la modul în care va evolua această situație. Însă toate aceste idei, dar mai ales textul (disponibil și în limba română) trebuie analizat cu atenție. În primul rând, în comunicatul oficial este evitat termenul bisericesc „autocefalie”, care ar sugera o rupere oficială de Patriarhia Moscovei, însă este precizat faptul că B.O.U.-P.M. își va pregăti singură Sfântul Mir (se sfințește în fiecare an în Joia Mare, de obicei în catedralele patriarhale). Dacă s-ar fi folosit termenul „autocefalie”, atunci am putea vorbi despre o rupere de facto de Patriarhia Moscovei, situație în care B.O.U.-P.M. s-ar afla într-o conjunctură canonică nefavorabilă, autocefalia ei nefiind recunoscută de către celelalte Biserici Ortodoxe.

Însă, în răspunsul (2) la această situație, Patriarhia Moscovei, prin vocea Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, Președintele Departamentului de Relații externe al Patriarhiei Ruse, nu vede în aceste hotărâri o rupere de Biserica Ortodoxă Rusă. Dimpotrivă, Mitropolitul Ilarion afirmă că această situație este cauzată de „presiunea” uriașă la care este supusă B.O.U.-P.M. din exterior („cercurile naționaliste” din Ucraina) iar Patriarhia Moscovei este alături de clerul și credincioșii din Ucraina.

Arhimandritul ucrainean Kiril Hovorun sugerează (3) că Patriarhia Moscovei nu va vedea în acest gest o ieșire de sub jurisdicția sa, așteptând ca apele să se calmeze, în caz contrar nu va putea decât să declare B.O.U.-P.M. schismatică.

Teologul și jurnalistul rus Serghei Ceapnin afirmă (4) că Mitropolitul Onufrie are mai multe variante la dispoziție, însă înclină să creadă că B.O.U.-P.M. va deveni o nouă Biserică Rusă din afara granițelor (care a rupt legăturile cu Patriarhia Moscovei în 1920, e condusă de un Mitropolit cu sediul la New York; a reluat legăturile cu Biserica Ortodoxă Rusă în 2007, însă are autonomie deplină). Întârzierea publicării Statutului B.O.U.-P.M. modificat și folosirea unui limbaj nuanțat nu fac decât să indice spre un astfel de deznodământ.

Varianta unirii cu B.O.U.-P.C. nu este imposibilă, însă e nevoie de o perioadă îndelungată de discuții. Faptul că în comunicatul din data de 27 mai denumirea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (Patriarhia de Constantinopol) este pusă în ghilimele, arată că Mitropolitul Onufrie, alături de episcopatul său, nu iau în serios această structură eclezială. Exprimarea dorinței de a purta un dialog cu Biserica păstorită de către Mitropolitul Epifanie are în vedere, cred eu, dorința de a nu pierde mai multe parohii. Din 2018 și până la data de 24 februarie 2022, un număr de 568 de parohii au ieșit de sub jurisdicția Moscovei. De la începutul invaziei ruse și până la 4 iunie 397 de parohii au intrat sub jurisdicția Mitropolitului Epifanie, o medie de aproape 4 parohii pe zi! În acest context Biserica condusă de Mitropolitul Onufrie este nevoită să poarte un dialog onest și deschis cu Biserica de sub jurisdicția Constantinopolului.

Cu toate acestea, în ciuda eforturilor Mitropolitului Onufrie de a condamna invazia și de face apel la dialog, refuzul Patriarhului Kiril de a condamna atrocitățile comise de Federația Rusă în Ucraina, nu fac decât să întărească modul în care ucrainenii de rând percep B.O.U.-P.M, anume ca o instituție a invadatorului. În fond, Patriarhia Moscovei este singura instituție rusă prezentă în întreg spațiul fostei U.R.S.S.

preot Marius N. Lauruc

Note autor:

[1] https://news.church.ua/2022/05/27/postanova-soboru-ukrajinskoji-pravoslavnoji-cerkvi-vid-27-travnya-2022-roku/
[2] http://www.patriarchia.ru/en/db/text/5932691.html
[3] https://parlonsorthodoxie.wordpress.com/2022/06/02/deux-visions-de-la-future-autocephalie-de-leglise-dukraine-le-pere-kirill-govoroun-et-serge-tchapnine/
[4] https://publicorthodoxy.org/2022/05/31/the-orthodox-church-in-ukraine-war-and-another-autocephaly/#more-11403

N.R: Sursa foto – Internet