Încep acest articol cu un vers din poezia „Strigăt de ferire″ de Nichita Stănescu: „Haideţi vă rog ṣi vă implor să haidem″.

Se spune în varianta scurtă „haideţi să haidem″, imperativ de chemare la acţiune, potrivit situaţiei deplorabile în care se găseste Sighetul multisecular (e atestat documentar din 1326 !). Haideţi, haidem să vedem de ce nu arată oraṣul nostru ca altele, tot din România. Undeva, ceva, cumva, din cauza cuiva nu se întâmplă ce-am pofti să se întâmple…

Dacă ne vom spune păsul doar pe facebook, unde se postează ṣi se citesc nemulţumirile celor care au legături cu Sighetul, nu se va îndrepta nimic!!!

Eu am invitat la o plimbare prin oraș consilierii ṣi primarul, viceprimarul ṣi oricine doreṣte să facă o „incursiune″ tematică prin municipiu. N-am căderea să trimit altfel de invitaţii decât prin intrmediul mijloacelor de comunicare folosite de toată lumea azi. Sunt sigur că cei vizaţi citesc despre părerile oamenilor. La fel de sigur sunt că le ignoră. Funcţionarea aparatului adminstraţiei locale merge doar pe „avarie″, unde consensul nu tulbură pe nimeni. Mai un program aniversar, mai o depunere de flori, mai o delegaţie de primit, mai o deschidere / închidere de an școlar ṣi uite-aṣa, consensul e gata.

Ce ne facem însă când se iau hotărâri despre bugetul local? Ce se va face cu banii, către ce să fie îndreptaţi, cine să primească mai puţin decât anul trecut? Cine mai mult? Cine… deloc? Ce străzi se reasfaltează și care trec în aṣteptare? Clădirile din centru mai pot oare aṣtepta până la altă împărţire a bugetului, cel actual fiind cam strâmtorat și promis deja pentru alte cârpeli periodice?

Ne uităm la ṣtiri, trecem prin alte localităţi ṣi vedem că la ei se poate. La noi, nu!

Sătul de atâta amânare, motivare că nu se poate, că alţii au altfel de conducere locală, că judeţul îi ajută, că pe noi Baia Mare ne ignoră, consider c-a venit momentul să stăm la aceeaṣi masă, fără patimi, fără ranchiunuri politice sau personale. O dezbatere faţă în faţă, administraţia oraṣului ṣi cetăţenii care găsesc timp ṣi au dispoziţia necesară pentru o discuţie sinceră, fără orgolii, cu gândul doar la înflorirea oraṣului.

Am zis să stăm la aceeași masă, dar pot oricând să las pe altcineva în locul meu, dacă prezenţa mea e considerată inoportună.

„De la „tam – tam″ la „fâsss″, „Iată DE CE!″, „Poze multe, fapte puţine″, „Să ne imaginăm…″ – sunt câteva din articolelele în care-mi exprimam nemulţumirea. Iar să scriu ce ne lipseṣte ṣi cum aṣ vrea să fie? Într-o dimineaţă am văzut un decident al soartei oraṣului nostru ieṣind din bloc ṣi făcând câţiva pași spre maṣină. Atunci m-am întrebat: oare omului ăsta, care e din categoria celor care pot dispune, îi place trotuarul pe care calcă? Nu-l deranjează denivelările?

„Haideţi vă rog ṣi vă implor să haidem″ la acţiune. Invitaţi cetăţenii la o discuţie faţă-n faţă, aleșilor locali, indiferent de poziţia pe care o aveţi în organigrama Primăriei! Spuneţi-ne ṣi nouă ce proiecte pentru înfrumuseţarea oraṣului s-au întocmit la Primărie, care sunt cele care au primit acceptul U.E., câte s-au dus la bun-sfârșit, cine le-a întocmit, ce salariu au. Spuneţi-ne și nouă mai concret cum vă împiedică Baia Mare să dezvoltaţi înghesuitul oraṣ (dacă vă împiedică…). Spuneţi-ne și nouă ce-aţi cerut la judeţ, cine ṣi de ce v-a refuzat. Spuneţi-ne și nouă dacă vă simţiţi bine în acest oraṣ.

Vedeţi improvizaţiile devenite… permanente de lângă blocuri? Puteţi face ca o centrală termică de vreo douăzeci de ani dezafectată, pe care crește un copăcel(!) să fie dărâmată, să apară altceva în locul ei, sau măcar să crească iarba? O să pun o poză la acest articol, ca să vedeţi copăcelul de pe acoperiṣul ruinatei ṣi inutilei construcţii din plin centrul oraṣului.

Din plin centrul oraṣului… Ce-o fi pe la periferie?… Întrebatu-v-aţi vreodată, stimabililor?

Text & foto: Horia Picu

P.S1. Am făcut poza. Deși copăcelul pare a fi „după″, vă asigur că e „pe″!
P.S2. Copăcelul are un „frate″ mai mic. Tot acolo, pe acoperiș…

Vineri, 03 iunie 2022, a avut loc la Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din orașul nostru o interesantă conferință de presă, organizată de Fundația Academia Civică. De ce interesantă? Pentru că a fost vorba și despre… bani, nota bene!, nu despre bani „pierduți” ci despre o importantă sumă atrasă la Sighet, o investiție care îmbogățește patrimoniul local.

La conferință au participat doamna Csilla Hegedüs, secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, domnul Zsolt Matuz, secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, domnul Vasile Moldovan, primarul orașului Sighetu Marmației, doamna Ana Blandiana, președinte al Fundației Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului, doamna Ioana Boca, director executiv al Fundației Academia Civică, domnul Gheorghe Mihai Bârlea, membru în Consiliul Director al Fundației Academia Civică, dl. Petru Iuga, directorul muzeului Memorialului Victimelor Comunismului.

„Memorialul” sighetean, onorat în anul 2018 cu titlul „Marca Patrimoniului European” (precizăm că în țara noastră există doar două situri care au obținut acest titlu iar în întreaga Europă sunt 60), va fi finanțat – în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – cu suma de aproximativ două milioane de euro (inclusiv TVA) pentru proiectul „Centru multifuncțional”.

Evident, la întîlnirea desfășurată în sala de conferințe a Memorialului, a fost prezentă presa locală și județeană.
Au oferit detalii despre finanțarea acestui proiect doamnele Ana Blandiana preşedintele Fundației Academia Civică fondator al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighetu Marmaţiei, Csilla Hegedüs, secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ioana Boca, director executiv al Fundației Academia Civică. O scurtă intervenție a avut și dl. Vasile Moldovan, primarul municipiului nostru.

Proiectul (care se estimează că va fi finalizat în anul 2026), presupune realizarea unui spațiu expozițional în podul clădirii muzeului și, în apropierea Memorialului Sighet, înființarea unui Centru multifuncțional, cu săli de conferințe, săli pentru cursuri etc, destinate programelor educaționale și de cercetare pe care le susține Fundația Academia Civică.

Doamna Csilla Hegedüs, în dialog cu presa, a răspuns tuturor întrebărilor și a oferit mai multe detalii despre un proiect care va crește nu doar valoarea patrimonială (materială) a complexului Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet ci și atractivitatea… educațional – turistică.

Foto & text: Ion Mariș

A căzut tencuiala tavanului dintr-un birou al Poliţiei din Pucioasa şi Europol România, a pus pe facebook un comunicat din care citez: „NU, nu este rezultatul unui cutremur, dacă asta vă întrebați, este sediul unei unități de poliție din România lucrului bine făcut. Imaginea de mai jos reflectă realitatea cruntă în care polițiștii își desfășoară activitatea″.

Probabil că pereţii laterali vor da destule detalii astfel încât cauza prăbuşirii tencuielii să fie elucidată, iar vinovatul, nisip, var, apă sau ce-o mai fi fost pus acolo în compoziţie, să fie tras la răspundere în mod exemplar.

Nu ne putem aştepta ca lucrurile să se lămurească rapid. Bine că nu s-a ales nimeni cu vătămări. Comunicatul dat de Europol România (îl puteţi accesa de aici: https://www.facebook.com/europolromania/posts/4999942636769567) nu precizează dacă în urma interacţiunii dintre moloz şi declaraţiile aşternute pe hârtie, s-au şters ceva nume, sau ceva date absolut necesare pentru descifrarea fărădelegilor, consemnate în scris.

Comunicatul poliţiştilor din Pucioasa conţine o sintagmă pe care o tot aud/citesc :„ România lucrului bine făcut″. Trimiterea e, de fiecare dată când apare, pentru locatarul de la Cotroceni.

Acum e Klaus Iohannis. Apoi va veni altcineva care să ne îndrume şi care să ne servească vreo vorbuliţă-două pe care unii dintre noi se vor înghesui să le preia cât mai exact şi să le folosească apoi de cât mai multe ori.

Doar că aceste secvenţe lingvistice care se tot repetă şi apar şi acolo unde nu e cazul, denotă o mentalitate. Vorba şefului trebuie dusă mai departe. Şeful ştie, şeful poate sau ar putea, şeful e sublim, altul nici nu poate exista. E unicat. Tot şeful e cel pe care se poate da vina pentru orice. Chiar şi pentru o tencuială care cade fără să ceară voie.

M-am uitat pe promisiunea electorală a candidatului Klaus Iohannis, publicată luni, 29 Septembrie 2014, ora 17:57, pe https://www.hotnews.ro/stiri-politic-18205314-klaus-iohannis-isi-prezinta-oficial-programul-prezidential-romania-lucrului-bine-facut.htm
Atunci ni se promitea ca în 2018 nimeni să nu întrebe „ce ați făcut până acum, timp de 30 de ani, cu această țară?″. Ni se promitea că „Mediul universitar nu trebuie să producă șomeri cu diplomă, ci oameni bine pregătiți, specialiști, care își găsesc loc pe piața muncii″. (K. I.)
Care…piaţă?
„Este inacceptabil pentru o societate civilizată, pentru România secolului XXI, ca elevii să nu aibă manuale în prima zi de școală.″ (K. I.)
Aşa să fie? Sunt manuale la toate disciplinele când începe anul şcolar?
Pentru următorul mandat (care se întâmplă acum, prin entuziasmul de nestăvilit al maselor populare), ni se promitea aderarea la moneda Euro. Nici „Ieuro″ n-a fost, nici Euro nu-i…
„În România lucrului bine făcut, kilometrii de autostradă nu rămân pe hârtie, ci sunt construiți, contractele sunt încheiate corect, nu în detrimentul statului român, iar termenele de finalizare sunt respectate″. (K. I.)

Răspunsul, prieteni, îl ştiţi…

Am pus aici câteva din promisiunile prezidenţiale din 2014. Din cele multe, a rămas doar sloganul: „România lucrului bine făcut″. Adică doar vorbe. Fapte… mai puţine.

Tavanul căzut la Poliţia din Pucioasa se vede că n-a fost bine făcut. Se poate oare încadra fapta abominabilă a tencuielii răzbunătoare care n-a găsit alt birou unde să cadă decât în ăla cu materiale „fierbinţi″, în categoria criticabilă a „lucrului bine făcut″?

Evident că nu. Atribuţiile prezidenţiale nu prevăd şi tencuială bine aplicată, sau corect obţinută. Ne obişnuim prea uşor cu niste clişee de limbă pe care apoi le folosim şi când trebuie, dar şi când nu trebuie.

De fiecare dată, „vinovatul″ e prea sus-pus ca să poată fi tras la răspundere. În schimb, poate fi arătat cu degetul şi atunci când nu-i cazul. Oricum, în România ne-am obişnuit cu lucrul bine făcut pe jumătate (Variantă optimistă)!

Cealaltă jumătate a întregului e „România educată″ (Variantă pesimistă).

Horia Picu

Sursa foto: Internet

„Istoria este fluidă”… spunea un istoric, adăugând că „istoria înseamnă conflict”. Conflictul între civilizații, conflictul dintre democrație și totalitarism, dintre național și global, dintre dezbinare și unificare etc. Oare ne putem „detașa” de trecut pentru a putea construi un viitor „armonios”, fără umbre (umbra… rublei)? Prezentul nu (ne) încurajează optimismul și speranța într-un viitor neconflictual. Fluiditatea istoriei o simțim azi în viețile noastre.

Ziua Memoriei – Ziua porților deschise se „repetă” la Sighet de un sfert de secol. Probabil memoria poate fi salvarea noastră dacă reușim să găsim „sensul” trecutului. Dar trecutul a devenit mai dureros pentru noi în condițiile unui conflict (re)aprins în Estul Europei, conflict care ne propune o altă „variantă” pentru „Sfârșitul istoriei și ultimul om” (Francis Fukuyama).

„Amintirea suferinței” și discuțiile focalizate pe „Europa și post – comunismul” prezentului au fost esența dezbaterii moderate de doamna Ana Blandiana. Am asistat la o lecție de istorie „extrasă” dintr-un trecut nu foarte îndepărtat, care, în aceste zile tulburi, cu război și amenințări dramatice la marginea Sighetului, ne (re)aduc în minte traumele provocate de ideologii distopice.

Între zidurile fostei închisori politice din Sighet, azi „Memorialul” cunoscut în întreaga Europă, în locul unde au fost distruse vieți, familii, structuri democratice, în locul unde s-a reinstaurat speranța într-o evoluție „normală” a țării și a zonei noastre, întâlnirea a debutat cu un moment de reculegere ținut în memoria celor plecați la cer în ultima perioadă, Ion Ilban (deținut politic) și Robert Fūrtos (istoric).

În continuare, au făcut recurs la istorie și memorie foștii deținuți politici Sergiu Rizescu și Nistor Man (fost elev al Liceului „Dragoș – Vodă” din Sighet). A fost prezent la întâlnire un alt fost deținut politic, Octavian Bjoza, un nume important în lupta anticomunistă dar și un public numeros, oameni sosiți din întreaga țară, legați iremediabil de eroii tăcuți, dispăruți și eroii prezenți, supraviețuitori dintr-o epocă impusă pe criterii nefaste.
Au urmat luările de cuvânt ale prof. dr. Liviu Țârău (UBB Cluj – Napoca), Ionuț Gherasim (nepotul lui Ilie Lazăr, președintele Fundației Coposu), Leontin Iuhasz (fiul doamnei Doina Cornea), Gheorghe Mihai Bârlea (fost director al Memorialului sighetean), care au făcut conexiuni între durerile trecutului și convulsiile/ vulnerabilitățile prezentului în Europa.

Tot despre durere, suferință, teroare, rezistență, istorie însângerată, au vorbit – în secțiunea dedicată lansărilor de carte – Ioana Boca, preotul Cristian Langa, Cornel Jurju, Emanuel Cosmovici, Liviu Țârău, Ana Blandiana, Monica Mărgineanu, Mariana Gorczyca. „Prețul credinței”, Suferința nu se dă la frați. Mărturia Lucreției Jurj despre rezistența anticomunistă din Munții Apuseni”, „Realiter” și „Rubla, locul fără umbră” sunt volume consistente care pot fi apreciate doar citindu-le. Trebuie să facem asta chiar dacă subiectele sunt tragice, precum istoria noastră în perioada în care se „propunea” omul nou la… conducerea Estului Europei.

Mă întreb dacă „mărturia” istoriei secolului XX poate (ar putea?!) schimba cursul secolului XXI care… va fi (poate fi!) religios sau nu va fi deloc!

Foto & text: Ion Mariș

Multă culoare, bucurie, copii și adulți fericiți, politicieni pașnici și prietenoși, un oraș schimbat de multitudinea de costume populare și ținute sport, metamorfozat și de entuziasmul participanților la sărbătoarea copilului și-a copilăriei. A fost ziua în care dansurile, atelierele creative, muzica ușoară și populară, mascotele, luptele medievale (doar simulare!), desenele pe asfalt, recuzita spectaculoasă etc. au fost punctele forte care m-au determinat să-mi doresc să se „adopte” la Sighet o sărbătoare… perpetuă.

A fost decență, jocuri adecvate copilăriei dar și o premieră în sport la Sighet. Tot azi s-a deschis oficial Balcaniada (Campionatele Balcanice) de volei pe plajă U20. Balcaniada sigheteană (adusă în orașul nostru prin eforturile lui George Opriș – președinte CSM Sighet și cu aportul primarului Vasile Moldovan) a adunat la start echipe (băieți și fete) din Serbia, Turcia, Moldova, Kosovo, Bulgaria si Romania. Startul partidelor a avut loc la orele 13:00 pe cele două terenuri amenajate în parcul Grădina Morii.
Evenimentul se desfășoară sub egida Federației Române de Volei, a Federației Balcanice de Volei, a C.J. Maramureș și Primăriei Sighetu Marmației fiind susținut și de sponsori generoși.
În primele două zile (1 – 2 iunie 2022) se vor juca meciurile din grupe iar în ultima zi (3 iunie 2022) se vor juca semifinalele și finalele. Păcat că prima echipă a României care a intrat la joc azi n-a fost – la primul meci – câștigătoare!

Și încă un aspect „wow” (minunat!) al Zilei Internaționale a Copilului la Sighet: centrul orașului n-a mai fost asfixiat de circulația rutieră înfiorătoare, poluantă, zgomotoasă! În loc de zgomot de motoare „bengoase” și gaze de eșapament sufocante am avut parte de sunet de pian, vioară, chitară!

Dragi copii și mai ales dragi părinți nu-i așa că v-a plăcut liniștea din centrul Sighetului, devenit (păcat că doar pentru o zi) pietonal?… La mulți ani tuturor copiilor!… și… părinților care gândesc „curat”, nu doar o zi dintr-un an!

Foto & text: Ion Mariș

Fundația Academia Civică organizează Ziua Memoriei – Ziua porților deschise la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, o zi a celor ce au trecut prin închisorile și deportările comuniste sau au luptat în rezistența împotriva comunismului. Această zi de reculegere se va desfășura Joi, 02 iunie 2022 (Sărbătoarea Înălțării Domnului), împreună cu Ziua Eroilor.

Sunt așteptați la aceste manifestări foști deținuți politici, deportați, familiile și prietenii lor, ca și toți cei care n-au renunțat la amintirea suferinței. Cei care nu au făcut-o în alți ani sunt rugați să aducă un pumn de pământ din locurile unde s-a murit, pentru a fi depus în urnele din Cenotaful eroilor, aflat sub altarul din Cimitirul Săracilor.

Programul manifestărilor:

orele 09:30 – 10:30 – Masa rotundă: Europa și post – comunismul, Moderator Ana Blandiana

orele 10:30 – 11:30 – Lansări de carte:
Monica Mărgineanu, Realiter, Fundația Academia Civică, 2022
Traian Călin Uba (editor), Prețul credinței, Fundația Academia Civică, 2022.
Cornel Jurju, Cosmin Budeancă, Suferința nu se dă la frați. Mărturia Lucreției Jurj despre rezistența anticomunistă din Munții
Apuseni, Polirom, 2022
Mariana Gorczyca, Rubla, locul fără umbră, Editura Școala Ardeleană, 2022

orele 11:30 – 12:30 – Vizitarea muzeului
orele 13:00 – 13:30 – Serviciu religios la Cimitirul Săracilor.

Ana Blandiana – Fundația Academia Civică

Foto: Ion Mariș

România needucată va fi educată din 2030. Până atunci… rămâne needucată, dar există un program care va produce creṣterea intelighenţiei colective a naţiunii.

Direcţiile date de la Cotroceni pentru transformarea României needucate într-o Românie educată le-am citit pe http://www.romaniaeducata.eu/wp-content/uploads/2018/11/Romania-Educata-Viziune.pdf ṣi n-am putut să las să treacă de mine mândreţe de document fără a-mi exprima câteva observaţii, pe care le scriu aici.

Romania, conform viziunii de la cel mai înalt nivel, poate fi educată în două scenarii.
ÎN SCENARIUL 1, scrie că „Educația ante-preșcolară se adresează copiilor de 0-2/3 ani și se derulează în creșe și centre de zi. Deși nu este obligatorie, are un rol important în dezvoltarea fiecărui copil și facilitează compatibilizarea vieții de familie cu activitatea profesională″.

H.P.: Vreau să văd un bebeluṣ de două săptămâni cum poate fi educat conform viziunii din „România Educată″! Pot avea răbdare ṣi să văd cum educaţia între 0 (zero!) ṣi 3 ani va facilita pentru harnicul vlăstar al patriei viaţa lui de familie cu viitoarea activitate profesională. Înţeleg că până la 3 ani se hotărăṣte care, ce, cum. Care ajunge om de ṣtiinţă, care tractorist, care contrabandist, agricultor, funcţionar sau aviator. Nu-i cam repede să ne putem închipui o asemenea lansare spre viitorul luminos al unui copil de maxim 3 ani?

Tot în scenariul 1 scrie că repartizarea în învăţământul secundar superior se face „în baza opțiunilor exprimate de părinți și a mediei aritmetice formate din: 33% media probelor de la examenul final, 33% media tezelor naționale din gimnaziu și 33% media generală în clasele V-VIII″.
H.P. Acum se tot vorbeṣte despre desfiinţarea tezelor. „Fără medii semestriale și fără teze în noul an școlar, anunță ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu. Schimbările, publicate marți în Monitorul Oficial″ (sursa: https://www.libertatea.ro, în 30 mai 2022). Mai mult, se discută ṣi despre eliminarea mediei din ṣcoala generală pentru admiterea din liceu. Când se va pricepe că nu poate înainta căruţa dacă se trage de ea în direcţii diferite? N-ar putea mai-marii să stea de vorbă întâi ṣi abia apoi să le iasă „porumbelul″?

Se va merge mai departe pe filiera ṣcoală profesională – <> în liceu în clasa a XI-a – <> bacalaureat, care va fi de două forme. Nu mai intru în detalii. Mă aṣteaptă scenariul al doilea al „României educate″, propus de la Cotroceni.
ÎN SCENARIUL 2 suntem asiguraţi că „Educația ante-preșcolară se derulează în creșe sau centre de zi (adesea situate în incinta locului de muncă, fiind dezvoltate în parteneriat cu angajatorii). Centrele de zi și creșele au personal specializat pentru toate nevoile de dezvoltare ale copilului (educatori-puericultori, psihologi, medici și asistente medicale, logopezi) și oferă o serie de servicii suport precum educație parentală, medicină pediatrică primară etc″.
H.P. Impresionantă creṣterea numărului de posturi necesare educării preṣcolarilor care trebuie să înveţe să-ṣi prepare singuri mâncarea specifică vârstei, sau să-ṣi ţină singuri biberonul! Medici ṣi asistente lucrând în incinta ateleierului de bobinaj, sau în fabrica de cuie (strâmbe sau normale…), iată o imagine a viitorului luminos al patriei! De fapt, nu-i imagine, e o simplă imaginaţie emanată din starea de plictiseală, sau din prea bine cunoscuta replică „fă-te că lucrezi″!

În scenariul 2, la pagina 25, scrie că „Evaluarea se face atât prin teste și examene, cât și prin evaluarea observațională din partea cadrului didactic″.
H.P. Interesant, evaluarea se va face prin evaluare… În afară de asta, sunt curios cum se va face evaluarea asta observaţională. Se uită cadrul didactic la elev, îi studiază comportamentul în ṣcoală ṣi apoi, în sfârṣit, spune: „să treacă în altă fază a desăvârṣirii educaţionale!″?

„Tranziția spre ciclul următor se face în baza unui examen general standardizat – care acoperă curriculum-ul fundamental – a opțiunilor elevului (decise în baza recomandării unui consilier școlar) și a unor interviuri organizate cu comisii de admitere ale școlilor din următorul ciclu sau a unor testări specifice, în cazul învățământului profesional și vocațional″.
H.P. Profesorii vor avea încă ceva de făcut: să participe în comisiile pentru interviuri.

„Competențele atinse sunt trecute în portofoliul educațional, alături de o evaluare a unui consilier de inserție pe piața muncii la finalul clasei a XII-a″.
H.P. Ţara tuturor posibilităţilor (doar teoretice!). Apare în Scenariul 2 o meserie nouă: consilier de inserţie. Cum, în ce fel? Deocamdată, enigme, mai ceva ca „Deocamdată…enigme″, o foarte interesantă carte scrisă de Dan Apostol.

Pentru bacalaureat, „Suplimentar, elevii au un număr de trei probe la alegere, inclusiv probe practice derulate în cadrul unei companii sau instituții de profil″.
H.P. Cumva ceva de genul: dai bine cu rindeaua, ṣtii să schimbi un bec, eṣti bun! Ai bifat încă o probă de bacalaureat! Bravos!…

România suferă de scenarită. La pagina 30 citim despre „Obiectivele sistemului de educație timpurie 2018 – 2030″ ale nemaipomenitului program ṣi facem cunoṣtinţă cu Maria, o fiinţă umană (s-o lăsăm pe ea să ia hotărârea dacă-i fată sau băiat). Fiinţa umană Maria a finalizat cu succes cursurile educaţionale din perioada ante-preṣcolară ṣi preṣcolară. Să vedem cu ce s-a ales după atâta străduinţă: „Ea este caracterizată printr-o capacitate de auto-reglare astfel încât să ajungă singură la o stare naturală de bine (echilibru cognitiv – socio-emoțional). Este un copil creativ, fericit și cu un sentiment de siguranță fizică și emoțională, are noțiuni de bază despre sănătatea corpului și înțelege diferențele de gen. Simultan, Maria are deprinderi elementare de viață, în raport cu tot ceea ce este în jur (igienă, comunicare, socializare). Mai mult, Maria își cunoaște rădăcinile, comunitatea și înțelege modul în care acestea relaționează între ele″
H.P. Bravo, Maria!!! Prin tine se întrevede viitorul strălucit al tăriṣoarei gâfâinde! La texte pompoase, suntem inegalabili…
Tot de la Maria – scrie în broṣura de prezentare a măreţului program de revenire naţională „România educată″ – se aṣteaptă să aibă abilităţi ṣi competenţe. Preiau câteva.

– „să înţeleagă natura ṣi mediului înconjurător″
H.P. Ce bun ajutor i-ar fi putut da Maria lui Darwin la elaborarea lucrării „Originea speciilor″…

– „să facă adunări ṣi scăderi simple″
H.P. Păi mândria patriotică unde e ??? De ce să nu poată Maria, care are ṣase ani, să lucreze cu numere complexe ṣi cu fracţii, cu derivate ṣi integrale?

– S-o „rupă″ biniṣor pe engleză sau în altă limbă circulândă prin lume (tălmăcirea îmi aparţine, ideea rămâne aceeaṣi).
H.P. La ṣase ani?

-„să urmeze exemplul adulților din viața ei″
H.P. Bună treabă, dar dacă părinţii sunt beţivi, bătăuṣi?

-„să aleagă între diverse opțiuni/variante de învățare, joacă, interacțiune și să se adapteze la cerințele societății, să folosească tehnologia″.
H.P. Foarte bine, Maria! Cerinţa societăţii româneṣti era odată „patriei mai mult cărbune″. Acum poate fi „patriei mai multe calculatoare cu „Windows 11″. Sunt sigur că educata Maria se va adapta rapid la noua cerinţă…
-„să înțeleagă într-o mare măsură valoarea banilor″
H.P. Să ṣtie, de exemplu, cât i-ar trebui dacă vrea să-ṣi cumpere o casă, sau o maṣină cu motor electric.

-„să facă diferența între adevăr și falsitate, între realitate și fantasme″
H.P. Un copil de ṣase ani are nevoie să fabuleze, să intre în lumea poveṣtilor care, plăcut ṣi invizibil, modelează caracterele adulţilor de peste ani. Cum se va bucura Maria de ce va găsi mai târziu în cărţi, ṣtiind că totul e fabulaţie, imaginaţie, că realitatea e una ṣi bună (relativ…), iar fantasmele nu-ṣi au rostul într-o lume în care se aleargă după bani ṣi poziţii în înalta societate? Când va mai fi copil Maria???

Scenarita continuă cu Maria adolescentă, trecută deja de învăţământul secundar inferior. Frumos… Ea a crescut acum, iar la finalul învățământului de bază, „ Maria este confortabilă cu propria sa identitate, a trecut printr-un proces adecvat de consiliere și dezvoltare personală, […]. Suplimentar, ea poate să ia deciziile potrivite pentru sănătatea sa, inclusiv cu privire la alimentație″.
H.P. Adolescenta din poveste (e doar o poveste, ce altceva să fie ?) „e confortabilă cu propria identitate″! Ce expresii, ce întortocheri lingvistice… Maria ṣtie să se alimenteze sănătos. Nu ne spune directiva trimisă Ministerului de resort pentru punerea în practică a măreţului Program de Educare nimic despre Maria care nu numai că acum ṣtie să se alimenteze sănătos, dar chiar se pricepe la citit E-urile de pe etichetele cu litere aproape microscopice de pe ambalajele alimentelor.

Despre cum va lupta Maria pentru sănătatea planetei nu ni se spune nimic?

La pagina 37, scrie despre „Obiectivele învăţământului secundar superior 2018-2030. Încet-încet, vom avea absolvenţi de liceu ca Andrei ṣi Damian, care reuṣesc „să identifice legăturile dintre curriculumul școlar și viața reală și să transfere cunoștințele și competențele deprinse în/la școală, în viața de zi cu zi″.
H.P. Desigur, legătura dintre ṣcoală (o iau mai pe înţeles ṣi nu zic „curriculum″) ṣi viaţă reală e cam greu de observat acum, dar din 2030 se schimbă situaţia! Eu nu cred… Oare cine-a scris Marele Program poate identifica legăturile astea?

Apar în broṣura de Luare-aminte „Obiective sectoriale″, din care punctez aici doar unul: „începând cu 2025. Bacalaureatul va include probe practice, eventual derulate în afara mediului școlar″
H.P. Am mai comentat acest aspect. Acum propun ca proba practică să fie mai ceva decât probele scrise. Nu ṣtii nimic despre Caragiale, nu contează, din moment ce poţi face să convieţuiască două scânduri unite printr-un cui.

Dau, la pagina 43, de „Obiective transversale″. Mă întreb unde sunt obiectivele longitudinale. Totuṣi n-am timp prea mult de stat pe gânduri, pentru că „Obiectivele transversale″ mi se prezintă în toată splendoarea lor. Ce-ṣi propun obiectivele astea, am sintetizat în rândurile de mai jos.

O2. „Reducerea ratei de părăsire a sistemului de învățământ (indiferent de nivelul de educație la care preșcolarul/elevul/studentul abandonează studiile)″.
H.P. Cum???

O3. „Sprijinirea participării la educație a tinerilor cu risc crescut de abandon școlar, spre exemplu, prin acordarea de pachete de servicii integrate (consiliere, cazare, servicii de masă, servicii medicale, servicii educaționale de sprijin, servicii sociale, acces la echipamente și resurse educaționale specifice pentru cei cu nevoi educaționale speciale sau cu diverse forme de dizabilitate etc.)″.
H.P. De unde vor veni banii pentru toate aceste măreţe obiective?

O4. Creșterea gradului de alfabetizare funcțională în România
H.P. Foarte tare… dar cum?

Concluzia la care am ajuns, după citirea Programului de Educare Naţională este că, până la urmă, va fi bine. Şi asta, pentru că „dacă faci ceva ce nu e bine, poţi măcar să înveţi″. (Theodore Roosevelt)

Horia Picu

Foto: Ion Mariș

Sighetul la începutul sec. XX: piața centrală a orașului fără… aglomerație și „neverosimilă” liniște.

Se pare că toată suflarea orașului se afla la… muncă. 🙂

Completările cititorilor la această fotografie sunt binevenite.

Salut, Sighet!

NR: Fotografie din colecția Ernest Villand.

În anul 1746 în Sarasău trăiau două familii evreiești, numărul evreilor fiind de șapte persoane. În anul 1840 în localitate trăiau deja 49 de evrei, iar în 1920 numărul evreilor a ajuns la 298 de persoane. La ultimul recensământ înainte de deportare, cel din 1941, evreii din Sarasău numărau 161 de persoane.

Majoritatea evreilor din localitate se ocupa cu exploatarea și prelucrarea lemnului, dar se regăseau și agricultori și negustori.

La mijlocul secolului XIX au ridict o sinagogă din lemn și au construit baia rituală. Tot în această perioadă s-a înființat și cimitirul. Evreii din Sarasău aparțineau comunității de rit ortodox din Sighet.

După primul război mondial mulți evrei din Sarasău s-au mutat în Sighet sau au luat calea emigrării, în special spre SUA.

Toți evreii din Sarasău aveau ca limbă maternă, limba idiș.

În 1944 ocupanții germani și jandarmii maghiari i-au strâns pe evreii din localitate și i-au dus în ghetoul din Slatina. Aceștia au fost deportați de aici în data de 23 mai. Majoritatea au fost uciși în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau.

După război în localitatea Sarasău nu s-au mai regăsit evrei.

Cotos Robert – president Asociația Maramureș Heritage
Baia Mare, Maramureș county, Romania
Phone: +4 0740 58 92 08
Web: www.regiomm.ro

Ura!!! S-a semnat ordinul de începere a serviciilor pentru ocolirea pe cale rutieră a Sighetului ṣi de construire a noului pod (care se tot construieṣte, fie vorba între noi!) peste râul Tisa ṣi care nu vrea nicicum să se iţească de pe malul prea plinei de deṣeuri ape curgătoare.

Citit-am cu mândrie patriotică locală despre proiectul care se va transforma în realitate „la o dată care va fi comunicată ulterior″ (expresie mult folosită cândva ṣi probabil reactualizată pentru momentul când va cădea primul târnăcop electric peste zona unde se va construi ṣerpuitorul drum).

Aṣadar, oraṣul e super la toate capitolele, e asfaltat, clădirile sunt retencuite, revăruite ṣi revopsite, etc., etc.

De fapt, nu e, dar i-ar plăcea să fie. Clădiri primite ca moṣtenire istorică ale altor stăpâniri stau să se dărâme. Străzile sunt pline de valuri asfaltice, „amenajate″ aṣa probabil din empatia autorităţilor pentru localnicii care, neputând ajunge la mare, pot simţi loco ceva din miṣcarea apei de pe litoralul românesc, circulând cu propriile maṣini prin ocolitul (de noroc) Sighet.

La borduri, stăm bine. Probabil că producţia (sau stocul, mai bine-zis) ajunge pentru drumul care, zice-se, va înconjura oraṣul în nu se ṣtie care secol.

„Servicii de elaborare Studiu de Fezabilitate pentru obiectivul de investiţii – Varianta de ocolire Sighetu Marmaţiei”. Aṣa se numeṣte obiectivul de investiţii. Până să se ocolească oraşul, n-ar fi fost mai bine să fie un proiect de investiţii pentru ce-i în oraṣ? Că multe-i mai lipsesc, săracul (sau sărăcitul, poate-ar fi mai corect aṣa)…

La Câmpu Negru e un pod peste care în curând vor putea trece doar pietonii care stau bine cu echilibristica. Pericolul de a cădea în apă există, dar mai bine să ocolim realitatea ṣi să mergem cu protocoale într-un viitor îndepărtat.

Zice-se că din partea Primăriei locale se vor da 177.500 de euro pentru… – da, aţi ghicit din prima!- studiul de fezabilitate. Asta, să zicem că treacă-meargă. Dar pe urmă să te ţii! Oricare va fi traseul ales de onorabila comisie, tot vor trebui despăgubiţi niṣte cetăţeni posesori de pământuri peste care se va aṣterne efemerul asfalt. Vor fi ṣi procese, pentru că unii locuitori nu vor fi de acord cu vânzarea unor parcele din moṣtenirea strămoṣească. Bani, nu glumă…

De unde-i vor lua, când Sighetul nu-i în stare să scrie un proiect mai ca lumea ca să dea Europa niṣte bani, să fie ṣi pe-aici cum e la alţii, tot în România? Oamenii de afaceri sigheteni au propus să fie un grup care să scrie proiecte, un grup plătit de ei, dar nici aṣa n-a fost bine…

Veṣnic pozaţii din administraţia locală n-au fost în stare să-ṣi ţină promisiunea că vor face ṣi vor drege în legătură cu parcul de joacă al copiilor de peste drum de Carrefour. Că nu s-a făcut nimic vedem ṣi ne întristăm, dar când ne gândim cu ce mare pompă ni se transmitea ce parc frumos va răsări în locul vechiului, atunci trecem de întristare ṣi ne vine să spunem: lăsaţi-ne!

Cum poate crede cineva că mai-marii gâfâindului oraṣ vor face un drum care va ocoli Sighetul, când ei nu pot termina un părculeţ pe care s-au lăudat că-l vor face, iar noi, cetăţenii, am rămas cu sacul gol al speranţei că poate azi, poate mâine, va răsări un loc de joacă mândria cetăţenilor locali ṣi dilema vizitatorilor de peste tot, puṣi acum să aleagă între a se poza cu Cuiul în braţe, sau stând romantic pe o bancă a noului parc?

Autorităţile locale se gândesc cum să fie ocolit oraṣul. În interiorul lui, totu-i în regulă, dar lipsesc cam multe… Estetica oraṣului se chinuie să mai apară pe alocuri. Nu poate între zona Pompieri ṣi Carrefour, unde trotuarul e de fapt terasamentul macaralei de când s-au construit blocurile. Nu se poate pune iarbă, nu se pot planta niṣte flori între drumul macaralei (trotuar e o noţiune prea pompoasă, totuṣi…) pe acelaṣi traseu, dar va fi bine! Oraṣul va fi ocolit!

Invit consilierii să facă împreună cu mine o excursie tematică prin oraṣ. Mă gândesc că fiind prea ocupaţi cu mapele de serviciu din care citesc tot timpul, nu mai au cum să vadă că ne-am săturat de improvizaţii, de gunoaie, de neasfaltatele străzi, de ruinatele clădiri, de lipsa de interes a celor care sunt plătiti din banii noṣtri tocmai ca să-ṣi dea interesul. Le propun să parcurgem oraṣul pe jos, să-l „admirăm″ ṣi să visăm împreună la viitorul său strălucit.

Le propun consilierilor să ne lămurim la faţa locului ce se întâmplă în final cu materialele reciclabile pe care cetăţenii le aruncă conṣtiincioṣi în tomberoanele speciale care apoi sunt puse de-a valma în aceeaṣi maṣină de colectare a gunoiului.

O rută de ocolire a localităţii ar fi bine-venită. S-ar deplasa pe alte trasee maṣinile de mare tonaj, ṣi drumurile bătrânului Sighet ar rămâne, probabil dar nu sigur, nevăruite, iar maṣinile mici care sunt doar în tranzit prin oraṣ n-ar mai contribui volens-nolens la gâtuirea circulaţiei.

E nevoie de aṣa ceva, dar eu nu cred că se va face. Nu-i prima dată când se anunţă un eveniment care priveṣte viitorul oraṣului ṣi fericirea locuitorilor lui, iar pe urmă, apar elementele neprevăzute, delăsarea, incapacitatea, iar cetăţenii, răbdători ṣi visători la normalitate din patru în patru ani, rămân cu speranţa, aṣteptarea ṣi în cele din urmă, cu resemnarea.

Am încălecat pe-o ṣa/ṣi mi-am spus părerea mea. Mi-am spus-o, deṣi nu m-a întrebat nimeni dintre autorităţile locului dacă-mi place cum arată Sighetul acum.

Bine că n-au uitat să ne ceară părerea despre culoarea taxiurilor. E, într-adevăr, cea mai importantă problemă a oraṣului. De data aceasta am încălecat pe-o căpṣună ṣi v-am spus…

Horia Picu

Foto: Ion Mariș

Era atfel, total altfel, atât în viață, cât mai ales și în poezie. Un original de originar, simplu și inconfundabil, de un umor colosal. Avea o pornire de cercetare a vieții de zi cu zi, înspre descoperiri metafizice ieșite din comun și o extraordinară capacitate de a explica simplu fenomene extrem de complexe. Odată chiar mi-a spus: „Nu are sens să scrii pentru literați sau academicieni, nu, eu consider că un poem este bun când amicii mei de prin cârciumi și cerșetorii din prima pricep”.

Îi plăcea să aibă discuții peripatetice, de-a lungul căii ferate, sau la cimitir. Uneori mergeam în piață, cumpăram un pui la rotisor, 3 sticle de „Târnave”, fiind cu noi și Halicki, executor judecătoresc și toboșar în formația „Sigma” a fratelui meu Katz Geza, care se simțea tare mândru participând la discuții.

…Și așa, ieșeam din piață, o luam pe lângă Internatul de fete, apoi pe lângă Casa de Copii, vis-a-vis de care erau câteva morminte evreiești, ca până la urmă să poposim lângă mormântul lui Hollósy Simon, unde ne înfruptam din puiul rotisat și trăgeam câte o dușcă zdravănă de vin, discutând, de pildă, despre „Micul Prinț” și momentul în care s-a întâlnit cu Bețivul…

Da! Eram în al 9-lea cer! O, ce vremuri! Sau cenaclul de la „Făbroaie” de acasă! Draga lui mamă ne făcea pâine cu untură și cu ceapă roșie tăiată mărunt peste, care mergea de minune cu Karinthy Frigyes și Rejto Jeno , ai căror „fani” eram pe atunci. Aveam noi locurile noastre preferate pe care „le sfințeam” cu alcool și poezie. Nu pot uita balconul bunicii lui, din care vedeam Cele trei Grații de deasupra librăriei. Sau cantina de pe strada care ducea la Baia comunală. Ei bine, la cantina aceea se făcea o fasole frecată cu ciolan, care ne purta înspre paradisul visat de Madács Imre…

Noa, bine, bine, nu știu cum literatura maghiară îl va situa, dar eu personal îl consider la același nivel cu Szilágyi Domokos, dar mai ales cu Emily Dickinson, la a cărei citire uneori râd în hohote, alteori plâng și meditez. Da, poezia, din punct de vedere german e Dichte – concentrare și densitate. Fábri este poate cel mai concentrat poet din literatura maghiară.

Cine nu mă crede, să citească… Va râde, va plânge, dar, mai ales, își va pune întrebări.

Alex DOHI

***
Sâmbătă, 21 Mai 2022, la Liceul „Leöwey Klára” din Sighet au fost puse, în sfârșit, în lumina reflectoarelor figura și opera regretatului Fábri Sándor (1954 – 2013), poet sighetean de expresie maghiară, cu ocazia lansării antologiei „szájasyály”, editată de Asocația „Hollósy Simon”, redactor – Zahoránszki Brigitta, ilustrator – Pintér Zsolt . A fost prezent un public numeros, scriitorii Gotha Róbert Milán, îngrijitorul cărții și Demény Péter din Cluj. O consemnare substantială de la eveniment se găsește în revista Máramarosi Hírmondó.

Sanyi a binemeritat această cinstire din partea concitadinilor săi.

Nu am reușit să fiu prezent, dar l-am rugat pe Alex Dohi, scriitor român din Sighet, rezident în Suedia, să scrie o evocare a prietenului său de tinerețe.

Ca amator de poezie, am încercat să redau în română, cu sprijinul substanțial și dezinteresat al d.nei Slujeru – Gavaller Tunde, volumul „Jo bort iszunk”/ „Bun vin bem” (Ed. ECHIM, Sighetu Marmației, 2006), parte a antologiei. Am încercat să ne familiarizăm cât de cât cu „lirica făbrească” și în română, să vedem dacă ne provoacă „un zâmbet pe 16 mm”, cum își dorea Sanyi. Rezultatele le puteți vedea pe pagina mea de Facebook.

Traducătorii profesioniști vor binevoi să apară și ei, nu mă îndoiesc o clipă – că-i aur aici… De altfel, am promisiuni că un scriitor originar din Sighet va încerca o traducere propriu-zisă. Așa să fie!

Marin SLUJERU

Ziua Internațională a Copilului va fi sărbătorită de municipiul Sighetu Marmației, miercuri 1 iunie, în Parcul Central al orașului.

Seria evenimentelor va debuta pe pietonala Corneliu Coposu la ora 11:00 odată cu deschiderea oficială a Balcaniadei U20 de volei pe plajă, urmată de o paradă pe centrul oraşului, coloana având în frunte Fanfara Municipală Baia Mare.

Începând cu ora 12:00 toţi copiii sunt invitaţi să participe la activităţile special pregătite pentru ei: diferite concursuri, ateliere de creație, dansuri și momente artistice interactive, desene pe asfalt, parada mascotelor și a prințeselor Disney, concerte de muzică clasică, ușoară și populară, teatru pentru copii, demonstrații de lupte medievale și multe alte surprize menite să aducă culoare și bucurie tuturor copiilor, mai mici sau mai mari.

Odată cu lăsarea serii distracția se va muta în Parcul Grădina Morii unde începând cu ora 19:00 va avea loc un concert susținut de o trupa de tineri sigheteni Question Records, după care Clubul Sportiv Municipal Sighet invită toţi copiii la Discoteca pentru copii.

Implicaţi în organizarea evenimentelor alături de Primăria Sighetu Marmaţiei sunt: Centrul Cultural Sighetu Marmaţiei, Clubul Sportiv Municipal Sighet, Clubul Copiilor Sighetu Marmaţiei, Muzeul Maramureșan, Școala de Muzică şi Arte Plastice, Asociația Rădăcinilor Străbune, Familia 31, Centrul de Informare Turistică, Colegiul Național Pedagogic Regele Ferdinand, Asociația Frați Minori Capucini, Cnejii de Maramureş şi Maramorus Barbarorum.

Primăria Sighetu Marmației

Sâmbătă, 21 mai 2022. Caravana „Centenarul Încoronării” a ajuns și la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” Sighetu Marmației.

Proiectul cultural – educativ „Centenarul Încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria” este organizat de Asociația Artis, în parteneriat cu Primăria Municipiului Iași, sub auspiciile Familiei Regale a României și cu sprijinul Inspectoratului Școlar Județean Satu Mare, ISJ Maramureș, ISJ Sălaj, ISJ Bihor.

Cu ocazia acestui eveniment în Sala festivă a C.N. „Dragoș – Vodă” au fost prezenți elevi, profesori, invitați, dornici să afle cu ocazia prezentării unei „lecții de istorie” o „poveste adevarată” despre evenimentele petrecute în urma cu 100 de ani.

„Lecția de istorie” a fost prezentată prin proiecția filmului „Războiul Regelui” (producător Trevor Poots) fiind urmărit cu interes de cei prezenți, care au avut ocazia să descopere părți importante (poate necunoscute până acum), din trecutul nostru.

După vizionarea filmului, elevii, profesorii, toți cei care au participat la acest eveniment, au putut admira expoziția de fotografie intitulată „1922. Anul Încoronării” și totodată au avut ocazia de a dialoga cu invitații, de a-și exprima interesul și admirația pentru inițiativa de a organiza această „Caravană”.

Mariana Bălan