Ziarista Lelia Munteanu a publicat un interesant articol (Comentariu Lelia Munteanu:„ La ce vă trebuie NATO?″), care are semnificaţii de necontestat pentru zilele acestea, când altceva mult mai grav decât pandemia ar putea să zguduie rău de tot întreaga planetă. (Aici e întregul articol: https://www.mediafax.ro/editorialistii/comentariu-lelia-munteanu-la-ce-va-trebuie-nato-20490879)

Shimon Peres, fostul preşedinte al Israelului, a avut o discuţie cu Vladimir Putin cu 5 ani în urmă, „Iar raza ei abia acum / Luci vederii noastre″.
Ce zicea Putin atunci trebuie amintit acum. Citez din articol: „Putin mi-a replicat: Ascultă, ce vrei de la mine? La ce vă trebuie NATO? Uniunea Sovietică nu mai există. Tratatul de la Varşovia a fost destrămat. Sunt gata să fiu membru NATO, ca voi!″

Mă întreb acum, de ce NATO vede în Rusia un permanent pericol, de ce Rusia vrea să se descotorosească de orice urmă de NATO în apropierea elasticelor sale graniţe? Ce-ar fi dacă Rusia ar fi membră NATO? Sau e nevoie de un duşman mare şi puternic în faţa căruia trebuie ca adversarii să se înarmeze continuu pentru a putea începe o bubuială interminabilă, mai abitir decât personajele din filme care trag, trag şi nu se mai termină cartuşele?

Vremea celor două orânduiri antagoniste (ni se spunea mereu:„la noi e bine, la ei e rău″, noi dădeam din cap zâmbind aprobator, dar nu era zâmbetul nostru…), capitalistă şi socialist-comunistă a trecut! Atunci era planeta împărţită în buni şi răi. Totul depindea de cine despre cine vorbeşte. Acum capitalişti suntem toţi. Diferenţele apar la administraţiile statelor. Unii se pricep, alţii… nu. Exact la acelaşi exemplu mă gândesc şi eu acum, stimate cititor!

Mă întreb, oare n-ar putea conducerea Alianţei Nord-Atlantice să negocieze cu Rusia pentru o eventuală cooptare în echipă? N-ar fi mai bine pentru viaţă?

Alt răspuns al lui Putin (repet, dat acum cinci ani) despre relaţia Rusiei cu Ucraina. „Nu mi-a păsat, până când aţi avut nevoie de ucraineni în NATO. Pentru ce? Nu m-am atins de ei. Au vrut să meargă în Europa, am spus: excelent, duceţi-vă în Europa.Dar de ce aveţi nevoie de ei în NATO?″.

Nu pot să cred că Putin e acum în extaz că mâine-poimâine va trimite o mică parte a Armatei Roşii să se facă şi mai roşie, de sânge. Nu cred că preşedintele Rusiei e insensibil la suferinţele rudelor acelora care şi-ar pierde vieţile în confruntare. Dar nici altceva nu cred. Că Rusia poate fi luată în zeflemea de NATO şi să accepte, cuminte şi resemnată, o Ucraină membră a Alianţei, iar ea, Mama Russia, să nu fi fost nici măcar chemată la discuţii despre aderare.

Rusia e de multă vreme comparată cu un urs, animal care cel mai cuminte e să nu fie întărâtat şi să pleci uşurel din calea lui. Altfel, ursul e un animal care odată ce şi-a propus ceva (în speţă să ajungă la hrană), nimic nu-l mai poate opri. Când Rusia doreşte ceva, obţine. Şi o face repede, cum a fost realipirea Crimeei. De-aia are graniţele elastice.

Am văzut atunci reacţia indignată a celorlalţi. Vorbe, vorbe, sancţiuni economice şi apoi… gata!…
Un alt mare argument al ruşilor (în afară de înzestrarea militară) e gazul metan. Cam de pe la ei vine prin toată Europa cea fudulă. Se poate pune problema şi din alt unghi. Dacă ai prea mult gaz şi n-ai cui să-l vinzi, degeaba îl ai.

Inevitabil, se impune o întrebare. Dacă Mama Russia va închide robinetul, Europa „Nord-Atlantică″ va tremura de frig, sau de frică?

Conflictul Rusia-Ucraina nu pare a se încheia prea curând cu o horă frăţească. Un avertisment pe care l-am găsit pe https://cursdeguvernare.ro/ce-urmeaza-in-si-dupa-ucraina-o-viziune-americana.html nu poate lăsa indiferent pe nimeni: „Europa trebuie să înțeleagă că în joc este mai mult decât soarta unei țări nefericite. În joc sunt viitorul NATO și securitatea Europei însăși: grăbindu-se să capituleze în Ucraina, Occidentul este în pericol să își petreacă viitorul în pocăință″.

Horia Picu

Comemorarea anuală a marelui om politic Iuliu MANIU, președintele Partidului Național Țărănesc (1926 – 1933, 1937 – 1947), prim – ministru în mai multe guverne ale României Mari (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), unul dintre artizanii Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, a avut loc Sâmbătă, 5 februarie 2022, la Sighet. Iuliu Maniu a fost arestat în iulie 1947, condamnat la închisoare pe viață (noiembrie 1947), deținut în penitenciarul din Galați și transferat de comuniști în „închisoarea elitelor” de la Sighet (august 1951), a decedat la 5 februarie 1953, fiind înhumat în mare secret în Cimitirul Săracilor de la Ciarda, rămășițele sale pământești nefiind localizate.

Ceremonia dedicată lui Iuliu Maniu s-a desfășurat inițial la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, rugăciunea de deschidere a întâlnirii fiind rostită de preotul greco – catolic Vasile Hotico (Dragomirești), Au urmat luările de cuvânt ale invitaților din Maramureș și din țară, prof. Nistor Man (Târgu Mureș), fost deținut politic, prof. Terezia Filip (Târgu Lăpuș), Ioan Pop (președinte AGRU Maramureș), preot prof. Marius Vișovan (președinte AFDP – Filiala Maramureș), Petru Dulgheru (Vatra Dornei), Radu Rizescu (președintele Partidului Național Țărănesc Maniu-Mihalache). Moderatorul întâlnirii a fost dl. Gheorghe Șiman (președintele Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache – filiala Maramureș).
După încheierea primei părți a comemorării participanții s-au deplasat la Cimitirul Săracilor de la Ciarda, unde a avut loc parastasul de pomenire al lui Iuliu Maniu (au fost pomeniți și liderii național tărăniști Ion Mihalache, Corneliu Coposu și Ion Rațiu), oficiat de preoții greco – catolici Vasile Iusco (Sighet), Vasile Hotico (Dragomirești) și Călin Hosu (Breb – Budești).
Din păcate, n-am văzut niciun reprezentant al autorităților locale la această ceremonie. Istoria României nu mai are relevanță pentru epigonii politicii?!…

Text & foto: Ion Mariș

Îmi amintesc că am fost acolo, acolo pe Muntele acela. Îmi amintesc și că acolo atunci pe Munte erau foarte multe vise, un fel de alcooluri de zmeură de-ți tăiau respirația, îţi sminteau cuvintele stârnindu-l și pe Dumnezeu până acolo încât El se lăsa plimbat umăr la umăr căindu-se de iubirea neiubită.

Nourii erau pândiți acolo de însăși Cuvântul ce sta lipit de pământ repezindu-se din când în când asupra foii albe cum albă era ziua aceea de februarie. Apoi cred că știu ce s-a întâmplat, deși multe s-au întâmplat pe Muntele și Ziua aceea. Și de atunci de fiecare dată a acelei zile a lunii februarie mă așez într-o stare de căință și recunoștință la adresa stăpânului acelei zile, Poetul și Editorul Mircea PETEAN, care mereu, în ciuda zăbavelor, rămâne mereu neafectat aproape de Dumnezeul Său liniștindu-ne inimile, înveselindu-ne și mai ales copleșindu-ne cu sinceritatea trăirilor sale așternute și ascunse în spatele Cuvântului.

Mircea Petean și-a luat asupra sa cu de neștirbită zăbavă ca prin cuvânt să zugrăvească viața în varietatea de culori calde sau agresive, pendulând între dragoste şi ură, bucurie şi necaz, speranţă şi frică, pace şi conflict, credinţă şi disperare, inima sa rămânând mereu aproape de Cuvânt și de cea care-i dă acestuia putere, Doamna sa ANA. În ciuda tuturor zăbavelor, Mircea Petean rămâne neafectat de fiecare dată întoarcându-se spre depozitul tuturor binecuvântărilor şi minunilor posibile, Cartea.

Scriitor contemporan reprezentativ, unul dintre reperele cele mai avansate pe linia modernismului liric românesc, frământat de nelinişti, ale căror întrebări se încumetă să le deslușească rosturile. Răspunsurile sale reuşesc să lumineze prin Cuvânt, niciodată în umbra altora, experienţa pur omenească, adevărul concret al existenței. În „goana” după cunoașterea totală, Mircea Petean nu se mulțumește cu jumătăți de măsură, ci dorește totul pentru a scăpa „astfel de tentaţia rostirii abstracte, de expresia sibilinică şi de jongleriile verbale, oricât de ingenioase, preferând simplitatea şi directeţea, dar fără a neglija forţa nuanţei şi puterea de impact a ironiei şi autoironiei, convertite adeseori în sarcasm.” Stăruinţa în înfrângerea limitelor şi încăpăţânarea în a-şi măsura forţele cu prorpia „răscoală” lăuntrică provoacă mereu poetul în căutarea „originii” într-un-târziu-dumiritu-lui.

■ Echim VANCEA

*
Alte și alte poeme ale Anei

* * *

aura sonoră de deasupra creștetului meu vibrează
în deplin acord – ca să zic așa – cu verdele frunzișului
prinși de mână (să nu cumva să se piardă – se-aude
un glas cârtitor)
pășim alene pe aleile parcului din cartierul unde am
viețuit vreo 20 de ani

dar ce sunt aceia raportați la vârsta Universului?
mai nimica, într-adevăr, mai nimica

am visat că poezia e sarea din deșertul cuvintelor –
zice Ana
poate că inconștient ai reformulat o zicere mai veche
                                                                                        de-a mea –
poezia e sarea din lacrima umanității –
zic

atunci s-o lăsăm baltă dar nu înainte de-a decreta –
poezia e lacrima din deșert – zice

iar eu am început să alerg –
mă îndepărtam cât de cât
ca să revin în viteză la sânul ei
mierlele cântau în neștire
acoperindu-i zâmbetul subțire

(Mircea Petean)

Ce n-ar face românul, numai să se scălâmbăie puţin într-o limbă de circulaţie carpato-nato-danubiano-pontică…

De mai multă vreme ne testăm ca să vedem dacă avem sau nu boala Covid-19 şi variantele sale care nu dau pace planetară oriunde te-ai duce cu ochii minţii sau cu avionul. Testarea e necesară, iar în anumite momente e chiar absolut obligatorie, pentru binele celui testat şi al celor din jurul său.

Problema pe care vreau s-o pun acum în discuţie are legătură cu felul nostru de a gândi şi de a ne exprima. Ori suntem români şi atunci scriem şi vorbim româneşte, ori suntem Anexa nr 51, adică steluţa mai mică şi mai pâlpâindă de pe steagul american? Dacă ultima variantă-i cea în care ne aflăm, de ce spunem la testul RT-PCR pentru depistarea Covidului „Er Te Pi Si Ar″???

Ar trebui să ne hotărâm cum spunem! Ori pe româneşte „Er Te Pe Ce Re″, ori pe „americăneşte″„Ar Ti Pi Si Ar″! Probabil că nu ne mai plac (dacă ne-au plăcut vreodată!) cele trei litere (PCR) şi atunci o dăm pe engleză. Consoanele R şi T nederanjând pe niciun trăitor ale vremurilor partidului unic şi biruitor, falnic-triumfător şi până la urmă vai de capul lui, că n-a mai rămas nimic din el. Din partid, nu. Dar au rămas mentalităţile la unii dintre contemporanii noştri…

Revenind la problema pusă în titlul articolului, adaug o lămurire ştiinţifică, luată de pe https://www.poliana.ro/testul-pcr-ce-este-si-pentru-ce-se-utilizeaza/: „Denumirea de test PCR provine de la Polymerase Chain Reaction si semnifica metoda diagnostica de mare precizie prin care este izolat si identificat un patogen sau o celula neoplazica, in functie de prezenta unei secvente specifice de ADN sau ARN″.

Mai mult decât atât, pe https://affidea.ro/serviciu/test-rt-pcr-diagnosticare-covid/ scrie că OMS recomandă ca testarea să se facă prin metoda RT-PCR (adică Real Time Polymerase Chain Reaction, adică niciun cuvânt românesc!).

Nu contează că n-avem nimic românesc în expresia medicală RT-PCR! Dar ceea ce vreau să subliniez e mai departe de româno-engleza noastră. E vorba de caracterul nostru inconsecvent. Ori o dăm 100% pe româneşte, mândri că suntem români, dar şi mai mândri că ceilalţi (toţi!) nu sunt, ori ne integrăm total (cu toate gândurile vreau să spun, că geografic nu se poate) în altă ţară, care acum are impresia că poate face orice în lume.

Suntem obişnuiţi să facem „struţocămile″ lingvistice de pe vremea lui Dimitrie Cantemir. Aici mi se pare interesant de ştiut că „Struțocămila lui Cantemir nu este nicidecum un animal himeric, cum s-a crezut și încă se mai crede, ci chiar struțul, uriașa pasăre africană numită pe grecește Strouthokamelos, adică Vrabiocămila de vreme ce „strouthos” însemna în vechea elină „vrabie”. Va să zică, o vrabie mare cât o cămilă!″. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Struțocămilă).

Indiferent ce-ar fi sau cât de mare ar fi struţocămila înţeleptului Dimitrie Cantemir, e clar că struţocămilele lingvistice care ne întâmpină în fiecare zi n-au concurenţă.

Desigur că cititorii ar putea spune, citind aceste rânduri, „déjà vu″, adică deja văzut, deja cunoscut. Am auzit actori şi alte personalităţi(?) care-şi fac veacul pe la televiziuni că zic (încerc o transcriere fonetică acum) „deja vu″, nu „deja vü″, cum se zice în ţara noastră soră(?) mai mare, (Franţa).

Acuma… e de înţeles! Cum să vorbim româneşte şi să spunem „deja cunoscut″, când o putem da pe franţuzeşte-româneşte (norocul nostru că „deja″ sau „déjà″ se pronunţă la fel şi înseamnă acelaşi lucru!)? Cum altfel ar putea fi observată poligloţia – închipuită… – a unora?

Aş mai zăbovi puţin pe-aici, pe la acest articol, dar prefer să mă îndrept „cu celeritate″ (altă expresie folosită de-a valma!) spre următorul pe care vreau să-l scriu.

Horia Picu

             Întâlnire pe tema implementării proiectului „Educație prin sport”

Miercuri 2 februarie 2022 în Sala Transist a Primăriei Sighetu Marmației a avut loc o întâlnire convocată de primarul municipiului, Vasile Moldovan cu directorii unităților de învățământ și profesorii de educație fizică și sport din unitățile de învățământ care au în componență clase de gimnaziu. Scopul întâlnirii a fost organizarea în vederea implementării proiectului „Educație prin sport”, a Clubului Sportiv Municipal Sighet.

Proiectul se adresează elevilor de gimnaziu din Sighetu Marmației și își propune să atragă un număr cât mai mare de copii către activitățile sportive, să educe tinerii în spiritul unui mod de viață activ și sănătos, dar și să conștientizeze părinții acestora asupra rolului educativ pe care îl are sportul în viața copiilor lor.

„Ne dorim să încurajăm și să susținem activitatea sportivă, oferind o alternativă sănătoasă copiilor și tinerilor din orașul nostru, prin angrenarea lor în activități comune, în jocuri de mișcare pe care să le considere atractive și care să le insufle o serie de valori esențiale, precum: autodisciplina, respectul pentru ceilalți sau capacitatea de a lucra în echipă”, a declarat primarul Vasile Moldovan.

Etapa inaugurală a acestui proiect prevede organizarea unei ample acțiuni de promovare a mișcării sportive în rândul tinerilor, prin organizarea unor Work- Shopuri în cadrul cărora personalități din lumea sportului sighetean să interacționeze cu elevii și cadrele didactice din școlile partenere.

Proiectul prevede de asemeena organizarea unei competitii locale care să imbine o varietate de sporturi în care să fie angrenați toti elevii claselor primare si gimnaziale ale unităților școlare de pe raza municipilui Sighetu Marmației, precum și achizitioanarea și dotarea școlilor cu materiale sportive necesare formării și dezvoltării copiilor. Câștigătorii fazelor pe școală vor parcurge mai multe etape, până la faza finală pe municipiu.

Obiectivul final al proiectului este dezvoltare a sportului de masă, precum și crerea unei baze de selecție mare pentru sportul de performanță.

Cei prezenți s-au arătat interesați de proiect, mulți dintre ei venind cu propuneri concrete care să îmbunătățească oferta competițională dar și atractivitatea acesteia în rândul copiilor.

Comunicat de presă – Primăria municipiului Sighetu Marmației

Regalul muzical-poetic de marți, 01 februarie 2022, din satul Ferești, a luat forma unui dialog continuu între poezia eminesciană, interpretată de Dorel VIȘAN şi creaţiile muzicale interpretate de maestrul Ionuț ȘTEFĂNESCU la clarinet. Evenimentul a fost inițiat de primarul comunei Giulești, dr. BATIN Laurențiu alături de viceprimarul Codrea Ștefan și alți colaboratori. Au fost prezenți invitați din Giulești dar  și din Sighet, precum și din localitățile apropiate, alături de oamenii harnici și dornici de frumos.

„Mă bucur nespus să fim împreună, în această seară, cu sufletul nostru. Mă bucur să fim împreună cu Dumneavoastră, să rostesc cuvântul lui Eminescu, acompaniat de sunetul fantastic al muzicii unui mare meşter al sunetului” – a spus Dorel Vişan, la apariţia sa în scenă.

Îndrăgostit de opera lui Eminescu, maestrul Dorel Vişan, înainte de a susţine recitalul său poetic, a spus că Eminescu este credinţa sa de formă şi de conţinut simfonic: „Mai multe voci, mai multe instrumente, contradictorii şi în acelaşi timp potrivite, polifonează acelaşi sunet al eului nostru original, al marii conştiinţe din marele Timp, animizându-se în mitul greu de descifrat, pentru că este dincolo de timp şi de spaţiu”. Eminescu este sufletul nostru, a mai spus actorul, şi tot ce se întâmplă acum în lume ne îndepărtează de propriul nostru suflet. Şi atunci Eminescu ne poate reapropia de sufletul nostru.

Dorel Vișan, marele actor de teatru și film și invitat al diverselor emisiuni televizate, a știut să treacă prin întreaga operă eminesciană, să surprindă exact ceea ce este relevant pentru ca spectatorul să-l vadă pe Eminescu la justa valoare, să capteze atenția publicului și să nu piardă nicio secundă, timp de o oră și jumătate. A vorbit despre Eminescu -omul, blamat și acuzat de mulți că ar fi fost de la antisemit la ateu, omul care nu s-a lăsat nici doborât și nici corupt de sistem, omul pe care sistemul, ca reacție, a încercat să-l închidă într-un con de umbră. A vorbit despre Eminescu-geniul, care își are locul binemeritat între marile nume ale literaturii universale. A vorbit despre Eminescu-sfântul, a cărui menire pentru români a fost asociată de Dorel Vișan cu menirea lui Iisus pentru omenire. Și, după cum bine a subliniat actorul, opera eminesciană cuprinde toate calitățile și toate defectele omului. Dacă avem tendința să-l uităm pe Eminescu, e bine că încă mai vine un om ca Dorel Vișan să ne amintească de el. Sperăm ca cineva să vină peste ani, să le amintească urmașilor noștri de o altă valoare care nu trebuie să dispară din memoria colectivă a românilor – maestrul Dorel Vișan.

Recitalul maestrului Dorel Vişan este turul de forţă al unui mare actor, dar şi o încercare, izvorâtă din iubire, de a apropia publicul secolului XXI de creaţia eminesciană, de o trecere în revistă a „stărilor” şi vârstelor lui Eminescu, un monolog despre creaţie, cunoaştere şi autocunoaştere.

„Maestrul Dorel VIȘAN este fără doar și poate unul dintre cei mai iubiți actori români contemporani. Dar ceea ce nu știu foarte mulți dintre noi este faptul că e și un redutabil poet, publicând până acum zece volume de versuri, în mare parte de inspirație religioasă, din familia lirică a psalmilor lui David. A participat la cel mai mare Festival de poezie religioasă care are are loc la Madrid, unde au fost înscriși 208 scriitori din toată lumea şi a avut cinstea, conform normelor festivalului, să fie printre cei 12 finalişti. În aceeași măsură, îi mulțumim din suflet și maestrului Ionuț ȘTEFĂNESCU, profesor universitar la Conservatorul din București, un excepțional flautist recunoscut pe plan european, care a ales să fie alături de noi în această seară pentru a-l acompania pe maestrul Dorel Vișan și a interpreta câteva compoziții de suflet.” a spus în încheierea evenimentului primarul comunei Giulești, Laurențiu Batin.

text&foto, Simona HAVRILEȚ
bibliotecar, CNDV

Consiliul UNIUNII UCRAINENILOR DIN ROMÂNIA (U.U.R.), singura organizație parlamentară care îi reprezintă pe etnicii ucraineni în Consiliul Minorităților Naționale din România, în fața celorlalte autorități ale statului, precum și în cadrul Congresului Mondial al Ucrainenilor, Congresului European al Ucrainenilor, Consiliului Mondial de Coordonare a Ucrainenilor, întrunit la data de 29 ianuarie 2022, la Rogojești, jud. Botoșani, a luat în dezbatere ultimele evoluţii de la frontiera Ucrainei și din regiune.

Uniunea monitorizează în permanenţă și cu atenţie evoluţiile situaţiei de securitate, fiind implicată activ în dezbaterile pe această temă în cadrul organizaţiilor internaționale în care este membră, contribuind inclusiv la procesul continuu de conturare a unor poziţii sau linii de acţiune, în funcție de competențele sale și dinamica situaţiei.

În acest context, U.U.R. subliniază importanța dialogului și susţine continuarea eforturilor diplomatice, ca unică modalitate privind soluţionarea actualei crize, aminitind, totodată, că interzicerea folosirii forţei şi a ameninţării cu forţa reprezintă unul dintre principiile fundamentale care guvernează relaţiile dintre state.

U.U.R. salută poziția României privind susţinerea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii Ucrainei, precum și demersurile şi declaraţiile oficialilor români pentru spijinirea Statului ucrainean, în contextul tensiunilor generate de concentrarea trupelor ruseşti la graniţele Ucrainei, reafirmându-și deschiderea pentru colaborare cu toate instituţiile competente ale Statului român, prin punerea, în mod constant, la dispoziţia acestora a informărilor şi a analizelor pertinente.

U.U.R. salută, de asemenea, angajamentul ferm și constant al UE și NATO în sprijinul aspiraţiilor europene şi euroatlantice ale Ucrainei, precum și continuarea eforturilor diplomatice privind atât detensionarea situației de securitate de la granița Ucrainei, cât și consolidarea dialogului în vederea dezescaladării tensiunilor, cu respectarea principiilor fundamentale ale arhitecturii de securitate din Europa.

Consiliul Uniunii reamintește că populația României nu este ferită de impactul periculos al războiului informatic, al propagandei, al manipulării, al răspândirii de știri și de afirmații false, zvonuri și dezinformări deliberate. Prin urmare, în astfel de momente, esențială este informarea dintr-o sursă sigură, precum și abordarea precaută a oricărei informații primite în mediul on-line, mai ales în situații în care aceste informații nu pot fi verificate.
​
Rogojești,​​​​​​​​                                                                                               Consiliul U.U.R.
29.01.2022

З А Я В А

Рада СОЮЗУ УКРАЇНЦІВ РУМУНІЇ, єдиної парламентської організації, що представляє етнічних українців у Раді національних меншин Румунії, у відносинах з іншими органами державної влади, а також у Світовому конґресі українців, Європейському конгресі українців, Українській всесвітній координаційній раді, на засіданні, що відбулося 29 січня 2022 року в с. Роґожешти Ботошанського повіту розглянула останні події біля кордонів України та в регіоні.

Союз постійно й уважно стежить за розвитком безпекової ситуації, бере активну участь у дискусіях з цього питання в міжнародних організаціях, членом яких є, а також сприяє поточному процесу визначення позицій або напрямків дій, у межах своїх повноважень і в залежності від динаміки розвитку подій.

У цьому контексті СУР наголошує на важливості діалогу та підтримує продовження дипломатичних зусиль як єдиного способу врегулювання нинішньої кризи, нагадуючи, що заборона застосування сили та погроз силою є одним із основоположних принципів, які регулюють відносини між державами.

СУР вітає позицію Румунії щодо підтримки територіальної цілісності та суверенітету України, а також кроки та заяви чільних румунських посадовців з підтримки української держави в контексті напруженості, спричиненої зосередженням російських військ поблизу кордону з Україною, та підтверджує свою готовність до співпраці з усіма компетентними установами Румунії шляхом надання необхідної інформації та експертних оцінок.

СУР також вітає рішучу та постійну відданість ЄС та НАТО підтримці європейських та євроатлантичних прагнень України, а також постійні дипломатичні зусилля щодо деескалації на українському кордоні та зниженню напруженості, з дотриманням фундаментальних принципів архітектури безпеки в Європі.

Рада Союзу нагадує, що населення Румунії не є захищеним від небезпечного впливу інформаційної війни, пропаганди, маніпуляцій, поширення неправдивих новин і заяв, чуток та навмисної дезінформації. Тому нагадує, що споживання інформації лише з надійних джерел є надзвичайно важливим в такі моменти, як і критичне ставлення до будь-якої інформації, отриманої в онлайн-середовищі, особливо в ситуаціях, коли цю інформацію неможливо перевірити.

Роґожешти                                                                              Рада СУР
29 січня 2022 року

Luni, 31 ianuarie, s-a încheiat prima lună a noului an 2022 – și pe „baricadele” administrației publice sighetene – cu o ședință a Consiliului Local Sighet care a avut pe ordinea de zi 10 (zece) proiecte de hotărâri. Lucrul cel mai important este că începând de luni, Consiliul Local „joacă” în formulă completă, dna dr. Alina Vida a fost validată să-și ocupe locul în cadrul autorității deliberative a orașului nostru (face parte din grupul PSD, înlocuindu-l pe dr. Vasile Ștefanca cel care a demisionat anul trecut).  Mult succes doamnei doctor în politica „insulară”!

Din păcate, debutul anului 2022 este marcat și de amplificarea tensiunii dintre UE – NATO și Rusia, generată de un potențial război (nedorit și nejustificat!) în Ucraina vecină și, implicit, un potențial conflict imprevizibil la poarta de Est a Europei. Noi suntem foarte vulnerabili, nu neapărat pentru postura de „grăniceri” europeni cât mai ales din cauza situației socio – economice a orașului nostru (printre altele, avem cei mai mulți asistați social din județ!). Sunt semne că anul 2022 va fi un alt an de criză, un alt an pierdut pentru mult așteptata revigorare a Sighetului.
Și totuși, un „detaliu” bugetar din cadrul ședinței, ne sugerează că nu ne merge deloc rău! Sighetul a încheiat anul 2021 cu un excedent de 13.417.310,28 lei. Bravo, veți spune, „autoritatea” a făcut economii (o fi redus numărul șefilor în instituțiile subordonate?!), semne bune în debirocratizarea și digitalizarea administrației publice! Ei, nu-i chiar așa, nu vă grăbiți! De fapt nu s-au implementat (Doamne, ce cuvânt frumos!) proiectele de investiții din anul precedent și a rezultat excedentul. Dar cauzele obiective și/ sau subiective există, să nu judecăm greșit și nu le discut în acest articol!

Dacă tot am vorbit despre principalii actori ai lumii (UE, SUA, Rusia, probabil ordinea este alta) să nu uităm de o altă super-putere ce-și arogă un loc pe podium (chiar primul loc).
Ei bine, 01 februarie 2022, a fost și debutul Anului Nou Chinezesc, am intrat în anul Tigrului de Apă, anul în care (atenție!) jumătățile de măsură sunt excluse, va fi… totul sau nimic! Păi da, Tigrul (după spusele zodiacului) este caracterizat prin curaj, impulsivitate, inteligență și… risipă. Ați reținut cumva că anul 2022 poate fi unul al risipei?! Nu, n-aș crede!… din ce am văzut și auzit la ședința CL care – după cum v-ați dat seama – a prefațat, a fost un preambul la Anul Tigrului de Apă. (Haideți să clarific afirmația mea: glumesc, desigur! Risipa poate continua – din păcate – la Sighet!).
De ce am făcut trimitere și la zodiacul chinezesc? Simplu, pentru că – se pare – chinezii sunt un exemplu de „best practices”, modul lor de organizare statală (un fel de capitalism „controlat” pe baze marxiste) are influență – vrem nu vrem! – în întreaga lume. Mai ales la Sighet, sigur, sunt șanse ca Tigrul de Apă (apă avem destulă în jurul Sighetului!) să se plimbe pe coridoarele și „subteranele” administrației publice locale. Dar nu vă speriați, zodiacul chinezesc mai spune: Tigrul este risipitor DAR anul tigrului este unul al „schimbărilor masive, al introducerii ideilor noi și îndrăznețe, mai ales ale acelora foarte controversate”. Poate ne inspiră, zodiacal, China!… Hmm, aici nu comentez!…

Revenind în apele noastre, multe controverse s-au ivit în ședința de luni, din cele 10 (zece) proiecte de pe ordinea de zi au fost respinse 4 (patru), două fiind respinse din cauza unor aspecte strict tehnice (cadastrale) iar la celelalte două (vizând concursul pentru manager la Muzeul Maramureșean respectiv la Centrul Cultural) solicitându-se completări/ clarificări pentru a elimina orice suspiciune de… netransparență. S-au aruncat și vorbe mai puțin elegante, s-au făcut acuzații și de formă și de fond (organigramice – nu căutați cuvântul în DEX, nu există!), cert este că disputa dintre Primar și Consiliul Local Sighet continuă, fără să observ că s-ar dori „schimbări masive” (în bine, evident), așa cum își doresc sighetenii, toți sighetenii. Avea dreptate un domn consilier, cele două instiuții care-și caută managerul ideal sunt cam… prăfuite! Păi, în acest caz, organizarea concursului pentru postul de manager ar trebui să conțină toate detaliile logice și procedurale pentru… desprăfuirea instituțiilor respective. Apropo, oare de ce nu are Baia Mare (capitala județului nostru) Centru Cultural?…
Dacă se dorește pe bune antamarea (Doamne, ce neutru sună!) concursului și nu re_mix-uri politice atunci trebuie să colaboreze – sincer, corect – autoritățile administrației publice locale (deliberative și executive) și nu să se „disemineze” atribute/ concluzii pripite.
Sighetul nu arată deloc bine (ca să nu spun că arată rău!), lipsesc proiectele majore, structurale, acestea trebuie să fie prioritățile și NU numărul și (eventual) culoarea unor șefi (vremelnici) de instituții de… cultură.

Un mare savant, un om de geniu – Albert Einstein – a spus/ scris, cu muuult timp în urmă, niște „cuvinte memorabile”: „Încrederea prostească în autoritate este cel mai mare dușman al adevărului” (A. Einstein către Jost Winteler, 08 iulie 1901, Cuvinte memorabile, Ed. Humanitas, 2008).
Nota bene: Autoritatea (lumească) nu este… Dumnezeu!… Autoritatea poate greși și/ sau poate face lucruri excelente! Depinde ce fel de „tigru” sălășluiește în logica… autorității!

Ion Mariș

PS: Iar eu, în naivitatea mea, am anunțat public, la ședința de luni a CL (și nu mă dezic!) că voi „aplica” (dacă totuși se dorește „urgent” un manager acolo, deși eu zic că nu-i cazul până nu se face o nouă organigramă aprobată de CL) pentru postul acesta mult râvnit (la Centrul Cultural Sighet, mă refer). Unii prieteni mi-au spus că mi-e asigurat din start cel mult locul… II (doi), da’ eu zic că și o medalie de argint sau bronz – la Sighet – spune multe! 🙂

Lizuca e o căţea cu blana neagră- neagră, de talie medie, jucăuşă, câteodată sfioasă şi… în timpul orelor, mereu dornică de a intra în clasă. Pentru ea, „Dumbrava minunată″ e curtea Şcolii gimnaziale nr. 5 din Sighetu Marmaţiei. E simpatică foc şi nu poţi să n-o îndrăgeşti când o vezi cum aleargă în pauze alături de copii, cât mi ţi-i curtea de mare.

Am aflat că locul ei ar fi în curtea unui băiat din clasa a VIII-a. Acolo ar trebui să fie apărătoarea neînfricată a gospodăriei. Dar nu… Lizuca noastră vine la şcoală aproape în fiecare zi. Spun „aproape″ pentru că sunt zile când băiatul pleacă singur înapoi. Căţeluşa rămâne la şcoală. Nu ştiu dacă îşi ia în serios atribuţiile de câine care apără teritoriul după ce elevii şi tot personalul şcolii pleacă acasă. Cât sunt activităţi şcolare, în pauze, aşa cum am spus, Lizuca aleargă veselă de colo-colo, după câte o minge, un băţ sau acum după câte un bulgăre de zăpadă aruncat special pentru ea.

Lizuca, în timpul orelor, tare se plictiseşte… Ar intra în clase dacă ar putea. Mi s-a întâmplat de vreo două ori să deschid uşa în timpul orelor. Prietena tuturor copiilor şcolii era la uşă. Poate asculta lecţia? Poate căuta pe cineva? Poate ar fi dorit să intre dacă nu s-ar fi sfiit de mine? Eu am chemat-o înăuntru, dar ea, când m-a văzut, a luat-o puţin ruşinată pe scări în jos şi n-a vrut nici în ruptul capului să se întoarcă.

Poate într-o zi o voi convinge să stea la oră. Sunt curios cum s-ar comporta în clasă.

Spuneam că pe Lizuca nu poţi să n-o îndrăgeşti când o vezi alergând printre copii în curtea şcolii. Dar pe partenerii ei de joacă din fiecare pauză cine ar putea să-i ignore în această poveste despre sentimente şi bună-înţelegere?

În „Dumbrava minunată″ Lizuca rămâne la bunici, pentru că acolo găşeşte dragostea acestora. Căţeluşa Lizuca de la Şcoala gimnazială nr. 5 rămâne la şcoală din acelaşi motiv. Acolo şi-a găsit dragostea copiilor.

Iar eu, pentru omenia atât de normală pe care o au, îi îndrăgesc şi pe ei!

Horia Picu

Vineri, 28 ianuarie 2022, la Centrul Cultural Sighet, într-o întâlnire „format redus” (așa cum cereau regulile… meteo – sanitare), s-a vorbit în grai poetic. A fost omagiat „cel mai frumos bărbat din Nord”, poetul Ion Iuga (06.01.1940 – 19.10.1993). Trebuie să recunosc, grupul celor prezenți a fost dominat de doamnele Centrului Cultural din Sighet, care au răspuns simbolic poetului: „Cine mai suferă Doamnă-n cuvinte…” (Și nu vin ape).

Deși poezia nu mai are priză la publicul larg, deși cultura își estompează prezența la Sighet, s-au găsit admiratori ai poetului săliștean Ion Iuga care să-și „rupă” câteva ore din ultima zi lucrătoare a săptămânii trecute ca să se delecteze cu poezie, să împărtășească amintiri despre poetul plecat mult prea devreme „din Marmația”.

„Nevăzut pe subt rîuri/ tîlmăcit de fîntîni/ coboram mii de vîrste…” (Marmația) ne-a transmis dincolo de ani, de vârste, de vise, Ion IUGA, iar poemele din opera poetului, citite frumos de tineri elevi (de la C.N. „Regele Ferdinand„ și C. N. „Dragoș – Vodă”) ne-au ținut cu inima larg deschisă.

La evenimentul „Remember Ion Iuga” au vorbit (încurajați de doamna Ileana Pop-Nemeș, referent cultural) și marmațienii: poetul Gheorghe Mihai Bârlea, Timur Chiș – nepotul poetului și… eu pot să vă garantez, n-a fost în zadar întâlnirea!…

„Insula noastră se scufundă…” spune poetul în „Despărțire”! Desigur, se referă la… Doamne!

Foto & text: Ion Mariș

Întreg împărțit

scuze dacă am încercat
inconștient să mă modelez
după reflexii ale tale
sperând că a lor lumină
îți va arde pe retină
numai imaginea mea.
un glas micuț mi-a șoptit
că razele multiplicate
nu mai sclipesc la fel
dar fără ezitări l-am ignorat.
nu știu unde am pierdut
bucăți tăioase din mine
aruncate atunci în nepăsare
și-acum le caut în delir
pe cărări imaginare.

***

Sfârșit

poate nu mai contează
când ai început să crești
dincolo de acel tu știut de mine,
dar ai colorat nepăsător pe lângă
conturul din mintea mea
cu fier încins, și parcă
m-ar durea.
mi-e dor mereu
să ne-ntâlnim în frânturi de vis
sau să mă surprindă ochii tăi
pe care-i văd acum
doar în amintiri.

***
Presupuneri

poate că iluzia ta răsună pe fundal
poate aș putea să sun
poate în zadar
poate restul lumii e-un blur asurzitor
poate-ți sunt străină
poate mor de dor
poate ce mi-ai spus cândva s-a dezintegrat
poate că visezi la mine
poate m-ai uitat
poate ai pierdut coroana ce ți-am dat-o eu
poate suntem un întreg
poate un clișeu

Camelia PETROVAI
Clasa a X-a E, CNDV

Foto: Yno Samir

Arta este mai presus de orice, o revelație, o binecuvântare și o sfințire a vieții omenești. (Michelangelo)

Cultivând sensibilitatea, creativitatea în scopul comunicării prin artă, prin educație plastică, asigurăm premisele unui transfer al achizițiilor dobândite, către celelalte discipline și în viața socială. „Gândirea vizuală’’, cum a numit-o Paul Klee, fiind cea mai veche pe scara evoluției umane, este localizată la rădăcina creierului și activează mai ales emisfera dreaptă, pe când centrele vorbirii și scrisului se află în emisfera stângă. Pentru a putea comunica prin artă trebuie să dezvoltăm și să practicăm arta, să creăm o legătură cu cât mai multe opere pentru a spori posibilitățile de receptare a impulsurilor artistice, de vibrare totală, de intensificare și armonizare a trăirii.

„Scopul artei este de a deștepta și înviora sentimentele somnolente, de a forma un gust estetic receptiv în tot ce este nobil, etern și adevărat în spiritul uman, de a contribui la purificarea pasiunilor și perfecționarea morală….”, cum spunea filozoful german Hegel. Arta este cea mai frumoasă exprimare a gândurilor omului, începuturile ei pierzându-se în negura istoriei, transformându-se câte puțin, prin fiecare etapă prin care a trecut, astfel oamenii preistorici își exprimau sentimentele, descriindu-și modul de viață prin artă – stau mărturie picturile rupestre (Lascaux-Franța etc.). Arta este, în esență, cea mai profundă expresie a creativității umane, foarte greu de definit, la fel de greu de evaluat uneori. Parafrazându-l pe George Bernard Show: „arta este o oglindă magică, pe care o creăm pentru a transforma visele invizibile în imagini vizibile…”

Elevii învață să armonizeze culoarea, să așeze toate celelalte elemente de limbaj plastic în spațiul plastic, să creeze armonie și unitate în lucrare, iar toate acestea transmit bucurie și lumină, indiferent de tema aleasă, fie că este compoziție decorativă, fie o compoziție închisă care te duce cu gândul la un răsărit de soare cu turnul Eiffel în depărtare, fie o natură statică, fie la „Noaptea înstelată” pe care a trăit-o Vincent Van Gogh, fie un peisaj care te duce cu gândul departe, la romanul pe care l-ai citit cândva și te-a marcat profund, fie la „Luceafărul” lui Eminescu, fie la „Țipătul” lui E. Munch, fie o compoziție cu griuri colorate sau neutre, fie culori calde sau reci… armonie și culoare, contraste și expresivitate, unitate în diversitate…

Text & foto, prof. Gabriela Cordaș (Educație Vizuală)
C. N. „Dragoș-Vodă”, Sighet

Am primit de la cititorii noștri imagini sugestive care demonstrează că Sighetul poate accesa fonduri pentru omologarea unor pârtii pentru schiat!
Pe str. Bradului, în plin centrul municipiului nostru, acolo unde se află și Parohia Ortodoxă Sighet 1 nu au ajuns în această iarnă utilajele de deszăpezire. Locuitorii străzii sunt convinși că urmează să fie înființată o pârtie – pilot pentru ski că altfel nu se explică… „implicarea” tacită a autorităților.

Așteptăm omologarea pârtiei Bradului dar și a altor pârtii din Sighet (am auzit că mai sunt „variante” și pe alte străzi) pentru a putea întocmi un Ghid ilustrat pentru practicarea sporturilor de iarnă la Sighet.

Să ningă peste Sighet, zăpada ne îngroape!

Salut, Sighet!

Foto: un sighetean dezghețat