E toamnă iar… Aceleași semne binecunoscute, care se repetă an de an. Frunze arămii, nopți mai reci, zile mai scurte, umbre prelungi. Și peste toate, ceața. Ceața care apare natural, dar mai nou, avem parte de o ceață „făcută” cu bună știință, de mintea omului. Cu ceva timp în urmă, sesizam intr-un articol un fenomen (atunci, la început), care însă acum se acutizează și devine din ce în ce mai greu de îndurat și de respirat. Fumul rezultat din arderea fînului cosit, care, mai ales în serile de toamnă, devine inăbușitor!

Atunci, recunosc, m-am indignat, n-am putut să înțeleg cum se poate ajunge să dai foc fînului adunat de peste vară. Mai ales că acei cu suprafețe întinse erau ajutați de către stat, ca să le întrețină. Discutînd însă cu mai mulți proprietari, am constatat cu tristețe că prin metoda „arderii fînului”,  ei fac de fapt un lucru benefic. Altfel ne-ar paște și pe noi „O Grecie arzîndă”, din cauza vegetației neîngrijite și necosite la timp, care se transformă în adevărate ,„fitile instant”. Lipsește doar scînteia care să declanșeze infernul!
Prin conștiința sa, care mai persistă la țară, țăranul continuă să-și cosească fînul (măcar că nu se merită – că ăsta-i dictonul mai nou!). Nu se merită a se cosi, a se săpa, a crește animale, a face prunci etc. Se merită doar a se urca în mașină, a se bloca circulația, a sta pe telefon, pe terase… În rest, potopul! Credeți oare că pentru acel țăran, care-și dă foc la propria muncă e ușor?
Dar ce să facă? Dacă nu e stimulat să facă ce știe mai bine? Animalele au ba gripă porcină, vacă nebună, gripă aviară. I se impun niște reguli de laborator ca să intre în propriile gospodării. Botoșei și bonetă, dușuri lîngă coteț. Și atunci ei renunță și trec la contraofensivă. Își aprind fînul, se înarmează cu coșuri uriașe și se aprovizionează de la Supermarketurile de la oraș. Pînă și apa, tot de la oraș o aduc, deoarece apa lor e infestată de la atîtea „scurgeri”, direct în natură, din lipsă de canalizare. Apar niște mutații greu fe înțeles și de stăpînit. Ne jucăm cu natura, cum vrem noi. Ne credem adevărații ei stăpîni. Nu învățăm nimic, nu păstrăm lucrurile sănătoase care ne identifică. Se vorbește tot mai mult de inteligența artificială, de algoritmi. Acestea o să ne conducă, noi doar vom umbla ca niște zombi, teleghidați, într-o veselie tîmpă.

Mă sperie o asemenea perspectiva, dar nu se găsește din păcate un „creier luminat”, care să readucă lucrurile bune pe un făgaș normal.
Omul este înlocuit treptat, treptat de această tehnologie care pîrjolește totul, în toate domeniile. Încă e bine pînă țăranul își aprinde recoltele! O face totuși controlat. Nu dă pîrjol! Le aprinde sub formă de căpițe sau clăi și le supraveghează. Cînd își va lua mîna țăranul de pe cîmp, atunci va fi jale! Mult nu mai e pînă atunci. Generațiile care cresc la țară, nu-și mai găsesc identitatea. Sunt niște combinații „nici domni, nici țărani”. Preocupările lor vor fi cu totul altele decît să asculte glasul pămîntului și a țărînei care i-a dat. Vor visa să se ducă pe Lună, pe Marte, oriunde ar găsi o climă aridă, unde să nu crească nimic!
………………………………..
Am vrut să am această mică „intervenție” și să-mi fac mea culpa, deoarece, acum constat, că i-am judecat greșit pe acei „piromani” disperați să scape de roadele muncii lor de peste vară și nu am dat importanță sacrificiului lor!

Ileana PISUC

foto: Peter Lengyel

Imagine din centrul Sighetului din anii Primului Război Mondial, grup de țărani în fața Băncii „Maramureșeana”.

„La 4 ianuarie 1912 se deschide la Sighet „Banca Maramureşeană”, cu un capital de 22.000 coroane, destinat exclusiv împrumuturilor ţărăneşti. Ea s-a înfiinţat la stăruinţele avocatului dr. I. Mariş, dr. T. Doroş şi dr. V. Chindriş şi cu sprijinul material al părintelui Simion Balea din Săpânţa, care s-a angajat să semneze singur atâtea acţiuni câte vor semna împreună toţi ceilalţi intelectuali maramureşeni. După război, „Maramureşeana” şi-a ridicat capitalul la 2 milioane lei, a deschis o filială la Vişeu şi şi-a cumpărat un imobil la Sighet, în interiorul căruia a organizat o brutărie sistematică. În timpul crizei de după conversiune, banca a fost silită să-şi desfiinţeze filiala şi să suspende toate operaţiunile bancare, susţinându-se numai din închirierea localului şi din venitul brutăriei. În 1936 „Maramureşeana” a fuzionat cu Banca Comercială din Sighet, având împreună un capital de 10 milioane lei.” (Alexandru Filipașcu – Istoria Maramureșului, București, 1940)

Salut, Sighet!

NR: Fotografie din arhiva familiei Timea & Christoph Müller.

Îmbrăcat frumos, cu haine și opinci noi, cu gatii și cămașă din pânză de in și cânepă, albite și «bilițe », cu ghiozdanul în spate, cu mama de mână, am plecat la Școala din Buleni, o școală cu două săli de clasă și o cancelarie, pentru clasele I-IV, cu două clase dimineața și două după masa. Aceasta era școala, nu departe de casa noastră. Avea și o curte frumoasa, acoperitoare.

După mica festivitate de început de an, cu toți elevii și învățătorii celor 4 clase prezenți, cu flori și scurte cuvântări, se anunță programul, pe clase, după care elevii claselor de dimineață intră cu învățătorii lor înăuntru, ceilalți elevi cu însoțitorii lor plecând spre case. Școala, instrucția și educația, au început!

Marea majoritate a elevilor rămâneau în mediul de la țară; deci instrucția și educația lor trebuia să fie folositoare acelui mediu de viață, iar școlile pedagogice aveau programa adaptată acestor prevederi. Un învățător știa să cânte la vioară, să planteze și altoiască arbori fructiferi, multe alte activități din grădină prezente în mediul rural ș.a.

La clasa I am fost repartizat domnului învățător Iuga Gheorghe, a Olului, care de la început s-a manifestat cu o severitate excesivă pentru fragilitatea noastră de micuți, scăpați din mâna mamei, în ce privește ordinea, curățenia, punctualitata, disciplina, evident și învățătura, mai ales. Avea o ținută impecabilă, sub toate aspectele și-ți puteai fixa ceasul, pe care nu-l aveam, după cum venea și pleca domnul de la școală; era cu o multiplă pregătire, în multe domenii. Cânta la acordeon, la vioară, repara ceasuri, acordeoane, era frizerul dascălilor și a altor personalități din comună, era croitorul de lux al doamnelor, confecționa stilouri deosebit de bune și rezistente, folosind doar carapacele, tuburile unor stilouri stricate, cu care puteai scrie pe mai multe pagini cu indigo, având ca «peniță» un vârf rotunjit de ac de seringă, ne desena în creion, și privindu-ne, duceam acasă imaginea ce ne-o vedeam și în oglindă; se pricepea la tâmplărie, dulgherie ș. a. El și-a construit singur casa, mai târziu, cu toate ale ei. Cum s-ar spune, un om multiplu și nu cum l-a denigrat unul (tot dascăl, făcut cumva pe scurtătură) în ideologia nefastă a timpurilor ce a tăbărât peste noi. Ce mai inginer era, dacă era!

Eu eram o fire extrem de timidă și nu se asocia prea bine cu severitatea domnului învățător. Am pornit cu greu scrisul, mai cu certare și am dus-o așa cam tot anul, cu o teamă instalată. Spre sfârșit de an, la o «scriere frumoasă», văzând că nu mă prea descurc «frumos», a luat stiloul dânsului și mi l-a pus în mână, apoi mi-a purtat dânsul mâna cu a lui, pe o jumătate de pagină și mai departe am mâzgălit-o eu. Eram doar nepotul directorului, Iuga Gheorghe a Birăiței (bunicul după mama a fost primar (birău) până a plecat pe front, de unde nu s-a mai întors, cum am mai amintit) și se gândea să mă scoată la liman. Mi-a notat scierea frumoasa cu 5/10, probabil pentru partea dânsului de scriere. Odată ne-a povestit ceva și la urmă ne-a spus să desenăm fiecare ce vrem din acea poveste. Eu am desenat un urs prin pădurea de brad despre care se vorbea; mi-a notat-o cu 10 și a arătat-o clasei. Am suflat și eu mai ușurat, mi-am ridicat capul puțin mai sus. Tot timpul mi-a plăcut foarte mult desenul în școală și adunam laude; nu i-am dat însă cursivitate, din multe împrejurări, de toate… și cred că am pierdut mult.

La citire eram foarte bun. Așa cum era la noi învățarea scrisului și a cititului, literă cu literă, apoi cuvântul și nu prin metoda globală, direct, ca în alte părți, ci prin litere, pe rând, apoi cuvintele. De exemplu: a, A; m, M, apoi mama, Mama. Tot așa cu tata, mere, cucul… și celelalte, până se citea și scria tot alfabetul, la sfârșit de manual. Dar, cum am mai spus altă dată, eu am observat că am memorie foarte bună. Astfel, din mers, eu și memoram toate paginile. La sfârșitul abecedarului am spus la careva de-a casei să mă urmărească din abecedar, pagină cu pagină, pe litere, pe cuvinte și pe texte, scrise mai spre sfârșit și le-am reprodus cu totul, fără greșeli. Am încheiat totuși anul cu bine, printre elevii buni din clasă.

Domnul învățător a plecat în România, refugiat, o parte din Transilvania intrând sub ocupație maghiară. De acolo a plecat pe front, a căzut prizonier și a revenit în localitate după 1946, mult schimbat, în suferință ce a îndurat-o prin stepele înghețate rusești, siberiene. Nu putea suporta mersul cu trenul sau în aglomerație pe autobus și, când trebuia să meargă la Vișeu, la raion, mergea peste deal, pe jos, cca 8 km. Tatăl soției a fost asistent medical calificat și făcea pe medicul, în cazuri mai ușoare. Erau în stare buna, l-au făcut chiabur și i-au luat aproape tot. Avea o casă foarte mare, cea mai mare din localitate, cu o curte extinsă, numită «Curtea Medicului», pe care CAP-ul a făcut-o sediu.

Învățătorul avea trei copii la școală, soția nu avea serviciu, deși avea 3 ani de «învățământ rural», fără a-l încheia, prin venirea ungurilor. Atunci învățătorul mai efectua diferite munci, cu mică remunerație, benevolă, pentru a rezista. Era totuși personajul cel mai creativ din comună, cel mai folosit și de autoritățile locale, pentru diferite scrieri, lozinci. Picta pe sticlă, pe hârtie, și-a confecționat două sisteme de litere, mari și mici, din nu știu ce material, în toate manifestând ingeniozitate, dar, în schimb, a fost persecutat și de oficialități și de conducerea școlii, pentru nu știu ce crez politic avut, ce nu-l manifesta, contra ideologiei vremii. Mi-am reîntâlnit primul învățător din viață, după mulți ani și peripeții, la școală, dânsul învățător cu activitățile amintite, pentru care aveam și îi purtam un mare respect, iar eu profesor suplinitor, tolerat câtva timp, cu cea mă joasă salarizare, III/1, desi eram calificat pentru ciclul doi. Erau echitățile și dreptățile sociale ale vremilor de atunci.

Gheorghe BĂRCAN, fost elev al Liceului „Dragoș-Vodă”, Sighet
Minneapolis, USA, 06.09.2021

Sursă foto: http://www.graiul.ro/

Recent a apărut la Baia Mare excepționala carte aniversară intitulată „TEODOR ARDELEAN 70 de ani sub semnul lui HOMO DOCTUS” (coordonator Daliana Bonaț). Este excepțională întrucât conține o serie de laudatio și mesaje a zeci de personalități, începând cu Ioan Aurel Pop – președintele Academiei Române, Ionel Bogdan – președintele Consiliului Județean Maramureș, IPS Iustin – Episcopul Maramureșului și Sătmarului și mulți, mulți altii, precum și din partea colaboratorilor, colegilor, prieteni ai prof. dr. Teodor Ardelean. Sunt subliniate activitățile și realizările performante în domeniile culturale, politice, administrative etc obținute la nivel local, zonal, național și chiar internațional de către dl. Teodor Ardelean.

Prof. dr. Teodor Ardelean, merită din plin exprimările de laudatio ale zecilor de personalități care, la rândul lor, în activitățile profesionale sau extraprofesionale pe care le desfășoară sunt apreciați și admirați.

Pentru sigheteni, activitatea, realizarile si personalitatea domnului Teodor Ardelean au o semnificație aparte datorită inițiativei și coordonării apariției cărților, documentar bibliografic, aniversare, ale unor personalități din cultura sigheteană: Mihai Dăncuș, Gheorghe Mihai Bârlea, Nicolae Iuga, apărute sub egida Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.

Sentimente de bucurie și mândrie pentru sigheteni și de aprecieri laudative la adresa d-lui Teodor Ardelean, au fost și sunt legate de apariția volumului, respectiv a cărții document de semnificatie istorică „100 de ani de la MAREA UNIRE – 100 DE PERSONALITĂȚI MARAMUREȘENE CARE AU FĂCUT ISTORIE”, apariție sub coordonarea domniei sale, unde sunt envidențiați mai mulți sigheteni, printre care Lucia Mihaly de Apșa, Ioan Bilțiu Dăncuș, Gheorghe Chivu, Alexandru Ivasiuc, Elie Wiesel și alții.
Prof. Dr. Teodor Ardelean merită din plin, la acest ceas aniversar, exprimări și mulțumiri pentru sprijinul metodologic și donațiile voluntare de carte pe care, instituția pe care o conduce – Biblioteca Judeațeană „Petre Dulfu” – o acordă permanent și substanțial tuturor bibliotecilor din județ.

Acum, la aniversarea vârstei de 70 de ani, doresc domnului Teodor Ardelean multă sănătate, putere și, în continuare, inspirație și succes pe toate fronturile!
LA MULȚI ANI!!

ing. Gheorghe Iancu

Ne naştem puri, mici omuleţi firavi şi aparent lipsiţi de apărare. Puterea pe care o avem însă de la naştere, e mai mare decât ne putem imagina! Dragostea cu care suntem înconjuraţi de familie şi Creatorul nostru este acea bază care ne însoţeşte pe tot parcursul vieţii şi ne influenţează deciziile, ne influenţează Drumul!

Câteodată e greu, uneori foarte greu dar şi puterea noastră este direct proporţională cu suferinţa. Suferinţa este cea care ne salvează! Dacă nu am simţi durere nu am putea înţelege prin ce a trecut Mântuitorul nostru pe Cruce pentru a ne da posibilitatea de a fi salvaţi! Viaţa e un drum pe care nu suntem niciodată singuri, suntem fie purtaţi de mână fie duşi în palme sau vegheaţi. Niciodată singuri! Și la un moment dat drumul ia aparent sfârşit… aparent, pentru că e doar un nou început, un ciclu încheiat care se reia!

Iubiţi! Iiubiţi mult, iubiţi din tot sufletul şi împartăşiţi iubirea! Nu vă „zgârciţi” să faceţi bine si să îi faceţi pe oameni să se simtă apreciaţi şi valorizaţi! Să nu ni se pară clişee aceste îndemnuri, avem un timp relativ limitat în care putem să fim acea „picãtură din ocean” fără de care oceanul ar fi mai sărac!

Camelia PESEK

sursă foto: A. T.

APEL DE SELECȚIE PROIECTE NR. 4
Măsura M9/6B

Renovarea, dezvoltarea localităților din teritoriul GAL Mara-Gutâi, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia şi populația locală şi punerea în valoare a patrimoniului cultural și natural

Data lansării Apelului de selecție: 16 SEPTEMBRIE 2021

Mãsura lansatã prin acest apel de selecție: Măsura M9 / 6B «Renovarea, dezvoltarea localităților din teritoriul GAL Mara-Gutâi, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia şi populația locală şi punerea în valoare a patrimoniului cultural si natural»

Solicitanții eligibili pentru Măsura M9 / 6B:

-Entități publice: autorităţi publice locale şi asociaţiile acestora (ADI-uri)/Comunele şi Oraşul Cavnic din teritoriul GAL Mara-Gutâi şi Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitarã (ADI) conform Legii Adminstraţiei publice locale nr. 215/2001,
-ONG-uri definite conform legislaţiei naţionale în vigoare,
-Așezăminte culturale-instituţii publice sau persoane juridice de drept privat, indiferent de forma de organizare şi finanţare, care desfãşoarã activitãţi în domeniul cultural, de informare şi educaţie permanentã, reprezentând servicii culturale de utilitate publicã, cu rol în asigurarea coeziunii sociale şi a accesului comunitar la informaţie,
-Unităţi de cult- cultele recunoscute -persoane juridice de utilitate publică,
-Parteneriate public-private,
-Persoane juridice care deţin în proprietate sau administrează obiective de patrimoniu cultural sau natural de interes local şi care aplicã pentru protejarea patrimoniului cultural de interes local şi/sau al patrimoniului natural.

Teritoriul GAL Mara-Gutâi cuprinde localitãţile: Bârsana, Budeşti, Bocicoiu Mare, Călineşti, Câmpulung la Tisa, Deseşti, Giuleşti, Ocna Şugatag, Onceşti, Sarasău, Săpânţa, Remeți, Vadu Izei, Orașul Cavnic.

Fondul disponibil nerambursabil alocat Mãsurii M9 / 6B pe sesiune (euro): 187.702 Euro

Suma maximã nerambursabilã pe proiect în (euro) fără TVA: 37.540 Euro

Intensitatea sprijinului public nerambursabil este: 100% pentru investiții negeneratoare de venit, 100% pentru investiții generatoare de venit cu utilitate publică, 90% pentru investiții generatoare de venit pentru cheltuielile eligibile din proiect.

Depunerea proiectelor se poate face în perioada: 16 septembrie -15 octombrie 2021

Proiectele se depun la sediul GAL Mara-Gutâi din Comuna Ocna Șugatag, str. Unirii, nr. 66, județul Maramureș, de luni până vineri, în intervalul orar: 09.00 -14.00, data limită este 15 octombrie 2021.

Proiectele se depun de cãtre reprezentantul legal al solicitantului sau împuternicit al acestuia prin procurã notarialã.

Modelul Cererii de finanțare este cel editabil de pe site-ul GAL Mara-Gutâi, www.gal-maragutai.ro.

Informațiile detaliate privind accesarea și derularea măsurii sunt cuprinse în Ghidul solicitantului pentru M 9 / 6B «Renovarea, dezvoltarea localităților din teritoriul GAL MaraGutâi, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia şi populația locală şi punerea în valoare a patrimoniului cultural si nattural» și în Apelul de selecție, elaborate de GAL Mara-Gutâi, disponibile la sediul GAL în versiune pe suport tipărit sau accesibile pe site-ul www.gal-maragutai.ro.

Documentele justificative pe care trebuie să le depună solicitantul sunt detaliate în Ghidul solicitantului elaborat de GAL, disponibil pe site-ul www.gal-maragutai.ro.

Cerinţele de conformitate şi eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească solicitantul, Criteriile de selecţie care se vor aplica în procesul de evaluare a proiectelor, punctajul minim pentru selectarea unui proiect și criteriile de departajare ale proiectelor cu același punctaj sunt menționate în cadrul Ghidului Solicitantului aferent Măsurii M9 / 6B și sunt disponibile pe site-ul www.gal-maragutai.ro în momentul lansării Apelului de selectie.

Punctajul minim necesar pentru acceptarea unui proiect pe Măsura M9 / 6B este 10 puncte.

Solicitanții vor depune dosarul Cererii de Finanțare în 2 exemplare, un original și o copie, fiecare dosar va avea anexată forma electronică. Trebuie evitată depunerea proiectelor în ultimele 5 zile pentru ca solicitantul, în cazul constatării neconformității cererii de finanțare, să aibă posibilitatea redepunerii acesteia.

Informaţii suplimentare puteţi solicita la sediul GAL Mara-Gutâi din Comuna Ocna Șugatag, str. Unirii, nr. 66, județul Maramureş, de luni până vineri, în intervalul orar 08.00-16.00 sau la numărul de telefon: 0262.330.114, e-mail: [email protected].

Modelul de Declaraţie a beneficiarului prin care se angajează sa raporteze către GAL toate platile aferente proiectului selectat ce vor fi efectuate de AFIR către beneficiar se găsește pe site-ul www.gal-maragutai.ro şi la sediul GAL. Raportarea se va realiza după primirea de la CRFIR a Notificării beneficiarului cu privire la confirmarea plãții, în maximum 5 zile lucrătoare de la data efectuării plații.

Varianta detaliată a Apelului de selecţie este disponibilă pe suport tipãrit la sediul GAL și pe site-ul GAL www.gal-maragutai.ro, secţiunea Apel de selecţie.

Comunicat de presă

Despre Boovie am aflat în urmă cu aproape trei ani de la colega și prietena mea prof. Brândușa Oanță care făcuse o postare pe grupul de WhatsApp al profesorilor Colegiului Național „Dragoș-Vodă”, în legătură cu acest concurs. După ce am citit informația am rămas plăcut impresionată de faptul că ideea semăna puțin cu un mai vechi proiect de cercetare al meu, pe care l-am propus anual elevilor cărora le predau limba și literatura română. Proiectul propus de mine se numea „Cartea care a devenit film” și se desfășura în clasă, fără emoții prea mari, dar desigur, cu reale satisfacții. Într-un an, l-am propus și elevilor cu care interacționam în cadrul cursurilor pentru elevii capabili de performanță, din Centrul de Excelență, cu scopul de a-l prezenta la Proiectul Interjudețean „Dincolo de Științe”. Elevilor interesați de literatură și cinematografie li se propunea să observe și să analizeze cu atenție în manieră originală, asemănările sau deosebirile dintre cărți și filmele realizate după acestea.

Proiectul profesoarei Carmen Ion, de la Colegiul Național „Spiru Haret”, utilizat mai întâi la clasă a devenit în timp Festivalul Concurs de book-trailere, pe care l-a numit în mod inspirat Boovie (creând un cuvânt compus, din două cuvinte englezești book și movie). Mie mi-a plăcut mult conceptul acestui concurs, având în vedere că reunea două pasiuni ale mele: literatura și cinematografia.

Anul trecut, la prima participare, am coordonat alături de prof. Brândușa Oanță, o echipă de liceeni din colegiul nostru, care a obținut Mențiune, cu trailerul realizat după cartea „Pelinul negru” de Ioana Nicolaie .

Anul acesta, am participat la secțiunea Boovie Junior, sub aceeași coordonare, cu o echipă alcătuită din 11 elevi de clasa a VII-a: Ardelean Mihai, Andreicovici Radu, Brad Cella, Dulugea Răzvan, Dunca Darius, Grigor Maria, Orza Mira, Orzan Alesia, Mihai Andreea, Șimon Sergiu și Vlad Tudor, cu care am realizat un trailer după cartea „Copiii paznicilor de elefanți” de Peter Hᴓeg., cea mai metaforică dintre cărțile propuse pentru gimnaziu, la concursul din acest an.

Ca să fiu sigură că pot să le ofer elevilor cea mai bună versiune a filmului „meu” asupra cărții, am recitit-o. Astfel am reușit să mă atașez de Peter, personajul narator, fiul unui preot danez și al unei organiste „dezbrăcate” de toate constrângerile unei preotese dintr-o societate conservatoare. La a doua lectură am beneficiat de latura comică a poveștii, pe care, cred, am reușit să o sugerăm și în film.

Munca în echipă la acest proiect a fost solicitantă, amuzantă, surprinzătoare, dar mai ales semnificativă pentru elevii – actori, care au putut identifica pasiuni noi.

La terminarea trailerului, am fost convinși că în condițiile date, filmând cu telefonul, fără nicio investiție reprezentând costuri pentru decor sau costume, filmul a fost ceea ce noi ca echipă am putut da mai bun.

Obținerea Premiului II la Festivalul Concurs Internațional 2021, secțiunea Boovie Junior, pentru această carte, a fost o mare bucurie și o imensă surpriză, pentru care felicit echipa. Pentru mine a fost o plăcere să lucrez cu acești elevi inteligenți, pasionați și creativi. Demersul didactic s-a născut din dorința de a-i face pe elevii mei să descopere noi mijloace de exprimare, în cadrul unui proiect inovativ care are ca punct de plecare lectura unor romane valoroase, scrise de autori contemporani ai literaturii române și universale.

prof. dr. Otilia CHINDRIȘ

În perioada 18-19 septembrie, Primăria şi Consiliul Local Sighetu Marmaţiei prin Centrul cultural Sighet, în parteneriat cu Consiliul Județean Maramureș organizează în centrul vechi al municipiului a X-a ediţie a Festivalului Medieval „Eternul Maramureș”.

Pe parcursul celor două zile, publicul va putea admira parada de deschidere cu cavaleri, domnițe, menestreli și scutieri, va interacționa cu membrii asociațiilor de reconstituire istorică în taberele militare și atelierele amplasate în centrul orașului, va retrăi istoria în cadrul confruntărilor care vor prinde viață în zonele special amenajate și se va putea bucura de farmecul muzicii și a dansurilor medievale.

Festivalul Eternul Maramureș ilustrează identitatea oraşului nostru, care, pe lângă a fi un oraş al datinilor, al poeziei, are şi o dimensiune istorică, Sighetu Marmației fiind o aşezare seculară care anul acesta împlinește 695 de ani de atestare documentară. Reconstituirea istorică, este unul dintre momentele cele mai apreciate ale oricărui festival medieval, în cadrul căreia sunt prezentate tactici şi tehnici de luptă, arme, ateliere de tras cu arcul şi aruncat cu lancea, iar publicul este invitat să adere la valori istorice precum: vitejia, curajul, cavalerismul, iubirea de neam. Poate de aceea iubim acest Festival. Poate de aceea rezonăm cu acest gen de eveniment cultural, Vasile Moldovan Primarul municipiului Sighetu Marmației.

Festivalul Medieval devenit deja o tradiţie pentru municipiul Sighetu Marmaţiei, va fi deschis oficial sâmbătă 18 septembrie cu o paradă a trupelor de reconstituire istorică, trupe care mai apoi vor susține o serie de reprezentanţii pentru cei prezenţi. Paladinii de Mediaș, Castelanii de Bistrița, trupele Nosa și Sirius, Cnejii de Maramureș, și Maramorus Barbarorum sunt doar câteva dintre trupele de reconstituire istorică care își vor expune armele în fața publicului și vor pune totodată în scenă adevărate demonstrații de bătălie.

Tot sâmbătă va avea loc proiecția filmului „Argintarul/ În umbra lui Shakespeare”, urmată de două concerte de excepție: Adrian Naidin alături de Ansamblul Folcloric Mara şi concertul Morbid Tales.

Şi cea de-a doua zi a Festivalului va fi una încărcată cu evenimente interesante: demonstraţii de lupte cavalerești, dansuri medievale și spectacole la scenă. La Muzeul Maramureșan va fi vernisată expoziția „Bresle şi meşteşuguri uitate” în cadrul căreia vor putea fi vizionate o serie de documente, obiecte și unelte ce au aparținut Breslei cizmarilor și Breslei tăbăcarilor, aflate în patrimoniul Muzeului Maramureșan. De asemenea, secția de Istorie și Arheologie pregătește o expoziție care va surprinde cu siguranță publicul iubitor de arme autentice vechi.

Seara de duminică va fi dedicată muzicii de bună calitate, pe scena Festivalului urcând mai întâi o trupă de tineri talentați din Sighetu Marmației (Camelia Trifoi & MM Band) după care Alternosfera, una dintre cele mai în vogă trupe de muzică rock va susține un concert de excepție.

Comunicat de presă

Proiectul „Biserici de lemn din Zona Codrului. Tururi virtuale”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, înaintează. După ce au început (și au avansat) cercetările, fotografierea, filmările vechilor biserici de lemn codrenești, zilele trecute a demarat și prelevarea de probe necesare pentru realizarea investigațiilor dendrocronologice la patru dintre aceste biserici, cele din Noțig, Ulciug, Orțâța și Bicaz. Urmează, în curând, Arduzel și Corund.

Pentru a determina științific anul construcției unei biserici de lemn, precum și pentru identificarea transformărilor suferite de un astfel de edificiu de-a lungul timpului, datarea pe baza inelelor anuale ale arborilor este cea mai exactă și mai la îndemână tehnică disponibilă. Din cele peste 1400 de biserici de lemn vechi ce încă se păstrează în România, mai puțin de 50 de astfel de edificii au fost investigate dendrocronologic. Așa că nici nu încercăm să ascundem satisfacția că șase dintre bisericile de lemn din Zona Codrului, despre care se știu mult prea puține lucruri, vor avea șansa de a fi datate prin această metodă precisă:

„Este prima oară când activitatea noastră implică cercetare dendrocronologică, deși proiecte dedicate bisericilor vechi de lemn am tot avut în ultimii ani. Așa că ne bucurăm că de data aceasta reușim să aducem un element de noutate în cercetare, capabil să scoată la iveală adevăruri valoroase despre patrimoniul nostru cultural”. (Rada Pavel – coordonator proiect, CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș)

„Sunt foarte încântată de faptul că pe lângă panoramele imersive, care constituie constanta proiectelor din seria Tururi Virtuale şi care ne permit să vedem pe îndelete interioarele bisericilor de multe ori inaccesibile în vizitele la faţa locului, partea de documentare s-a dezvoltat simţitor, adăugându-i valenţe de cercetare prin datările dendrocronologice ce sunt în curs de desfăşurare”. (arh. Laura Zaharia – președintele Asociației ROST)

„Au fost alese pentru datare acele biserici despre care tradiția reține că ar fi fost mutate din alte localități, cele care nu au o datare certă dată de o pisanie sau de alte documente provenite din arhive sau pentru care s-a simțit nevoia unei cunoașteri mai detaliate a evoluției lor constructive, trăsăturile arhitecturale respectiv decorurile pictate ale acestor edificii de cult indicând posibilitatea realizării lor de către aceiași meșteri dulgheri, respectiv meșteri zugravi”. (Bogdan Ilieș – doctor în istorie, vicepreședintele Asociației ARHAIC)

Reamintim că proiectul „Biserici de lemn din Zona Codrului. Tururi Virtuale” se derulează în perioada august-noiembrie 2021 și urmărește cercetarea și promovarea a 18 biserici de lemn cu statut de monument istoric din Zona Codrului, aflate pe teritoriul a trei județe: Maramureș, Satu Mare și Sălaj. Beneficiarul proiectului, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovara Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș, se bucură de parteneriatul a opt instituții și organizații din trei județe:

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare
Asociația ARHAIC– coordonatoare a proiectului „Ambulanța pentru Monumente” în județul Sălaj
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
Direcția Județeană pentru Cultură Maramureș
Serviciul Județean Maramureș al Arhivelor Naționale
Ordinul Arhitecților din România – Filiala Nord-Vest
Asociația Ghizilor de Turism Maramureș
Asociația pentru Promovarea Turismului și Dezvoltare Durabilă Nord-Vest

La mijlocul lunii noiembrie 2021, informațiile obținute prin activitățile proiectului vor fi împachetate și prezentate prin intermediul website-ului www.culturamm.ro. Până atunci, puteți observa evoluția proiectului urmărind pagina www.facebook.com/culturatraditionala.

Vă mulțumim pentru interes și susținere.

Spor în toate,

CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Maria Miron (născută Coman) s-a născut la Vișeu de Sus, la data de 28 februarie 1928. Soțul a fost medic pediatru. Are doi copii (fete) medici. A absolvit Facultatea de Litere, specializarea Franceză – Germană la Universitatea Babeș din Cluj Napoca.
A predat limba franceză pentru scurte perioade (1953 – 1954, 1956 – 1958, 1960 – 1961 și 1962 – 1963) la Liceul Pedagogic din Sighet și, neîntrerupt, 33 de ani, între anii 1953 – 1986, la Liceul „Dragoș Vodă”, limba germană și limba franceză.

Condoleanțe sincere familiei îndoliate! Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Salut, Sighet!

Foto (dreapta): Tomi Hoffer

Dacă toată bogăția unui om se află în mintea sa, nimeni nu va putea să i-o fure! (Benjamin Franklin)
A fi Boovie nu înseamnă a face parte din cele peste 100 de echipe înscrise. Nici nu se reduce la a da share diferitelor postări. Poate nu e nici măcar despre a aparține unui grup, despre a avea o diplomă. Boovie nu înseamnă superficialitate și indiferență! Boovie a fost, este și va fi pasiune! Așa că a fi Boovie înseamnă asumare și implicare!

Și totuși, ce o fi cu acest Boovie? Sună ciudat …. Books & Moovie? Și ce treabă are cu elevii? Cum a ajuns tocmai unde se agață harta în cui?

Boovie este un festival-concurs de book-trailere (organizat de Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” Focșani – profesor Carmen Ion – și Asociația Grow Up Project Focșani) care oferă participanților o formă de instruire bazată pe dezvoltare personală și mijloace nonformale: citire, actorie, scriere creativă, montare – editare video, cinematografie. Scopul concursului constă în motivarea elevilor să citească în mod conștient prin realizarea unui book-trailer care să surprindă esența unor romane reprezentative pentru viața adolescentului din toate timpurile și din toate zonele lumii. Cultivarea interesului pentru lectură, dezvoltarea empatiei și a capacității de lucru în echipă, crearea unei viziuni multiculturale sunt câteva dintre obiectivele acestui festival. Boovie se adresează elevilor de gimnaziu și liceu plini de creativitate, pasionați de artă, dornici de cunoaștere, fiind împărțit pe mai multe secțiuni.

La noi a început pe 8 februarie 2021…. Erau toate în voia lor, parcă nimeni nu le deranja. Însă tocmai atunci, în acea liniște perfectă, s-au gândit 11 fantastici să se înscrie la… Boovie. Și pentru că nimic nu poate sta în calea vizionarilor, zis și făcut. CNDV (Clubul Nordic Destinat Vizionarilor) era pregătit cu totul totului tot. 11 fantastici și o profesoară dornică să le fie alături.

14 februarie- prima întâlnire oficială
Alegerea cărții, dezbateri, teme, oboseală…. Mai multe dezbateri, idei, plan, scenariu, modificări, teancuri de hârtii scrise și rescrise, oboseală din plin. Cine ar trata Boovie cu superficialitate, ar spune că în ultimele luni am fost de-a dreptul împovărați. Și nici nu îi condamnăm pentru asta. Totuși, la mijloc se află o carte de 500 de pagini, pe care e greu să o ții. Ce să mai vorbim noi de scenariu și filmat?? Totuși, nu a fost o povară, ci o adevărată aventură a vieții! Am învățat că de la agonie la extaz e doar un pas, însă contează cum depășești momentele de la extaz la agonie. Am fost colegi și am ajuns prieteni! Nu a fost nevoie să învățăm că a cârti nu e de ajutor, pentru că știam acest lucru. Și astfel am pornit cu dreptul! Ne-am distrat și am râs copios, dar am știut și să ne concentrăm 3 ore pentru a alege cartea potrivită din toate punctele de vedere. Ne-am odihnit, însă atunci când a fost nevoie de o oră și jumătate pentru a filma o scenă, am venit cu idei pentru a ieși așa cum mi-o imaginam! Am lucrat nu doar ca o echipă, ci ca o familie! Ne-am susținut, ne-am înțeles, ne-am contrazis, ne-am împăcat și am visat să mergem împreună la finala de la Focșani!

27 august 2021… Iată-ne porniți spre…………… FINALA BOOVIE, ediția a VI-a! Un întreg oraș mânat de spiritul Boovie, 500 de elevi veniți pentru a-și demonstra iubirea pentru carte și film, traineri care mai de care mai dornici să ne împărtășească povestea vieții lor… Ne-am întors acasă mai bogați nu doar cu experiențe, ci și cu un binemeritat Premiu Special din partea Editurii Corint.

Aventura ediției a VI-a se încheie aici, însă prietenia și dorința de a participa la edițiile viitoare ne vor face mereu să fim BOOVIE: bucuroși, organizați, onești, vizionari, inventivi, entuziaști.

Vă întrebați care au fost cei 11 fantastici și ce cred ei despre această experiență?
1. Mich Gabriela Maria, clasa a XII-a A (lider, regizor, scenarist, scenograf)
2. Pontoș Silviu Andrei, clasa a X-a B, CNDV (actor, operator cameră video, montaj audio-video)
3. Popovici Fabian, clasa a X-a F, CNDV (actor, operator cameră video)
4. Dunca Maria Ecaterina, clasa a XI-a F, CNDV (actor)
5. Brenner Vanessa Noemi, clasa a XI-a A, CNDV (scenarist, costumier)
6. Vouciuc Vasile Gabriel, clasa a X-a E, CNDV (actor)
7. Coroi Alexandra Maria, clasa a X-a F, CNDV (decor)
8. Michnea Ștefania Maria, clasa a XI-a A, CNDV (actor, costumier)
9. Pop Denis Emil, clasa a XI-a F, CNDV (actor, scenarist, art designer)
10. Șofron Giulia Adeea, clasa a X-a D, CNDV (actor)
11. Chindriș Antonia Medeea, clasa a XI-a E, CNDV (machiaj)

3 cuvinte care să descrie Boovie

Continuitate, Amprentă, Disciplină. Pentru mine Boovie nu e doar un festival, ci mai mult decât atât… E o lume pe care o poți explora numai dacă ai puterea să continui pentru că e nevoie de colaborare, atenție, implicare, originalitate… de amprenta fiecăruia. Și pentru a face toate acestea într-un mod organizat, disciplina e cheia. Boovie e greu de descris în trei cuvinte; poate și în 300 ar fi la fel de greu însă ce contează cu adevărat e ca Boovie să fie trăit din plin și frumos.

Boovie în trei cuvinte: dezvoltare, curaj și viitor. De ce această combinație? Pentru că în momentul în care ești înconjurat de atâția oameni faini, pasionați, talentați și ești deschis la noi oportunități, nu ai cum să nu crești, să te dezvolți ca om, să ieși în evidență prin energia pe care o emani. De altfel, pentru a ieși în evidență, pentru a te afirma, pentru a-ți spune părerea, pentru a-ți asuma o responsabilitate ca membru într-o echipă Boovie e nevoie de curaj, este imposibil să nu ieși din zona de confort astfel. Cât despre viitor, Boovie este viitorul, e un exemplu că nu contează cine ești, de unde vii, ce posibilități ai, dacă îți dorești ceva cu adevărat și muncești pentru acel lucru, totul este posibil. (Ecaterina Dunca)

Cooperare, pasiune, creativitate. (Giulia Șofron)

Boovie este cel mai bine descris prin aceste trei cuvinte: creativitate, spontaneitate, colaborare. (Alexandra Coroi)

Inventivitate, Cooperare, Strălucire. (Fabian Popovici)

Prietenie, muncă și creativitate. (Vasile Gabriel Vouciuc)

Pasiune, implicare, coeziune! (Brîndușa Oanță, profesor coordonator)

***

Dacă ar fi să atribui întregii experiențe o melodie, care ar fi aceea și de ce?
Ar fi tare bine dacă s-ar compune o melodie despre Boovie, însă versurile care îmi vin acum în minte sunt Dacă ieri aveam curajul de-a trăi și de-a iubi/Să nu-ți treacă azi prin minte că de sunt lovit și trist/Voi cerși la colț de stradă spre-a uita că sunt artist. Primul pas făcut acest an spre Boovie a fost îngreunat de un prea mare bagaj de curaj. Unii aveau impresia că pe parcurs îl voi pierde sau chiar îl voi lăsa din pricina greutăților și a problemelor. Dar, din contră, acestuia i s-a adăugat o doză de supărare compensată de două de bucurie, una de stres răsplătite de multe altele de speranță și noroc. Și în loc să mă împovăreze, bagajul era parcă din ce în ce mai ușor. Oricât aș fi fost de tristă, eram convinsă că dorința de a crea (la fel ca cea a unui artist) era mai mare decât orice altceva.

Dacă ar fi să atribui un titlu de melodie echipei, acesta ar fi „The Nights”, Avicii, deoarece subliniază că trebuie să trăim o viață pe care să ne-o amintim mereu, iar acest lucru poate fi realizat doar cu formarea unor momente de neuitat cu oamenii din jur. (Fabian Popovici)

„Medicine” de la Daughter este o piesă care exprimă foarte bine pentru mine ceea ce a însemnat Boovie, de la început și până la final. (Ecaterina Dunca)

Daca ar fi să atribui un titlu de melodie echipei noastre ar fi „Victorious” de la Panic! At The Disco, pentru că, indiferent de câștigăm sau pierdem „Tonight we are Victorious”. (Denis Pop)

Melodia care îmi aduce aminte de Boovie e „Adventure of  a liftime” de la Coldplay, pentru că se asimilează cu dinamicitatea și pozitivitatea de care am avut parte pe parcursul acestui proiect. (Giulia Șofron)

Consider că cel mai bine s-ar potrivi pentru echipa mea piesa „Show must go on”. (Alexandra Coroi)

***

Ce înseamnă Boovie pentru tine? Cum te-a ajutat? Ai repeta experiența??
Nu aș renunța la Boovie niciodată! Dar cursul vieții mă forțează să fac acest lucru și sunt momente în fața cărora nu te poți împotrivi. Boovie a fost uneori motivul pentru care stăteam trează nopți întregi fie ca să visez cu ochii deschiși, fie ca să muncesc, la fel cum alteori a fost și motivul pentru care închideam rapid și nervos calculatorul dacă ceea ce doream nu ieșea. Mai bine de un an Boovie a făcut parte din mine și m-a învățat nu doar cum să lucrez, ci și cum să fiu atentă la detalii, să privesc toate cele 360 de puncte de pe cerc înainte să iau decizia finală, să ascult, să înțeleg.

Pentru mine Boovie înseamnă experiență, conexiune, e familie, e un început. A fost o experiență unică, deosebită, m-a ajutat să mă dezvolt, să leg prietenii noi și să mă regăsesc pe mine. Am ales să mă înscriu la Boovie inițial pentru că mi se părea o idee interesantă; suna a ceva ce aș face eu, însă cel mai important lucru pe care l-am învățat fiind într-o echipă este că nu există „eu” ci doar „noi”. (Ecaterina Dunca)

Pentru mine Boovie a reprezentat o experiență nouă și foarte plăcută, deoarece am cunoscut persoane noi, mi-am descoperit pasiunea pentru actorie și mi-a plăcut să ajut la crearea unui trailer pentru o carte. La început, credeam că o să fie dificil și nu vom avea destule idei, nu vom reuși să colaborăm, dar am rămas plăcut surprinsă că am reușit să formăm o echipă atât de frumoasă și ne-am descurcat excepțional. (Alexandra Coroi)

Experiența pe care am avut-o cu Boovie mi-a întărit și mai mult ideea de a mă face actor. (Denis Pop)

Da, aș repeta experiența cu cel mai mare drag. Experiența cu Boovie a contribuit la motivația mea să citesc, să mă las scufundată în cărți, încercând să empatizez mult mai profund cu personajele. Echipa mi-a dovedit că există seriozitate acompaniată de râs copios și zâmbete largi, am descoperit o latură mai creativă a mea, încântată de nou și în afara zonei de confort. (Giulia Șofron)

Boovie a venit pentru mine încă de la început ca o provocare: să colaborez cu persoane pe care de abia le cunoșteam, să mă decid asupra unei singure cărți dintre cele 5 propuse și să rezum în 3 minute și jumătate un întreg roman. Totuși, nu a fost nevoie să parcurg aceste „probe” singur, pentru că am avut alături echipa „Clubul Nordic Destinat Vizionarilor”, o echipă plină de oameni dedicați și creativi. Întreaga poveste Boovie de anul acesta m-a ajutat să fiu mai deschis în fața unor experiențe noi, dar și să am încredere în cei din jurul meu, așadar mi-ar face plăcere să particip și la următoarea ediție. (Vasile Gabriel Vouciuc)

Boovie înseamnă pentru mine o modalitate de a învăța nevoia colaborării și importanța lucrului în echipă. Acest concurs – festival m-a învățat să apreciez cât de mult valorează o echipă pentru finalizarea unui proiect important. Cu siguranță aș repeta experiența trăită. (Fabian Popovici)

Pentru mine înseamnă dăruire și o lecție… atipică! M-a ajutat să-i înțeleg, să-i respect și să-i iubesc și mai mult pe elevi. La aceasta experiență aș schimba…. frecvența! Aș organiza trimestrial astfel de concursuri, chiar și pe plan local! 🙂 (Brîndușa Oanță)

***

Cel mai fericit și cel mai trist moment trăit cu echipa
Dacă ar fi să atribui echipei o stare de spirit, cu siguranță aceea ar fi fericirea! Acești 10 tineri atât de talentați m-au făcut să mă simt atât de împlinită de fiecare dată când ne-am întâlnit și pentru asta le voi fi mereu recunoscătoare. Cel mai fericit moment? Atunci când i-am văzut mândri de ceea ce am realizat împreună!

Am să încep cu cel mai trist lucru trăit cu echipa, însă în așa fel încât să evidențiez cât de bine m-am simțit alături de ei.N-am reușit să particip la festival, ceea ce e un minus pentru mine. Au fost momente plăcute pe tot parcursul proiectului în care elevii s-au străduit pentru binele colectiv, au dat o mână de ajutor oricând era nevoie și s-au implicat, mai mult decât era necesar. Gabriela e un coordonator grozav, jos pălăria, un mare exemplu de urmat, sincer!!! Însă momentul meu preferat a fost când am fredonat câteva strofe dintr-o melodie în franceză, în condițiile în care eu nu știu o boabă de franceză. (Giulia Șofron)

Cel mai fericit moment al echipei a fost finalizarea filmărilor, mai exact timpul petrecut ulterior cu membrii acesteia discutând toate momentele minunate pe care le-am creat împreună. Momentul cel mai trist a fost iarăși finalizarea filmărilor, deoarece asta însemna oprirea muncii de echipă. (Fabian Popovici)

Cel mai fericit moment a fost poate prima întâlnire cu echipa. Oameni frumoși și cu multă ambiție în sufletul lor! Cel mai trist moment? Hmm.. nu prea am avut momente triste. (Denis Pop)

Momentul cel mai fericit a fost vizionarea rezultatului final, atunci când am fost convins că avem un book-trailer de care putem fi mândri și că, indiferent de rezultatul de la Focșani, am realizat tot ceea ce ne-am propus. Nu pot spune că au fost momente triste în timpul filmărilor, deoarece cu orice scenă pe care trebuia să o filmăm de 10 ori, cu orice stare de stres și oboseală, simțeam plutind în aer dorința noastră, a tuturor celor din echipă, de a face o treabă bună. Și această dorință s-a materializat. (Vasile Gabriel Vouciuc)

Nu am avut momente triste… Echipa noastră a fost și este fantastică, inteligentă și… fericită! (Brîndușa Oanță)

***

De ce recomanzi Boovie?
Recomand Boovie nu pentru prietenii, premii, activități sau lucruri ce pot fi comparate cu fericirea de o clipă. Boovie merită trăit pentru satisfacția de a fi făcut un lucru ce va rămâne și mai mult decât atât pentru amprenta pe care o lași în viețile oamenilor cu care lucrezi. Acestea nu vor trece niciodată!

Dacă ești o persoană fascinată de cărți și de film atunci recomand cu încredere o experiență ca Boovie, pentru că dacă există pasiune în ceea ce faci acest lucru se vede în rezultat. Poți să ai o aparatură performantă, mulți oameni cu care să muncești, locații perfecte etc. dar dacă nu există pasiune la mijloc, nu există nici unitate, nici satisfacție, nici.. nimic. (Ecaterina Dunca)

Consider că oricine poate să-și dorească ceea ce reprezintă Boovie-ul, însă nu tuturor li se potrivește. Personal am avut o experienta pozitivă, din care am învățat, care m-a îmbogățit sufletește și a lărgit câmpul spiritului meu de observație și creativitate. Însă un lucru sigur e că Boovie vine la pachet cu responsabilitate, cooperare și implicare. (Giulia Șofron)

Recomand Boovie pentru că nu este un concurs ce se rezumă la a citi o carte și a filma câteva scene care par importante, ci înseamnă să te lași cuprins de magia cititului și să transmiți celorlalți o stare de spirit, o emoție sinceră care să impresioneze, iar satisfacția de a fi reușit să inspiri alți oameni este nemăsurabilă. (Vasile Gabriel Vouciuc)

Recomand cu mare caldură Boovie, deoarece este o experiență plăcută pentru fiecare elev de gimnaziu sau de liceu, iar distracția și amuzamentul sunt garantate. Nu ai nimic de pierdut decât de câștigat! Recomand această experiență oricărui iubitor de cărți, oricărui elev doritor de o experiență nouă, oricărui spirit inventiv și creativ deoarece pentru un rezultat bun, pentru un trailer cât mai bun e nevoie de oameni cu idei diferite și talente diferite. (Alexandra Coroi)

Recomand Boovie deoarece este o modalitate excelentă de a stimula elevii să citească, dar și să-și îmbunătățească spiritul creativ. (Fabian Popovici)

Recomand cu căldură Boovie pentru că este o experiență unică în viețile tuturor, o activitate prin care ne dezvoltăm spiritul artistic și de echipă. (Denis Pop)

Boovie pentru elevi înseamnă un instrument modern de „lectură”. Recomand participarea la Boovie în ideea de a-i „reobișnui” pe elevi cu lectura și de a-i obișnui să gândească (și) în imagini. (Brîndușa Oanță)

***

3 puncte forte ale cărții „Privighetoarea”. De ce tocmai această carte?
Autenticitate, mesaj, viață. E unul dintre puținele romane pe care îmi doresc să le recitesc și Boovie mi-a dat șansa aceasta. Pe tot parcursul realizării trailer-ului m-am împrietenit cu Isabelle și Vianne de patru ori și de fiecare dată mi se păreau mai minunate, mai autentice, mai bine conturate. Privighetoarea îți oferă șansa să trăiești o viață pentru că vezi greșelile adulților, inocența copiilor, altruismul mamelor, răutatea societății într-un context istoric nefavorabil, însă prielnic pentru dezvoltarea tuturor.

E o poveste care te încurajează să-ți asculți intuiția, să faci ce simți că ți-ar aduce împlinire sufletească. În carte găsești personaje în care te poti regăsi, căci, în ciuda faptului că circumstanțele sunt diferite față de situația actuală a cititorilor, sentimentele personajelor sunt comune și des întâlnite. Totul e scris în așa fel încât să te țină în priză, să fii fascinat de întâmplări și cursul lor. (Giulia Șofron)

Foarte mulți din echipa mea am favorizat această carte deoarece este cu adevărat captivantă, te ține în suspans și are puțin din toate genurile de cărți: dramă, iubire, familie, istorie, război. Are multe personaje ușor de interpretat și firul poveștii este extraordinar. (Alexandra Coroi)

„Privighetoarea”, de Kirstin Hannah, este un roman despre dragoste și război, despre sacrificiu și iertare, și sunt convins că am luat decizia potrivită alegând această carte, deoarece povestea lui Isabelle și Vianne este una care te impresionează până la lacrimi, îți rămâne mult timp în minte și te face să-ți dai seama ce contează cu adevărat în viață. (Vasile Gabriel Vouciuc)

Cele trei puncte forte ale cărții „Privighetoarea” sunt: conștientizarea dificultăților din timpul perioadelor de război, dovada că un singur om poate schimba o întreagă lume și importanța familiei în viețile tuturor. (Fabian Popovici)

***

Ce ai învățat din această experiență?
• Ascultă și înțelege!
• Vorbește deschis cu echipa pentru a te simți liber!
• Nu te teme de eșec, ci de un rezultat final pe care l-ai fi putut îmbunătăți și nu ai făcut-o!
• Fii cinstit! Iar dacă ți se pare că ai pierdut ceva procedând astfel, fii convins că nu e așa! Cinstea și onoarea stau la baza societății!
• Prețuiește clipa și trăiește-o frumos!
• Fii organizat, consecvent, atent, deschis!
• O Ușă e închisă doar dacă ești prea firav pentru a forța si cu piciorul. Creează oportunități și acolo unde se văd doar ziduri!
• Nu există altă alternativă decât să reușești!
• Nu suntem puțini atât timp cât avem idei multe!
• Cartea în care se tace e cea mai bună variantă când lumea din jur doar vorbește.

Am învățat să intru în pielea personajului, să interpretez trăirile acestuia la intensitate mare. (Giulia Șofron)

Din această experiență am învățat cum să lucrez în echipă, am învățat că alături de persoanele potrivite poți realiza multe lucruri frumoase, este ușor să legi o prietenie și nu în ultimul rând te dezvolți psihic și pe plan social. (Alexandra Coroi)

Am avut onoarea ca la această ediție să nu fiu doar simplu participant, ci și membru în redacția ziarului Boovreport, iar această oportunitate a fost una cu adevărat specială pentru mine, pasionat fiind de jurnalism. Împreună cu ceilalți reporteri și fotografi, și sub atenta îndrumare a Adelinei Miron, am încercat să redăm în câteva pagini spiritul Boovie, magia care aduce în fiecare an sute de participanți la Focșani și am putut observa îndeaproape munca colosală, dar și pasiunea celor care fac ca Boovie să existe. Experiența primului ziar al festivalului va rămâne pentru mine o amintire de suflet. (Vasile Gabriel Vouciuc)

***

Dacă ar fi să o iei de la inceput, ai repeta experiența/ ce ai schimba?
Experiența e minunată, nu am nimic de adăugat sau modificat, căci dacă ar fi să o traiesc din nou și din nou și din nou, sunt mai mult ca sigură că aș găsi mai multe motive pentru care să fiu mândră de echipă și de amintirile create. (Giulia Șofron)

***

Cât de greu a fost să intri în pielea personajului?
Ca să intru în pielea lui Isabelle a fost ceea ce mi-am dorit pentru mine, mi-am dorit să am acest rol si l-am primit. În timp ce citeam cartea mă regăseam în personaj. Fiind un personaj complex, bine conturat nu mi-a fost greu să intru în pielea ei, toată pasiunea lui Isabelle și dorința de a-și găsi un țel în viață, cât și spirtitul de sacrificiu m-au atras la eroina noastră. (Ecaterina Dunca)

Pentru mine, personal, nu a fost greu să intru în pielea personajului deoarece am știut de la început că este un personaj în care mă regăsesc și cu care mă potrivesc. (Fabian Popovici)

***

Cu ce ai compara Boovie?
Dacă anul trecut comparam Boovie cu o păpușa Matrioska, azi văd acest concurs ca o pânză albă. Poți face ce vrei, în ce mod vrei. Poate ai la dispoziție doar câteva culori, însă dacă știi cum să pictezi cu ele, produsul final va fi impecabil. Și așa, încet, pânza se umple. Și știi în ce constă frumusețea acestei picturi? În faptul că fiecare și-a pus amprenta!

Cum am mai spus, Boovie a fost o experiență unică de la început și până la sfârșit, a fost ca un rooller coaster emoțional care ne-a ținut pe toți cu sufletul la gură până la momentul final când am fost chemați pe scenă. (Ecaterina Dunca)

Aș compara Boovie cu orice inițiativă care reușește să conecteze oamenii, să le impulsioneze spiritul de echipă și pe cel creativ. (Fabian Popovici)

Boovie mi se pare că se asimilează cu o grădină plină de flori; trebuie să te implici și să fii atent cu ele ca sa crească în direcția cea mai bună. Le recomand proiectul persoanelor care nu au ajuns încă să se îndrăgostească de cărți. Consider că experiența ar declanșa startul unei iubiri din partea cititorului față de lumea poetică. (Giulia Șofron)

Pentru mine, Boovie este o experiență incomparabilă, pentru că niciodată nu am mai simțit ceea ce am simțit cât am facut parte din echipa noastră și implicit din acest eveniment. (Denis Pop)

Mi-ar fi greu să compar Boovie cu orice altceva, pentru că Boovie este o stare de spirit, este un proces lung care începe cu o carte și se termină cu mult mai mult decât un book-trailer. „Procesul Boovie” se termină, printre altele, cu prieteni noi, experiență cinematografică și amintiri dragi, și de aceea consider că acest concurs este o adevărată lecție de viață. (Vasile Gabriel Vouciuc)

Aș compara Boovie cu o „ședință” de team building. Boovie înseamnă și… dezvoltare personală. (Brîndușa Oanță)

***

Dragii mei dragi, nu vă spun nici să citiți, nici să regizați, însă vă îndemn să faceți, să creați, să visați, să acționați! După noi rămân vorba și fapta! Fie ca ele să fie din cele mai curate!

Gabriela MICH
absolventă, clasa a XII A
C. N. „Dragoș-Vodă”

P. S.: Mulțumim Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet pentru că ne-a permis să filmăm câteva scene din trailer în incinta Muzeului și Primăriei Sighet care a asigurat transportul celor 5 echipe CNDV-iste (29 de elevi și profesori însoțitori) – din totalul de 6 –  care au participat cu trailere la Festivalul de la Focșani, în perioada 27-29 august 2021.

Nu sunt managerul de city. Nici dvs, doamnă, nici dvs., domnule! Nu suntem îndrituiţi pentru a ocupa un astfel de post, atât de important în organigrama unei primării.

Dar imaginaţia poate zbura liber şi atunci, mergând la pas prin multisecularul Sighet, atenţi pe unde păşim ca să n-o scrântim (glezna, desigur), ne putem juca cu gândul cum am face noi daca-am fi răsplătiţi cu 12.000 lei pe lună pentru munca de constatator – şef al tuturor neregulilor care deranjează ochiul trecătorului sau turistului grăbit să ajungă lângă Cuiul hărţii României, pentru tradiţionala poză de arătat rudelor şi cunoscuţilor.

Eu, dac-aş fi constatator-şef, aş vorbi cu cei care repară clădirea aflată în apropierea cinematografului, le-aş arăta poza facută (apare şi în imaginea de „întâmpinare”) şi i-aş întreba dacă firele alea atârnate îi inspiră la vreun comentariu. Le place, nu le place, aşa trebuie, aşa arată planul şi nu-i voie de schimbat nimic din dezordinea aparentă (?) a cablurilor prin care îmi place să cred că nu mai circulă curent electric.

Aş fi un mai bun patriot decât sunt acum şi aş bate din poartă în poartă, din instituţie în instituţie şi i-aş întreba pe şefi dacă steagurile puse pe clădirile lor au ajuns acolo după ce au trecut prin ceva lupte sfâşietoare, că tare jerpelite sunt… De 1 Decembrie suntem patrioţi! Apoi, avem alte preocupări. Steagurile pot să arate oricum… Nimănui nu-i pasă, toţi au altceva mai bun de făcut decât să-şi ridice capetele. De exemplu, mai bine să se uite pe unde calcă…

M-aş interesa de ce nu se reface odată parcul din zona librăriei „George Coşbuc″. Noi, cetăţenii, posesori ai dreptului suprem de a vota (degeaba…), am vrea să ştim că atacurile şi contraatacurile de la unul la… alta încetează şi că „unde-s doi, puterea creşte″.

Plimbându-mă prin inesteticul oraş, în calitate de om responsabil cu de toate, prea multe sau niciunele (probabil că încă se mai lucrează la fişa postului), imaginându-mi că pentru salariul pe care-l primesc chiar trebuie să fiu eficient, aş face toate demersurile pentru ca centrala termică de lângă Carrefour să fie dărâmată. Aş face-o cu strângere de inimă, gândindu-mă la copacii care cresc, din nou, pe acoperişul ei. Încercarea vegetaţiei de a supravieţui chiar în condiţiile aspre oferite de un acoperiş al unei centrale de mulţi ani dezafectată merită atenţie şi respect. Dar tot aş dărâma inutila construcţie…

Dac-aş fi… Dar nu sunt. Nu sunteţi nici dumneavoastră, cel/ cea care citiţi aceste rânduri.

Dar este cineva care poate. Când?…

Horia Picu

Întâiul

E întâiul toamnei
nu mă acoperi cu nimic
lasă-mi coastele să degere
pe asfaltul proaspăt rece
de sub picioarele tale
leagă-mă cu rădăcini
dintr-o mușcată ofilită
strâns, cât să-mi îmbrățișeze
venele
să fim siguri amândoi
că mă voi îmbăta
privind cerul pustiu
dar nu-ndrăzni
să te îndrăgostești
de corpul meu fluid
și-atât de obosit de beznă

N-am timp!
ți-am dat rețeta magică
dar să nu cumva să uiți
prea-mărite, că eu sunt vrăjitoarea.

***

4 secunde cu soarele

Soarele îmi îmbrățișează
gâtul rece și fragil
cu raze cu miros
de vanilie
ard, îngheț, sau mi-e dor?
sau mi-e dor să mai simt
ceva
și pur și simplu
am ales dorul
pentru că nu aveam
din ce să aleg
precum o mamă
săracă
cu puiul pe drumuri

Nici nu mai contează
s-a dus și soarele
și dorul și vanilia
am rămas din nou
pierdută, complet prezentă
fără muzică, fără ciori
și cu gâtul rece

Nicoleta GIURGI
clasa a XI-a B
C.N. „Dragoș-Vodă”

sursă foto: Pinterest