Luni, 28 mai 1994
Un cer albastru. Galben. Violet. Portocaliu. Turcoaz. Atât de multe culori pe cer la apus, atâtea picături de rouă pe iarbă, atâtea sentimente într-o simplă inimă. Un cer sub care încap atât de mulți oameni. De ce dintre atâția oameni, el o alesese tocmai pe ea? Întrebarea asta îl bântuie de ceva vreme. Imaginea ei îi invadează zilele și nopțile, serile și diminețile. Culoarea ochilor ei nu o poate uita, oricât de mult ar încerca. Dar vocea ei, glasul ei melodios, nu și-l mai poate aminti, pentru că a transformat-o de mult timp într-un tablou de unde ea îl privește îndepărtată, ireală, moartă. Doar un tablou, pe care l-a agățat în camera sa. Într-una dintre camerele inimii sale, care obișnuia să bată pentru ea, și care nu știe ce să mai facă acum, că ea și-a luat zborul.

***

Marți, 8 martie 2021
O, tu, primăvară nebună, care mereu aprinzi
Focul în inima feciorească,
Nepregătită pentru cruzimea ta și a
Întregii lumi,
Și care mă faci să mă îmbăt în
Propriile sentimente,
Când oare vei înceta din a fugări muritorii
Ca pe niște neajutorate furnici,
Și când vei înceta din a mă
Împinge pe meleaguri necunoscute,
La fel cum vântul împrăștie
Puf de păpădie
În aerul violet și verde de-al tău nărav?

Pierdutu-s-a porumbelul în a ta mireasmă
Dar tu ai continuat să râzi
Mișelește
De bucuria amară și acră și sărată ce în
Aer plutește și mă va înnebuni.

Oprește-te acum din acest jalnic joc,
Tu, crudă, sălbatică primăvară,
Iar ghioceii cuminți lasă-i neschimbați
Căci mâine de mă voi scula printre aceiași
Nebuni ce se învârt
În cerc, chemând iar zeul ce nu-i aude,
Nu-i vede, și nici măcar nu există,
Voi da foc lacrimilor și sclipirilor și
Mai ales păpădiilor,
Iar corpu-mi fără viață la umbra unui cireș
Îl voi lăsa, așteptând
Păsările să-mi ciugulească
Măruntaiele.

***

Miercuri, 30 mai 1994
Azi, după o săptămână de plâns, o săptămână de stat în casă, o săptămână în care nu a pierdut-o doar pe ea, ci s-a pierdut și pe el însuși printre lacrimi și gânduri, azi s-a decis să iasă din casă. S-a decis să se arate privirilor curioase ale lumii care, văzându-l cum se plimbă trist pe aleea cu salcâmi, va gândi <Cum și-a putut imagina el, băiat sărac, cu pletele alea nepieptănate, că ar putea fi împreună cu cineva ca ea?>. S-a decis să-și vadă prietenii la o bere și să asculte cum îi vor spune, printre două fumuri de țigară, <Nu vezi cât de slab ești? Mai mănâncă și tu ceva că te suflă vântul.> . S-a decis să înfrunte vântul, ploaia, praful, sunetele orașului zgomotos care îi zgârie urechile, și clădirile ce se înalță până la nori, acolo unde s-ar urca și el dacă ar putea zbura. Dacă nu ar avea aripile tăiate. Mergând ușor pe străzile pe care s-ar fi putut plimba amândoi, într-o altă viață, a văzut o bătrânică, obosită și uitată de vreme, ce vindea buchete de flori la un colț de stradă. Nu erau trandafiri roși ca flacăra iubirii, nici crini regali care costa o avere la florărie, ci erau flori de lavandă, parfumate și pline de speranță, pe care bătrânica le culesese dimineață din grădina sa, gândindu-se la nepoții plecați departe sau la nesfârșitele medicamente. Erau atât de simple acele flori, dar în același timp speciale, așa cum ar vrea să fie și viața lui. Poate nu azi, dar măcar mâine. Fără a sta pe gânduri, a cumpărat un buchet violet, neștiind cui să i-l dăruiască sau ce să facă cu el. Nu s-a gândit că merită să și-l dăruiască lui însuși, împreună cu o cană de relaxare și un strop de speranță. Speranța unor zile mai bune. Speranța că va putea găsi pe altcineva, sau că va învăța să trăiască singur.

***

Joi, 10 martie 2021
De zile te tot caut printre vise și în spatele
Ușilor închise
Și printre stelele lucitoare de pe cer, căci
Una dintre ele ești tu,
Și într-o florărie cu buchete de
Lacrimi
În care te văd doar pe tine și umbra
Ochilor acelora adânci în care
Demult m-am pierdut, pe care
Am nevoie să-i văd,
Neștiind dacă sunt sincer sau nu;
Te caut și ard de nerăbdare să te
Găsesc.

Dar tu mă observi hoinărind de atâta timp
Pe câmpurile pustiite și printre
Sicriele de piatră
Și vezi pașii-mi ce se îndreaptă mereu
Spre tine și
Știi că o să ajung în iad sau în infern
Sau chiar mai jos, călăuzit de
A ta voce angelică, vocea aceea, și de
Cuvintele deșarte pe care
Ca o bombă le arunci, știind că vor exploda;
Mă observi dar nu vrei să mă lași să te
Găsesc.

***

Vineri, 32 mai 1994
Alarmă. O rază de soare. O cană cu cafea. Aceleași haine largi pe care le-a purtat și anul trecut, și la prima întâlnire cu ea, și ieri. O julitură în genunchi, căpătată atunci când a căzut pe scări, cu florile de lavandă în mână și capul în nori. Încă o dimineață în care se simte la fel de singur ca întotdeauna. Dar totuși, ceva e diferit, ceva s-a schimbat. Nu casa, pe lângă care timpul trece de 7 ani fără a lăsa vreun semn, nici vremea, tot așa de rece ca sufletul său, și nici sunetul scos de porumbeii care îi invadează acoperișul și de care nu poate scăpa. Ceva s-a schimbat în interiorul lui, în fiecare celulă și fiecare culoare a sa. Deși stă singur-singurel în casa goală, parcă nu mai simte nevoia ca cineva să vină și să-l ridice din pat pentru a începe o nouă zi. Nu-și mai simte oasele ieșind prin piele și transformându-l într-un schelet ambulant care urmărește oameni morți și culege regrete ofilite de pe morminte. Privește acum lavanda din vază, porumbeii de la fereastră, raza timidă a soarelui de primăvară târzie și simte că vrea să iasă pe balcon și să strige cât îl țin plămânii. Simte îmbrățișarea puternică, de acum mulți ani, a unchiului său, plecat pe alte meleaguri, și aude cuvintele pe care, mic copil fiind, nu le-a înțeles: <Distrează-te, greșește, suferă, iubește, dar nu uita să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima>. Simte că trebuie să ia o foaie de hârtie, un pix, și să scrie ce-i trece prin cap în acel moment:
Nori roz în zare
Sentimente de săpun
Pe cerul minții

Vasile Gabriel VOUCIUC
C. N. „Dragoș-Vodă”
clasa a X-a E

sursă foto: Pinterest

Hédi FRIED,  psiholog și scriitor, supraviețuitoare a Holocaustului, s-a născut la 15 iunie 1924 în Sighet (în familia Smuck, întreprinzători locali), fiind cea mai mare dintre cele două surori ale familiei.

În luna mai a anului 1944 Hédi Fried a fost deportată, împreună cu familia sa și cu alți evrei din Sighet, de către autoritățile maghiare din nord-vestul Transilvaniei, în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Părinții și rudele ei au murit acolo. A fost transferată apoi în lagărul de muncă forțată de la Bergen-Belsen, de unde a fost eliberată în aprilie 1945 și, cu ajutorul Crucii Roșii, s-a stabilit în Suedia, unde a ajuns în iulie 1945. În iunie 1948 se căsătorește cu Michael Fried, un supraviețuitor și el al Holocaustului – tot din Sighet – și au trei copii.

În iunie 1957 își ia licența (BA) în Psihologie și Pedagogie la Universitatea din Stockholm.
Hédi Fried a lucrat în Suedia ca psiholog și a participat la „educarea tinerelor generații, promovând toleranța și înțelegerea între oameni”.

A publicat cinci cărți cu conținut autobiografic, care au fost traduse în peste 20 de limbi. Patru cărți au fost traduse în limba română: Frânturi dintr-o viață. Drumul la și de la Auschwitz (publicată în limba suedeză în anul 1992), Întoarcere la viață (publicată în lb. suedeză în anul 1995), A treia viață (publicată în lb. suedeză în anul 2002), Pendulul Vieții – Fragmente, experientțe, reflecții – Date istorice și îndrumător pentru profesori (publicată în lb. suedeză în anul 2003).
Frågor jag fått om Förintelsen (2017, Suedia) – „Întrebări pe care le-am primit despre Holocaust” n-a fost încă tradusă în limba română.

Hédi Fried a fost distinsă cu medalia Illis Cvorum (1998) și a fost numită Europeanul Anului în 1999 iar în anul 2000 a primit Natur & Kulturs Kulturpris, un premiu cultural pentru opera ei literară.

În 2015 a fost distinsă cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, în 2016 cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania, clasa I, iar în anul 2018 a fost numită Eroul Anului, printr-un vot exprimat de cititorii revistei Magazin M.
În decembrie 2017 i s-a acordat Premiul Olof Palme pentru „eforturile neobosite de apărare a egalității în drepturi a tuturor oamenilor, precum și pentru munca de o viață de a face cunoscute atrocitățile produse de nazism și rasism, violență și prejudecăți”.

Hédi Fried a efectuat două vizite la Sighet, în anii 2010 și 2011 (consemnate la vremea respectivă de regretatul jurnalist Ioan J. Popescu). În luna mai 2011 a fost invitata de onoare a Clubului Rotary Sighet, unde i s-a înmânat o Diplomă de Excelență pentru activitatea excepțională în slujba păcii și a toleranței.

La mulți ani cu multă sănătate, Doamnă Hédi Fried!!!

Ion Mariș
Rotary Club Sighet

Sâmbătă, 12 iunie 2021, s-a desfășurat on-line, faza internațională a Olimpiadei de Informatică Aplicată, AcadNet, la care elevul Silviu Pontoș, din clasa a X-a B de la Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, s-a clasat pe locul III, la secțiunea calculatoare.

Participarea la Olimpiada internationala de Informatică Aplicată din 12. 06. 2021, a fost pentru mine o experiență nouă, dar sunt fericit că munca mea a fost răsplătită prin locul 3 ocupat. Sunt mândru să fiu elev la CNDV, că fac parte din generația 100 și că, îndrumat de profesorii mei (Andrea Burcuș, Cornelia Hotea, Ovidiu Roșca) pot să-mi împlinesc pasiunea pentru informatică. Știu că de reușitele mele, de oriunde s-ar afla, se bucură un om deosebit: prof. dr. Vasile Mih-cel care m- a făcut să cred în mine și să-mi depășesc limitele. (Silviu Pontoș)

Concursul de rețelistică și programare AcadNet, ajuns la ediția a 15-a, a este cel mai deschis proiect de selecție a tinerilor performeri ce practică programarea în rețele de calculatoare, configurare software pentru dispozitivele inteligente de comunicații.

Concursul este susținut de MEN, Universitatea Politehnică din București și sponsori din industria IT. Tinerii studenți din Universitatea Politehnică împreună cu conducerea Facultății de Automatică și Calculatoare formează o echipă foarte competentă care elaborează subiecte teoretice și practice și evaluează proiectele elevilor concurenți.

În același timp, concurenții participă la seminarii interactive și la sesiuni de jocuri logice coordonate de profesori si studenți ai Universității.

Etapa internațională a fost precedată de faza națională (22.05.2021) a Olimpiadei, unde Silviu s-a clasat pe locul II.

Felicitări, Silviu! Rezultate excelente și în următorii ani!

Brîndușa OANȚA

foto: Brîndușa Oanța

Mama mea, fiind cadru medical, avea de făcut tratament unei familii nou venite pe Valea Izei. Într-una din zile am însoțit-o pe mama mea până la poarta acestei familii, care, văzându-mă, a insistat să intru. În timp ce mama îi făcea tratament domnului, din una în alta, acesta și-a depănat povestea vieții. La început nu am fost prea atent, dar încetul cu încetul am fost captivat….

D. I. avea doar 6 ani când a rămas orfan de mamă. Era o familie formată din șapte copii, doi fiind dintr-o altă căsnicie a tatălui. Abia când a devenit adolescent a realizat că cei doi frați ai săi aveau o altă mamă. Trăiau cu toții o viață grea, cu multe neajunsuri, dar, fiind mici, nu realizau în totalitate greul pe care îl duceau părinții zi de zi.

Liniștea din localitate a dispărut odată cu apariția rușilor în județ. A început războiul, județul Satu Mare a fost împânzit de sovietici. Părinții s-au speriat și au fugit cu toții către Valea Măriei, unde stăteau ascunși toată ziua în stâni și în locuri unde nu era cosit, până au reușit să își facă o colibă. Au stat câteva zile, dar foamea și nevoia de scutece pentru cei mici au determinat-o pe mama lui D. I. să se întoarcă împreună cu copiii acasă. Ajunși în localitate și intrând pe poartă, mare le-a fost surpriza să-și vadă curtea plină de soldați. Așa au stat timp de trei săptămâni, perioadă în care D. I. își amintește cum unii dintre soldați îi luau în brațe, se jucau cu ei și fiecare strângere în brațe le amintea de tatăl lor care a rămas ascuns până când soldații au ieșit din localitatea lor.

A trecut războiul, iar mama lor a murit. Nici unul dintre ei nu a înțeles ce se întâmplă, îl vedeau pe tatăl lor cioplind într-un lemn, dar nu știau că făcea crucea pentru mama lor. Viața grea, abia atunci a început D. I. să o înțeleagă și să o simtă. Au trecut doar șase luni de la moartea mamei când tatăl s-a recăsătorit. Odată venită noua mamă în casă, D. I. a fost dat de slugă la o mătușă, sora tatălui, timp de doi ani unde a stat să îngrijească o ciurdă de vaci. Foame multă a răbdat în cei doi ani petrecuți peste Someș, povestește D. I. cu lacrimi în ochi: „mă duceam pe furiș și mulgeam vaca să nu mor de foame,” până într-o zi când mătușa, sora tatălui, l-a dus înapoi acasă, fiindu-i milă de bătaia de joc pe care trebuia să o îndure D. I. din partea soțului ei.

Reîntors acasă, nu mult a durat bucuria de a-și revedea frații și familia care se mărise cu încă doi membri, că tatăl l-a trimis din nou slugă la un ungur. Fără să aibă vreo putere asupra cuvântului, cu tristețe și durere în suflet, a plecat luând în brațe fiecare soră și frate rămas acasă. Familia ungurului avea și ea două fete care se bucurau de copilărie, de viața frumoasă de la țară, de serile de șezătoare și își amintește cum „fura câte o privire” din bucuria lor.

D. I. stătea câte o săptămână singur cu caii și dormea într-o colibă pe care ungurul i-o pregătise înainte să ajungă. A îndurat multă bătaie și dispreț din partea familiei. O singură dată pe săptămână avea voie să vină acasă la stăpân, unde stătea în podul grajdului, apoi se întorcea călare înapoi pe laz. Își atinge mâinile și îmi arată cum i-au fost biciuite ambele brațe atunci când caii pășteau în altă parte, pe alte proprietăți: „eram mic și nu puteam să îi stăpânesc pe toți, iar pleoapele mi se închideau uneori și ziua, că noaptea nu aveam voie să dorm, trebuia să fac tăciuni și să arunc pe unde stăteau caii, să nu vină lupii să mănânce mânzii.” Nu stătea nimeni lângă el, dar știa că vorba-i sfântă, dacă îi spunea să nu doarmă, nu dormea…

Ungurul i-a promis că îi va da pământ și îi va construi o casă pentru anii petrecuți la ei, dar tatăl, auzind, a venit la ungur și i-a cerut „sâmbrie” pentru el, nu casă și pământ pentru D. I. Auzind discuția dintre tată și ungur, D.I . a fugit de la casa lui, având doar 17 ani și a plecat la Baia Mare, unde, cu ajutorul unuia dintre frați s-a angajat la Furnicular, firmă ce se ocupa cu transportul minereului. După un an de muncă la Funicular, s-a hotărât să intre în mină la Ferneziu. Își dorea cu ardoare o casă și o familie alături de care să trăiască.

Îmi povestește cu cât drag și fară să țină cont de pericolul din subteran, pleca de la locuința unde stătea în chirie până la vestiarul din gura minei. Acolo se încălța cu bocancii de schimb, își lua lampa electrică și se ducea la colivie (lift) care îl urca la orizontul la care lucra. Aici se întâlnea cu noua familie (colegii de muncă) așa cum îi plăcea lui să le spună. Avea zile în care lucra manual cu lopata, ca vagonetar și zile în care era ajutor de miner, când stătea lângă un coleg la copturat frontul adică dezlipea piatra din tavan, după care scotea materialul din front și se arma, se asigura cu lemn sau cu TH-uri metalice, se bandaja cu lemn crăpat și începea perforatul frontului. Ambiția și dorința de a profesa l-au făcut pe D. I. să se înscrie la școala de artificier. Odată ajuns artificier, avea în grija lui alți mineri, iar el era cel care încărca locul de muncă, apoi pușca acel loc, după care ieșea afară din subteran, se spălau cu toții și se întorceau la casele lor. Așa era viața lui de zi cu zi, înafara acelor zile mai puțin norocoase când apăreau unele accidente: „am avut parte și de gazare și zile în care s-au rupt armăturile, dar echipa de salvare a venit în ajutorul meu și al celorlalți, deoarece știam că Dumnezeu ne veghează atât la suprafață cât și sub pământ”.

La 19 ani s-a căsătorit în localitatea în care s-a născut, a venit pe lume un băiat, iar după opt ani a divorțat de prima soție. Copilul a rămas în grija mamei, iar D.I. și-a continuat activitatea în subteran. În această perioadă de singurătate și-a întâlnit a doua soție. A venit pe lume o fetiță, iar după trei ani a divorțat și fata a rămas din nou cu mama. A întâlnit o a treia femeie, cu care a trăit 31 de ani fără să știe dacă a cunoscut dragostea sau așa a fost să fie călătoria lui în această viață.

La 63 de ani, pensionar fiind, s-a întors în Maramureș, loc care îi trezește multe amintiri, el lucrând o perioadă la mină, în M-ții Țibleș. În acea perioadă s-a creat o idilă între el și o femeie din acel loc, ea fiind căsătorită, cu familie și cu o poziție socială în acea localitate.

Într-o zi, hotărât, pleacă în căutarea acelei femei, pe care o găsește, spre bucuria lui, văduvă. Din momentul reîntâlnirii, scânteia s-a aprins în sufletul lui. Trăia din nou acele momente de bucurie și fericire din tinerețe. Rămas în acea casă, află că din dragostea pe care o avea în tinerețe cu acea femeie, s-a născut o fetiță frumoasă foc de care D. I. a aflat de ea abia la 63 de ani. În sfârșit și-a găsit liniștea, băiatul și fata din cele două căsătorii păstrează legătura cu el. Îl vizitează de câte ori le permite timpul, deoarece sunt departe de el. Nu a fost întrebat niciodată de ce a plecat de lângă ei, dar D. I. îmi mărturisește: „știu că într-o zi va trebui să plec în fața lui Dumnezeu, iar acolo va trebui să găsesc răspuns la toate întrebările care îmi vor fi puse”… mă îmbrățișează și îmi urează o viață binecuvântată.

O viață de om…. Uneori realitatea depășește ficțiunea. Câte povești neștiute se ascund în spatele unor chipuri de oameni pe lângă care trecem, îi salutăm, fără să bănuim câtă durere, câtă bucurie, câte neîmpliniri și câte căutări îi definesc! Îmi spun că povestea lui zbuciumată e pe sfârșite, poveștile noastre, ale tinerilor, abia încep….

Mihai Vlăduț MOLDOVAN
clasa a IX-a F
C. N. „Dragoș-Vodă”

În 9 iunie a.c., mai marii judeţului au împărţit peste 26 milioane de lei localităţilor. Fiecare sat, comună sau oraș a fost premiat sau „pedepsit”, în funcţie de orientarea politică a primarului. Dacă primarul e al PSD-ului, localitatea a primit bani puţini, dacă primarul e al PNL-ului sau face parte din partidele care au pierdut alegerile parlamentare dar, reunite, cotrocenesc destinul României, punguliţa judeţeană a fost mai darnică. Semnificativ mai darnică. Astfel a fost pedepsit electoratul că n-a votat cum trebuie.

Sighetu Marmaţiei are primar PSD, deci necorespunzător (după standardele CJMM) şi a primit 311.000 lei. Mai mulţi bani decât Sighetul au primit 48 de localităţi. Sursa de informare mi-a fost: https://ziarmm.ro/bani-de-la-cj-pentru-primariile-din-maramures-cat-a-primit-fiecare-localitate/. Toate acestea au populaţii mai mici sau chiar mult mai mici (de exemplu Băseşti în 2011 avea 1452 de locuitori, Coaş avea, tot în 2011, 1402 locuitori) decât are Sighetul, dar partidul ştie ce face. „Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră″- era un slogan în vremea maximei prietenii româno – sovietice. Acum, se pedepsesc primarii PSD, iar prin ei, localităţi unde alegerile au fost câştigate de cine nu trebuie (după gândirea partidului).

Bani mai mulţi au primit 29 de localităţi (cu primari PNL): Oraș BAIA SPRIE – 625.000 lei, Oraș CAVNIC – 545.000, BOGDAN VODĂ – 493.000 lei. BĂIUŢ – 417.000 lei, BĂSEŞTI – 433.000 lei, BISTRA – 495.000 lei , Oraș TÂRGU LĂPUŞ – 655.000 lei, Oraș TĂUŢII-MĂGHERĂUŞ – 615.000 lei, Oraș VIŞEU DE SUS – 715.000 lei, BUDEŞTI – 472.000 lei, COPALNIC-MĂNĂŞTUR – 565.000 lei, COROIENI – 475.000 lei, DESEŞTI – 425.000 lei, DUMBRĂVIŢA – 525.000 lei, GIULEŞTI – 541.000 lei, GROŞI – 497.000 lei, GROŞII ŢIBLEŞULUI – 419.000 lei, LĂPUŞ – 498.000 lei, MIREŞU MARE – 509.000 lei, PETROVA – 415.000 lei, ROZAVLEA – 549.000 lei, RUSCOVA – 535.000 lei, ROZAVLEA – 549.000 lei, RUSCOVA – 535.000 lei, ŞIŞEŞTI – 515.000 lei, STRÂMTURA – 595.000 lei, VIŞEU DE JOS – 521.000 lei, ŞIŞEŞTI – 515.000 lei, STRÂMTURA – 595.000 lei.

Tot mai mulţi bani decât Sighetu Marmaţiei au primit alte 19 localităţi, cu primari PSD, USR, PMP, independenţi sau reprezentanţi ai minorităţilor maghiară şi ucraineană. Mai exact: Oraș BORŞA – 451.000 lei, Oraș ŞOMCUTA MARE – 323.000 lei, Oraș ULMENI – 505.000 lei , CĂLINEŞTI – 446.000 lei, CERNEŞTI – 435.000 lei, CICÂRLĂU – 503.000 lei, COAŞ – 347.000 lei (1402 locuitori in 2011), FĂRCAŞA – 800.000 lei, GÂRDANI – 389.000 lei LEORDINA – 415.000 lei, OCNA ŞUGATAG – 347.000 lei, POIENILE DE SUB MUNTE – 525.000 lei RONA DE SUS – 415.000 lei, RECEA – 398.000 lei, REMETEA CHIOARULUI – 353.000 lei, RONA DE SUS – 415.000 lei, SĂLSIG – 343.000 lei, SĂPÂNŢA – 507.000 lei, SARASĂU – 359.000 lei.

Bani mai puţini decât Sighetul au primit 32 de localităţi. Desigur, întâmplător (sau… nu?), 27 dintre acestea au primari PSD! Nu vreau să plictisesc cititorii cu numele localităţilor. O informare exactă oferă ziarmm.ro.

Sunt două concluzii pe care le supun atenţiei sighetenilor: 1. Finanţarea localităţilor maramureşene depinde esenţial de orientarea politică a primarilor. DE CE???; 2. Sunt 48 de localităţi care au primit mai mulţi bani decât cei daţi cu zgârcenie Sighetului. Nu cumva faptul acesta este din cauza lipsei proiectelor de dezvoltare locală? Pentru ce să dea Consiliul Judeţean bani? Nu cumva vinovaţii ar trebui căutaţi și pe la Primăria din Sighetu Marmaţiei?…

Horia Picu

Sâmbătă, 12 iunie 2021, sighetenii au avut azi ocazia de a viziona filmul intitulat „Hédi Fried-Frica mea” la Casa Elie Wiesel. Evenimentul a fost coordonat de muzeograful Alina Marincean.

Scriitoarea Hédi Fried s-a născut la Sighet în 15 iunie 1924 şi trăieşte în Suedia, fiind supravieţuitoare a Holocaustului. În anul 2017 a primit  prestigiosul premiu Olof Palme, împreună cu un alt supravieţuitor al lagărelor de exterminare, Emerich Roth (născut şi el în acelaşi an nu departe de aici, la Vinogradov, în Ucraina de azi).

Hedi Fried, autoare a cinci cărţi, este una dintre cele mai puternice voci ale memoriei evreieşti, meritele sale fiind recunoscute şi în 1997, atunci când a primit titlul onorific de Europeanul Anului.

Dr. Sorin Markus o intervievează pe Alina Marincean:

Autor, Sorin MARKUS

Joi, 10 iunie 2021 a fost Ziua Eroilor. Și-n Sighet au fost diverse manifestări, oficiale, care au marcat ziua dedicată celor care s-au sacrificat pentru țară, neam, credință.
Tot despre niște eroi – câteodată prea puțin respectați! – a fost întâlnirea sub semnul „Zilei Memoriei” organizată de Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței (la distanță de doi ani de la precedenta reuniune), fiind, de fapt, un dialog cu foștii deținuți și deportați politic.
Întâlnirea a fost moderată de cunoscuta poetă Ana Blandiana, dedicată Memorialului de aproape 30 de ani și implicată în toate evenimentele pe care le organizează Fundația Academia Civică (aniversarea din acest an fiind sprijinită și de Fundația Hans Seidel).

Cele câteva ore, petrecute alături de supraviețuitorii din rândurile foștilor deținuți și deportați politic, ne-au făcut să (re)trăim, în incinta uneia dintre cele mai dure închisori ce a distrus elita cultural – politică a țării dar și biserica (în special greco – catolică), întâmplări povestite de cei care au trecut prin etapa nașterii „raiului” comunist.
Au vorbit foști deținuți ai regimului comunist prezenți la Sighet (Octavian Bjoza – președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, Man Nistor – fost elev al Liceului „Dragoș – Vodă”), au fost transmise mesaje și de la distanță, din țară; am avut lansări de carte (De la refugiu la deportare, Mărturii ale refugiaților din Basarabia și Bucovina, editor Georgeta Pop, Spații carcerale în România comunistă. Penitenciarul Sighet (1950 – 1955), autor Andreea Dobeș, Credință sub terorare, editor Gelu Hossu); ne-am bucurat că istoria recentă este cercetată și înțeleasă de elevi (aplaudându-i pe elevii de la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” și profesorii lor cărora li s-au decernat diplome pentru implicarea în proiectele educaționale ale Memorialului) și, nu în ultimul rând, am rezonat cu actrița Rodica Mandache în monologul – lectură „Întâlnire cu durerea noastră”.

Ziua Memoriei 2021 s-a încheiat – cum era firesc – la Cimitirul Săracilor, unde s-a desfășurat un serviciu religios la care au participat, împreună, preoți greco – catolici (Filip Onisim, Marius Vișovan, Vasile Florea) și ortodocși (Gavril Burzo, Mihai Oprișan, Dragoș Gulea Olariu).

Foto & text: Ion Mariș

Pagina de internet a Primăriei Sighetu Marmaţiei e în reconstrucţie în perioada martie-mai 2021. Deci trebuie să mai avem răbdare. Rog cititorii să nu se uite-n calendar!

Chiar dacă site-ul e în construcţie totuşi există o Hotărâre a Consiliului local pentru care toţi componenţii lui ar trebui trimişi acasă. Definitiv!

Citez din site-ul aflat în construcţie: „ROMÂNIA JUDEŢUL MARAMUREŞ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SIGHETU MARMAŢIEI HOTĂRÂREA NR. 94/2020 privind desemnarea reprezentanţilor Consiliului local al municipiului Sighetu Marmaţiei în cadrul consiliilor de administrație ale unităţilor de învăţământ din municipiul Sighetu Marmaţiei pentru anul școlar 2020-2021 respectiv desemnarea reprezentanţilor în cadrul comisiilor pentru evaluarea și asigurarea calității″. […].

HOTĂRĂŞTE: Art.1. Se aprobă numirea reprezentanților Consiliului local al municipiului Sighetu Marmaţiei în cadrul consiliilor de administrație ale unităţilor de învăţământ din municipiul Sighetu Marmaţiei pentru anul școlar 2020-2021, conform anexei nr. 1 la prezenta hotărâre.

Până aici, totu-i clar şi normal. Mai departe, totul devine neclar (chiar negru) şi absolut inadmisibil. Anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 94/2020 a Consiliului local al municipiului Sighetu Marmaţiei are următorul cap de tabel: Nr. crt. / Denumirea unităţii de învăţământ / Nr. membri / Numele şi prenumele persoanei desemnate.

Şi la rubrica „numele şi prenumele persoanei desemnate″, la toate grădiniţele, şcolile generale, liceele şi colegiile din Sighet, numele trimişilor din Consiliul local pentru a pune umărul la mai bunul mers al treburilor şcolare, sunt acoperite cu bandă neagră! Democraţie, dar nu în Consiliul local Sighetu Marmaţiei!

Mai spun una. În „HOTĂRÂREA NR.41/2021 privind aprobarea bugetului local al municipiului Sighetul Marmaţiei pe anul 2021″, la „Fond de rezervă bugetară″ (la pagina 4), scrie: 2,00 mii lei. Adică două mii de lei rezervă bugetară!. Întâmple-se orice, primăria are suficiente rezerve bugetare!

Ce-ar mai fi de spus? Nimic. Mai departe, ar fi de făcut!

Horia Picu

Foto: Ion Mariș

Anul trecut, de Ziua Eroilor, anunțam lansarea albumului Monumente din județul Maramureș închinate Eroilor din Primul Război Mondial, o lucrare amplă, realizată de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș și de Consiliul Județean Maramureș, finanțarea fiind asigurată de Ministerul Culturii, în cadrul Programului CENTENAR.

Anul acesta, de Ziua Eroilor, vă anunțăm, cu emoție, că lucrării noastre i-a fost acordat, de către Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, „Marele Premiu Comandor Virgil Alexandru Dragalina”, în cadrul unei festivități de premiere ce a avut loc la București, marți, 8 iunie, 2021. Suntem deosebit de onorați de o asemenea recunoaștere și adresăm mulțumirile noastre celor care s-au implicat atât în realizarea acestei lucrări, cât și în promovarea și aprecierea ei la nivel național.

Dorim, în acest context, să vă propunem o întoarcere în timp, prezentându-vă un scurt istoric al acestui onorant premiu.

În anul 2018, când se aniversau 100 de ani de la Marea Unire, se năștea proiectul: „Eroii Maramureșului. Eroii României Mari”, implementat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș și finanțat de Ministerul Culturii, în cadrul Programului CENTENAR.

În 2019, prin acest proiect, s-a desfășurat o amplă cercetare de teren, menită să identifice, să inventarieze și să documenteze monumentele din județul Maramureș închinate Eroilor Marelui Război. Acțiunea de cercetare a fost coordonată de instituția noastră, demersul fiind sprijinit de o serie de instituții partenere (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș din Baia Mare, Muzeul Maramureșean Sighetu Marmației) și colaboratori (primăriile din județ, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – filiala Maramureș, Serviciul Județean Maramureș al al Arhivelor Naționale).

Rezultatele acestei cercetări devin vizibile în mai 2020, când  se lansează (virtual) albumul Monumente din județul Maramureș închinate Eroilor din Primul Război Mondial. Cu un text introductiv semnat de regretatul prof. dr. Ștefan Mariș și un studiu realizat de Lucia Pop, muzeograf, albumul cuprinde 185 de pagini în care sunt descrise, prin text și imagine, 157 de monumente din 126 de localități ale județului. Volumul și-a propus să aducă în atenția noastră, a tuturor, monumentele Maramureșului care, deși au fost ridicate „întru amintire”, au căzut, nu de puține ori, în uitare.

La final de proiect, în vara lui 2020, se realiza un scurt film despre toate cele de mai sus: despre Eroii Primului Război Mondial, despre monumentele dedicate lor, despre album și despre proiect. Filmul poate fi vizionat aici: https://www.youtube.com/watch?v=HL5Wf-OrxRU&t=670s

De asemenea, în aceeași perioadă, a fost lansat website-ul https://monumenteeroi.cultura-traditionala.ro/ , dedicat, și el, memoriei Eroilor.

Lucrarea noastră este selecționată pentru jurizare la ediția a VII-a – 2020 a premiilor anuale acordate de Asociația Cultul Eroilor „Regina Maria” celor mai bune lucrări având ca domeniu de cercetare participarea Armatei Române pe câmpurile de luptă ale războaielor din 1877-1878; 1913; 1916-1919; 1941-1945.

În primăvara anului 2021, juriul format din: general-maior (r) prof. univ. dr. Visarion Neagoe (președinte), prof. univ. Dr. Ioan Scurtu, colonel (r) prof. univ. dr. Petre Otu, colonel (rtf) prof. univ. Dr. Alexandru Oșca, colonel conf. Univ. Dr. Florin Șperlea, general de brigadă (rtr) Grigore Buciu și colonel (r) Dumitru Roman hotărăște ca Marele Premiu „Comandor Virgil Alexandru Dragalina”, în valoare de 1000 Dolari SUA, să se acorde volumelor Monumente din judeţul Maramureş închinate eroilor din Primul Război Mondial, ediţie coordonată de prof. dr. Ştefan Mariş, Editura  Ethnologica, Baia Mare, 2020 și Amintiri din război, Ediţie îngrijită de Eugen Negrici, Editura Humanitas, Bucureşti.

Marți, 8 iunie 2021, în cadrul Galei Premiilor „Cultul Eroilor”, organizată la Galeria Artelor a Cercului Militar Național din București, lucrarea noastră a fost prezentată publicului de către președintele juriului, general-maior (r) prof. univ. dr. Visarion Neagoe. Premiul a fost înmânat dlui Florin Avram, referent în cadrul CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș și reprezentantul instituției la această ceremonie.

Le mulțumim încă o dată tuturor celor care au făcut ca acest proiect, acest volum, iar apoi, acest premiu să existe. Ne exprimăm, de asemenea, cu acest prilej, respectul și recunoștința față de Eroii noștri.

CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
https://www.facebook.com/culturatraditionala
Rada Pavel

Obișnuită cu marile scene ale lumii, gravitând între Viena-Austria (unde și-a încheiat în acest an activitatea didactică) și Nürenberg (Germania), pianista Aurelia Vișovan, este azi, 09 iunie 2021, invitata Musikverein (Societatea Muzicală) din Viena pentru un concert de debut care face parte din programul „TastenLauf”.

Programul pe care Aurelia Vișovan îl va prezenta publicului la Mettallener Saal, Musikvereinsplatz1, 1010 Viena, de la ora 20:00, cuprinde lucrări de Claude Debussy, Simos Papanas și Frédéric Chopin.

Aurelia Vișovan este sigheteancă, absolventă a Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj și doctorand, din anul 2016, la aceeași instituție, specializarea pian. În luna ianuarie 2017 și-a finalizat studiile și la Conservatorul de Stat din Viena (Austria), fiind cooptată în anul următor asistent universitar la Universitatea de Muzică din Viena și Nürenberg.

A câștigat aproape 30 de premii la diverse concursuri naționale și internaționale.

Prezența Aureliei Vișovan la Musikverein, acolo unde sunt invitați doar tineri care confirmă la nivel internațional prin premiile câștigate, este o etapă firească în evoluția muzicală a sighetencei noastre și-a înaltului nivel atins în cariera pianistică.

Salut, Sighet!

sursă foto: http://www.rkiwien.at/

Starea socială, economică, politică a Sighetului și în acest mandat al administrației publice, demarat de 10 (zece) luni, continuă să fie total necorespunzătoare. Luptele și orgoliile pe care aleșii noștri le cultivă în continuare, fără să fie deranjați de imaginea inadecvată a Sighetului de azi, nu sunt benefice pentru orașul nostru, de aceea noi, societatea civilă, suntem deciși să acționăm.

Reprezentanţii societăţii civile sighetene, prezenţi în şedinţa din data de 3 iunie 2021, desfășurată la Primăria Sighet, la care au participat primarul, viceprimarul, consilierii locali (doar şase dintre ei !…), oamenii de afaceri cu pondere deosebit de însemnată în economia locală, reprezentanţii ONG-urilor, s-au convins în mod cert şi irevocabil că actuala conducere a oraşului nu poate (sau nu vrea?!…) să facă ceea ce ar trebui de făcut pentru a scoate Sighetul din starea deplorabilă în care se găseşte acum.

Conştienţi de faptul că doar prin implicare politică (alegerile locale anticipate pot fi soluţia cea mai rapidă pentru a scoate Sighetul de sub tutela nepăsării şi a intereselor mărunte sau, în cel mai rău caz, pentru alegerile la termen) se pot schimba în bine lucrurile, am decis să facem primii pași, pornind de la nivelul societății civile și, împreună cu cetățenii, să stabilim câteva repere pentru o altfel de administrare a orașului, pentru un altfel de management, făcut strict pentru a mulțumi locuitorii orașului nostru și nu pentru a face… figurație.

Pentru a evalua interesul dumneavoastră pentru o „funcționare” normală a municipiului și, mai ales, pentru a putea cunoaște potențiali „administratori” de calitate ai orașului nostru, propuși din rândul celor fără interese meschine, societatea civilă sigheteană invită sighetenii să răspundă la următoarele întrebări:
1. Pe cine propuneţi primar? (Vă rugăm să menționați un singur nume)
2. Pe cine propuneți consilier local? (Vă rugăm să menționați max. trei nume!)
2. Ce calități o/îl recomandă pentru a ocupa respectiva funcţie publică?

Vă mulțumim pentru implicare și vă rugăm să ne sprijiniți pentru a putea găsi o alternativă viabilă la actuala „guvernare” a urbei noastre, identificând nume noi, caractere oneste, puternice, dornice să se implice pentru a aduce schimbarea mult așteptată, pe care o putem genera împreună.

În funcție de răspunsurile și sugestiile dumneavoastră vom comunica lista cu numele celor care ar putea înlocui atât primarul cât și consiliul actual, dacă vom demara referendumul, demers solicitat insistent de către foarte mulți sigheteni.

Vă mulțumim pentru implicare!

Grupul Civic Sighetean

Foto: Tomi Hoffer

Când eram copil, marea mea pasiune era șahul. Încă îmi place, dar nu îl mai practic la nivel profesionist, ci doar de dragul amintirilor. Eram fascinată de jocul pionilor, mă motiva ideea de a obține victoria. Mi se părea interesant că șansele de a câștiga erau egale, deoarece nimeni nu avea un avantaj la începutul competiției. Conta doar abilitatea ta de a te descurca cu ce aveai pe tablă.

La șah am învățat că fiecare piesă este importantă, la fel ca oamenii din existența noastră. Unii apar în viața ta pentru o fracțiune de secundă, fără să aibă o influență deosebită asupra ei, pe alții ajungi să îi întâlnești cu un anumit motiv. Unii te învață că, uneori trebuie să renunți la ei pentru a fi în avantaj iar alții se dovedesc a fi un cadou binemeritat. Pentru a păstra alături de noi persoanele cu adevarat importante, uneori trebuie să le sacrificăm pe cele mai puțin importante. De exemplu, pentru a avea o tură puternică, poți fi nevoit să sacrifici anumiți pioni. Persoanele-pioni din viața noastră sunt trecătoare, ele apar și dispar iar tabla nu este grav afectată. Dar în momentul în care regina îți este luată într-un schimb, jocul pieselor tale se cutremură, inima îți bate puternic, gura ți se usucă, privirea îți fuge în toate părțile de frica de a nu fi învins, pentru că știi că ai pierdut cea mai importantă piesă de pe tablă. Totuși noi, oamenii, învățăm să trăim fără persoanele dragi din viața noastră și, chiar dacă ele dispar, jucăm jocul vieții ca și cum ar mai fi încă printre noi. Șahul este o artă deoarece te învață că poți câștiga lupta chiar și cu pioni mai puțini, dacă se descifrează jocul pieselor.

Mereu am ales să joc cu negru în defavoarea albului. Îmi plăcea ideea de a aștepta ca celălalt să facă primul pas, să pot observa și gestiona piesele în funcție de situația făcută de alb. Preferam să fiu cu un pas în urmă, apoi avansam și ajungeam cu doi pași înaintea albului. Această strategie îi surprindea pe adversari și m-a ajutat de multe ori să câștig jocul. Șahul îți dezvoltă raționamentul, atât pe tablă cât și în viață. Deciziile noastre se bazează pe un algoritm al experiențelor din trecut. Poate dacă nu cădeam la schi și nu îmi rupeam mâna, consideram că schi-ul este un sport sigur. Poate dacă nu mă mușca un câine când aveam șase ani, aș fi crezut că toți câinii sunt blânzi. Poate dacă nu aș fi avut o încercare nereușită de a cânta la pian aș fi considerat că e ușor să cânți la instrumente și oricine poate face acest lucru. Astfel ajungem să luăm decizii si să dăm sfaturi pe baza a ceea ce am reușit sau nu să facem în trecut. Ideea este că nu trebuie să lăsăm evenimentele nefaste din trecut, să ne influențeze viitorul.

Cu timpul, am înțeles că toți ne dorim să fim regi sau regine, dar ne este frică să nu fim judecați. De aceea mulți aleg să treacă prin viață ca niște simpli pioni, deoarece își doresc să fie la fel ceilalți, să nu iasă cu nimic în evidență. Nici nu interesăm pe nimeni, dar nici nu deranjăm. Eu nu îmi doresc să rămân doar un simplu pion pe o tablă de șah. Vreau să trec prin toate etapele, de la pion la nebun, de la nebun la cal și de la cal la tură.

Și voi puteți face asta! Veți ajunge, astfel, să stăpâniți rolul „reginei”, să conduceți jocul pieselor și să vă găsiți propria cale!

Clara FOTACHE
Clasa a XII-a, Colegiul Național „MIHAI EMINESCU” Baia Mare

Dragul nostru drag, îți dorim din suflet: LA MULȚI ANI FERICIȚI, BINECUVÂNTAȚI ȘI SĂNĂTOȘI, ALĂTURI DE NOI, FAMILIA TA ȘI DE TOȚI CEI DRAGI ȚIE!

Mulțumim Bunului Dumnezeu că am ajuns să te sărbătorim la împlinirea frumoasei vârste de 90 de ani. Ai avut o viață grea, cu multă suferință inimaginabilă, cu persecuții, cu multe obstacole și opreliști, dar credința ta în DUMNEZEU TE-A AJUTAT SĂ RĂZBEȘTI, SĂ IZBUTEȘTI! Tăria și puterea ta în luptele ce le-ai avut aproape toată viața vin și din fapul că știai că esti NEVINOVAT, că ai protejat persoane care puteau fi în locul tău, n-ai trădat și cu siguranță BUNUL DUMNEZEU O SĂ TE AJUTE! Și așa a fost… Bunul Dumnezeu te-a ajutat in lupta cu „BALAURII” de la Securitate, cu „BALAURII” care te-au chinuit în anchete și detenție; deși ai fost eliberat, n-ai scăpat de „BALAURI” nici în libertate ei urmărindu-te și persecutându-te. Dar te-ai luptat… Toată viața ai fost un luptător… AI ÎNVINS TOȚI „BALAURII”, dar și pe mulți alții… Ești un soț minunat, un tată și bunic iubitor. Toată viața ne-ai purtat de grijă, ne-ai protejat acasă, dar și departe de casă precum și în drumurile lungi și periculoase ce trebuia să le facem… Nu putem să uităm cum te zbăteai să ne faci viața plăcută, fericită și te străduiai să nu ne lipsească nimic, deși uneori asta era destul de greu… Noi îți mulțumim din suflet pentru tot ce ai făcut pentru noi și mulțumim Bunului Dumnezeu că a ales ca noi să fim familia ta. Bunul Dumnezeu te-a răsplătit cu doi copii minunați, apreciați peste tot pe unde i-a purtat viața și care acuma se îngrijersc de noi, cu toate problemele ce vin odată cu bătrânețea; mai ai și trei nepoți care ne „îndulcesc” viața și fac mai mult decât toate medicamentele … La ceas aniversar ne rugâm Bunului Dumnezeu să te protejeze, așa cum te-a protejat toată viața, să-ți dea MULTÂ, MULTĂ SĂNĂTATE să ne bucurăm împreună de tot ce ne-a dat DOMNUL și DOMNUL să fie cu toată familia noastră ȘI AZI ȘI MÂINE ȘI MEREU ȘI MEREU ÎN VECII VECILOR AMIN!
Cu toată dragostea, familia ta care te prețuiește și te iubește atât de mult!

Dragul nostru drag, la urările noastre se mai adaugă și altele (în ordinea primirii lor), care cu siguranță o să te bucure; sigur că ar fi fost mai mulți, dar doar pe aceștia i-am putut contacta.

La Mulți ani, Ghiță, Tăticule, Didai, Bughi!

Cu mult drag,
Măriuca, Rodica, Victor, Alina, Samuel, Grace și Joy

***

LA MULȚI ANI CELUI MAI BUN PROFESOR DE MATEMATICĂ DIN LUME!

Inginer Gheorghe Chiș, Timișoara

***

Mă bucur că am ocazia să vă felicit la împlinirea onorabilei vârste de 90 de ani! Să trăiți, cu sănătate și bucurie în suflet! Sunteți un model viu pentru mine și am fost foarte onorat să vă cunosc și să fac un film cu Dumneavoastră! Vă doresc să atingeți suta de ani, că de acum nu mai este mult.

Cu drag și cu deosebit respect,
Nicolae Mărgineanu (regizor film, București)

***

Respectăm în domnul profesor Gheorghe Bărcan un fiu al Maramureșului, plai de legendă pe care îl evocă cu legitimă demnitate pe meridianele lumii, un dascăl de valoare dăruit științei și școlii românești, un soț, tată și bunic devotat, un intelectual creștin… dar ceea ce îl înalță și îi înnobilează virtuțile este suferința din temnițele comuniste, suferință pe care nu și-a dorit-o dar și-a asumat-o ca preț al verticalității, fiind azi printre ultimii martori ai grozăviilor care ne-au mutilat istoria. Dumnezeu să-i binecuvânteze viața, familia și mărturia luminoasă!

LA MULȚI ANI FERICIȚI!

Preot profesor Marius Vișovan (Sighetu Marmației)

***

Îndârjirea în lupta cu timpurile de a merge pe drumul vieții în linie dreaptă, îl face pe domnul profesor Bărcan un exemplu demn de urmat. În aceste momente, nu putem decât să ne gândim cu mult respect la domnia sa, dorindu-i multă sănătate și bucurie alături de cei dragi!

LA MULȚI ANI FERICIȚI !

Cu multă considerație,
Fam. ing. Emil Popescu & Ana Popescu și Terezia Iosip

***

Dragă Ghiță,
Cu ocazia zilei tale de naștere, de la mii de kilometri depărtare, din Vișeul în care ne-am cunoscut acum mai bine de jumătate de secol, din apropierea liceului de la catedra căruia am îndrumat, amândoi, generații de elevi, îți transmit cele mai calde urări de bine, alături de respectul și considerația pe care ți le port ție, dar și familiei tale. Mă bucur că ai acceptat ca file din cartea vieții și experienței tale să se regăsească și în cartea mea „Oameni de seamă ai Maramureșului Voievodal” și îți doresc să mai aduni multe file de acum înainte! Să-ți dea Dumnezeu multă sănătate, să te bucuri de cei dragi!

La mulți ani, prietene! La mulți ani, Ghiță!

Aurel Ghilezan (Vișeu de Sus)

***

Sunt mândru și onorat că „particip” la surpriza pentru dl. profesor. M-am speriat puțin știind că, sigur, n-o să reușesc să exprim ceea ce simt. Normal că am multe amintiri cu dl. profesor. De la orele de curs când se străduia să ne explice, să ne destăinuie tainele matematicii, la cercul de matematică unde am aflat prima dată despre geometriile neeuclidiene unde m-a impresionat faptul că tot ce știam despre geometrie se aplica doar în spațiu tridimensional. Sigur, acum, sunt lucruri banale, dar pentru mine ca elev de liceu au însemnat schimbarea viitorului, de la inginerie spre matematică. Dar pentru mine mai importante sunt amintirile în care am interacționat cu dl. profesor din punct de vedere uman. Am fost ajutat material de domnul profesor, m-a susținut permanent pentru acordarea bursei (fără de care reveneam la coasă – vorba tatălui meu). După terminarea liceului ne-a rezolvat, mie și unui coleg, găsirea unui loc de muncă – profesori suplinitori – ca să ne putem înscrie la facultate la fără frecvență. Apoi s-a deplasat până la școala unde eram angajați și ne-a scos adeverințele de angajare pe care ni le-a trimis. Mai mult, în primul an de facultate, cât am fost la fără frecvență, ne-am pregătit după materialele bibliografice asigurate de dl. profesor, dar, și după ce am trecut în anul doi la Frecvență. Dacă ar fi să mă adresez direct dlui profesor aș zice:
„Domnule profesor, știu că sunt unul dintre miile de elevi pe care i-ați învățat matematică și sper că sunt unul din cei cu care v-a plăcut să lucrați la clasă. Pentru mine, dv. ați fost și ați rămas PROFESORUL, ba mai mult, OMUL, care și-a lăsat amprenta cea mai profundă în formarea mea profesională și socială, prin seriozitatea cu care ați abordat munca la clasă, prin bunăvoința și discreția cu care mi-ați acordat ajutorul-profesional sau material-când am avut nevoie. Domnule profesor, cu ocazia frumoasei vârste pe care o împliniți vă doresc multă sănătate, fericire și bucurii alături de întreaga familie. Și aș mai vrea să vă fac o urare, folosită de o prietenă comună: „Dumnezeu să vă dea ceea ce știe El cel mai bine că aveți nevoie!”

La mulți ani fericiți! Să ne auzim la centenar!

Cu mult respect,
Al dvs. elev,
Petru Bălin, promoția 1971 (expert in Informatică, Sibiu)

***

Incredibil, după 51 ani de la terminarea liceului, acum 3 ani am aflat că Maria Tăut, căsătorită Bărcan, fosta mea dirigintă s-ar afla în Minnesota. Am contactat-o telefonic și i-am făcut invitația ca. împreună cu soțul Gheorghe, fiica Rodica și nepotul Samuel, de a ne face o vizită în Arizona. Astfel că, acum 3 ani când au răspuns invitației, am făcut cunoștință cu familia din America a stimatei doamne Maria Bărcan. Din momentul întâlnirii, între familiile noastre s-a cimentat o prietenie deosebită astfel încât considerăm familia Bărcan parte a familiei noastre. Tot de atunci lui Ghiță ma adresez cu „frate-meu Ghiță”. La aniversare dorim „fratelui” meu Ghiță, ca Dumnezeu să-l binecuvânteze cu multă sănătate și bucurii alături de familia lui atât de dragă nouă.

LA MULȚI ANI FERICIȚI!

Ne bucurăm să fim și noi printre cei care „participăm” la „aniversarea” lui Ghiță. Vă iubim,

Fam. Aurel și Paulina Oniga (inspector sanitar, licențiat în drept și asistență medicală, de 24 de ani cetățeni americani, Arizona)

***

Domnule profesor Bărcan, mulțumesc lui Dumnezeu că v-a ales să-mi fiți profesor de matematică în clasele gimnaziale. De la dumneavoastă, eu și colegii mei, am avut șansa să facem primele achiziții în domeniul matematicii, atât teoretic cât și practic, aplicativ. Ați fost pentru noi, un dascăl model prin vocație, știați să vedeți viitorul din noi și să ne sădiți încredere. Întotdeauna aveați un cuvânt bun de spus celui aflat la necaz și-l ajutați necondiționat, atât cât puteați. Aveați multă dragoste pentru profesie și pentru noi, dispuneați de o pregătire de specialitate foarte bună, aveați răbdare, erați imaginativ, sensibil, cu elevat gust estetic, foarte amabil, modest, tot timpul aveați bună dispoziție pentru a ne învăța. În dumneavoastră a fost multă empatie. Pe parcursul vieții mele, în momentele când ne întâlneam, pentru mine erați un bun sfătuitor, un adevărat părinte spiritual, cu îndemnuri de a mă afirma profesional și nu numai. Prin mâinile dumneavoastră au trecut multe generații de elevi, evidențiindu-se mai târziu prin absolvirea treptelor superioare de învățământ și înregistrând rezultate deosebite în activitatea lor profesională. Domnia voastră, domnule profesor Bărcan, ați fost și veți rămane un exemplu de dascăl, de familist, în calitate de soț, tată și bunic, și om pentru toți cei care v-am cunoscut și vă cunosc. Acum, în aceste momente, când aniversați 90 de ani de la naștere, vă urez cu multă dragoste și iubire multă sănătate, multe bucurii, alături de cei dragi ai dumneavoastră și un căduros „La mulți ani fericiți!”

Cu mult respect și drag, al dumneavostră fost elev, prof. pensionar
prof. Dumitru Chiș (Săliștea de Sus)

***

90 de ani!!!
Hm! Fain prilej de a-ți revizita Viața, pe alocuri prea tumultoasă. Ai învins, Ghiță, ai învins căci nu te-ai resemnat, ai fost dîrz și călăuzit de credința că Bunul Dumnezeu nu te va părăsi. Și așa a fost. (Te-a binecuvântat cu o familie minunată, Măriuca, Rodica și Victor, în care a domnit armonia și dragostea). Pentru faptele tale generoase, te-au binecuvintat săliștenii tăi, dar nu numai ei te respectă și te laudă întotdeauna. Crizanteme, dar și trandafiri la acest amurg de viață, pentru împlinirea rugilor voastre.

LA MULȚI ANI FERICIȚI!

(P.S. Încolo, ce să zic… Vă aștept la o cafea la „Carpați”)

Cu salutări omagiale din Clujul nostru și al vostru,
Fam. profesor Petrache Mureș (Cluj-Napoca)

***

La împlinirea venerabilei vârste de 90 ani, gândul nostru se îndreaptă spre tine și îți urează zile frumoase, în sănătate, alături de iubita ta familie pe care ai venerat-o mereu și pentru care ai fost un model adevărat!

La mulți ani, Om BUN!

Fam. prof. Doina & prof. Gheorghe Coman (Tg. Mureș)

***

Domnul Bărcan: un om deosebit, un caracter minunat și cu multă înțelepciune. Amplificați aceste calităti cu „n” aparținând intervalului închis la stânga și un număr oricât de mare, interval deschis la dreapta și vom avea o lume mai bună și mai dreaptă.

LA MULȚI ANI FERICIȚI!

fam. prof. Nechita (Baia Mare)

***

Dragă Ghiță,
Mă bucur că printre cunoștințele mele am întâlnit un om că tine, cu credință în Dumnezeu, cu grijă și dragoste pentru familie și semeni, cu responsabilitate față de profesia aleasă, dar și cu sensibilitate sufletească, un om care și-a parcurs drumul vieții cu multă demnitate și nu în cele din urmă cu dorință de a împărtăși și altora din experiența vieții prin cărțile publicate. Acum când împlinești această frumoasă vârstă îți dorim multă, multă sănătate, să te poți bucura în continuare de minunații tăi copii și nepoți și de soția care îți este mereu alături.

LA MULȚI ANI FERICIȚI!

Cu toată dragostea și respectul nostru,
                                                                                                                       Fam. dr. Claudia și Ioan Ossian (Dej)

P. S. Sperăm că sunteți bine cu toții, va pupăm cu mult drag!

***
Am cunoscut mai întâi un om, apoi o personalitate și în final poezia sufletului, acel cântec pe care îl fredonăm altora fără să știm, acea melodie compusă din generozitate și forță de caracter care ne diferențiază de ceilalți. Astăzi, cu ocazia frumoasei vârste ce o împliniți, cu plăcere îmi aduc aminte de discuțiile purtate impreună, discuții din care am rămas cu mult respect pentru spiritualitatea, diversitatea de opinii, profunzimea și finețea gândirii, discreția cu care mi-ați impărtăsit din vasta dumneavoastră experiență de viată. Vă doresc să vă puteți păstra același spirit vioi și tânăr în gândire și să va bucurați din plin de anii ce urmează, ani pe care sunt sigură că îi veți petrece cu mulțumirea sufletească pentru tot ceea ce ați realizat de-a lungul vieții.

LA MULȚI ANI FERICIȚI !

Cu multă stimă și respect,
Norina Ossian, informatician, (Paris)

***
Bună dimineața! Deși distanțele mari și timpul ne despart, [noroc cu tehnica modernă, care ne mai unește] am rămas aceiași prieteni buni cu tine și frumoasa ta familie, ca pe vremea, când, cu mulți ani în urmă, ne-am întâlnit în cancelaria Liceului „Bogdan-Vodă”, din Vișeul de Sus, Maramureș. Ai rămas aceeași persoană serioasă, corectă și muncitoare, același prieten bun, care nu uită niciodată să ne felicite, din depărtare, cu ocazia diferitelor sărbători sau evenimente personale. Cum împlinești un număr foarte rotund de ani, de care eu nu sunt foarte departe [sau sunt?], îți doresc, cu ocazia acestui important eveniment din viața ta, multă sănătate, spor la scris, viață frumoasă în continuare alături de cei dragi ție, soția [și colega noastră] Măriuca, fiica ta, Rodica, băiatul Victor, nepotul tău, talentatul Samuel și nepoatele, fetițele lui Victor,

La mulți ani, așteptăm în continuare vești bune!

Prof. Tamara Moise (Bistrița)

***

La ceas aniversar, eminentului Profesor Gheorghe Bărcan, om de aleasă calitate morală, îi urez: La Mulți și binecuvântați ani alături de minunata lui familie!!!

Preot, Vasile Vlad

***
„Ca unul dintre oamenii… cu frică de Dumnezeu și neclintiți în respect fată de valorile în care i-au crescut datinile și credința…” (Ana Blandiana)

Domnului Profesor Gheorghe Bărcan i s-au frânt adolescența și tinerețea în cele mai cumpite vremuri, acelea ale regimului politic de tip sovietic instaurat în România. Doar aceste valori i-au dat puterea să suporte umilința, bătaia, înfometarea, batjocura și suferința la care l-au supus cei care ne-au adus „libertatea de la Răsărit”. Fiindcă n-a denunțat, deși a fost denunțat, fiindcă a rezistat racolării de către securiști, fiindcă a avut puterea de a-și păstra demnitatea, fără nicio vină, nejudecat de vreun tribunal, Domnia Sa a trecut prin inumanele anchete în celule miliției și penitenciarelor, prin groaznicile lagăre, colonii de muncă și șantiere organizate special spre exterminare pentru „cei care nu sunt cu noi, sunt împotrivă noastră”. Curajul și dârzenia cu care a înfruntat nedreptățile acelor nefaste și tragice vremuri, dar și neostenita și laborioasa activitate pe tărâmul învățământului – a reușit să-și continue și să-și finalizeze studiile întrerupte, cu rezultate de excepție, fiind dascălul multor generații de elevi, printre care și sălișteni-reprezintă pentru noi o lecție de mare învățătură, una fundamentală. Pe care ne-o prezintă și prin scrierile Domniei Sale, să nu o uităm. Acum, la trecerea Domniei Sale în rândul nonagenarilor, sunt onorat să-i urez multă sănătate, putere de muncă și multe bucurii alături de frumoasa-i și iubita familie!

La mulți ani, Domnule Profesor!

                                                                                                                           Prof. Simion Iuga (Săliștea de Sus)

***

Prietene Ghiță Bărcan,

Pentru faptele tale, pentru tăria de caracter de care ai dat dovadă de-a lungul vieții, chiar și atunci când oameni răi au încercat să te îngenuncheze, Dumnezeu a fost și este cu tine. Lui Ghiță Bărcan, acestui om cu O mare, atât din punct de vedere moral cât și din punct de vedere profesional, la împlinirea frumoasei vârste de 90 de ani, de pe meleaguri hunedorene, familia Bonat-Mihalca îți urează sănătate, bătrînețe liniștită alături de cei dragi ție. LA MULȚI ANI!

Familia Prof. Bonat-Mihalca Ioan & Luci (Hunedoara)

***

Mă bucur foarte tare că pot și eu participa la această deosebită SĂRBĂTOARE, a unui OM, un SUFLET deosebit.

O amintire foarte dragă sufletului meu, este că d-voastră m-ați adus acasă de la spitalul din Vișeu, cu primul nostru băiat, Claudiu, în februarie 1998. Mi s-a părut extraordinar că un profesor deosebit, care a fost profesorul de matematică al mamei mele din liceu, să se ofere să ne aducă acasă. Știam foarte puține atunci despre d-voastră, aveam să vă descopăr cărtile și articolele mai târziu și am rămas impresionată dincolo de noblețea d-voastră sufletească, ce frumos poate să „atingă” sufletele prin scris, un profesor de matematică. Eu fiind profesoară de chimie, până atunci credeam că e imposibil acest lucru. Și ca un arc peste timp, soția d-voastră a fost la festivitatea lui Claudiu de clasa a VIII-a, în 2013. Consider că D-zeu v-a trimis, pe fiecare dintre d-voastră în acele momente deosibite din viață noastră și vă consider că pe niște părinti spirituali. VĂ MULȚUMESC! LA MULȚI ANI, D-LE GHEORGE BĂRCAN!

prof. Mihaela Veresezan (Tomoiagă), Cluj-Napoca

***
Domnule profesor,
Vă admir mult! Ați avut o viată grea, plină de întâmplări din care ați învățat multe și care v-au călit personalitatea, chiar dacă v-au șubrezit sănătatea. Vă doresc multă sănătate, pentru a putea scrie despre experiența dumneavoastră și generațiilor de astăzi!

La mulți ani!

prof. Măria Tirenescu (Societatea Scriitorilor Români)

***
Stimate domnule profesor Gheorghe Bărcan,

Cu permisiunea dumneavoastră, mă alătur și eu mulțimii de urări și gânduri de bine care vi se aduc la ceas aniversar…

Au trecut mai bine de 30 de ani de la prima noastră întâlnire, dumneavoastră în calitate de dascăl iar eu ca elev al Liceului „Bogdan-Vodă” din Vișeu de Sus. Ale tinereții valuri precum și iureșul societătii românești post-decembriste m-au făcut să fiu o fire ușor rebelă, care a trecut uneori prea ușor poate pe lingă anumite evenimente care se petreceau în jurul său… Anii de liceu au trecut repede iar întâlnirile au fost tot mai rare… Ați rămas în memoria noastră de liceeni că profesorul dedicat vocației, cu abordări occidentale ale vieții (ținută, expresii etc…), precum și datorită expresiei folosite: „Măi băieți …” la care, noi nu uităm de fiecare data să completam, ușor ironic „… și fete”. Ajuns la Facultatea de Teologie din Baia Mare, am întîlnit preoți profesori care și-au sacrificat tinerețea și o bună parte a vieții pentru principii morale, din dragoste față de Biserică Universală zidită la Roma pe apostolul Petru precum și din dragoste față de națiunea română. Așa am aflat că profesorul meu din liceu, d-l Gheorghe Bărcan se numără printre cei care și-au sacrificat cea mai frumoasă etapă a vieții, tinerețea, pentru ca nația română și Biserica să nu fie ingenuncheate în fața celui mai mare flagel al secolului XX care este comunismul… M-au încercat târzii și iluzorii regrete pentru „ale tinereții valuri…”, dar m-am consolat, ușor egoist poate, cu „Parabola Semănătorului” și cu expresia biblică „Unii seamănă iar alții seceră…” Viața a mers mai departe iar în urmă cu câțiva ani, spre nespusa mea bucurie, am întîlnit familia Bărcan într-un frumos și important proiect spiritual: construcția bisericii greco-catolice din Săliștea de Sus, Maramureș. Dincolo de faptul că această familie deosebită, prin reprezentantul de frunte, d-l profesor Gheorghe Bărcan, susținut necondiționat de soția dânsului, d-na Maria Bărcan și de către întreaga familie, sunt ctitorii morali și financiari marcanți ai acestui proiect; m-a impresionat zelul și abnegația deosebită de care dau dovadă, ignorându-și propria persoană și interes în favoarea construirii acestei biserici. Toate acestea nu s-ar fi realizat fără lumina (educația) pe care Biserica Greco-Catolică Română a adus-o în sânul poporului român după Unirea Mitropoliei Greco-Orientale a Bălgradului cu Biserica Romei, sub păstorirea mitropoliților Teofil și Atanasie. Aș dori să mulțumesc personal și instituțional, în limita competențelor mele, acestei familii și în mod special d-lui profesor Gheorghe Bărcan pentru aportul și exemplul de viață, de credință și de educație transmis societătii românești și nu numai de-a lungul anilor. Mi-aș dori că exemplul familiei Barcan să se multiplice necontenit de la nivelul Orașelor Vișeu de Sus și Săliștea de Sus, până la cel mai înalt nivel al Statului Român.

Mihai Simon, Econom Eparhial, (Baia Mare)
Fost elev

***
Un gând de bine cu totul special pentru o persoană specială…  distinsului domn Bărcan Gheorghe la împlinirea celor 90 de ani de viață! Pe Domnul îl rugăm să îl tină sănătos iar pe dânsul îl însoțim cu rugăciunile noastre!

Pr. Protopop Vasile Codrea, Protopopiatul Român Unit (Vișeu-Iza)

***
Dragă Domnule Profesor, Dragă Prietene,
La cei 90 de ani ai tăi, începem aceste scurte cuvinte gândindu-ne la ține, în diversele tale ipostaze: de professor, soț, părinte, de cetățean implicat în problemele comunității și de luptător consecvent penrtu adevăr, dreptate și libertate.
Cu ocazia zilei de naștere, îți dorim multă sanitate și împlinirea tuturor dorințelor alături de toți cei dragi. Sperăm să ne mai întâlnim cu ține și Mariuca “fata în fata”, în grădină, numită de ține “semi-salbatica”. Acolo vom putea continuă să ne bucurăm în universul prieteniei noastră.
La Mulți ani!

Familia Academician Prof. Univ. Dr. Rus A. Ioan

***
La împlinirea venerabilei vârste de 90 de ANI, cuvintele nostre sunt prea sărace, nu pot să exprime recunoștința cuvenită pentru noblețea sufletească dăruită în iubirea de neam, credință și glie străbună, în parcursul vieții DUMNEAVOASTRĂ  PREABUNUL DUMNEZEU, să va dăruiască viață lungă cu sănătate și iubire din partea tuturor celor dragi.

Cu deosebită considerațiune,
Fam. Cornelia și Gheorghe Coman

***
Cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 90 de ani, vă dorim că Bunul Dumnezeu, să reverse harurile asupra voastră de sănătate sufletească și trupească. La mulți ani DVS. și tuturor celor dragi! Ne dorim să ne auzim din când în când, prin telefon.

Fam. Anuța și Ioan Dunca (fost deținut politic)

***
Stimate domnule Bărcan Gheorghe,

Cu ocazia zilei de naștere, vă doresc multă sănătate și bucurii alături de cei dragi! Îmi aduc aminte cu drag de o întîmplare cu final fericit și care are legătură cu dumneavoastră. La examenul de bacalaureat la matematică-în anul 1971, eu fiind o fire foarte emotivă, am luat o notă mică la examenul scris dar dumneavoastră, cu mult tact, nu mi-ați dezvăluit nota și mi-ați spus numai vorbe de încurajare. Am ajuns și la examenul oral, unde am reușit să iau notă maximă și asta numai datorită dumneavoastră, datorită felului în care v-ați purtat cu mine și pentru acest lucru vă mulțumesc din toată inima!

Cu toată stima,
Ecaterina Tomoiagă (Pentek)

***
Primele imagini din pruncie mi-l amintesc pe unchiu’ Ghiță venind, într-o Dacie mereu doldora de atenții pentru toți, dintr-o țară africană, de care eram grozav de terifiată, Maroc. Cu o veșnică pălărie de paie ce mai că aducea a sombrero. Brodam, pe seama lui, cu minte de copil, istorii beduine. L-am descoperit apoi ca un părinte ultraprotector al verilor mei, Rodica și Victor sau, în scurtele mele vizite la Vișeu, drept un director și profesor de matematici extrem de iubit și respectat. Se vorbea în familie, mai en cachet, pe atunci, despre perioadă-i carcerală. Era o evidență faptul că părea mai altfel decât ceilalți. Nu-i știam pe atunci întreagă poveste și, de altfel, eram la vârsta cea egoistă la care doar experiențele și minidramele personale contează. Spiritul lui ironic mă făcea să fiu mereu en garde și, de se-ntâmpla să dau peste piedici la blestematele de matematici preferăm să apelez la tuși Mary, consoarta-i mai mămoasă, dar mereu moralizatoare. Nu mică mi-a fost mirarea când, peste ani, trecută deja eu însămi prin niște tornade ale vieții, i-am citit, cu ochi de critic, de estet, volumul de memorii Adolescență și tinerețe frânte, subintitulat …am fost și eu la Midia. Abia atunci mi s-a devoalat plenar itinerariul biografic puțin cunoscut mie, cel al vinovatului fără vină, al insului cu un destin amplasat sub zodia onestității, credinței, refuzului de-a fi un Iuda în perioada totalitară. Temperamentul său, de sorginte romantică, empatic, grefat pe o inteligență virilă, dublat de perspicacitate și prudență, de altruism și forță sacrificială, au făcut din Gheorghe Bărcan un model etic, un etalon al moralității și religiozității. Un model aproape livresc, intruvabil în realitatea reală. Dar care își asumă alte zări și experiențe, mereu devorat de daimonul a ști-ului. A trăit pe trei continente, trei vieți penelate scriptic, în memorii sau serial, în presa online sigheteană, vigilent la dinamica lumii, punând în ecuație probleme majore și controversate ale societății noastre. Europene sau transatlantice.

În ceas aniversar nu putem decât să-i dorim, toți trei, mulți ani, rodnici și împliniți!
Dana și Alecsii

Prof. dr. Daniela Sitar-Tăut (Uniunea Scriitorilor), Alexandru Buican & Alexandru Buican Jr.

***
Prieten drag,

Ne cunoaștem de aproape 50 de ani și niciodată, da, nici măcar o dată nu am fost dezamăgită de omul și profesorul Ghiță Bărcan. O perioadă de patru ani, perioada noastră marocană comună, am fost aproape frați: eu cu ține, colegi de sală profesorală și de catedră, predând matematică în limbă franceză unor liceeni, la „Moulay Ismail”, din capitala istorică a Marocului. Familiile nostre au fost în relații foarte bune de prietenie, fiecare având doi copii, băiat și fată. Ne-am organizat într-o echipă mixtă pentru transportul copiilor la școală, la Misiunea Franceză, cu patru drumuri pe zi. Am sărbătorit împreună toate aniversările noastre, dar și ale copiilor noștri, am fost impreună la cumpărături, la piață, la pescuit, dar și la descoperirea întregului teritoriu marocan, atât de variat: Munții Atlas, Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Deșertul Sahara și toate marile orașe, Rabat, capitala administrativă, Casablanca, capitala economică, Fes, capitală culturală. Am prezentat cele de mai sus pentru a-ți da seama că am avut multe momente petrecute în comun și toate acestea îmi dau dreptul să mă pronunț asupra caracterului, calităților, care nu sunt deloc puține, dar și a eventualelor defecte ale tale. Singurul defect: prea mult bun simț, prea bună creștere, prea mult respect față de orice interlocutor. Acest aspect al caracterului tău se transformă într-o fină calitate, tot mai mult absentă la oameni în zilele noastre. Familia ta, domnule profesor, în special distinsa ta soție, Măriuca, este o gazdă excelentă. După revenirea în țară ne-am vizitat cu drag și plăcere, în mod reciproc. La Vișeu vedeam meciurile de fotbal de la marile campionate europene și mondiale. Ne-am bucurat împreună de prezența marelui poet și patriot, Adrian Păunescu, am fost împreună la Izvorul Izei. Un foarte interesant fenomen s-a petrecut cu familiile noastre: pe măsură ce trece timpul, în loc să ni se răcească sentimentul de prietenie, acesta pare că se amplifică și, în ultimii ani, parcă simțim nevoia de a comunica și a ne revedea. Cartea ta, a „deținutului politic” Gheorghe Bărcan, Adolescență și tinerețe furate, m-a impresionat profund, m-a informat despre lucruri groaznice, despre care nu știusem nimic înainte. Mă gândeam cât de greu a putut să-ți fie să ții toate evenimentele petrecute drept secret, dar așa erau vremurile atunci, nu puteai avea încredere în oricine. Nu te condamn pentru faptul că nu te-ai deconspirat, dimpotrivă, te admir și te respect.

În final, recunosc faptul că sunt fericită că am cunoscut un astfel de om curat, cu o familie superbă. Mă simt o fercită a sorții, mă simț o persoană bogată, având astfel de prieteni de mare calitate.

Ghiță, te prețuiesc, te respect, te admir, cu mare, mare drag,
Ana Vaida și familia de la Năsăud, România

***
La aniversarea acestei frumoase vârste mă alătur și eu cu urări de sănătate și bucurii. Felicitări pentru „parcursul” exemplar al vieții până la vârstă asta!! Ești un exemplu de demnitate și viață trăită cu curaj și sacrificiu de sine după instaurarea comunismului. Ai avut puterea să lupți și să învingi. FELICITĂRI!!!! Dumnezeu te-a răsplătit cu succese în carieră, o familie frumoasă și sănătate!

La mulți ani, dragul nostru prieten!
Stela și sigur și Remus (din ceruri)

***

La mulți ani! Cu ocazia aniversării zilei de naștere îți dorim multă sănătate, bucurii și putere de a scrie în continuare cât mai mult.

Cu respect și prețuire,
familia  prof. Dănățoiu (Vișeu de Sus)

***
La mulți ani, nenea Ghiță! Ne leagă o prietenie de o viață și momentele minunate ale copilăriei petrecute cu familia Bărcan nu le voi uita niciodată. Deși sunteți la mii de km depărtare va simțim lângă noi și experiența, ambiția și optimismul dumneavostră ne sunt exemple de reușită în viață. Vă dorim din suflet să aveți parte de zile cu soare, înconjurat de dragoste și multă sănătate și o aniversare minunată alături de familie. Vă suntem alături cu sufletul și gândul și va sărbătorim și noi în U.K. cu un pahar de șampanie și o felie de tort.

Va îmbrățișăm cu mult drag și dor,
Luiza, Maya, Thomas și Ciprian Plăcintescu

Fam. Dr. Luiza Plăcintescu & Informatician Ciprian Plăcintescu, Anglia

***
La Mulți Ani cu multă sănătate și bucurie, alături de cei dragi, să aveți parte de tot binele din lume!
Dan & Mărioara

Fam. Dr. Bărcan Daniel & Mărioara, Borșa

***

La ceas aniversar, ne bucurăm, împreună cu prof. Bărcan Gheorghe, că am „construit” o punte virtuală a amintirilor, prin intermediul publicației noastre, micșorând distanțele dintre noi și aducând în fața cititorilor o poveste  de viață incredibilă. Am fost invitați să fim părtași – pe parcursul ultimilor ani – la evocarea, cu precizie și acuratețe, a experienței incredibile, și triste dar și fericite, pe care distinsul profesor maramureșean a devoalat-o cu mărinimie în pagini bine scrise, cu talent și pasiune. Ne-ați onorat, domnule profesor, cu prezența dvs. constantă, așteptându-vă mereu, cu nerăbdare paginile expediate din SUA, dorindu-ne și dorindu-vă mulți, mulți ani de colaborare cu noi și, mai ales, sănătate și maximă mobilitate!

Să fiți mereu înconjurat de familie și prieteni și, mai ales să ne „scrieți” ce știți și cum știți mai bine, mulți ani de azi încolo! La mulți ani doar cu bucurii și mari succese spirituale!

Salut, Sighet!