În cadrul evenimentelor reunite sub genericul „Muzeul Satului în sărbătoare”, luni, 24 mai 2021, la Muzeul Satului „Mihai Dăncuș” a fost vernisată expoziția de fotografie PĂDURILE SECULARE DE LA STRÂMBU BĂIUȚ (organizată de WWF România în colaborare cu Muzeul Maramureșean). Expoziția va rămâne permanent la dispoziția turiștilor la Casa Dunca de Șieu.
Autor, Sorin MARKUS
Sâmbătă, 22 mai 2021, de la orele 11:30, în sala de conferințe a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, în prezența unui numeros public, a avut loc lansarea cărții „SPAȚII CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ PENITENCIARUL SIGHET (1950 – 1955)”, lucrare masivă, în două volume, aproape 1100 pagini, semnată de istoricul dr. Andrea DOBEȘ (coordonatorul lucrării fiind conf. univ. dr. Liviu Țîrău – Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca).
Andrea Dobeș este cercetător al Muzeului Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, fiind preocupată, încă de la începutul muncii în această instituție, de drama victimelor comunismului, în special din categoria elitei politice interbelice și a bisericii (greco – catolice și romano – catolice), încarcerate în orașul nostru.
La eveniment au participat și au rostit alocuțiuni Octavian Bjoza (Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România), conf. univ. dr. Valentin Orga (Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca), prof. univ. dr. Virgiliu Țârău (Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca), conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea (Centrul Universitar Nord, Baia Mare), conf. univ. dr. Fabian Doboș (Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași), dr. habil. Cosmin Budeancă (Fundația Culturală Memoria, București).
Din public au mai luat cuvântul preotul Marius Vișovan, Ilie Gherheș, Ion Mariș.
A moderat cu discreție și eleganță Robert Fürtös, istoric, soțul autoarei volumului, implicat și el în munca de cercetare.
Lucrarea este efortul unei munci intense, consecvente, bazată pe studiul documentelor deținute de Arhivele din Maramureș, Cluj, CNSAS, Administrației Naționale a Penitenciarelor, etc. fiind structurată pe câteva capitole relevante, dintre care amintim: Evoluția sistemului penitenciar din România (1945 – 1964); Arestarea elitei politice interbelice; Ofensiva împotriva bisericii catolice; Victimele Sighetului; Detenție și post detenție. Repere biografice (Demnitari ai României interbelice, Prelați și clerici catolici), etc.
Pentru profesorii de istorie sigheteni dar și pentru cercetătorii interesați de istoria recentă a României, lucrarea deosebit de valoroasă, (apărută la Editura Argonaut Cluj – Napoca), este și trebuie să fie un reper bibliografic prioritar.
Foto & text: Ion Mariș
Sub genericul „Muzeul Satului în sărbătoare”, duminică, 23 mai 2021, a avut loc ceremonia oficială de deschidere a evenimentelor ocazionate de aniversarea a 40 de ani de la inaugurarea Muzeului Satului din Sighet. Evenimentele se vor încheia duminică, 30 mai 2021.
Ceremonia de azi a cuprins două momente dedicate personalității prof. dr. Mihai Dăncuș, respectiv, expoziția In memoriam Mihai Dăncuș și sfințirea unei troițe închinate memoriei fostului director al Muzeului Maramureșean din Sighet (1977-2011). De azi, Muzeul Satului poartă numele „Mihai Dăncuș”.
Foto & Video, Sorin MARKUS
În perioada 11-22 mai 2021 a avut loc Regionala Cluj #sezon 5 REMOTE al competiției BRD-First Tech Challenge România – Nație Prin Educație. În acest sezon, s-au înscris 167 echipe de robotică din țară, împărțite în 4 regionale.
Sâmbătă (22 mai 2021) s-au afișat rezultatele, echipa Colegiului Național „Dragoș-Vodă”, Tech-X, coordonată de d-na prof. Cornelia Hotea, clasându-se pe locul 9, din 32 de echipe participante.
Din cauza situației epidemiologice și a restricțiilor impuse, doar primele 6 echipe s-au calificat la faza națională. În condiții obișnuite, nepandemice, cu siguranță ne-am fi calificat la faza națională. Nu-i nimic, suntem foarte mulțumiți de poziția ocupată, ținând cont de echipele intrate în competiție, de condițiile impuse și de modul de desfășurare al meciurilor. Din Maramureș au participat 4 echipe, 3 din Baia Mare și echipa noastră din Sighetu-Marmației, Tech-X clasându-se în TOP 10. Echipa colegiului nostru nu este la prima participare la acest concurs. Prima dată, în sezonul 4 al competiției a obținut calificarea la faza națională. Din cauza pandemiei, sezonul 5 s-a desfășurat în format REMOTE, cu transmiterea live pe canalele de youtube (propriu și al competiției) a tuturor meciurilor. A fost dificil acest sezon – aparatură specială pentru transmitere live, teren omologat și acceptat de comisia națională, robot funcțional, caiet tehnic complet – altfel spus, timp și cheltuieli suplimentare. Am muncit mult, am căutat sponsori pentru a face posibilă participarea și în acest sezon, am alergat, am printat piese 3D atât de necesare în construirea robotului. Am reușit, am trecut cu bine de toate probele eliminatorii pentru a putea participa la competiția oficială. Ocuparea locului 9 din acest sezon, ne obligă să participăm în continuare, să ne facem remarcați atât în colegiu cât și în comunitate și să muncim mai mult și cu mai multă dăruire.
Mulțumim tuturor celor care au crezut în noi, în pasiunea noastră, celor care au fost alături de noi și sperăm să fie și în continuare. Mulțumesc echipei de robotică Tech-X, respectiv elevilor: Rodilă Rareș Andrei Lider/construcție driver (clasa a X-a B); Sabadâș Cosmin/Programare Website (clasa a XI-a B); Fonta Alin/Construcție coach (clasa a XI- D); Giurgi Bogdan Vasile/Programare driver (clasa a X-a B); Pașca Larisa Sorina/Marketing Engineering notebook (clasa a X-a B); Colopelnic Daria Nicola/Marketing Engineering notebook (clasa a X-a B); Dunca Ioana Florentina/Marketing financiar (clasa a XII-a G); Furtos Patricia/Printare 3D referee (clasa a IX-a B); Mircea Bogdan Florin/Construcție human palyer (clasa a X-a B); Pontoș Silviu Andrei/Construcție/3D (clasa a X-a B); Mihai Claudiu Cosmin/construcție (clasa a XII-a C); Grigor Mihai/ Construcție/3D referee (clasa a IX-a B); Ilieș Luca/ Construcție/3D (clasa a IX-a B); Trifoi Mihaela/ media (clasa a X-a B); Ulici Alin/ voluntar (clasa a VI-a); Giurgi Darius/fondator și lider Alumni.
Felicitări dragi elevi! Pentru mine sunteți nemaipomeniți! (mentor, prof. Cornelia HOTEA)
Pentru mai multe informații accesați linkurile:
https://natieprineducatie.ro
https://www.facebook.com/techx.cndv
https://www.instagram.com/tech_x.cndv
http://tech-x.online
Salut, Sighet!
*
Între timp, Magnolia… și nu numai Ea!…
*
„Vii de la apă? ‘Or si mâțâșori de Florii?” „De lozie nu mai sânt. Da’ de răt’ită sâânt!”
*
Un cărucior. În el, un dolofan însomnorat schiaună neconsolabil, cu o lacrimă mare pe obrăjorul mare… Naa, aaa, plâns’ liin…
*
Sală de lectură la râu. La banca lui, oprește Cititorul locului, cu bicicleta lui. Își dă jos căbatul, își decoperă argintul, mă salută (că doar îl imortalizez)…
*
Stadionul gol de câteva zile „bune”. Păianjenii cresc în voie la vinclul porților. Mai vine câte-un „pitic” și se tot uită, cu jind, într-acolo. Au chemat gunoierii, să măture pista de praful ce s-a adunat…
*
Trece un zidar cu țoacla lui. Mai stropit (cu var) nu poate fi decât Aprilie (cu pomi înfloriți), prin care tocmai trece.
*
Undeva pe lângă fosta Vulcanizare (ori Bufetul „Huta” ori șusteria) de pe „Avram Iancu”. Explozii florale peste tot. Dar, să nu uităm esențialul, anume bătrânica în haine întunecate, vorbind cu telefonul, spre stația de autobuz „…dacă ‘oi me’re acasă și-oi me’re la Ilenuca să-mi scriuă pă hârtie…”.
*
Iza Solovană, așezare în poză: „Stai că stă!… Acuma!” (- fotografi amatori la lucru)
*
Un mic boxer cu pansamente verzi pe mâini face digul, aleargă avântat, aplecat înainte. Nu e ușor, într-o lume a trândăvelii.
*
La malul Izei, un băiet creț, înăltuț, face salturi mortale de dragul „crețulinei” sale – încântată, emoționată tare.
*
Săptămâna Mare. Azi trecem mult mai cuminți. Taine mari se petrec…
*
Pe dig, la Grădina Morii, niște domni bine, veniți probabil la noi pentru „Paștile în MM”, mă întreabă: „Nu vă supărați, aceasta este Tisa”? Aveau mustăcioare identice, bieții…
*
Pe pod, un domn dichisit, către „50”, dă să sărute o doamnă tot așa… Ci, îmi întorc capul, în modul robot. Verde-April pentru toți.
*
„Ce de verde!” „Amu se vede ‘a ce-o plouat atâta atâtea zâle!…”
*
La malul râului. Pe o bancă, un găligan învață blonduca din brațe să aplaude clipa cea repede… Din când în când își cară cu schimbul câte-o serie de pumni în umeri. Căci totul e spectacol. Show. Dovadă: pe sub pomii înfloriți, ele iau rapid poze de divă, ei le imortalizează cuminți. Un tătic face cu fetițele lui alte castele de nisip.
*
Prin Mai, zi de zi. Aceleași imagini (ci, nu-s chiar sută-n sută sigur) pe fața plimbărețului… Alte-aceleași vederi pe un chip vechiu.
*
5 Mai. Dintre liceenii din parcul de la râu (de-acum au de unde chiuli, a pornit Școala), se desprinde o blondină. O ia spre oraș, vorbind la telefon. O unduire auroasă umple aleea, îi dă sens. La început părea că se îndreaptă undeva, apoi, niciunde, în larg…
*
La Pod, seniori cu utillajul la soare, pe bănci. O boreasă coborând din Deal, cu omul ei, intră în vorbă cu ei: „Da’ numa’ până-aici?… „Ce nu veniți pe la noi?… Me’rem în Oraș!”
*
Am fost la Iza și azi, să nu rămână ploaia singură… Nu era nimeni, decât plimbătorul cotidian de cățelușă neagră, creață – cu grija, răbdarea și lesa lui. Au pornit mălinii!
*
Ai zice că unele zile sunt doar lipitură, anexă, „copii palide” ale celor model. Dar nu, dacă te uiți atent vezi că nu-i una să nu aibă frumusețea ei. Nu-i nimeni să nu fie cineva, nu-i nimeni să fie nimeni. Mai ales în Mai. Care, „îi luna cea mai ploioasă” – cum ziceau doi biciliști în gura mare, prin ploaia mare. Atenție la castani – o vreme sunt candelabre!
*
N-am mai văzut aşa ceva: ea trece foarte înaltă şi voit mlădioasă pe dig, cu cavalerul şi mai înalt, blond, inexistent. Vai de digul nost’, iată, tot mai jos…
*
…Ploaia de Aur, Ruguțu’, Tulipanu’, Magnolia Însăși, pomii prin livezi, stânjeneii, Mălinul, Castanii în lumini, bujorii, Trandafirul… – rând pe rând toate înfloresc, înfloresc… și deodată nu-s – cum li-i rândul. Să le privim atent, îndelung.
*
Castanii în floare sau arhitectura luminilor & mireasma mălinilor, din urmă, încetinindu-ne… „Liliaacul sub ferea stră frea-mă-tă…”
*
Tennis TV
* „…Să o oprească cineva pe doamna aceasta să țină scorul în română!…” (FedCup)
* Una dintre bondoacele de ne-au învins avea un rictus nefericit, părea că zâmbește nonstop. Crainicul tv: „T. zâmbește premeditat, spre a o descuraja pe jucătoarea noastră!” * „Iată că și ea expediază o minge împrăștiată, la fel ca adversara ei!” * Despre o jucătoare căreia adversara nu i-a luat nici un game (break) tot meciul, crainicul zice: „she was unbroken”. * Același crainic, la sfârșitul altui meci, laudă prestația jucătoarei învinse, subliniind, însă, „pedigriul și clasa” învingătoarei. Da, pedigriul, așa a zis…* „…Cred că a venit timpul ca S. să încheie conversația din acest prim set.” * Despre o lovitură accelerată: „prelungită”.* După o minge care-i țopăie prin față și se depărtează, uriașa K plesnește cu racheta praful zgurii. * Azi am văzut pentru prima dată ași repetați la T, cu mingea a II-a, în final de set. Donator: Maria Sakkari. Primitor: Andrea Petkovic. Și tot Maria a ridicat, cât este ea de mică, niște lob-uri peste Andrea, în teren, cât era ea de mare! * Gata să câștige setul, una din jucătoare, în loc de un winner sec, banal, pune un stop la fileu, răsucit în toată forma. Mingea cade cu câțiva cm afară. A pierdut setul, dar ce frumos a fost! ( Apoi, le-a câștigat pe următoarele două.)
Handdbal & fotbal TV
* „Jucătoarea parcă levitează…, parcă pune mingea cu mâna…, bagă mingea-n ațe!” * „Eliminare – jucătoarea noastră a avut o mână subtilă pe adversară…” * „City revine pe teren după ce și-a scos definitiv din dicționar cuvântul cvadruplă.”
Marin SLUJERU
(selecție din postările de pe facebook)
Primăria Municipiului Sighetu Marmației în parteneriat cu Instituția Prefectului Maramureș și Direcția de Sănătate Publică Maramureș organizează un centru de vaccinare de tip drive-through. Acesta va fi amplasat în parcarea Centrului Comercial Kaufland din municipiu, situat pe strada Bogdan Vodă nr. 164 și va fi operațional în zilele de 22 – 23 Mai 2021 în intervalul orar 10.00 – 18.00. Vaccinarea se face direct din mașină, fără programare, cu vaccin Pfizer.
Cum se desfășoară vaccinarea la centrul drive-through:
• Asigură-te că ai asupra ta actul de identitate
• Urmărește marcajele direcționale pentru a intra în perimetrul centrului de vaccinare. Personalul medical va măsura temperatura corporală cu termometre fără contact. Completează chestionarul de triaj vaccinare și acordul pacientului informat (dacă le ai completate de acasă, acestea vor fi verificate de personalul medical). Declară personalului medical dacă ai fost vaccinat cu alt produs (Astra Zeneca sau Moderna) După validarea eligibilității de către personal, poți înainta spre zona semnalizată pentru vaccinare
• Registratură și vaccinare – Urmărește marcajele pentru a intra în zona de înregistrare și vaccinare. Prezintă actul de identitate pentru înregistrarea în sistemul național Rovaccinare. Pregătește brațul pentru vaccinare, nu este nevoie să cobori din mașină, personalul medical se va ocupa de tot și te va ghida.
• Zonă post vaccinare 15 minute Te rugăm să parchezi mașina pe unul dintre locurile de parcare marcate, pentru un interval de 15 minute de la administrarea vaccinului.
• Zona post vaccinare este monitorizată în permanență de personalul medical, te rugăm să le comunici acestora orice disconfort sau reacție pe care o simți după administrarea vaccinului. După vaccinare ți se va înmâna adeverința și ți se va comunica data și ora pentru rapel.
Încurajez toți sighetenii să se vaccineze, aceasta fiind singura modalitate de a reveni la normalitatea pe care ne-o dorim cu toții!
Primar
Vasile Moldovan
Sâmbătă, 22 mai 2021, de la orele 11:30, în curtea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet (Strada Corneliu Coposu, nr. 4), va avea loc lansarea cărții „Spații carcerale în România comunistă. Penitenciarul Sighet”, semnată de istoricul dr. Andrea Dobeș, cercetător al Muzeului Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței.
La eveniment vor participa scriitori și istorici de renume din România:
Lansarea cărții va fi transmisă live pe facebook-ul Editurii Argonaut: https://www.facebook.com/editura.argonaut
Ion MARIȘ în cea mai recenta carte a sa (sentimente neasigurate, Editura „Școala Ardeleană”, Cluj-Napoca, 2021) mânuiește cu dexteritate ludicul, sarcasmul și (auto)ironia care primesc pe parcursul „„narațiunii” poetice conotații cu totul și cu totul 
„frisonante”, o tehnică bine articulată întru a masca neliniști, spaime și angoase… abisale, cât și moduri ironic-umoristice și senzaționaliste pentru a trata teme grave, existențiale (iubire, moarte, singurătate, scris) și o face cu talent și, adesea, în complicitate cu cititorul, într-un volum în care descoperim versuri puse într-o matrice a însăși existenței poetului, sugestiv ilustrată de coperta cărții, un colaj artistic de Attila Cosovan.
În poezia lui Ion Mariș totul se întâmplă firesc de dual, nefirescul, atâta cât este, îl găsim mereu într-o conjunctură astrală favorabilă, graţie căreia sensul comun se zdrobeşte şi lasă sânge pe zidurile lui poate şi probabil, marcând semantic locul, ca spaţiu al jocului observat. Ion Mariș scrie „pentru cei ce nu-nțeleg când/ bate dumnezeu la ușă” pe foi negre cu cerneală roșie cu miros de brad, fără niciun punct de graniță, o poezie a utopiilor minimaliste dar subversive, între dilemă/e şi luciditate, evitând strigătele de lebădă neagră. Ion Mariș scrie „într-un cavou confort redus”/…/ „despre rugăciunile noastre misterioase” /…/ „într-o risipă perpetuă fără/ fără frică fără iertare fără destin/ un țipăt firav repetat/ primul cuvânt același” despre peste fapte şi urmări leneşe, în timp ce în umbră au loc efecte fotoelectrice care permit un lanț de zâmbete şi strigăte enigmatice. O poezie pe muzică de Bach-Björk, clasică şi suprarealist de romantică (părți orchestrale, coruri, vocal tăcute, teme personale și vulnerabile) fără să alunece în melodramatic pentru că poetul nu vrea „printre spectatori” (cititori, n.n.E.V.) „niciun somnambul„, nu vrea ca „fiecare pahar să conțină/ muzică și silabe și aproape nimic” ci doar „o privire de-a lungul/ străzii cu multe muulte second-hand-uri/ unde (să) dispărem printre atâția cerșetori și sfinți transpirând de nepăsare„. Fără şuvoaie lirice, fără gesticulaţii pompoase, fără paradă, frondă, fast, departe de imperative şi invective, Ion Mariș scrie o poezie sentențioasă „reclamată” de universul în care își duce existența poetul, iar cel al poeziei nu este întotdeauna confortabil și simplu: „Eu plus niciunul/ din lașitate nu-mi permit suferința/ nu suport pietrele fără nume/ …/ doar câteva firimituri din umbre/ minciuni dispuse în semicerc/ și vizita la ultimul bolnav credibil” ci şi dramatic fără precedent: „Nu se mai recunoaște nicio culoare privește/ în zadar sunt ochii gura umerii vai/ s-au arătat nu văd îngerii nu-i înțeleg nu/ vorbele se așează mint și dor din dor din/ aproape nu mai rezistă viața tranșată pe/ fiecare felie din amintire e o durere o of anatemă/ de ce ne prefacem că nu doare soarte/ e mereu o mișcare un genom despre om/ din sinceritatea dimineții maturității un altfel/ joc de-a primăvara de-a nimic. Eu dspre noi.// Am aproape un pat gol fără lacrimi o of/ pânza unui vis atât de dureroasă. Ce lună/ plină de nesiguranță. Aproape un punct.” „Totul este aproape. Până şi cele mai catastrofale condiţii sunt, la urma urmei, excelente. Scândurile vor fi întotdeauna albe sau negre. Noi tot nu vom dormi niciodată” – spune André Breton în Manifestul suprarealismului. „O singură noapte a fost calmă până la lacrimi/ era fără nici o mișcare fără aer/ fiecare-și respira propria umbră tremura/ ușile toate zăvorâte nici un suflet treaz/ oameni buni să nu ne trezim ce putem vedea/ pe cine să acuzăm despre ce să vorbim/ primeniți-vă somnul cu lumânări nu deschideți/ cavourile nu se spune nimic secret nescris/ poate nu pentru a rcunoaște frigul de dincolo/ percepția este că somnul e prea scurt pentru/ a înțelege toate visurile fabricate în viitor/ rămân doar câtva falsuri/ incredibil de credibile.” – o spune Ion Mariș.
Poezia din volumul recent publicat de Mariș este „marcată” de imaginarul suprarealist și de tehnicile așa-zicând suprarealiste (asocierile dictate de „hazardul obiectiv”, dar și jocurile de cuvinte mizând pe polisemantism sau sonorități asemănătoare, mulțimea de cuvinte tehnice, vorbirea cotidiană etc.). Secvențele poetice de acest tip se găsesc la fiecare pas (rând) ca un contrapunct la „narațiunile” ce pornesc, deseori, de la propria biografie sau din viața cotidiană: „Uite manuscrisul de adio mesajul pentru/ toate faptele dispărute aranjate/ frumos pe rafturi explicații de ce pentru cine/ sacrificiul neînțeles din vorbe uff imaginația/ de-a trece peste rugăciuni și peste lacrimi/ în zadar pe colțul fricii doarme doarme/ nou-născută și moare fără nume. // te-ai născut doar în trecere fugar liniște printre/ meterezele genelor și poate dormim îmbătrânind/ dschidem televizorul se termină sezonul/ am închis sfârșitul doar pentru mine.” Poetul este mânuitorul din spatele cuvântului, instanța auctorială care jonglează cu memoria și imaginația, tratând teme grave, existențiale (iubire, moarte, singurătate, scris, trecerea timpului și existența „perisabilă”, confruntarea cu moartea a celor apropiați, invadarea memoriei de către propriul trecut), „liricizând” realismul epic, antrenându-și complice cititorul în „jocul” său liric, într-un dialog cu „„fosta” (falsa?) sa memorie, într-un volum metaforă, ludic și „„acidulat” pe alocuri: „Cât poți străbate singur străbate fără să respiri/ n-am numărat nici nu mai știu pe unde/ am copilărit cu pietrele cu furnalele/ fantastic de mult s-a schimbat decorul/ doar ei cântă înghesuiți/ ca să nu pot să-mi aranjeze un sunet lângă celălalt/ aleatoriu/ gata, neîntrebaților, fără repetiții/ la nunta de înmormântare.” Poetul Ion Mariș pune în scenă cu nedisimulată plăcere și o rară vervă un dialog între experimentul livresc din perspectivă narativă și vocea lirică „poliglotă” dar acesta (dialogul) nu este nicidecum gratuit ori facil, ci are o miză extrem de importantă: „Punctul terminus al frazelor se decide/ urcând pe platforma ambiguă a nopții.”, pentru că „azi nu se spun rugăciuni nici nu se vând depresii pe/ rețete trucate// diletant este/ nu cuvântul abandonat doar pe linia 35/ orașul se închide-n ziduri colorate și forme holografic/ proba nu o consituie viața golită-n livresc/ nici punctele de suspns pentru cunoscuții din ceruri.// Mai trece câte-un nor prin dicționarul tău deschis la/ genealogie/ mai bate-n aortă câte-un infarct/ doar, doar păcălim/ declarația de condamnare la incinerare.// uneori, câte un înger mai evadează din cerul strâmt/ al cercului.” Poetul, cu „un gând neelegant aproape criminal„, „demontează” cu răbdare înțepenitele podiumuri literare și aruncă fără frică mănușa cititorului și, de ce nu, și unor poeți ai zilelor noastre. În plus, poetul construiește, „pe drumuri de munte” mai multe puneri în abis, încât poezia sa dă o stranie impresie de vertij din care nu se poate ieși și a cărei fascinație nu poate fi uitată ușor, volumul fiind un excelent exercițiu în care poetul vorbește cât se poate de direct despre formele și manifestările pe care le poate lua uneori iubirea, depre comunicarea în cuplu, despre dificultatea comunicării cu ceilalți, și despre spaima de marea singurătate ce prefigurează moartea.
Prin acest volum poetul Ion Mariș, care cu câtva timp în urmă a „schimbat prefixul” adjudecându-și nobilul titlu de sexagenar aduce în fața cititorului său cu adevărat dispus să intre în complicatul lui joc, o simbolică oglindă care, fără îndoială, îi are ca protagoniști pe poet și cititor care privindu-se cu atenție, să dobândească curajul de a spune cu voce tare: „O, Doamne, cât ne mai rabdă/ cuvintele/ unde se duc singure unde se ascund de ce/ să le mai rostim când toate se finalizează dezgustătoare aici…/ […]„Noi doi suntem singurii trecători.”!
Poet autentic, de mare trăire interioară, de o sensibilitate aparte, cuceritoare, ferită de patetisme, Ion Mariș lăsând versul să „curgă” firesc, cu o nuanță de amărăciune, pe un ton „evenimențial”, ușor elegiac, prilej de speculație asupra existenței umane înseși, din conștiința unei relații între dezamăgire și vinovăție. Ion Mariș își construiește textul poetic pe dezvăluirea dezacordului dintre aparență și realitate: un „psalm antidepresie„!
––––––––––––––––
■ Echim VANCEA
Chiar dacă veștile bune, motivele de bucurie, sunt foarte rar „auzite” la nivelul Sighetului nostru, există – trebuie să recunosc – și excepții de la regulă (nu foarte multe, din păcate!). Aceste „oaze” de succes nu sunt generate de instituțiile administrației locale, ci de eforturile individuale ale unor oameni/ familii/ tineri/ copii pasionați, dedicați muncii lor, neconstrânși de aberații… birocratice.
Săptămâna trecută, sâmbătă, 15 mai 2021, la Oradea (jud. Bihor) peste 60 de copii și-au dat întâlnire la o competiție destinată sportului minții: șahul.
Evenimentul de la Oradea – Cupa ALLENGRA, ediția a III – a – organizat de dl. Dan RAȚ, s-a desfășurat pe șase categorii de vârstă, pe parcursul a șapte runde. Erau în joc medalii de diferite străluciri care au atras „atenția” unui antrenor cu experiență și rezultate solide în șahul sighetean, dl. Ioan Costiuc, care a pornit spre Oradea cu cinci copii și a revenit la Sighet, după turul de rapiditate șahistică, cu cinci… medaliați!
Merită să-i amintim pe copiii laureați, medaliile obținute și, mai ales, să le reținem numele!
Au revenit acasă cu medalii de aur: ȘOFINEȚI David (clasa a IV – a), ȘOFINEȚI Alexandru (clasa a II – a) și CODREA Tudor – Ioan (grădiniță). Pe podium au mai urcat, medaliat cu argint MARINA FIȚ Ioan (grădiniță), respectiv bronz MARINA FIȚ Maria (clasa 0).
Patru dintre copii sunt legitimați la Clubul Sportiv SIG – MAR Sighet (președinte și antrenor dl. Ioan Costiuc) iar unul dintre ei la CSM Sighet (cu același antrenor de șah).
La discuția informală pe care am avut-o cu dl. Costiuc, pe lângă unele aspecte tehnice ale șahului pe care le-am dezbătut, am reținut și previziunea dânsului în ceea ce-l privește pe foarte tânărul copil de grădiniță, Codrea Tudor – Ioan: „este noua speranță a șahului sighetean și, sunt convins, de anul viitor va participa cu succes la competițiile internaționale”. La Oradea, Tudor Codrea a câștigat toate cele șapte runde pe care le-a disputat.
Singurul lucru ce salvează onoarea Sighetului, la acest moment aniversar (griul nostru oraș a împlinit săptămâna trecută 695 de anișori!), este strălucirea medaliilor aduse, prin eforturi ne-oficiale, de către sportul minții, prin copiii ce – cred! – vor schimba imaginea unui oraș trist.
Felicitări, dragi copii și – sper! – anii ce vin să vă aducă și să ne (re)aducă în mod constant aur, în casele și orașul nostru! Felicitări antrenorului care se dedică celui mai meritocratic… joc!
Ion MARIȘ
Dacă sărbătoarea de Pesach reprezintă ieșirea din Egipt, care semnifică îngustimea, propriul Ego, revelarea proprietăților divine ale sinelui, această energie nu se manifestă plenar decât în urma procesului de Omer (numărătoarea celor 49 zile) care culminează cu Shavuot. Dacă de Pesach israeliții au obținut prin Moise eliberarea necondiționată și fără efort din sclavie, perioada de Omer este o perioadă de muncă spirituală asiduă pentru consolidarea acestei libertăți. Această dedicare spre spiritualitate atinge un maxim de Shavuot, când, studiind cu fervoare și entuziasm Torah întreaga noapte de Shavuot se atinge o conectare la energia nemărginită a creației și se îndepărtează toate judecățile cât și energia morții din viața fiecăruia dintre noi cât și a omenirii în ansamblu.
Așadar, Shavuot este mai mult decât o evocare religioasă a primirii celor 10 porunci pe muntele Sinai, este un eveniment cosmic, de conectare la un nivel energetic incomprehensibil în alte momente ale anului, care, într-un cuvânt ar putea fi exprimată ca Imortalitate.
Autor (foto, video & text)
Sorin MARKUS
Larisa
A venit primăvara și-n ochii tăi căprui,
păsările își fac cuib în părul tău
– în fiecare dimineață
te trezești de la cafeaua cu gust amărui
din somnul care-ți provoacă greață,
față de oameni păstrezi distanță
ca să nu mai ațipești
și să repeți la nesfârșit povești.
A venit primăvara și-n gândul tău de foc,
ți se așează pe buze eternitate
– în fiecare seară
se așează stelele pe trupul tău
gol
lipsit de ură și banalitate,
cred că-ți lipsește un joc
pentru că te-ai aprofundat în noroc,
în tunete și în noapte.
Gând de noapte bună
cu gândul
cu vântul
am învârtit pământul
mi-e frică că
sunt esență de nori
ca apa de ploaie
și mă întreb
de ce sunt pe pământ
oare
ca să las în urmă
mai mult decât am luat?
Poezie la prag
De-ar fi să ningă mâine
eu plec,
tu pleci,
nici umbra nu rămâne.
Rămâne doar distanță
între idei și atitudini
pentru că
suntem culori în apă,
trecători prin minți,
stagiari în nori,
palizi
ca vara luminii trecătoare.
Măcar ne revedem
la final de lună
într-un răsărit de soare.
Am fantezii cu tine
în limba abracadabra
hai să
lăsăm umbrele să se îmbine
la final de lună.
Ești excesul meu de iubire
îmbrăcat în nuanțe de iarnă
care mă încălzesc
ca o ploaie de vară.
Mădălina DANCI
studentă, Jurnalism, UBB Cluj-Napoca
Unde este oare lacul albastru a cărui prezență ne însenina zilele copilăriei? Ți-amintești? De pe vremea în care ne jucam cu viața și ne credeam invincibili în „războaiele” pe care le purtam, la mal, cu flori și bețe pe post de arme? Acum este acaparat de ceață, culori reci și o umbră de sobrietate. Mă aștepți ca pe atunci, însă fără zâmbetul pe care îl știam prea bine. Îmi faci semn să mă apropii și să mă așez. Îmi oferi o ceașcă de ceai și ne pierdem câteva momente în tăcere. Gustul ceaiului amar al zilei de azi, il indulcesc cu speranța zilei de mâine.
Știam! Știam ce urma să-mi spui, știam că o să mă doară dar nu am fugit. Cu glasul tremurând mă întrebi: „de ce am ajuns așa? Unde au dispărut sufletele copiilor de ieri?”. Mi-ai spus că singurul lucru care mi-a rămas de atunci e inconfundabilul meu parfum, cu care și acum inund momentele pe care nu vreau să le uit.
Gândurile mă îndeamnă să țip: „Mi-e dor!”, mi-e dor de mine, de ce eram, de ce aveam. Deși cuvintele au ieșit în șoaptă, le-ai auzit, totuși, nu ai spus nimic. Oprim timpul cu o privire. Ne uităm ochi în ochi, suflet în suflet, de parcă am fi aceași persoană. Poate e adevărat… Nu se poate! Suntem simultan definiția perfectă și corectă a asemânării și a diferitului, sau cel puțin așa pare. E frumoasă nebunia noastră! Mi-ai zis că trebuie să aleg, să rămân pe veci aici, sau să plec departe către lumina spre care am pornit cândva împreună, încă de când am plantat primii arbuști de liliac, pentru ca să îți aducă aminte de mine atunci când voi pleca.
Știu că nu mai trebuie să stau, dar ceva încă mă ține legată de acest loc, de acest moment. Îmi doresc enorm să îmi spui ce să fac, astfel mi-ar fi mult mai ușor, însă tu taci deși ochii tăi îmi vorbesc. Cât să ne mai mințim? Suntem una și aceeași persoană sau am fost până când… Până când lumina mi-a făcut o invitație la veșnicie, arătându-mi că mi-e scris altceva. Mă uit la mine, la noi, pentru ultima oară. Pe tine te las aici, să ai grijă în continuare de acest loc al sufletului nostru.
Plec acum, iau cu mine doar ceașca cu ultimele picături de ceai, lăsând în urmă parfumul de liliac al zilelor trecute.
Diana Nadir ȘTEFĂNESCU
Liceul de Muzică „Sigismund Toduța”
Cluj-Napoca
Săptămâna Națională a Voluntariatului – SNV- a fost marcată, joi, 13 mai 2021, la Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” (doirector, prof. dr. Ovidiu Sechel) printr-o activitate la care au participat profesori și elevi implicați în acțiuni de voluntariat.
La întâlnirea cu elevii a fost invitat și muzeograful Vasile Timur Chiș, care a vorbit despre valorile culturale din Sighet și din împrejurimi.
Ce au în comun voluntariatul și frumusețea locurilor în care trăim? Membrii grupului de voluntari „GreenIMPACT MISERICORDIA” – coordonați de doamna director adjunct Dorina Grigor – desfășoară un proiect de service-learning (muncă în folosul comunității) care presupune amenajarea unui spațiu de lectură, punând la dispoziția cititorilor cărți, reviste etc., din care aceștia pot afla informații privind istoria orașului nostru și a localităților din apropiere.
Sursă foto: prof. Ovidiu Sechel
Salut, Sighet!