Miercuri, 04 noiembrie 2020, pe la orele amiezii, la noul său loc de muncă, primarul ales al Sighetului a invitat presa (distanțat – mascată) la o întâlnire cu cifrele/ legile/ hârtiile, prezentate la… vedere.
Am văzut primul pas (mic?!), într-o intervenție mediatică fair-play, din partea d-lui Vasile Moldovan care, este convins că va avea un bun parteneriat cu noul și bine-intenționatul Consiliu Local! Sunt sigur că asta se dorește și la nivelul cetățeanului ordinar: colaborare maximă! Filosofiile, cunoștințele (chiar relațiile) și experiența consilierilor locali trebuie direcționate, repetăm (de prea mult timp!), spre mult-așteptata dezvoltare a Sighetului.

Primarul Sighetului ne-a informat că-și dorește o perioadă scurtă de tatonare și acomodare cu spiritul și dorința de muncă pe care a depistat-o, prin toate ungherele, din inima administrativă a municipiului nostru. Și, sigur, așa cum se întâmplă în toate familiile (democrației) originale, mai sunt și „hibe”, unii se mobilizează mai greu, alții sunt mai greu de pornit (da’ se opresc rapid), ceilalți iubesc o anumită „orientare” în loc să iubească Orașul și se mai bat pe/ printre piepturi sănătoase că… mai rău să nu fie.
Lăsând hazul de necaz(uri) la o parte, trebuie să vă mai destăinui că s-a discutat foarte sincer despre domeniul public al Primăriei, străzi și asfaltări, ROI-urile (in)existente prin zona administrației locale, domeniul Sănătății, avalanșa de câini comunitari de pe străzile orașului, problemele generate de (ne)respectarea PUZ-ului, performanțele financiar – organizaționale de la Urbana, vitalitatea Vitalului, lucrările de construcții „neinspirate” la clădirea Părplastului, proiectele depuse spre finanțare și cele ce s-ar putea propune etc. etc…. Mi-e și greu să punctez toate problemele discutate (le cunoașteți atât de bine, stimați cititori!), dar așteptăm – totuși – să se și rezolve (rapid?!)… Mda, nu va fi ușor!!…
Oricum ni s-au promis informații – în timp real – despre tot ce vizează gestionarea municipiului.

Am participat în urmă cu doar câteva săptămâni la ceremonia de învestire a primarului și a consilierilor locali și, atunci, am fost impresionat de discursul „mobilizator” al liderilor de partide care promiteau colaborare, efort comun, dezbrăcarea (sau dezbărarea?) de năravurile pur (și simplu!) politicianiste etc. totul doar cu singura țintă precisă: Sighetul. Le avem înregistrate toate luările de cuvânt! M-au înfiorat (pozitiv!), m-au bucurat (bine că le-am înregistrat!)
Păstrez, de asemenea, toate broșurile/ pliantele/ flyerele promisiuni, în care bine – intenționații candidați (azi ajunși în demnități publice!) făceau promisiuni solemne că… știți dumneavoastră!… vor curge proiectele, banii europeni, fericirea etc pe toate străzile din orașul dintre ape. Să nu se ducă (Doamne ferește!) pe apa… Sâmbetei! Oricum, vom analiza/ evidenția constant (ne)materializarea… promisiunilor!

Da, în altă ordine de idei, a fost o primă întâlnire relaxată, transparentă; am promis, cei prezenți, că vom participa cu drag la ședințele Consiliului Local și că vom informa rapid și corect cititorii  cum/cât s-au schimbat (în bine!) conducătorii noștri vremelnici!
Și, ca să fiu pe vorba domnului primar: dacă respect pentru cetățean nu e, nimic nu e!…
Să auzim și de bine!…

Ion Mariș

Foto: Ion Mariș

Vila Groedel din Sighet, construită la sfârșitul secolului XIX de către frații Groedel era (și ar fi frumos să fie și în prezent!) una dintre clădirile emblematice ale Sighetului.

Imaginea este de la începutul sec XX, perioadă în care unul dintre frații Groedel (rămas în Sighet) primește titlul de baron.

Salut, Sighet!

NR: Imaginea a fost preluată cu acordul scriitorului sighetean Gabriel Boros (Germania), de pe pagina sa de facebook.

Ladislau (Larry) Jaeger s-a născut la Sighet, România, la 09 aprilie 1946, fiind primul fiu al celor doi supraviețuitori ai Holocaustului (tatăl Herman și mama Helena). A fost un elev talentat la matematică, ieșind în evidență pe parcursul studiilor la Liceul „Filimon Sîrbu” (actualmente „Dragoș – Vodă”), unde frații săi spun că a fost adesea înconjurat de elevi din clase mai mari, care i-au căutat ajutorul pentru a-și rezolva problemele de matematică, chiar dacă Ladislau era doar în clasa a cincea. De asemenea, era un cititor avid și se pare că a citit toate cărțile din biblioteca locală din Sighet.

Familia sa a părăsit în anul 1962 România comunistă și o viață dificilă, când Larry avea 16 ani. Au trăit opt luni la Viena, înainte de a putea intra în Statele Unite cu viza de refugiat, pe 8 noiembrie 1962. Familia s-a stabilit la Brooklyn, NY, unde Larry a absolvit un yeshiva ortodox, urmat de City College din New York, obținând o diplomă de inginer chimist. Ulterior și-a adăugat în palmares un MBA la New York University. În timpul studiilor a lucrat la New York Public Library, unde a citit și a recenzat cărți. S-a căsătorit cu o vecină de-a lui, Erika Sabo, în 1968 și împreună au avut doi copii, Naomi și Michael.

Munca lui Larry ca inginer chimist a purtat familia lui în multe locuri (Africa de Sud, New York, Bahrain și Dallas). De asemenea, a petrecut un timp considerabil lucrând în Thailanda, Japonia, Filipine, India și Australia și-n multe alte locuri. În timpul fiecărei misiuni de peste mări, Larry a adunat, de-a lungul vieții, nu numai cunoștințe noi, ci și prieteni care l-au iubit și l-au admirat. Vorbea fluent opt limbi.

Larry s-a mutat în Australia în 2013, după ce s-a căsătorit cu Elsa Lobl, care era și ea din orașul său natal, Sighet. Le-a plăcut să călătorească împreună și, în mai 2019, au făcut o călătorie memorabilă în România atât pentru o reuniune școlară, cât și pentru a 75-a aniversare a deportării evreilor din Sighet în lagărele de concentrare. Larry s-a bucurat de revenirea la Sighet și a fost mândru că era și orașul natal al lui Elie Wiesel. În 2017, Larry și Elsa s-au mutat la Delray Beach, Florida.

Ladislau „Larry” Jaeger a murit într-un tragic și neașteptat accident în noiembrie 2019, la vârsta de 73 de ani, în timp ce își vizita familia din Houston, Texas.

Deși scurtată mult prea devreme, viața lui Larry a fost plină de multă dragoste și devotament față de familia, prietenii și comunitatea sa. Avea o minte strălucită, și-a construit o carieră de succes mai ales la Caltex (Chevron Corporation). Larry a fost un om al faptelor bune – un adevărat mensch.

****

Veștile dureroase despre moartea tragică a colegului nostru de clasă Laci Jaeger, un om distins, de mare valoare umană, ne-au deschis porțile sufletului, generației 1962-1963, către amintiri frumoase pe care le credeam uitate cu mult timp în urmă.
O durere profundă, multe regrete și tristețe ne fac să vedem viața cu o viziune diferită.
Chiar dacă vremea nu mai avea răbdare cu partenerul nostru Laci, păstrăm vie în memoria noastră afectivă imaginea personalității sale impunătoare, noblețea și eleganța gesturilor sale, ochii săi sclipitori, zâmbetul și umorul său provenind dintr-o înțelepciune ascuțită, o minte deschisă spre cunoaștere.
Mărturisim că noi, colegii tăi de clasă, am fost impresionați de pasiunea și determinarea ta în tot ceea ce ai spus și făcut, modul în care ai studiat și te-ai prezentat la fiecare categorie care ți-a definit cariera de om de afaceri imens, dar și umanitatea ta.
Pe cât de mari erau bucuriile de a fi împreună în timpul liceului și apoi în timpul întâlnirii noastre la fiecare deceniu, pe cât de dureroasă este plecarea de astăzi. Toate plecările sunt grele, dar moartea ta ne lasă cu un gol greu de descris și chiar și vechiul nostru liceu are un gol mare fără tine.
Drum lin spre cer și către Dumnezeu, dragul și distinsul nostru coleg de clasă!!
                            (Colegii promoției 1962 – 1963, Liceul „Dragoș – Vodă”/ fost „Filimon Sârbu”)

Salut, Sighet!

Foto & Video, Sorin Markus

Incidența cazurilor COVID 19, confirmate în ultimele 14 zile (până la data de 02 noiembrie 2020), în principalele localități din Maramureș arată astfel:

Baia Mare – 686 cazuri (în ultimele 14 zile), indice 4,72 (la total cazuri),
Sighetu Marmației – 111 cazuri (în ultimele 14 zile), indice 2,57 (la total cazuri),
Borșa – 38 cazuri (în ultimele 14 zile), indice 1,28 (la total cazuri),
Vișeu de Sus – 48 cazuri (în ultimele 14 zile), indice 2,7 (la total cazuri).

În săptămâna 26.10.2020 – 01.11.2020, în județul Maramureș s-au înregistrat un număr de 749 cazuri confirmate Covid-19. Din totalul cazurilor confirmate, în săptămâna precedentă, 64,22% cazuri s-au înregistrat în localitățile Baia Mare (355), Sighetu Marmației (53), Baia Sprie (28), Seini (22) și Vișeu de Sus (23).
Tot în săptămâna 26.10.2020 – 01.11.2020, în județul Maramureș s-au înregistrat un număr de 18 decese Covid-19. Din totalul deceselor din săptămâna precedentă, 44,44% s-au inregistrat în localitățile Baia Mare (4), Sighetu Marmației (1), Vișeu de Sus (1), Șomcuta Mare (1) si Borșa (1).

În perioada cuprinsă între luna martie 2020 și data de 01.11.2020, în județul Maramureș s-au înregistrat un număr total de 4603 cazuri confirmate Covid-19.
De la începutul pandemiei Covid-19 până la data de 01.11.2020, în județul Maramureș s-au înregistrat un numar total de 191 decese Covid-19.

(preluare de la DSP Maramureș)

Salut, Sighet!

Cu o zi mai devreme decât ziua Luminațiilor, Ziua Morților sau Ziua Tuturor Sfinților (01 noiembrie), reprezentanții Asociației Firul Vieții (constituită la începutul acestui an) au trecut ieri, 31 octombrie 2020, prin Cimitirul Central al Sighetului pentru a depune coroane de flori la mormintele unor personalități  remarcabile ale Maramureșului.

Un obiectiv important al Asociației Firul Vieții este „identificarea, protejarea și îngrijirea mormintelor și monumentelor funerare aparținând unor personalități marcante ale Maramureșului, înhumate în cimitirele Sighetului sau în alte localități din țară sau străinătate și cinstirea memoriei acestora prin diverse manifestări specifice (medalioane, simpozioane, diverse expoziții comemorative, editarea sau reeditarea unor lucrări etc.)”.

O parte dintre membrii Asociației  (Ioan Ardeleanu Pruncu – președinte, Rodica Gheorghiu, Alexandru Țiplea, Vasile Hotico, Marius Vișovan, Ion Mariș) au participat la depunerea de coroane de flori la mormintele lui Simion Balea de Ieud (1863 – 1938), fost deputat și senator de Maramureș în Parlamentul României interbelice, dr. Ioan Mihalyi de Apșa (1844 – 1914), membru corespondent al Academiei Române, autorul celebrei lucrări „Diplome maramureșene din secolul al XIV – lea și al XV – lea” și dr. Titu Doroș (1880 – 1934), redactor al „Sfatului”, prima gazetă românească din Maramureș apărută la sfârșitul anului 1918.

Această primă activitate va fi urmată, până la sfârșitul anului, de alte acțiuni care vor contribui la păstrarea, conservarea și promovarea patrimoniului cultural al Maramureșului.

Salut, Sighet!

Foto: Ion Mariș

Gara din Sighet (construită între anii 1893 – 1897) într-o imagine de la începutul secolului XX, era intens populată atât  cu lucrători feroviari cât și cu mulți călători. Din Gara Sighet se putea ajunge la Hust și de acolo mai departe spre alte zone ale Imperiului Austro – Ungar. Ecartamentul șinelor era îngust, european (1435 mm) și a fost „completat” prin anii ’40 cu cel rusesc, mult mai lat (1524 mm).
Azi Gara Sighet (și împrejurimile) arată… dezolant!

Salut, Sighet!

NR: Imaginea a fost preluată cu acordul scriitorului sighetean Gabriel Boros (Germania), de pe pagina sa de facebook.

Interact Sighetu Marmației organizează un nou proiect numit Ghostbusters, Vânătorii de Fantome.

Echipele vor trebui să deslușească indiciile bine gândite ale interactienilor pentru a putea ajunge la finalul traseului. Cursa pentru premiul care constă într-un cupon în valoare de 100 de lei, valabil la Friend’s Pub și The Coffee Factory până pe data de 31 decembrie 2020, se va întinde pe durata a două zile, sâmbătă, 31 octombrie, și duminică, 1 noiembrie.

Înscrierile (preț: 25 de lei/echipă) se fac pe baza unui formular care poate fi găsit pe pagina de Instagram și cea de Facebook a clubului. Fiindcă sănătatea e pe primul loc, purtarea măștii va fi obligatorie pe toată durata traseului.

Ne gândim la realizarea acestui proiect de ceva timp, iar acum am reușit să îi dăm în sfârșit viață. A necesitat multă pregătire și implicare din partea membrilor, fiind nevoie de foarte multă imaginație pentru a-l duce la capăt, însă suntem fericiți că am reușit. Suntem mulțumiți atât de rezultatul final, cât și de colaborarea dintre membrii clubului în general, fiind un colectiv bine închegat și cababil de foarte multe realizări. Dăm tot ce avem mai bun în evenimentele pe care le organizăm, sperând că vom reuși să facem o diferență în comunitatea noastră și, de asemenea, să ajutăm la dezvoltarea membrilor noștri.

Toate încasările vor fi donate. Cauza încă nu a fost aleasă fiind întotdeauna una din cele mai grele decizii de luat – sunt tot mai multe cauze și asociații care merită atenția noastră. Am vrea să le ajutăm pe fiecare în parte, dorind să dăm din norocul nostru și celor care nu au la fel de multe posibilități ca noi. Sperăm la un număr cât mai mare de participanți pentru ca munca interactienilor să nu fie în zadar. Au depus mult efort pentru a fi siguri că produsul final e unul demn de Clubul Interact. Sunt tot mai multe echipe care se înscriu, ceea ce ne bucură nespus, și îi invităm și pe ceilalți să se înscrie pentru a putea petrece împreună cu noi în spiritul Halloween!

Larisa COVRIG
președinte Interact (2020-2021)

Marți, 27 octombrie 2020, ambasadorul Israelului în România, Excelența Sa David Saranga, și-a continuat vizita demarată în ziua precedentă în Maramureș cu un „popas”  oficial la Sighet. Excelența Sa a fost oaspetele primarului proaspăt instalat la Sighet, av. Vasile Moldovan, care – la debutul mandatului – s-a bucurat de o întâlnire cu adânci semnificații.

Deși era programată inițial o vizită – fulger, „popasul” domnului ambasador la Sighet s-a prelungit la mai multe ore. După o scurtă primire la Primăria Sighet, traseul oaspetelui a inclus opriri la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Monumentul Victimelor Holocaustului (unde a fost depusă o coroană de flori), Gara, Sinagoga Sefardă și, spre finalul timpului petrecut în municipiul nostru, vizita la Casa Memorială Elie Wiesel.

În cadrul discuțiilor de la Primărie a fost subliniată contribuția comunității evreiești la viața socio – economică de pe aceste meleaguri dar, au fost atinse și aspecte ale potențialei colaborări strategice, pe palierele economic și cultural. S-a convenit să se finalizeze demersurile inițiate în anii precedenți cu o înfrățire oficializată, conform legislației în vigoare, a Sighetului cu orașe din Israel.

La Casa Memorială Elie Wiesel, ambasadorul Israelului și primarul Sighetului, însoțiți de dl. David Lieberman (președintele Comunității Evreilor din Sighet) au fost primiți de reprezentanții Muzeului Maramureșului (Mirela Barz – manager interimar și Alina Marincean – muzeograf), fiind ghidați profesionist, expunându-li-se detalii despre viața laureatului Premiului Nobel pentru Pace dar și a conexiunilor acestuia cu orașul în care s-a născut.

Excelența Sa a promis să faciliteze colaborări ale Muzeului Elie Wiesel cu instituții similare din Israel (avansându-se chiar numele Muzeului Beit Lohamei HaGetaot – Luptătorii Ghetourilor) și o eventuală înfrățire a Sighetului cu o localitate importantă – Netanya – primarul acesteia având origini românești.

Plăcut impresionat de această prima vizită la Sighet, Excelența Sa David Saranga a promis să revină pe meleagurile noastre din dorința de-a asigura continuitate acestei întâlniri preliminare.

Ion MARIȘ

Foto&Video: I. Mariș

Luni, 26 octombrie 2020, ambasadorul Israelului în România, Excelența Sa David Saranga, a ajuns în Maramureș, într-o vizită oficială care include discuții cu reprezentanții administrației județene și, în următoarele zile, cu reprezentați ai administrației locale din câteva orașe din județul nostru.

Discuțiile au avut loc pe Valea Vaserului, un loc cu un potențial enorm pentru turismul din zonă. Ambasadorul Israelului a fost primit de către președintele Consiliului Județean Maramureș, Ionel Bogdan.
Aflat în prima zi de muncă, în postura de președinte al Consiliului Județean Maramureș, dl. Ionel Bogdan a subliniat că a discutat cu ambasadorul Israelului în România: ,,…despre oportunitățile pe care le are județul nostru. Excelența Sa iubește România, și-a început cariera diplomatică în țara noastră, iar după vizita făcută în Maramureș sunt convins că este cucerit de frumusețea județului nostru și că ne va fi alături în proiectele pe care dorim să le inițiem pentru dezvoltarea turismului. Maramureșul are un potențial turistic extraordinar, lucru remarcat și de ambasadorul Israelului în România, care s-a oferit să ne ajute să promovăm județul nostru în Israel. Am încredere că vom deschide porți noi spre dialog și vom reuși să aducem investițiile de care turismul maramureșean are mare nevoie”,

Au fost abordate în discuțiile bilaterale, pe lângă domeniul turismului și domeniile sănătății și tehnologiei, pentru potențiale investiții israeliene în județul nostru.

Istoria comunităților evreiești din Maramureș, în special din zona Sighetu Marmației și Vișeu de Sus, a fost de asemenea un subiect important, în acest context fiind vizitată și Casa Memorială Elefant din Vișeu de Sus.
Președintele CJ, Ionel Bogdan, a vorbit și despre posibilitatea deschiderii în viitor a unei linii aeriene directe între Israel și Maramureș, în condițiile în care va fi realizat un terminal nou pentru Aeroportul Internațional Maramureș, un proiect în valoare de circa 40 de milioane de euro.
La vizita oaspetelui israelian pe Valea Vaserului au luat parte primarul orașului Vișeu de Sus, Vasile Coman, și prefectul județului Maramureș, Nicolae Silviu Ungur.

(extras din Comunicatul de presă al CJ Maramureș)

Nota redacției: Excelența Sa, dl David Saranga se va afla marți, 27 octombrie 2020, în vizită la Sighetu Marmației.

TEOFIL IVANCIUC – Vederi din Maramureş
(cu o prefaţă de Ovidiu Pecican, Ed. Valea Verde – editor Ion Mariş, Sighetu Marmaţiei, 2020, tipografia Aska Grafica)

  „Maramureş sfânt,/ Vechi şi drag pământ…”

După „Ghidul turistic al Ţării Maramureşului” (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2006), „Sighetul Marmației. Ghid cultural-turistic” (Ed. Echim, Sighet, 2007), „Sighetul Maramureşului. Patrimoniu şi turism” (Ed. Valea Verde, 2012) și „Meșteșuguri tradiționale din Țara Maramureșului” (Ed. Proema, Baia Mare, 2016, cu fotografii de Radu Lazăr), Teofil Ivanciuc, enciclopedist de  Maramureş, ne oferă o carte-caleidoscop, cuprinzînd 68 de „poveşti” semnificative (selectate din 1000, ne asigură el), pe care le numeşte nu întâmplător „vederi”, despre fiecare localitate a Ţării Maramureşului, cu ilustraţia aferentă.
Rezonând cu preocupările concitadinului nostru, profesorul universitar Ovidiu Pecican, în prefaţa la carte, îl aminteşte pe istoricul Pierre Nora, cu al său concept de „locuri ale memoriei”, „locuri” profund semnificative pentru specificitatea unei regiuni. Desigur, cu timpul, criteriile de selecţie ale unor astfel de „locuri” se vor rafina. Acum, însă, să ne bucurăm de această carte, care are şi o finalitate pragmatică, de promovare turistică.
Ne sunt prezentate entuziast şi documentat personaje de legendă sau istorice, capodopere ale artei religioase sau ale naturii, rituri şi ritualuri străbune, aspecte revelatorii ale vieţii sociale, ale atitudinii maramureşenilor faţă cu istoria, artefacte, curiozităţi ş.a.m.d. O bogată listă bibliografică încheie lucrarea. Ataşarea unui CD cu muzică, poezie, elemente de grai maramureşean, ne-ar fi oferit alte „locuri ale memoriei” Ţării Maramureşului, poate…
Acest domn Teofil Ivanciuc este cunoscut ca un redutabil publicist de investigaţie, privind atât prezentul, cât şi trecutul locului, mereu documentat, abil în „a pune degetul pe rană”, „a pune lucrurile la punct”, a demasca erori şi minciuni, curajos, justiţiar… Dar, mai presus de aceste abilităţi şi competenţe, Teofil crede în Substanţa Maramureş – în Maramureşul legendar, în oamenii, istoria şi frumuseţile neasemuite al acestei Ţări. El parcurge sistematic arhivele, dar şi fiecare locşor, spre documentare, este prezent la manifestările poporane, si-a ridicat o casă maramureşeană, consemnează, fotografiază, înregistrează tot ce ţine de acest loc privilegiat.
Însă, ca orice om care cunoaşte şi iubeşte Ţara Maramureşului, Teo Ivanciuc este în dezacord (citeşte „îi pasă”) cu distrugerea sau alterarea unor valori originare, constitutive ale locului, cu promovarea neaoşismului, a unor mentalităţi „noi”, „moderne”, nelalocul lor. Numai că el are o atitudine activă, le contracarează prin toată munca lui de cunoaştere şi promovare a Maramureşulului autentic.
Cred că, la ora actuală, nu-i altă mai bună călăuză în Maramureşul întreg, rotund, ca acest domn Teofil. Ca o reverenţă faţă de dăruirea sa întru cunoaştere şi împărtăşirea cu Maramureş, le-aş aş zice acestor „ilustrate” – „vederi interioare”, un compendiu ilustrat de Maramureș.
Şi prin această carte, Teofil Ivanciuc se înscrie cu onoare în şirul „tezaurarilor de  Maramureş”.

Marin SLUJERU

Nota redacției: Este important de menționat și aportul sponsorilor la apariția acestui volum: Editura Valea Verde, Cabinet av. Vasile Moldovan, Tipografia Aska Grafika.

Rețeaua Națională a Muzeelor organizează anual în România „Noaptea Muzeelor”, ocazie cu care evidențiază tendințele în inovația și educația muzeală. Proiectul de anul acesta, „Animații, puzzle, investigații… vino și joacă-te cu colecțiile la MUZEU”, propune un dialog între muzeu și public, dinamizat de intervenția unor tineri care explică creativ obiecte și resurse culturale provenite din colecțiile muzeelor. Elevii își asumă „proprietatea” și interesul asupra patrimoniului și îl interpretează sub forma unor producții digitale.

În urma selecției la nivel național, printre cele 3 licee finaliste se află și Colegiul Național „Dragoș-Vodă” cu proiectul „Ultimele zile ale lui Maniu”. Elevul Vasile Gabriel Vouciuc, secondat de alți zece elevi din clasa a X-a, a scris scenariul pe baza căruia, în decorul și cu costumele puse la dispoziție de Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, se va realiza scurt-metrajul cu micii actori coordonați de doamnele profesor Claudia Dura și Luminița Colopelnic.

Încă de la început, elevii de la Colegiul Național Dragoș-Vodă, au îmbrățișat cu entuziasm ideea de a participa la proiectul național Noaptea Muzeelor, 2020. Este o oportunitate fără precedent pentru elevi de a se transpune în rolul unor personaje istorice, de a trăi istoria altfel, de a cultiva valori precum binele, dreptatea, libertatea. (prof. Claudia Dura)

Acest proiect este unul foarte special, întrucât ne dă posibilitatea să promovăm Memorialul Victimelor Comunismului, un loc încărcat de durere, de nedreptatea cu care au fost închiși acolo oameni nevinovați, de ororile regimului comunist pe care le conștientizezi când intri în fostele celule și ne dă posibilitatea să-l promovăm pe Iuliu Maniu, un om care a făcut tot ce a stat în puterile lui pentru țara noastră, pentru libertatea și bunăstarea românilor, pe întreg parcursul vieții sale. Conceptul abordat de echipa noastră, ideea de a realiza un film despre ultimele zile petrecute de Iuliu Maniu în închisoarea din Sighet, necesită multă muncă, atât pentru realizarea scenariului, cât și pentru punerea în scenă, însă atunci când muncești cu pasiune, rezultatul este pe măsură. (Vasile Gabriel Vouciuc)

Deoarece îmi place istoria, am acceptat fără ezitare propunerea de a participa la acest proiect. La început, ideea mi s-a părut simplu de realizat, „facem un film despre Iuliu Maniu”. Deși în teorie totul este ușor, realizarea scenariului și „joaca” de-a actorii s-au dovedit a fi mult mai complexe. Însă, complicat sau nu, acest proiect reprezintă o experiență ce ne pregătește într-un fel sau altul pentru ce ne rezervă viitorul. (Mihaela Ioana Trifoi)

Mereu mi-a plăcut să vizionez filme și scurt-metraje, însă niciodată nu am realizat câtă muncă se află în spatele acestora. Consider însă că acest proiect merită toate eforturile depuse și sper ca rezultatul final să fie pe măsura așteptărilor noastre. (Diana Dolca)

Sunt foarte entuziasmată să particip la proiectul ,, Noaptea muzeelor” , întrucât istoria este foarte importantă pentru evoluția noastră ca oameni. (Ariana Onișa)

Chiar dacă rolul meu nu este unul foarte important, entuziasmul meu este la fel de mare pentru acest proiect. Este și va fi unul dintre proiectele mele preferate la care am participat. (Ana Maria Rătușanu)

Niciun rol nu este prea mic și nicio replică prea scurtă atâta timp cât pui suflet și iubești ceea ce faci. Asta cred eu, care aș vrea să continui în domeniu. Succes și spor la treabă nouă! (Nicoleta Giurgi)

Am mers la concurs pentru că îmi place istoria. Tema legata de Iuliu Maniu m-a atras pentru că acesta a fost un simbol al istoriei noastre și care a murit tragic și nedrept la închisoarea de la Sighet alături de alte personalități. Și înainte de proiect am avut ocazia de a vizita Memorialul Durerii, fiind întotdeauna impresionat de celula în care Iuliu Maniu și-a trăit ultimele clipe. În piesă interpretez rolul Cardinalului Alexandru Todea, cel care îl împărtășește pentru ultima dată pe Iuliu Maniu. (Silviu Pontoș)

Premierea va avea loc pe 14 noiembrie, iar scurt-metrajul va putea fi vizionat pe website-ul oficial al Nopții Muzeelor – www.noapteamuzeelor.org, și pe pagina oficială de Facebook a Nopții Muzeelor https://www.facebook.com/noapteamuzeelor.

Prof. Luminița COLOPELNIC

* La un „Second Hand”, raionul de încălţăminte, un blonduc probează nişte mini-adidaşi, cu maică-sa de faţă: „…Şi de-aici mergem laa….” „La pantaoni!” – răspunde corect micul cumpărător.

* Flotila formată din 5 copililiţe aleargă lansat pe terenul cu zgură, din primul minut al antrenamentului. „Ce bine-i fără băieți!” – ţipă una. Ci vine şi el, pe lângă gard, ajunge în cele din urmă…

* Pe corso. „Alo! Da’ eu unde să-l aştept? …Cobor în jos, noa!”

* „Uă, de tătă minunea-i coconu’ ăsta a lu’…!” – îl înşfacă mă-sa de jos, de pe asfalt, unde copilul se trântise.

* Corso. „…dar ideea ca atare, hahaha!” – iese un tip din drogherie, încălecându-şi biţoacla.

* Vânzător ambulant de dulciuri, hăt în vârstă: „…Bine faceţi, copii! Nici io nu port mască. Nu mi-i frică de nici un Covid. Cine are de murit moare şi asta îi…!”

* Domnișoare pe’nserat: „…ştii, dar are o modalitate de a te face să…!”

* Nevastă la mobil: „Cum ţi-i pozitiv, tu?! …Noa vezi? Ţi-i negativ, eşti bine!… Mânca-te-ar nărocu’!” ( – spăimântătură)

* Pe dig. Niste puştoaice provoacă un băiet să urce într-un nuc. El nu vrea. Una îl trimite la origini. „M-aş duce, dacă aş şti unde!” – îi răspunde galant colegul de Casă familială.

* „Aseară, la Tisa, era plin de fluturi, ca primăvara!!” – îmi mărturiseşte un taximetrist pescar, la momentul „About ţhe Weather” „La Iza nu au fost, dar era cald digul”- îi raspund.

* Fotografiez uimit niște trandafiri sălbatici din parc. „Ce filmezi, patroane?” – mă cuprinde în trecere, din spate, un tânar manelist de-al locului.

* Pe dig. „..Da-i adevărat!?” – îşi întreabă mica biciclistă mama, la apropierea unor alergători cu un câine.

* Octombrie. Oraşul întraurit, înecat în pensionari şi elevi şi eleve… În zona „Pieţei ruşilor” şi a căruţelor cu lemne de foc, staţionează un găligan cu două chişchiriţe contemplându-l. „Bine, frate!… La licieu îs… ” – răspunde el la i-phone, plicitisit. (& M. V.)

* Mai mulți bărbaţi la o masă, într-un sereleu. Apare Ion, un ins mai slăbuţ, agitat:
– Măi, Vasali, aceia vre’u să mă bată! – arată el liderului de gup nişte zdrahoni care se apropiau.
– Io ţ-am spus, când eşti cu mine, nu te temi de nime’! Care? Da’ amu fugi, că-i lua-o!… (& I. A.-P.)

* Trei blonducă de înălţimi diferite, cu părul lung lăsat pe spate, vin de la şcoală prin oraş. Au hanorace identice, în culori de asemenea diferite. Discută:
– …Ele-s singure la părinţi, ele nu ştiu…
– Bine, nu știu… Da’ măcar să se pună-n pielea… (Neştiinţă)

***

TV Sport
(tenis)
* „Un limbaj corporal marcat de optimism… Serviciul 2 nu are acţiune, este vulnerabil… Este surprinsă în mijlocul terenului, în no woman’s land… Are paşii agitaţi, multă activitate nervoasă la nivelul picioarelor… Acel intangibil care susţine informaţia genetică… Ce sentiment bun în rachetă!…”

(fotbal)
* „… a marcat în minutul 17, când, ca sa citez din clasici, golul plutea în aer… Are faţa schimonosită, parcă, de o angoasă existenţială… I-am vazut (antrenorului) mimica nervoasă, prăbuşită pe un scaun… Am avut alternanță și am câștigat amplitudinea terenului.”

* „…Este executat… Plonjează pentru fotograf… Plasament total greşit… Se trezeşte cu mingea în braţe… Înaintaşul şutează în portar… îl ia la țintă. (- când crainicului i se pune pata pe goalkeeper)

A consemnat Marin SLUJERU

Castane, toamnă, amintiri…

afară miroase a toamnă târzie,
sărutul iernii ce se apropie îmi rumenește obrajii,
simt cum inima accelerează să îmi țină trupul cald și confortabil,
mă uit la cer și văd un stol grăbit de rațe sălbatice
căutând căldura verii, urmează o cale
ce doar ele o cunosc spre noi primăveri;
inocența de copil îmi umple sufletul de bucurie
mă plimb pe covorul de frunze colorat ce-mi încântă privirea,
ridic o castană abia desprinsă din castanul gigant din grădina bunicii,
legătura cu pământul devine mai vie când o ating,
coaja catifelată îmi trezește simțurile
îmi amintesc de străzile reci din New York
când mă plimbam de mână cu iubitul meu
și mâncam relaxați castane prăjite
zâmbeam amândoi și vorbeam cu gura plină
eram un întreg într-o lume dezbinată, străină;
gustul de cărbune ars îmi provoca un amar plăcut ce-l îndulceam cu fantezia
că odată ajunși în garsoniera de 35 de metri pătrați din Queens,
vom face dragoste la căldura șemineului, cu luminile stinse…
fără să îmi dau seama am grăbit pașii spre casa veche a bunicii
care acum o numeam “acasă”,
el mă aștepta pe verandă, sorbea încet din cafeaua proaspăt făcută,
mă privea cu o dragoste blândă
știam, gândurile mele nu-i sunt străine
și vorbele sunt de prisos,
atunci mi-am pus o dorință:
„cu el să îmbătrânesc aș vrea,
împreună să ne-ndreptăm spre acel loc mai luminos”.

Soare de toamnă

stau în odaie și privesc prin stropi de ploaie mari, uscați pe geamul obosit
ce lasă lumina să pătrundă tot mai greu acum,
soarele de toamnă încă jucăuș îmi ajunge la degetele leneșe ale picioarelor amorțite
îmi urcă încet, timid până la buze și se oprește brusc
simt un sărut fierbinte de adio;
fericirea unei amintiri de vară își face loc în cămara de amintiri
când mă scăldam în lumină și-mi sărutai cu râvnă tot trupul…
o păstrez bine pentru iarnă, când razele tale
îmi vor mângâia alene doar pletele ieșite de sub căciula galbenă croșetată de bunica
și degetele-mi vor cerși o atingere de-a ta
dar tu vei sta măreț, indiferent, ascuns printre ceruri;
timpul subțire va deveni mai greu
un chin până ce-ai să mă strângi iar în brațe
zilele cu-n ton de gri accentuat, îmi vor apăsa umerii reci
paltonul negru lung, înghețat ca o cușcă cu pereți de fier
mă va ține departe de tine;
somnul adânc va fi tot ce-mi doresc
cu vise din belșug prea colorate
iar pe când să mă trezesc
sărutul tău vibrant iar să-l primesc!

Hajnalka Cuth