Filosoful Constantin Noica a facsimilat Manuscrisele lui Mihai Eminescu de la Biblioteca Academiei Române din București. Un profesor universitar din Sibiu, domnul prof. univ. dr. Ion Dur este în posesia unor CD-uri cu imaginile acestor manuscrise și se va afla zilele acestea într-o vizită la Sighet. Domnia sa a fost de acord să se întâlnească cu elevi de liceu din municipiul nostru, pentru a le vorbi despre această adevărată comoară culturală și despre alte subiecte din domeniul literaturii și filosofiei, în funcție de interesul participanților. Întâlnirea va avea loc luni, 11 mai 2026, ora 12.00 în Sala de festivități a Colegiului Național „Dragoș-Vodă” din Sighet, dar aici pot să participe nu doar elevi și cadre didactice, ci orice iubitori ai culturii române în general și ai poetului nostru național în particular.

Oaspetele va fi prezentat publicului de către un fost profesor al Colegiului Național „Dragoș-Vodă”, dl. prof. univ. dr. Nicolae Iuga.

Intrarea este liberă.

Salut, Sighet!

A trecut ieri la cele veșnice ultimul deținut politic anticomunist din Maramureșul istoric, Ioan Dunca din Vișeu de Sus, la venerabila vârstă de 94 ani.

Născut în 1932 la Ieud, elev al Liceului „Dragoș-Vodă” din Sighet, arestat și condamnat în „lotul Visovan”, a pătimit 11 ani în temnițele comuniste, cumplita experiență fiind reflectată în cărțile sale „Aur și noroi” și „Amintiri din rezistența anticomunistă”.

Aspecte ale biografiei sale precum și fragmente edificatoare din aceste lucrări au apărut în mai multe rânduri în paginile publicației noastre.

Veșnică odihnă și memoria binecuvântată!

Salut, Sighet!

Marți, 05 mai 2026, de Ziua Artistului Plastic Băimărean, sigheteanul-săpânțan Ioan POP VERETA a fost distins cu importantul titlu „Artistul Anului 2026”, o recunoaștere a valorii artistice și a spectaculoasei opere create de-a lungul celor peste patru decenii de activitate creativă.
Ceremonia decernării a fost coordonată de prof. univ. dr. habil Laura Teodora Ghinea, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România – filiala Baia Mare și director al Centrului de Artă Contemporană „Colonia Pictorilor”.

Reacții „la cald” am solicitat și am primit prin bunăvoința prietenilor Artistului Anului 2026, Ioan Pop Vereta.

„Ioan Pop Vereta (Ioan Pop Săpânța cum i se spunea la școală) vine dintr-o lume crescută și formată de secole în spiritul statorniciei, a forței și a legăturii simbiotice cu natura, a sintezei și a dihotomiilor valorice, a ritmurilor care stabilesc riturile, ritualurile și ceremoniile ce stau la baza formării noastre spirituale.
Îmbinarea celor două lumi, cea a tradițiilor din lumea comunităților formate în jurul reperelor proprii atunci când vorbim de existență și funcționare timp de secole și cea a creației artistice, adoptată de artistul sculptor cu o ușurință și naturalețe pline de determinare și demnă de admirație, a dus la formarea unui univers amprentat de o personalitate puternică ce se exprimă atât în materia lemnului și a pietrei, cât și în cea a desenului unde linia și gestul curat nu părăsește niciodată sinceritatea omului Ioan Pop Vereta.
Felicitări Popic, artistul anului 2026, pentru întreaga activitate de creație!” (Laura Teodora Ghinea – Președinte Filiala UAPR Baia Mare, Director Centrul de Artă Contemporană Colonia Pictorilor)                                                                                        

* * *

„Prietenia noastră durează de 43 de ani și a început în 1983 la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Sculptură, când am descoperit împreună ce înseamnă să dai suflet pietrei.
De la primele încercări în lut până la simpozioanele de sculptură monumentală am mers alături, cu dălți tocite și cu aceeași credință în lucrul bine făcut.
Am împărțit ateliere, îndoieli, vernisaje și bucuria tăcută când o lucrare iese așa cum ai simțit-o, iar expozițiile comune ne-au păstrat mereu în același dialog al formelor.
Ciclul tău „Lucarne” mi-a deschis o fereastră spre lumină, iar premiul tău de ieri, Artistul Anului 2026, e o recunoaștere firească a omului și artistului care ești”. (Florin Strejac – sculptor, Uniunea Artiștilor Plastici din România – filiala Târgu Mureș)

* * *

Ioan POP-VERETA s-a născut la 7 iulie 1964 în localitatea Săpânţa, judeţul Maramureş. A absolvit Academia de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ Bucureşti, secţia sculptură, promoţia 1987 (clasa prof. Paul Vasilescu). Este membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România – filiala Baia Mare şi al Asociaţiei Artistice „Art Bunavestire”.

A participat la numeroase expoziţii de grup: Târgu-Mureş, „Totem 21“ (2002); Baia Mare, „Anuala artelor 2002“ (2002); Târgu-Mureş, „Totem 21“ (2004); Galeria, „Helios”, Timişoara (2006); Colonia Pictorilor, Baia Mare (2006); Muzeul Etnografic , Sighetul Marmaţiei (2007);  Galeria de artă, „Pro Armia“, Timişoara (2007); Negreşti-Oaş, „Art Bunavestire“  (2008); Negreşti-Oaş, „Art Bunavestire” (2009); Iaşi, (2009); Negreşti-Oaş, „Art Bunavestire “  (2020); Târgu-Mureş, „Totem“ (2020); Negreşti-Oaş, „Art Bunavestire” (2011); Muzeul de artă Timisoara, „Barrique Art” (2011);  Timisoara-„Arta la frontiera-frontiera artelor” (2012); Targu-Mures,”Totem” (2012);  Carei, Castelul Karoly, expoziție itinerantă „Art Bunavestire” (2014);  Baia Mare, „90 PLUS” (2015); Târgu Mureș, „Totem 2015” (2015);  Cluj Napoca, expoziție retrospectivă „Art Bunavestire” – 30 ani (2016); Minsk, Galeriile Muzeului de Istorie „Omagiu lui Brâncuși” (2016); Sângeorz Băi, „Însuflețirea pietrei”, sculptură în andezit și bazalt (2017); Piatra Neamţ, Muzeul de Artă,  „Dincolo de granit”, andezit (2017); Bistriţa, Complexul Muzeal, „Expoziţia formelor cu greutate”, andezit (2018);  Negreşti-Oaş, „Art Bunavestire” (2018); Buşteni, Castelul Cantacuzinilor, „100 de ani, 100 de sculpori, 100 de zile” (2018);  Sângeorz Băi,  „In memoriam Adrian Chira  şi prietenii – Mărturisiri irepetabile” (2018); Sângeorz Băi,  „Mirabila Privire”, bronz şi andezit (2020); Negreşti-Oaş, „Art Bunavestire” (2021), etc. 

Cele mai recente expoziții de grup: „Andezit 10” (Baia Mare, Sighet, Bacău- Galeria Karo, Iași – Galeria Dana, București – Galeria Simeza 2024), expoziția de la Iași, „Luna sculptorilor români” (2025), „Art Bunavestire 40” (Negrești Oaș, 2026).

Lucrări de for public: Bârsana, „Mircea Vulcănescu” (bust, marmură), 1999; Giuleşti,  Monument închinat participanţilor cu Credenţional la Marea Unire de la Alba Iulia, 1 decembrie 1918 (busturi în bronz ale lui Ilie Lazăr, Petru Bârlea, Gheorghe Moiş, Gheorghe Bârlea), 2019.

Simpozioane şi tabere de sculptură la care a participat:  Săliştea, Sibiu – lemn (1987); Oarba de Mureş – piatră (1988); La Châtre, Franţa , simpozion internaţional de sculptură– marmură Cararra (2001); Reghin, Muzeul de Etnografie – lemn (2002); Negreşti-Oaş, Tabăra de creaţie „Formă, culoare, timp“ – andezit şi tuf vulcanic de Cavnic (2008); Târgu-Mures, „Citadin“ – simpozion de Artă contemporană (2008); Sângeorz Băi,  simpozion Internaţional, „Masa“ (2010); Sângeorz Băi,  simpozion Internaţional „Andezit 2011” (2011); Bacău, Casa memoriala „George Apostu”- lemn (2014); Ploieşti – marmură (2020); Tăşuleasa  – andezit (2021); Tăşuleasa  – „Via Transilvanica” – andezit (2022), Runcu – Gorj – „Atelierele Brâncuși” andezit (2022) și Voluntari – Tabăra de creație „EcclesiArt” (2024) etc.

Ioan POP-VERETA locuiește  în Sighetu Marmației.

Felicitări, Ioan Pop Vereta!…  Multă inspirație și cât mai multe contribuții excepționale pe drumul creației!

A consemnat, Ion Mariș

Foto: Anamaria Stanciu

Expoziția foto – documentară „Fericiții episcopi martiri greco-catolici români” va avea vernisajul vineri, 8 mai 2026, de la ora 19:00. Evenimentul are loc la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, spațiul expozițional de la etajul II.

Curatorul expoziției este Denisa Săveanu-Cărăian, muzeograf la Muzeul Județean Satu Mare. Ea propune un parcurs documentar bazat pe fotografii și arhive. Vizitatorii pot vedea portrete și informații despre episcopi greco-catolici care au suferit în perioada comunistă. Expoziția prezintă contexte istorice, mărturii și documente. Scopul este de-a înțelege mai clar represiunea și rolul Bisericii în acea perioadă.

Evenimentul reunește mai mulți parteneri culturali și instituționali.

Locația expoziției: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighetu Marmației, strada Corneliu Coposu, numărul 4.
Intrarea este liberă.

Salut, Sighet!

Zilele trecute s-a semnat contractul de finanțare pentru proiectul „Sport, Predare și Educație pentru Progres” (STEP), finanțat prin Programul Interreg NEXT România-Ucraina 2021-2027.  Liderul de proiect este Clubul Sportiv Școlar din Sighetu Marmației.

Parteneri în proiect sunt Consiliul Local Bolhrad-Odessa și comunitatea din Verkhovyna – Ivano Frankiysk, Ucraina.

Implementarea proiectului va aduce importante beneficii pentru câteva secții ale Clubului Sportiv Școlar Sighet:
Baschet: Teren cu plăci modulare, sisteme de panou mobil și reglabil, tabelă electronică de scor și cronometru de atac, pentru baschet 3×3 omologate FIBA;
Volei pe plajă: Seturi complete de echipament și 2 terenuri mobile de beach-volei;
Box: Ring de box (5×5 m), mobil și pliabil, ideal pentru antrenamente si competitii;
Atletism: Seturi profesionale (garduri de antrenament și blocstarturi).
Mobilitate: Un microbuz de 7+1 locuri pentru deplasarea sportivilor la competiții.

Valoarea totală a proiectului este de 444.302,52 euro, din care 174.677,50 euro pentru CSS Sighetu Marmației. Perioada de implementare este de 18 luni.

Proiectul este co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Interreg NEXT România-Ucraina.

Salut, Sighet!

„În cântecul tulnicului/ Munții Maramureșului gem/… Blestem de potop și de pară /… Pe toate domniile cu sufletul de fiară… ” (Aurel Vișovan, Rapsodia Maramureșului)

La 3 mai 1949 a căzut eroic la Ieud în luptele cu Securitatea cel mai cunoscut dintre luptătorii anticomuniști din Maramureș, studentul sighetean Vasile (Lică) Popșa, liderul celei mai mari grupări de rezistență din zonă (peste 100 de persoane, după documentele Securității). O biografie mai detaliată a sa a fost publicată  pe „Salut, Sighet!” acum câțiva ani și poate fi citită AICI.

Momentul este relatat de un martor ocular, tânăra de atunci Ioana Dunca, fiica familiei care îi găzduia pe partizani în acea noapte (ulterior căsătorită Petrovan și stabilită în Dragomirești, mamă a 6 copii, trecută la Domnul în 2019 la venerabila vârstă de 88 de ani).

Moartea lui Vasile Popșa

„Tata era în legătură cu preotul greco-catolic Ioan Dunca Joldea, care se ascundea după interzicerea Bisericii noastre, şi cu grupul fraţilor Popşa. În noaptea de 2 spre 3 mai 1949,  5 persoane din grupul Popşa au fost găzduite la noi în casă la Ieud. În timpul nopții, nu pot să precizez ora, Securitatea a înconjurat casa. În momentele acelea, partizanii făceau Rozariul împreună cu noi familia. Brusc din noapte s-au auzit somații, apoi s-au tras rafale de mitralieră, au fost clipe de groază, nu știu cât a durat… Lică Popşa a fost împuşcat şi câteva ore mai târziu a murit. Am auzit ulterior că i-au purtat cadavrul pe străzile Sighetului ca să înspăimânte populația…. Ion, fratele său,  a aruncat o grenadă pe fereastră şi a reuşit să fugă, iar pe ceilalţi trei i-au arestat (tinerii Găvrilă Iusco-Sfâcă din Ieud, Găvrilă Iusco – Drodu din Șieu și Ștefan Tand din Rozavlea, n.n.). Rozariul albastru a lui Lică a rămas pe masă; l-am luat eu şi m-am rugat cu el mulţi ani după aceea…”

Cei din închisoare află vestea

Gheorghe Andreica relatează momentul în care, aflați în închisoarea Cluj, sighetenii află de moartea lui Lică Popșa, cam cu o lună mai târziu.

„A trecut şi masa de prânz. Gardianul ne scosese pe toţi la program, adică la WC-ul din capătul opus al coridorului. Trecând pe lângă camerele vecine ce aveau uşile puţin întredeschise am aflat că înainte de masă, în una din aceste camere au sosit câţiva inşi de la Securitatea din Oradea. Era prin iunie 1949.
Cu permisiunea gardianului, Aurel Vişovan s-a strecurat în acea cameră pentru ca să afle ultimele ştiri. După vreo trei minute s-a întors în camera noastră. Era transfigurat. Faţa i se înroşise iar în ochii săi – pentru prima oară – vedeam sticlind două lacrimi.
– Ce s-a întâmplat, domnu’ profesor? După câteva clipe de ezitare ne-a răspuns oftând: –Lică Popşa a fost împuşcat de Securitate.
O tăcere grea s-a aşternut peste toţi sighetenii. Îl cunoşteam şi noi elevii pe Lică Popşa, dar numai din vedere. Era un flăcău frumos cu faţa senină. Mi-a rămas întipărit în minte când într-o zi de sărbătoare l-am văzut plimbându-se cu Aurel Vişovan pe trotuarul de lângă clădirea Prefecturii din Sighetu-Marmaţiei. Ţinuta mândră a celor doi tineri studenţi mi s-a fixat adânc în suflet şi a constituit pentru mine un model ce merita imitat…  Chiar şi azi la bătrâneţe când mă plimb de unul singur vorbind cu mine însumi, în faţa mea apar mereu cei doi tineri şi îmi corectez pasul şi ţinuta după modelul cel văzut într-o singură clipă atunci în vremurile de demult.
Resemnaţi, ne-am aşezat fiecare pe locurile noastre într-o tăcere profundă. Chiar şi ceilalţi camarazi din cameră din respect pentru noi, vorbeau în şoaptă. Vişovan nu mai avea astâmpăr. Ne face nouă sighetenilor un semn cu mâna ca să ne strângem în jurul său. Ne spune   – La imnul maramureşenilor (Rapsodia) se va adăuga următoarea strofă în memoria lui Lică Popşa:
„Strigoi/ Din reci morminte am înviat/ S-aducem groază-n lume, în lumea nedreptăţii/ Cu coasa-n mâini peste păcat ne-am ridicat/ Să străjuim altarele vieţii…” ( Gheorghe Andreica, Cu ghiozdanul la închisoare)

Suferințele familiei Dunca

Ioana Dunca continuă relatarea…

„I-au arestat şi pe mama şi pe tata; fratele meu Găvrilă care era în pod în momentul atacului, a reuşit să fugă. Pe tata l-au legat şi l-au bătut: eu şi sora mea am încercat să-l apărăm, dar securiştii Brudaşcă şi Toth ne-au lovit şi pe noi – pe mine cu piciorul, iar pe sora mea cu arma… Apoi am fugit şi m-am ascuns la Şieu o săptămână, după care m-am întors acasă. Seara am mâncat, am făcut Rozariul cu bătrâna de 80 de ani care a îngrijit pe fraţii mei mai mici.

Pe la miezul nopţii, securiştii au năvălit la noi în casă şi m-au arestat şi pe mine şi pe sora mea şi ne-au dus la postul de miliţie din Ieud unde ne-au ţinut până dimineaţa, apoi la miliţie la Dragomireşti și apoi seara la Sighet cu o maşină descoperită.  Au rămas acasă fraţii mai mici: Dumitru, Ion şi Grigore –  care avea 3 ani… La închisoarea din Sighet ne-am întâlnit cu mama şi cu tata. A doua zi dimineaţa, la ora 6, ne-au băgat 40 de persoane într-o dubă şi ne-au dus la Oradea. În dubă era o căldură îngrozitoare, timp de 12 ore cât a durat călătoria am crezut că murim. La închisoarea din Oradea, m-au băgat într-o celulă în care am stat o parte din timp singură, o parte din timp cu altcineva. Trei luni de zile n-am văzut soarele – am crezut că şi soarele era arestat…

Situaţia era greu de suportat – unde e sora mea, unde sunt părinţii mei…, ce ne vor face?… Eu aveam doar 18 ani… Plângeam şi mă rugam… trei paşi încolo, trei paşi încoace, … mă rugam şi plângeam… La un moment dat am primit ca şi colegă de celulă o mahalagioaică prinsă pe frontieră care nu putea suporta să vadă că mă rog… Îmi spunea: „De ce te rogi, că şi aşa nu vine nimeni să te scoată de aici?”  şi „Dacă mă enervezi, te spânzur!” Atmosfera s-a mai înseninat când mi-au băgat-o în celulă pe doamna profesoară Iurca Augusta de la liceul „Domniţa Ileana” din Sighet, care mi-a propus imediat: „Hai să te învăţ franceza…”

După trei luni, regimul ni s-a mai ameliorat – ni se permitea să ieşim 10 minute pe zi la plimbare. Am putut să mă întâlnesc cu mama şi cu sora mea. A fost o perioadă mai suportabilă care a durat câteva luni. Pe 12 ianuarie 1950 eu şi sora mea Anuţa am fost eliberate. În schimb, tatăl meu a fost condamnat la 5 ani de închisoare, mama la 1 an, iar fratele meu Găvrilă (arestat şi el între timp) la 13 ani… Ani pe care i-au şi executat – la Poarta Albă, la Mislea, la Baia Sprie…”
(mărturia doamnei Ioana Petrovan în lucrarea Maramureșul în lupta anticomunistă, 2012, coordonată de subsemnatul)

Epilog

Am stat de vorbă prima dată cu doamna Ioana Petrovan în 2008, la dânsa acasă în Dragomirești. După ce dânsa a terminat de povestit, am întrebat-o dacă mai are acel Rozariu albastru al lui Lică Popșa… îmi și imaginam entuziast că voi face din el mai mult decât un obiect de muzeu (ceea ce cu siguranță merita să fie) dar  o comoară de suflet, ca o relicvă sfântă… din păcate nu se mai putea, doamna îl păstrase și folosise o vreme, apoi a dispărut din amintiri… trecuseră 60 de ani…

Dar nu m-am lăsat, mi-am cumpărat un Rozariu albastru nou pe care îl port deseori cu mine și îl folosesc pentru rugăciune. Și câteodată când mă uit la culoarea lui, îmi înalț gândul spre Cer, la drumul cu arhangheli pe care a plecat, la 24 de ani, sigheteanul nostru Lică Popșa… eroul din povestirile copilăriei mele, când tata îmi deschidea, delicat, orizontul spre lumea interzisă a jertfei generației sale.

Veșnica odihnă și memoria binecuvântată!

Preot prof. Marius Vișovan

Joi, 30 aprilie 2026, a avut loc Conferința de presă organizată de Primăria municipiului Sighet, având ca principal subiect desfășurarea evenimentelor organizate de administrația locală în intervalul 14 – 17 mai 2026 când – într-un mod festiv – se vor aniversa cei 700 de ani de la atestarea documentară a orașului nostru.

La întâlnirea cu mass-media a fost prezent primarul Sighetului, Vasile Moldovan, alături de Directorul UBB – Extensia Sighet – Marin Ilieș, managerul Centrului Cultural Sighet – Ileana Matus, ședul secției istorie de la Muzeul Maramureșean – Alin Pralea și viceprimarul Sighetului – Krisztofer Levente Orosz.

Au fost prezentate – în detaliu – activitățile aniversare programate în cele patru zile de sărbătoare când, în orașul nostru, vor fi prezenți invitați importanți din țară dar și din străinătate.

La mulți ani, Sighet!… La mulți ani, sigheteni!

#Sighet700

Salut, Sighet!

Chiar dacă aș fi vrut să nu mai particip la tot ,,spectacolul” acesta ce se desfășoară sub ochii noștri (politic, social, climatic), un zvîc nu-mi dă pace, și-mi dă iar ghes, să comentez.
Se tot vorbește de încălzirea globală, eu însă văd, de mulți ani încoace, un fenomen cu totul diferit și anume o răcire globală.
Pămîntul în ansamblul lui nu este doar un glob rotund care se învîrte în jurul soarelui și atît! Sunt atîția factori care-l fac să se învîrtă și să nu cadă de pe orbită.
În primul rînd, oamenii pentru care a fost creat pot să-l ajute sau să-l frîneze și să facă ca anotimpurile să nu mai fie anotimpuri, ploile, vînturile, să nu-și urmeze cursurile lor, să fie scăpate de sub control.
Încălzirea forțată produsă de Om, prin războaie, explozii care aruncă în aer foc și cenușă, astea toate se întorc negreșit ca un bumerang în capul celui care le-a provocat.
Și apoi urmează o iarnă care nu se mai termină, omoară mugurii, florile, firul de iarbă, adică tot ce înseamnă viață, frumusețe…
Veți zice că se găsește și la aceasta o rezolvare prin știință, prin AI!
Vrei nori, vin norii la comandă, vrei ploi, vin ploile de te îneacă, vrei hrană, se face în laborator, vrei distracție, există distracție virtuală! Totul e posibil, de înlocuit, există surogate la orice, dar viață reală, adevărată, unde se poate programa?
Și atunci, pentru cine Primăvara, cînd n-avem ochi s-o vedem și nici timp s-o trăim? Ea pleacă fără s-o simțim, cu cortegiul ei de flori arse de frig fără să lase rod, cu cîntecul păsărilor dimineața stins de frigul nopții.
De ce ,,Răcirea Globală”? Din cauza răutății dintre oameni, din fragmentarea societăților în suveraniști, globaliști, regaliști, socialiști, comuniști etc.  și a lipsei căldurii interumane. Această căldură ar trebui să încălzească Pămîntul!
Termenul de ,,iarnă nucleară”, pe care doar pronunțîndu-l îți dă fiori, poate fi tradus astăzi în iarnă interumană, care cîștigă teren într-o lume divizată, încrîncenată și manipulată. Frigul de afară de început de Mai (totuși!) este doar efectul răcelii dintre oameni.
Natura face parte din noi și noi din ea. Orice derapaj de la normal are efecte în timp și asta o vedem din păcate.

Zilele trecute, într-o seară, tîrziu, către ora 20:00, am auzit pentru prima oară cucul!
Am intrat în casă, am mai pus cîteva lemne pe foc pentru frigul de peste noapte și atunci cînd am tras plapuma, l-am căinat pe săracul cuc nu doar pentru că e singur ci mai ales pentru că o să-i fie atît de frig noaptea.
Dimineață nu l-am mai auzit. Poate a făcut cale întoarsă! Măcar a încercat!

Ileana Pisuc

Foto: carte poștală japoneză – Miya Kosei

Educația care te scoate din bancă și te duce în mijlocul naturii – un concept educațional inovator care transformă modul în care învățăm

Într-o perioadă în care educația tradițională se confruntă tot mai des cu provocarea de a rămâne relevantă și captivantă, Centrul Educațional BioLogic Learning, aduce un suflu nou: un concept inovator care transformă învățarea într-o experiență vie, practică și profund conectată cu realitatea.

BioLogic Learning nu este doar un centru educațional. Este un ecosistem al cunoașterii, construit în jurul ideii că știința trebuie trăită, nu doar predată. Aici, biologia, geografia sau ecologia nu mai sunt simple discipline din manual, ci devin instrumente prin care înțelegi lumea, o explorezi și înveți cum să o protejezi.

Un model educațional diferit – adaptat prezentului

Conceptul centrului pornește de la o nevoie reală: lipsa unei educații științifice interactive, personalizate și ancorate în realitate. În locul metodelor rigide, BioLogic Learning propune o abordare flexibilă, adaptată fiecărui cursant, în care curiozitatea este motorul principal, iar experiența directă devine fundamentul învățării.

Oferta educațională este diversă și atent construită: cursuri, meditații și mentorat pentru elevi și studenți, ateliere tematice, dar și tabere de învățare experiențială. Toate acestea sunt completate de activități creative – fotografie de natură, filmare, înregistrări audio în mediul natural sau artă inspirată din biodiversitate – care stimulează nu doar gândirea științifică, ci și sensibilitatea față de mediul înconjurător.

     Învățare prin explorare și cercetare

Unul dintre elementele definitorii ale BioLogic Learning este accentul pus pe învățarea experiențială. Participanții nu se limitează la teorie, ci ies pe teren, observă ecosisteme, utilizează echipamente specifice și aplică metode reale de cercetare.

Activitățile de tip citizen science ocupă un loc central în acest proces. Cursanții sunt implicați activ în toate etapele unui demers științific: de la formularea întrebărilor și proiectarea studiului, până la colectarea, analiza și interpretarea datelor, culminând cu prezentarea și publicarea rezultatelor. Astfel, învățarea capătă sens, iar participanții devin contributori reali la cunoaștere.

     Impact real în educație și comunitate

BioLogic Learning nu se oprește la nivel individual. Proiectul are o componentă socială puternică, menită să reducă inegalitățile în accesul la educație. Prin dezvoltarea de mini-laboratoare mobile, centrul aduce știința mai aproape de elevii din mediul rural, oferindu-le oportunitatea de a descoperi biodiversitatea locală într-un mod interactiv și relevant.

În paralel, inițiativa contribuie la formarea cadrelor didactice, sprijinindu-le în adoptarea unor metode moderne de predare, și dezvoltă resurse educaționale – atât digitale, cât și fizice – adaptate nevoilor actuale.

     Un sprijin real pentru performanță și orientare în carieră

Pentru elevii care își doresc să urmeze o carieră în domenii precum medicina sau științele naturii, BioLogic Learning oferă mai mult decât pregătire academică: oferă claritate și direcție. Prin programe personalizate și sesiuni de consiliere, cursanții își pot identifica aptitudinile, interesele și valorile, fiind ghidați spre domeniile în care pot excela.

Accentul este pus pe înțelegere profundă, gândire critică și aplicabilitate practică – competențe esențiale într-o lume în continuă schimbare.

    Mai mult decât un centru – un catalizator al schimbării

Prin viziunea sa, BioLogic Learning își propune să devină un reper în educația alternativă din România: un loc în care pasiunea pentru știință este cultivată, iar respectul pentru natură devine o valoare fundamentală.

Este un spațiu în care învățarea nu se termină odată cu ora de curs, ci continuă în fiecare experiență, în fiecare observație și în fiecare întrebare pusă.

Pentru că viitorul aparține celor care înțeleg lumea – și aleg să o protejeze. BioLogic Learning – locul unde știința devine experiență.

📞 Telefon: 0722459119
📧 E-mail: [email protected]
🌐 Website: bio-logic.ro
📱 Instagram: biologiclearning2026
📘 Facebook: Centrul Educational BioLogic Learning
👤 Persoană de contact: Dr. Peter Lengyel

Zilele trecute – 24 aprilie 2026 – la Centrul Cultural din Sighet a avut loc lansarea cărții „GÎNDURI… printre RÎNDURI” (Editura Limes), autor Nicolae Rădoi. Întâlnirea autorului cu prietenii lui din orașul nostru a adus în prim-plan farmecul… aforismului. Evenimentul a fost savurat de apropiații profesorului de engleză-franceză, cu îndelungată activitate didactică (în Sighet și împrejurimi), practicant de arte marțiale, care au fost și sunt atrași de reflecția concentrată în cuvinte puține. Atmosfera a fost relaxantă iar vorbitorii foarte atenți la nuanțele fiecărui mesaj transmis.
Volumul propune o colecție de gânduri-aforisme care surprind esența unor atitudini tranșante. Fiecare gând scris deschide perspective largi de interpretare. Aforismele stârnesc zâmbete (mai mult sau mai puțin condescendente), dar și momente de tăcere meditativă. Participanții au rezonat – de bună voie și nesiliți de nimeni – cu reflecțiile propuse. Aforismele au demonstrat că esențialul poate fi spus simplu și mai ales într-o notă de sarcasm. „Gînduri… printre Rînduri” invită cititorul la o „altfel” de abordare a vieții cotidiene.
Și-au exprimat gândurile, la prieteneasca lansare, Ileana Matus (managerul Centrului Cultural), Lazăr Popescu, Ioan-Cătălin Joița, Vasile Bornea, Vasile Vlașin, Ion Mariș, Nicolae Iuga, Julia-Sandra Virsta, An Roman și Alexandru Mărculescu… care a lăsat o mărturie scrisă și semnată (a se vedea în continuare).

„Ne așteptam cu toții sau nu ne așteptam sau nu toți, văzând titlul, la o mai blândă învolburare de gânduri în această carte. (Iertați oximoronul, însă lui Nick Rădoi i se potrivește orice figură de stil, fiindcă el însuși este o figură… de stil!) N-aș crede că e mai blândă…
Cât despre rânduri… la el nimic nu stă în rând sau la rând! Mai totul este vulcanic!
Și această sintagmă „printre rânduri” sigur, sigur explodează sugestii, idei, verdicte necruțătoare uneori, dar totdeauna benefice pentru gândurile și pentru „rândurile” noastre de pe creier, zise circumvoluțiuni.
Am „brodat” (nu știu dacă am și brodit-o) pe marginea cărții doar din construcția titlului, fără să fi apucat să o citesc. Nu-s floricele, nu-s dantelării, doar intuiții.
Dar știu, ca întotdeauna, că și această carte este și va rămâne surprinzătoare prin profunzimea gândurilor și prin măiestria autorului de a le strecura printre rândurile noastre. Cred că vor ajunge cu bine la noi. Mulțumim! Felicitări și drum bun spre Uniunea Scriitorilor, dragă Nick!” (prof. Alexandru Mărculescu)

Și, vorba lui Nick Rădoi, „Cine seamănă, adună. Cine SE aseamănă, SE adună. Atunci să vezi…” eveniment și să crezi!

Ion Mariș

Foto: Florian Szabo

Într-o perioadă în care ritmul vieții este din ce în ce mai alert, iar dependența de mobilitate devine tot mai mare, alegerea unui service auto de încredere nu mai este un simplu detaliu, ci o necesitate. În Sighetu Marmației, Rey’s Garage & Service își conturează identitatea printr-o abordare diferită: pasiune pentru perfecțiune regăsită în fiecare intervenție, în fiecare detaliu și în fiecare relație construită cu clienții.

Acest service nu se limitează la a repara mașini, ci își propune să ofere o experiență completă, bazată pe transparență, profesionalism și respect. Fie că este vorba despre o simplă revizie sau despre lucrări complexe de mecanică și tinichigerie, fiecare serviciu este realizat cu grijă și responsabilitate, având ca obiectiv principal siguranța celor care se află la volan.

Valori fundamentale: siguranță, calitate, responsabilitate

Într-un domeniu în care compromisurile pot avea consecințe serioase, echipa Rey’s Garage & Service alege să mențină standarde ridicate, folosind soluții moderne și materiale de calitate, adaptate cerințelor actuale din industria auto.

Implicare în comunitate

Rey’s Garage & Service își asumă un rol activ în comunitatea din Sighetu Marmației, promovând siguranța rutieră și încurajând întreținerea regulată a vehiculelor.

Responsabilitate față de mediu

În activitatea zilnică sunt utilizate vopsele ecologice și materiale reciclabile, contribuind la reducerea impactului asupra mediului.

Impact social

Service-ul contribuie la crearea de locuri de muncă, susține formarea tinerilor și participă activ la campanii comunitare și acțiuni de responsabilizare civică.

Rey’s Garage & Service construiește un brand bazat pe pasiune, seriozitate și respect, devenind mai mult decât un service auto – un partener de încredere pentru comunitate.

Contact:
Tel: 0753 560 043
E-mail: [email protected]
Instagram: rey.s_garage_and_service_
Facebook: Rey’s Garage&Service

Într-o lume în care ritmul alert al vieții ne pune tot mai des în situația de a jongla între responsabilități profesionale și personale, grija pentru cei dragi – părinți, bunici sau persoane aflate în dificultate – devine o provocare reală. De multe ori, dorința de a fi aproape și de a oferi sprijin constant se lovește de lipsa timpului sau de complexitatea nevoilor medicale. În aceste momente, soluțiile profesionale de îngrijire la domiciliu devin nu doar utile, ci esențiale.

Vias Vias vine în întâmpinarea acestor nevoi cu servicii dedicate de îngrijire la domiciliu, construite în jurul unui principiu simplu, dar profund: „Acasă cu demnitate”, care reprezintă angajamentul echipei de a oferi nu doar ajutor practic, ci și respect, empatie și o atenție reală față de fiecare beneficiar.

Serviciile sunt adresate în special persoanelor vârstnice, celor cu dizabilități sau celor care, temporar sau permanent, nu se pot îngriji singure. Fie că este vorba despre recuperare după o intervenție medicală, sprijin în cazul unor afecțiuni cronice sau pur și simplu nevoia de companie și ajutor zilnic, echipa Vias Vias oferă soluții personalizate, adaptate fiecărei situații în parte.

Printre serviciile oferite se numără îngrijirea personală (igienă, îmbrăcare, alimentație), ajutorul în activitățile zilnice, mobilizarea și însoțirea beneficiarilor, dar și sprijinul emoțional – un aspect adesea subestimat, dar extrem de important. Interacțiunea umană, comunicarea și prezența unui îngrijitor dedicate, pot face o diferență majoră în calitatea vieții unei persoane vulnerabile.

Un element esențial prin care se diferențiază Vias Vias este integrarea serviciilor de asistență medicală la domiciliu. Astfel, beneficiarii pot primi îngrijiri medicale de specialitate fără a fi nevoiți să părăsească confortul propriei locuințe. Personalul calificat asigură monitorizarea stării de sănătate, administrarea tratamentelor și intervențiile necesare, contribuind la prevenirea complicațiilor și la menținerea unei vieti echilibrate si santoase .

Îngrijirea la domiciliu nu înseamnă doar confort fizic, ci și echilibru emoțional. Mediul familiar reduce stresul, anxietatea și sentimentul de izolare, iar posibilitatea de a rămâne „acasă” oferă un sentiment de siguranță și stabilitate. În același timp, familiile beneficiază de liniștea că persoanele dragi sunt în mâini sigure, îngrijite cu profesionalism și respect.

Cu sediul în municipiul Sighetu Marmației, județul Maramureș, Vias Vias își propune să devină un reper de încredere în domeniul îngrijirii la domiciliu. Printr-o abordare centrată pe om, prin seriozitate și implicare, compania răspunde unei nevoi tot mai evidente în societatea actuală: aceea de a avea grijă de cei vulnerabili într-un mod demn și responsabil.

Alegerea unui astfel de serviciu nu este doar o decizie practică, ci una care reflectă grija, respectul și iubirea față de cei apropiați. Vias Vias înțelege acest lucru și transformă fiecare intervenție într-un act de sprijin autentic.

Date de contact:
Telefon: 0723 665 163
E-mail: viasvias2025.com
Website: viasvias.ro
Instagram: @viasvias2026
Facebook: Vias Vias

În fotografie (făcută în 1917) este Kőszegi Maria (născută în 1905 la Hust – Ucraina).
A urmat școlile (primară și normală – învățători) la Vinogradov unde a fost învățătoare, apoi în Budapesta a făcut specializarea profesor de sport.
A fost profesor de sport la Sighetu Marmației la sfârșitul anilor ’40 începutul anilor ’50.
Fotografia ne-a oferit-o pentru publicare Kati Gacsalyi (nepoata d-nei Kőszegi Maria). Mulțumim, Kati!

Salut, Sighet!