În cursul acestei seri (17.03.2020), am primit, din păcate, informația că DSP-ul a informat verbal că la Sighet avem primul caz de coronavirus. Este vorba despre o persoană de sex feminin din centrul de carantină de la Liceul Forestier, dar, foarte important, este asimptomatic. Se așteaptă și confirmarea scrisă de la DSP, cu Buletinul Medical. Pacienta nu a intrat în contact cu alte persoane.

Mâine dimineață, pacienta, clujeancă de origine, va fi transportată la Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca.

Ceea ce este important de subliniat, este că medicii de la Spitalul din Sighet sunt permanent la datorie.

Pentru a afla mai multe informații despre cum este pregătit Spitalul Municipal din Sighet pentru a face față pandemiei, am luat legătura cu directorul medical al instituției, dr. Mariana Șimon, care ne-a confirmat că spitalul este dotat cu tot ceea ce este necesar.

Medicii de la Secția Infecțioase, dr. Ileana Mihalca și dr. Erika Șofron, plus Serviciul CPU sunt permanent în Spital. De asemenea, există personal calificat și la cortul de triaj. Am aflat că absolut toate materialele importante (măști, mănuși, ochelari, vizoare, combinezoane etc.) există în cantități suficiente. De asemenea, s-au transmis comenzi pentru stocul de rezervă, comenzi care vor fi onorate în zilele următoare.

Sighetenii sunt îndemnați să își păstreze calmul, să nu se impacienteze și să respecte normele de igienă recomandate.

Salut, Sighet!

Marii și micii analiști, astrologi și prezicători abulici, se străduiesc – sub amenințarea „proaspătului” virus – să ne convingă și să ne îndrume pe căile îngrijorării și fricii. Ce va fi cu secolul XXI?… Pe unii nici măcar nu-i preocupă în mod intelectualist – științific această dilemă, sunt prea închistați în proceduri depășite și chingi habotnic standardizate. Poate că era nevoie de un cutremur la nivel societal pentru a direcționa și strategia educațională pe făgaș… avangardist.

Ce-om face oare stând atât de mult timp în izolarea (auto)impusă? E simplu! Citim, visăm, pregătim scenariile viitorului, ne plictisim, ce mai! Se poate munci în mediul și „mirajul” propriei locuințe? Mda, ar spune elevul Bulă (vedeta sec. XX), porcării (adică, transmise de gripa porcină), de-astea nu se pun la socoteală! Acolo, în fața privirilor ingenue, în fața fricii copilașilor, interacțiunea dascăl – supervizor cu… elevul – prizonier amorsează creativitatea și imaginația. Așa ar gândi… Bulă?!

Privind spre trecutul meu, dintr-o epocă îndepărtată, controlată de vechiul om-nou, nu mă pot gândi decât la dascălii de excepție care făceau din (unele) materii… artă. Chiar și la materiile foarte serioase (matematică, fizică etc. – nota bene – etc nu înseamnă fără importanță) tensiunea avea nuanțe neîntunecate, poate, poate, puțin enervante. Dar azi, într-o lume modernă, să mai existe „procedura” tocitului, memoratului mot à mot, mi se pare o inepție cât (fostul) monstru din lacul Loch Ness. Doamne, dacă Doamne ai da note, unde ar fi mulți dintre profesorii de azi? (Disclaimer: nu mă refer doar la absolvenții de… Spiru Haret!).

Am primit, înainte de atacul coronavirusist, informații despre nemulțumirea unor liceeni vis-à-vis de metodele ultra-ortodoxe prin care unii profesori stăpânesc clasa. Nimic de zis, este varianta conservatoare prin care un sistem ieșit foarte șifonat deontologic din comunism s-a adaptat democrației netrecând granița metodelor – mult așteptate – de finețe… europeană!!

Și-o să vi se pară o excepție (?!), am mai primit un „pont”, dinspre o școală (generală) cu mare ștaif din Sighet, o elevă de clasa a…. nu contează a câta, de gimnaziu, având vârsta de 12 ani, o fetiță (!!!) este trasă – la propriu – de urechi de către diriginta-profesor și aici… se termină totul?! Incredibil, în sfintele zile ale secolului XXI, un copil este traumatizat de către un profesor care habar nu are ce înseamnă educația! Dacă familia va insista vom dezvălui și școala și profesorul și (de ce nu?) directorul care a aflat despre conflictul impardonabil și s-a… autoizolat.

Păi, să recapitulăm, elevii știu de frică, nu vorbesc neprovocați, tac la… epitete și comparații și… gata educația. N-au auzit oare unii dintre dascăli de metodele nonconformiste ce incită creativitatea și imaginația? Elevii trebuie lăsați să vorbească (fără să zburde pe câmpii!), să argumenteze, să dezbată, să se exprime, să nu copieze pur și simplu niște teme adică să dea – vorba docților! – un copy și-un paste. De-aceea avem analfabeți funcționali și doctori în… paste (necomestibile)!

Atacul coronavirusului la sănătatea socio – umană are și consecințe mai puțin grave. Se schimbă paradigma educației… în bine! Tehnologia trebuie să intervină mai profund în formarea copiilor și tinerilor. Credeți că se poate? Eu sunt convins că DA!

Toți elevii, de la cei mai mici până la liceenii îndrăzneți dețin un telefon performant, unii posedă tablete, calculatoare iar cei mai „amărâți” sigur au pe-acasă televizoare. (Pe drum spre Baia Mare, pe varianta Cavnic, am văzut cocioabe pe care se înalță semeț parabolicele). Marea majoritate a tinerilor sunt specialiști în gadget-uri și aplicații cool, au abilități indiscutabile pentru lumea virtuală, așadar avem bune drumuri…. informaționale.

Școală la televiziune, în loc de emisiuni insipid – botuliste și apariții cu maneliști analfabeți, cum vi se pare?… Să scriem corect cu ajutorul aplicațiilor, să schimbăm metodele, să îndrăznim mai mult, nu să facem… schimb de profesori (pardon, de mame) sau să ne ocupăm de „dezbateri” penibil regizate!

Vă imaginați cât de bine s-ar putea colabora cu profesorii de la… distanță?!… Pe bune (!), nu glumesc! Să intre școala în lumea webinarelor, să se utilizeze canalele youtube, să se gândească aplicații (unele există!) interactive și nu mai știu eu ce alte, multe metode, doar avem atâția IT-iști inteligenți. Și profesorii virtuali pot să fie selectați dintre cei cool, cu fason, plăcuți la… vorbă și la port. Oare ar dispărea cei neprofesioniști?

Oare nu vor fi mai relaxați elevii, mai bine dispuși că pot, la o adică, să manevreze puțin și sonorul gadget-ului, să acționeze butonul „pause” când oboseala este prea mare? Cred în tehnologie, când nu devine dependență inutilă, sunt convins că este nu doar comod să muncești virtual ci chiar să te „enervezi” la teme cu deadline-uri dar fără ghionturi academice. N-ai chef, dai… shut down (pentru cei care studiază intens doar limba română = închis)!

Viitorul nu este al profesorilor blazați, indispuși, obsedați de viața comod – liniară, doritori de laude comparabile, inadaptabili „toanelor” prea energicilor elevi. Nu! Viitorul este al aplicației – profesor (fiecare elev să-și configureze/ personalizeze figura profesorului, ce ziceți?), al „înfruntării” cu partenerul educațional inteligent, cel pe care-l poți contrazice fără consecințe traumatizante!

Teama, frica, pot bloca evoluția tânărului, metodele învechite nu stimulează creativitatea dar, din păcate, „jocurile” extra-școlare atipice nu sunt pentru oamenii ne-dedicați meseriei de dascăl. Oare educația prin predare – joc nu ar rezolva niște probleme comportamentale, de ambele părți? Oare va mai fi nevoie de ore… impus suplimentare? Și să fie clar, lumea virtuală nu este numai pentru… elevi, tineri, studenți! Și educatorii/ profesorii pot fi, profesional, acolo!

Îmi veți spune că este necesar și un „dram” de… socializare și, poate, niște ore de laborator: biologie, chimie, fizică etc. Da. Partea practică, de laborator, ar fi singurele ore „pe viu”, utile, realizate cu grupuri mici de persoane sau, de ce nu?…. tot cu asistență video, printr-un profesor ascuns, invizibil. Sigur, cei care vor să mă contrazică îmi vor propune varianta de avarie – spre exemplu – a căderii sistemului (cel care ne oferă curent – energie, comunicații etc). Ce ne facem atunci? Eu zic că problema ar fi mai mică decât cea a… coronavirusului! Să încerc un răspuns: putem inventa alte scenarii – soluții! Scenarii eco, neconvenționale, regenerabile. Repet, și repet, și repet, minunata zicere a marelui Einstein: imaginația este mai importantă decât cunoașterea!!!

Vizionarii vor găsi întotdeauna soluții!!!

Ion MARIȘ

Heal the world
Make it a better place
For you and for me
And the entire human race.

În ultimele zile am tot fredonat aceste versuri. Nu mă întrebați de ce… nici eu nu știu. Or fi frânturi de suflet, cuvinte ce se potrivesc ca într-un puzzle în aceste clipe sau doar am avut timpul necesar să îmi aduc aminte vremurile demult apuse? TIMP… iată un cuvânt extraodinar. Sună melodios a succes, libertate, putere, pace, dreptate, plăcere, răbdare căci, mai devreme sau mai târziu, le oferă pe toate. Da, așa e: totul ia timp și timpul ia tot.

2020, acum e timpul tău! Oprește-te, te rog! Vreau să cobor!

Sau poate nu…

Nici eu nu știu ce vreau!

Te-am rugat să fii un an cum n-a mai fost și văd că m-ai ascultat, dar nu m-ai înțeles! Sau poate eu n-am știut exact ce am cerut… Mă iartă că mă adresez ca unui prieten, dar știu că cel care te-a creat și a îngăduit să te întâlnesc e Prietenul meu. Trăim vremuri tulburi, doar atât ți-aș putea spune. Experiența e un profesor valoros, dar, dragă 2020, prea ne-ai experimentat în primele 3 file. Nu știu ce va urma! Sper doar să fie bine sau măcar să facem noi să fie bine pentru cei din jur! Drumurile nu sunt întotdeauna pașnice, dar mereu se ajunge la destinație.

În aceste zile ne luptăm cu vreo patru-cinci dușmani nevăzuți. De unul din ei ne lovim zilnic fie că plătim facturi, deschidem televizorul sau așteptăm să punem multitudinea de produse pe casa de marcat, deoarece (glumind) din VIRUS a devenit vedetă. Celălalt e mult mai dur… se numește FRICĂ, pentru că, la fel cum anticipa Honore de Balzac, moartea ne omoară o singură dată, fricile în fiecare zi. Și ultimii trei, dar nu cei din urmă, se numesc ATOTȘTIINȚĂ, CRITICĂ și INDIFERENȚĂ! Ei bine, când se adună acești patru prieteni spunem că nu poate ieși decât dezastru. Și dacă ne înșelăm? Dacă în tot acest tărâm al lacrimilor răsar și câteva flori? Putem afla acest lucru doar cunoscându-ne inamicii.

1. FRICA

Când simțim că pământul de sub noi se clatină, ne panicăm! Și nu doar că ne panicăm, dar realizăm și scenarii pentru filme SF demne de Oscar. Dacă ar fi să asociez frica- inamicul nevăzut- cu ceva din lumea materială cred că aș alege anestezia. Pur și simplu în acea perioadă de anesteziere a tuturor simțurilor și gândurilor, uităm că totuși respirăm… Chiar și în acel moment putem găsi o modalitate de a merge mai departe. Ușor de spus, dar cu practica ce facem? Ei bine, aici nu vă pot ajuta, ci vă pot da doar un sfat: Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul? Aveți grijă de cugetul vostru și în vremuri de pace, și în vreme de război.

2. ATOTȘTIINȚA, CRITICA și INDIFERENȚA

Să judeci oamenii pentru cum reacționează în stare de frică e inuman.
Să te uiți și să nu faci nimic e feroce.
Dar să stai pe margine și să dai sfaturi de care nici cei din prima linie nu au auzit este absolut catastrofal.
Da, trăim vremuri ciudate, dar dacă fiecare persoană oscilează între a fi mare virusolog (dar fără cunoștințe), sociolog, speaker motivațional sau critic, cu ce îi ajutăm pe cei din jur? În viață e o regulă simplă: dacă știi să faci ceva, fă. Dacă nu, lasă pe altul. Avem nevoie și de zidari, și de medici, și de profesori, și de vânzători pentru a construi o societate. Fiecare are rolul său așa că hai să îl facem cum știm noi mai bine.
Ai verificat sursa de unde ai aflat informația? Dacă da, spune-le și altora ce ai descoperit.
Ești sigur de afirmația pe care vrei să o faci? Îi va ajuta pe cei din jur sau doar îi va alerta?
Doar prin cunoaștere, autodisciplină, înțelepciune și verificarea informațiilor vom putea pune capăt acestor trei dușmani nevăzuți, dar extrem de vicleni.

3. COVID-19
Deși l-am lăsat la urmă, în această perioadă el este cel mai important. Nu-mi voi da cu părerea nici de apariția sa, nici de cum gestionează autoritățile problema și nici de ce ar fi putut fi făcut pentru a reduce răspândirea. Nu acesta e scopul meu, ci îmi doresc doar să vă determin să descoperiți acele flori de pe tărâmul de lacrimi.

Zilele trecute aflasem că Lee Ann Womack cânta Când ai de ales între a te așeza sau a dansa, sper că vei dansa. Ei bine, dacă chiar vrei să dansezi, fă-o în casă. STAI ÎN CASĂ este și apelul meu. Ce poți face? Reflectă, privește, trăiește, ascultă. Nu deschide doar fereastra pentru a aerisi camera, ci și ușa inimii tale. Contaminează-ți viața cu încredere, speranță, compasiune, empatie. Descoperă-ți valorile! Reorganizează-ți drumul vieții! Ia o pauză de la toată agitația fabricată și fă din în casă – acasă – locul unde te redescoperi. Petrece timp cu părinții (cu siguranță îți era dor să stai cu ei de vorbă măcar un ceas)! Pictează, învață, cântă, citește, vizionează filme/seriale/documentare, scrie, gătește, dezvoltă o nouă pasiune, apucă-te de lucrurile pe care le-ai tot amânat și lista poate continua! Învață să fii responsabil!

***

Cum resimțim noi – elevii și studenții – criza Coronavirusului? Haide să aflăm!

Ei bine, având în vedere că acest virus domină totul, nu prea putem face altceva decât să sperăm. Să credem că totul se va termina în cele din urmă, că vom avea parte de un viitor cât mai bun. În acest moment, e important să avem gânduri pozitive și să avem grijă de sănătatea noastră. Cât despre timpul liber, prefer să citesc, să mă închid în lumea imaginară a cărților, să captez fiecare aventură a personajelor. Pe scurt, să uit de tot negativismul. (Alina Pop, clasa a IX-a, CNDV)

***

Situația actuală nu este o scuză pentru a stagna procesul de învățare. Această perioadă, în care recomandabil este să rămânem în locuințele noastre și să limităm interacțiunile cu persoanele pentru a preveni răspândirea virusului, nu trebuie lăsată să treacă pur și simplu. Elevii și studenții nu trebuie să se oprească din a învăța cel puțin un lucru nou zi de zi, doar pentru că s-au închis instituțiile de învățământ. Mereu vor fi diferite modalități prin care tinerii pot să învețe în plus, să își formeze o multitudine de cunoștințe. Acum trebuie să fie căutate mai mult site-urile care la început pot părea plictisitoare, dar oferă informații care sunt utile pe o perioadă îndelungată de timp. Din păcate, poate că nu toată lumea înțelege că mai productiv este cititul unei cărți decât încercarea unui nou joc lansat acum câteva zile. Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu trebuie să avem parte de distracție, dar important este să găsim această balanță dintre cunoaștere și distracție. Sfatul meu ar fi acela că noi trebuie să rămânem deschiși oricăror oportunități care ne duc mai aproape de cunoaștere. (Erik Szekely, clasa a X-a, LTM)

***

Din punctul meu de vedere există atât o parte bună, cât și una rea. Partea bună ar fi că poți să realizezi lucruri pe care în mod normal nu prea mai aveai timp să le faci, să iei o pauză de la toate problemele și să îți folosești timpul atât în folosul, dezvoltarea, relaxarea ta, cât și ca timp de calitate petrecut cu familia. Partea mai puțin bună e cea în care e posibil să se prelungească semestrul și să dam examenele pe timpul verii, când e cald și e foarte greu să înveți; când îi vezi pe toți că se distrează… și tu trebuie să-ți dai examenele, deoarece nu mai ai norocul să se întâmple ceva care să le amâne. Cu toate că se recuperează din cursuri și seminarii online, nu știu dacă se poate face chiar tot și asta ne îngreunează puțin situația… (Sorina Stan, Facultatea de Business, Cluj-Napoca)

***

„Norocul nostru că avem o pauză de la școală” am putea spune, însă, cu multă sinceritate, mă simt pierdută, de parcă m-am rătăcit într-o pădure cu mii de copaci. Mă simt constrânsă de situație să fiu mereu pregatită de ceea ce e mai rău, chiar dacă de multe ori mi se pare ireal totul. Conștientizăm prea puțin adevărata dimensiune a gravității unei pandemii, despre care se discută pe plan global, însă de câte ori o văd pe mama, revin cu picioarele pe pământ și-mi dau seama că e o treabă mult mai serioasă decât am avut impresia. Uneori mi-e greu, ea fiind medic, iar eu știind mai multe decât aș vrea să aflu, alteori, primesc prea puține răspunsuri la întrebările puse. Dar încep să mă adaptez, în majoritatea timpului încerc să mă focusez pe alte lucruri, să descopăr pasiuni de care nu aș fi avut timp pe parcursul anului școlar: să citesc cărți sau să vizionez filme care să aibă un impact asupra mea. Nu-mi place când nu am atribuții, mi se pare că nu am niciun scop. Mă deranjează faptul că nu pot să mă mai întâlnesc atât de mult cu cei apropiați mie, însă ceea ce pot face este să trasmit iubire digital. E important să fim alături unii de ceilalți, chiar dacă e la distanță; e important să ne readucem aminte că este o perioadă care se va ameliora și va trece, încet, repede, dar va trece. Astfel, pe de o parte, sunt afectată de situație și mă simt tristă, dar pe de altă parte, mă simt în siguranță și știu că atâta timp cât am o igienă corespunzătoare acestor condiții și rămân acasă, totul va fi bine.  (Giulia Șofron, clasa a IX-a, CNDV)

***

Aș începe prin a spune că suntem părtașii unei vremi tulburi. În ultimele zile suntem înconjurați de un haos exterior, care, dacă nu suntem atenți, ne acaparează. Peste tot în jurul nostru, atât în viața reală, cât și în lumea mass- mediei se inoculează ideea de panică. Nu ar trebui să o luăm atât de drastic, dar nici să cădem în extrema cealaltă: „nouă nu ni se poate întâmpla nimic”. În astfel de vremuri a rămâne calm, lucid și cu o minte sănătoasă, cred că ar fi cel mai mare plus. Dacă tot cu acest virus și cu această măsură de protecție care a fost luată, aceea de a sta în casă, deși știu, vremea călduroasă parcă a devenit o tentație pentru unii, parcă înadins dorind să ne necăjească, am putea folosi acest timp pentru a ne cunoaște și a petrece mai mult timp cu noi înșine, cu familia și cei dragi, a petrece mai mult timp în preajma cărților pentru că, cu o carte bună și o cană de ceai cu lămâie, noțiunea timpului este dată uitării. Să petrecem acest timp frumos, gândindu-ne și la ceilalți, recuperând acele zile în familie de care până acum eram obligați să ne lipsim, din cauza lucrurilor banale, lipsite de valoare. Hmm, a cam venit timpul să mă reîntorc la cărțile mele, care mă așteaptă să le devorez .Oh, da! Să nu uităm și de celebrul timp pentru seriale. Aveți grijă de voi și spor în toate! Și nu uitați să vă căutați liniștea indiferent cât de mare va fi haosul exterior, pentru că haosul interior este cel care învinge bătălia întotdeauna, iar noi, înainte de toate ar trebui să ne lipsim de haosul interior, să strălucim prin noi înșine. (Andrada-Lacrima Grad, clasa a XI-a, CNDV)

***

Pandemia asta năzdrăvană mă privează de unele evenimente/ persoane dragi sufletului meu. A venit pe nepregătite. O iert, pentru că mi-a oferit pe de altă parte timp pentru mine, timp pe care poate de una singură nu mi-l rezervam. Cu siguranță e o lecție ce trebuie învățată: autodisciplina. E o perioadă de har, când am primit timp în plus. Știți voi… acel timp pe care nu ți-l faci niciodată. Îmi place să cred că lumea se străduiește în jurul meu ca acestea să se termine cât mai curând. Deci și eu voi sta acasă. „Valoarea unui lucru creşte proporţional cu greutatea obţinerii lui.” – Thomas Mann. Îmi vor fi toți și toate mai dragi când vor reveni lucrurile la normal. Din toate avem ceva de învățat. (Raisa Semeniuc, clasa a XI-a, CNDV)

***

Cum resimte Terra criza aceasta?

După mult timp, pământul respiră! În unele părți ale lumii se poate privi adevăratul albastru al cerului, nu cenușiul cauzat de fum. În altele s-a rostit un STOP hotărât avioanelor, croazierelor, mașinilor, poftelor de lux… Și da, există frică, izolare, boală, suferință și chiar moarte. Dar nu trebuie să dispară iubirea! Acesta e momentul s-o facem să renască. Trecând peste această tragedie care ne face pe toți să ne întristăm, probabil că Terra ne-ar spune că e mândră de umanitatea de care dăm dovadă. Poate nu ne-am numărat printre cei care au făcut cumpărături pentru alții, au cântat pe balcoane sau au trimis mesaje motivaționale, dar dacă am fost disciplinați și responsabili, dacă ne-am gândit de două ori înainte să ieșim din casă și am respectat normele de protecție, e mai mult decât suficient. Speră! În final, totul va fi bine! Și această încercare e tot o binecuvântare.

Cum resimt eu criza?

Aș minți dacă aș spune că nu îmi e dor de unele persoane sau evenimente. Da, îmi e dor de multe: de forfota de pe stradă, de poveștile auzite prin cafenele, de școală, de activitățile de voluntariat, de prieteni. Dar dacă vreau binele comun EU STAU ÎN CASĂ. Și chiar nu mă plictisesc. Ce poate fi mai frumos decât să știi că ai timp pentru tine? Ce fac în tot acest timp? Citesc… Iar când simt că deja e prea mult, mă uit la filme, desenez, planific, învăț, scriu, mă ocup de treburi casnice. Și dacă nu mai am nimic de făcut, nicio problemă… vorbesc cu mine și cu El; mă descopăr și mă redescopăr!

Haideți ca în următoarea perioadă să alegem înțelept pentru noi, pentru familie, pentru prieteni și pentru toți cei care sunt în prima linie a salvării. Nu e nicidecum ușor, dar împreună vom reuși! Fie că ești elev și stai acasă, bătrân sau un om preocupat de munca sa, fii prudent! Fă tot ceea ce îți stă în putință ca să te protejezi!

Ce știu eu cu adevărat e că acum avem timp! Hai să-l petrecem altfel! Vă provoc! Cu toată viteza înainte spre ceea ce e frumos! Vă salut, dragi sigheteni, că de îmbrățișat nu pot (vremurile tulburi cer soluții drastice)!

Gabriela MICH
Clasa a XI-a A, C. N. „Dragoș-Vodă” (CNDV)

foto: Ion Mariș

Conform Dispoziției nr. 531/14.03.2020 a Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul MAI, la Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei s-a instalat un cort de triaj epidemiologic. Acesta este un punct de lucru al Compartimentului de Primiri Urgențe (CPU).
În cort se va efectua triajul rapid, cu accent pe ancheta epidemiologică, pentru pacienții care prezintă febră și/sau simptome respiratorii, cu scopul depistării rapide a cazurilor de risc pentru infecții virale respiratorii tip gripa/COVID-10 și, pentru a reduce la minimum riscul transmiterii de infecții gripale/COVID -19 la pacienții cu alte patologii.
Pacienții care se află în autoizolare sau vin din zone de risc sunt rugați să se prezinte direct la cortul de triaj și să declare acest lucru, pentru a preveni contaminarea altor pacienți din CPU sau a personalului medical.

Comunicat de presă
Conducerea Spitalului Municipal Sighetu Marmației

Ce frumoasă zi de duminică la Sighet! De mult n-am mai văzut orașul nostru atât de liniștit la orele amiezii. Foarte puțini trecători, foarte puține autovehicole, un aer rece, curat și, dacă n-ar fi siluetele neîngijite ale unor clădiri din centrul vechi al orașului, atmosfera ar părea chiar superbă, de-o primăvăratică respirație.

Apropo de respirație, la modul fiziologic cel mai banal, deși suntem într-o „naturală” amenințare, nu am simțit absolut deloc presiunea zilelor precedente. Președintele ne-a anunțat că urmează, de mâine, instituirea stării de urgență dar, cred că toți concetățenii noștri și-au făcut proviziile necesare pentru cele 14 zile fatidice (în caz de corona-contaminare) așadar, putem liniștiți să ne gândim la… viitor. Deocamdată viitorul ține de ipoteze și previziuni, ceea ce este cert vizează mai ales industria turismului, acolo declinul este previzibil. Toate ramurile industriilor producătoare și de servicii vor simți efectele dar, totul depinde de durata debarasării de COVID – 19 (acronim ce mă duce cu gândul doar la o… operațiune secretă).

Azi e o zi senină, vârfurile muntoase din jurul Sighetului sunt albite impresionist, natura este calmă iar oamenii s-au împăcat – cred – cu această nouă provocare. Cel mai interesant aspect al ultimelor zile – la nivel local dar și la cel național – este că nu am mai auzit gălăgia politicianistă, s-au atenuat certurile, orgoliile mărunte, patimile nejustificate. Ajunge un singur virus printre noi și-au zis – probabil – conducătorii noștri și, au… dispărut, unii s-au autoizolat, nu mai au nimic de împărțit (deocamdată), cei mai mulți și-au înghițit cuvintele/ discursurile (și foarte bine fac!) deși mai și împrăștie (virtual) săgeți otrăvite. Cred că ar fi o mare greșeală ideea unora de-a câștiga din „curajul” pe care-l au în a se considera învingători…. contra naturii.

Centrele de carantină din Sighet funcționează normal, având supravegherea instituțiilor specializate, alarmiștii, cei care se agită că avem asemenea locații la Sighet, ar trebui să tacă și să se întrebe dacă la fel de vehemenți ar fi în cazul în care cei internați ar fi din familiile lor.

Marile magazine dar și cele mai mici sunt bine aprovizionate, nu am observat azi să lipsească niciun produs de bază și – lucru minunat – rafturile cu băuturi alcoolice sunt pline, n-a fost mișcare pe acolo… asta e cool, îmi place!

Repet, Sighetul arăta foarte bine azi, mai aerisit, fără agitația zgomotoasă a luptelor pentru mai mult, pentru dobândirea de bunuri cât mai… impresionante. Coronavirusul ne mai aduce cu picioarele pe pământ, la nivelul simplelor alimente de egală existență și subzistență.

Nu trebuie să ne panicăm, nu avem motive ultra-dramatice, din păcate gripa sezonieră a ucis de la începutul anului până azi, la nivel global, mult mai mulți oameni (aprox. 98000); măsurile firești, profilactice, sunt suficiente și eficiente.

Oameni buni, fiți calmi, liniștiți, nu dați crezare fake-urile care circulă cu mare viteză și extremă diseminare, închideți televizoarele, faceți pauză pe facebook, citiți o carte bună, ascultați muzică de calitate, sunați-vă prietenii (chiar și pe whatsapp ca să vă și vedeți) și… respectați sfaturile avizate!

Ion MARIȘ

Foto: Ion Mariș

Protejați-vă, evitați contactul direct!

Evitați zonele aglomerate unde sunteți expuși la contact direct și/sau interacțiune cu un număr mare de persoane, de tipul adunărilor publice, cozi, zone de trafic intens, zone de recreere.

Limitați la maximum orice contact direct cu alte persoane, în afara celor care fac parte din familia restrânsă, prin gesturi cum ar fi: strângerea mâinilor, îmbrățișările, sărutul obrajilor sau al mâinilor, atingerea fețelor cu mâinile.

Evitați atingerea suprafețelor care sunt atinse în mod frecvent și de alte persoane, precum: balustrade, clanțe, mânere, butoane de lift sau de acces.

Păstrați o distanță semnificativă, de 1,5 metri, față de celelalte persoane pe care le întâlniți. În cazul în care vă aflați în transportul în comun încercați să NU stați față în față cu alte persoane.

Folosiți, pe cât posibil, rute sau modalități alternative de transport pentru a evita zonele aglomerate de trafic de persoane. În cazul în care programul vă permite, folosiți intervalele orare cu nivel scăzut de trafic de persoane.

Evitați deplasările în țările care se confruntă cu număr mare de cazuri de infectări cu noul coronavirus (COVID-19) și descurajați întoarcerea în țară a persoanelor din zonele de risc, respectiv din țările cu număr mare de cazuri cu noul coronavirus. Date actualizate în timp real despre țările vizate pot fi obținute accesând link-ul (http://www.cnscbt.ro/ ), respectiv „Lista regiunilor și localităților din zona roșie și zona galbenă cu transmitere a COVID-19”

Limitați folosirea bancnotelor și a monedelor, optând pentru plăți cu cardul/telefonul sau plăți on-line.

Optați pentru munca de acasă, în măsura în care aveți această posibilitate oferită de angajator.

Respectați cu strictețe regulile de igienă personală recomandate de autorități, pentru a vă proteja atât pe dumneavoastră cât și pe cei apropiați. Folosiți masca de protecție doar în cazul în care aveți simptome de gripă sau răceală, pentru a-i
proteja pe ceilalți.

▪ Spălați-vă pe mâini cu apă și săpun, minimum 20 de secunde, după orice contact cu o suprafață potențial contaminată.
▪ Folosiți prosoape de hârtie, de preferat, pentru a vă șterge mâinile.
▪ Nu vă atingeți ochii, nasul sau gura cu mâinile neigienizate.
▪ Dacă strănutați sau tușiți acoperiți-vă gura și nasul cu un șervețel de unică folosință, pe care aveți grijă să-l aruncați imediat la coșul de gunoi.
▪ Dezinfectați frecvent, cu soluție pe bază de alcool sau clor, suprafețele cu care intrați în contact, atât acasă cât și la locul de
muncă.
▪ Aerisiți de mai multe ori pe zi încăperile în care desfășurați activități.
▪ Luați medicamente antivirale sau antibiotice numai la prescripția medicului.
▪ NU beți lichide din aceeași sticlă/pahar cu alte persoane și nu folosiți aceleași tacâmuri.
▪ NU intrați în contact direct cu persoanele aflate în autoizolare la domiciliu, indiferent dacă prezintă sau nu simptome specifice coronavirus.
▪ Masca de protecție/masca chirurgicală îi protejează pe cei din jurul dumneavoastră, în cazul în care aveți simptome de gripă sau răceală, întrucât previne răspândirea virusului pe cale respiratorie.
▪ Masca de protecție trebuie să acopere complet nasul și gura persoanei care o poartă.

Țineți cont de faptul că nu în toate cazurile infectarea cu noul coronavirus(COVID-19) este vizibilă prin simptome specifice (tuse, febră, dificultăți în respirație).

Semnalați imediat medicului de familie dacă ați călătorit în zonele afectate de coronavirus (COVID-19), chiar dacă la momentul respectiv NU se aflau pe lista zonelor aflate sub alertă. Detalii pot fi obținute accesând link-ul (http://www.cnscbt.ro/ ), respectiv „Lista regiunilor și localităților din zona roșie și zona galbenă cu transmitere a COVID-19”, actualizată periodic.

Rămâneți acasă dacă aveți simptome de gripă sau răceală (tuse, febră, dificultăți în respirație) și sunați medicul de familie pentru a solicita sfaturi, NU mergeți din primul moment la unitățile de urgență.

Dacă vă aflați în autoizolare la domiciliu respectați cu strictețe recomandările autorităților, NU părăsiți sub nicio formă domiciliul pe perioada celor 14 zile, NU primiți vizitatori și NU intrați în contact apropiat cu eventualele persoane care vă furnizează alimente sau produse.

▪ În cazul în care încălcați regimul autoizolării la domiciliu riscați amendă de până la 20.000 de lei, precum și dosar penal în cazul în care contribuiți la răspândirea virusului.

Grupul de Comunicare Strategică

În ultima vreme, pe măsură ce zilele trec, panica se instaurează tot mai mult, iar făina dispare de pe rafturi. Încep să mă întreb din ce în ce mai mult ce o să ne omoare, de fapt, mai întâi: coronavirusul ăsta sau massmedia? În mediul online se propagă din ce în ce mai multe știri false, iar într-o situație de criză mondială, știrile false au cel mai mare succes la public, pentru că apasă „butonul” emoției.

Mă refer aici, în primul rând la Cluj, pentru că e real și pentru că se întâmplă în fața mea. De două zile trebuie să stau la coadă la magazin, mai ceva de cum îmi imaginez că stăteau bunicii noștri (sau chiar mama!) la coadă la pâine. Înțeleg îngrijorarea, pericolul e real, nu sunt de părere că trebuie să tratăm acest subiect „cu ochii larg închiși”, însă nu mi se pare benefică toată această panică, modul în care oamenii tratează subiectul, panică pe care mass-media o exploatează și de care trage ca de o mină de aur.

Cluju.ro scrie chiar azi, că nicio persoană din județul Cluj-Napoca nu e infectată. Totuși, la farmacii nu mai găsești alcool sanitar sau dezinfectant, iar unde găsești – trebuie să scoți bani grei din buzuanar, pentru că, aparent, fiecare industrie profită de pe urma acestei crize. De ce nu?

Ajung să cred că mai mult avem de câștigat din cauza acestui virus. Ei bine, nu noi ca simpli cetățeni – ci marile corporații: la magazine se vinde ca de Crăciun și Revelion în fiecare zi, la farmacii la fel, iar jurnaliștii nu mai au timp de odihnă. O perioadă într-adevăr „înfloritoare” pentru societate… Ca să nu mai spun de poluare, care s-a redus cu aproximativ 15 procente în China.

Eu spun că, dacă am trata încălzirea globală și reciclarea cu aceeași seriozitate cu care tratăm pandemia asta, am fi foarte fericiți. Și dacă nu, cel puțin cu ocazia asta, nu avem de ales decât să circulăm mai puțin, să fim mai responsabili, să fim mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și la problemele care ne înconjoară. Noroc cu corona!

Oare acasă, pe la Sighet, lumea e mai „liniștită”?…

Sebastiana Joicaliuc
Studentă jurnalism
Universitatea Babeș – Bolyai Cluj – Napoca

Săptămâna trecută s-a desfășurat Olimpiada Sportului Școlar la Șah, învățământ liceal, Faza Județeană.

Mihaela Ioana Trifoi și Andrei Cătălin Mintău (antrenați de prof. Zoltan Csillik), elevi în clasa a IX-a B la Colegiul Național „Dragoș-Vodă” din Sighetul Marmației, sunt noii campioni de anul acesta și vor reprezenta județul Maramureș la Faza Națională.

Suntem mândri de voi! Succes la Faza Națională!

Îmi e greu să scriu.

Îmi e greu să scriu ce simt în ultima vreme, în ultimul timp… și nu știu de ce. Acum câțiva ani, simțeam că fiecare colţ al interiorului meu are ceva de spus dacă nu de strigat, într-o lume atâta de tăcută și de ignorantă. Astăzi, simt doar că acea voce e doar în interiorul meu și ea sună ca o melodie în surdină, dată pe un volum mic, ca să nu deranjeze restul gândurilor de zi cu zi. Nu înteleg dacă mă pierd sau pur și simplu nu mă mai iubesc destul de mult încât să mă las să fac parte din mine.

Să fii tânar e groaznic și atât de frumos în acelasi timp, încât aș putea să scriu despre fericire pe hârtie, pe pereți, în poze și în sticle de vin, dar aș putea scrie și nopți întregi despre supărare, despre gânduri care îmi bat la ușă, pe rând, să mă doboare la pământ. Aș putea să scriu despre atâtea coincidențe care-mi oferă șansa să zâmbesc și totuși să pot doar să-mi ordonez cuvintele în ură. E complicat. Simt totul și nimic în același timp, tot timpul, ca și cum aș pluti pe un val de nepăsare către ceea ce există în îndepartarea ființei mele și totuși, dacă ceva lovește mai aproape de suflet, pot să umplu căsuțe vocale cu frustrări și supărări nesemnificative. Nu e niciodată vorba că nu doresc să scriu, dar pentru cineva care trebuie să își desfacă pieptul în carne vie ca să își poată vărsa pe o foaie un gram de sentiment, vulnerabilitatea nu e prea prietenoasă cu mine.

Pe lângă toate astea, sunt într-o perioada în care încerc să îmi dau seama ce se întamplă, în care fiecare pas pe care îl fac îmi aduce o nouă întrebare, uneori o altă supărare și, rareori, o rază de înțelegere a ceea ce ar trebui să cunosc. Sunt zile în care mă trezesc plină de forță să construiesc un drum spre succes și zile în care îmi doresc să îmi ascund existența între două perne și să nu văd o altă pereche de ochi.

Cum aș putea să scriu, despre ce simt și ce trăiesc, când știu că mâine s-ar putea să prind alte ramuri și alte sensuri? Ironic e, că doar scriind, pot să îmi răspund la această întrebare.

Ștefania MICULESCU
studentă

Trăiesc, muncesc în Sighet și chiar nu vreau să plec de aici! Dar, pentru a menține o bună relație cu viața cotidiană „ordinară” avem nevoie de un mediu socio – economic local adecvat, de o comunitate puternică, educată, participativă.

Am văzut cum se „descurca” sigheteanul în anii „mărețului” comunism iar azi asist (contrariat uneori!) la viața liberă, fără constrângeri (vizibile) dar, din păcate, fără coeziunea social – morală atât de necesară, bucurându-mă totuși că sunt un martor civil(izat) al anilor democrației (aproape) consolidate.

Democrația zilelor noastre (prezentând unele semne… traumatizante) ne oferă ocazia de-a „controla” (dacă ne dorim/ implicăm) profilul aleșilor. Nu ni se oferă această ocazie prea des, acționăm – din păcate – doar în intervalul diverselor tipuri de alegeri. Iar aleșii, potențialii aleși, competitorii, sunt mereu – în preajma alegerilor – foarte deschiși, preocupați de marile probleme ale comunității, ascultători, doldora de inițiative filantropice, populari (nu populiști!), politicoși, creativi etc etc. încât ne… bulversează. Aparențele (mai ales cele politice) știm că înșală și ne induc în eroare, de aceea, vom încerca să pătrundem un pic mai în profunzimea dezbaterilor electorale. La nivel local, în comunitățile mai reduse numeric, oamenii se cunosc în general între ei, liderii politici sunt monitorizați de diversele grupuri socio – profesionale, deci, nuanțele subiective și/sau obiective de simpatie sau antipatie se pot descifra relativ ușor și din zvonurile… târgului. Pe de altă parte, lăsând la o parte parti-pris-urile, ne-am gândit că am putea – prin discuții bine (con)centrate – să ne familiarizăm cu modul de gândire și conceptul managerial pe care îl posedă cei doritori să-și lase amprenta asupra dezvoltării Sighetului.

Așadar, demarăm o dezbatere virtuală și îi invităm pe candidații la funcția de primar al Sighetului, să accepte provocarea noastră, de-a răspunde unui set de 10 (zece) întrebări ce vizează abilitățile necesare celei mai înalte poziții administrative la nivel municipal. La final, răspunsurile vor fi evaluate de către cititorii noștri, fiecare întrebare poate primi maximum un punct; dacă toate răspunsurile sunt foarte bune poate rezulta nota… zece. De aceea am numit această secțiune a publicației noastre: Zece întrebări pentru nota… Zece! Vom expedia întrebările tuturor candidaților declarați oficial, care acceptă provocarea noastră, urmând ca, săptămânal, să publicăm interviul propriu zis iar cititorii vor acorda on-line… note!

Ne dorim să aplicăm același „model” și pentru reprezentanții partidelor care vor propune candidați pentru Consiliul Local. În acest fel, poate, ne vom lămuri care sunt abordările strategice ale partidelor vizavi de comunitatea noastră dar, mai ales, vom putea evalua potențialul persoanelor propuse (pe liste) pentru a gestiona dezvoltarea socio – economică a Sighetului și din postura de consilieri locali.

Vom transmite invitațiile pentru participarea la această dezbatere publică, în primul rând, candidaților la funcția de primar, care au anunțat înscrierea lor în cursă, până la acest moment: Dana Onița – Ivașcu, Vasile Moldovan, Sorin Rednic, Vasile Hodor, Gabriel Filipciuc. Pe măsură ce vor apărea și alte nume vom expedia invitația noastră și celorlalți reprezentanți înscriși – pe parcurs – în competiție.

Așadar, în câteva zile, veți putea citi interviul cu primul… „ofertant”. Da, un candidat la postura de primar este un concetățean de-al nostru care ne propune o… ofertă de management! Dacă sunteți interesați de soarta Sighetului, urmăriți-ne și veți putea analiza/ evalua și decide care este oferta ce vă stârnește… interesul!

Ion MARIȘ

foto: Ion Mariș

Cu totii știm și simțim că primăvara este momentul când toată natura reînvie, vietățile își reîncep activitatea, reîncepe forfota la suprafața pământului, simțurile sunt activate, are loc explozia de culoare prin florile care înfloresc! Femeia din noi, plină de veselie, bună-dispoziție, se trezește și ea la viață odată cu acest anotimp! Fiecare femeie are nevoie să își reactiveze feminitatea, natura ei delicată și să fie recunoscută ca femeie!

Se spune că femeia e slabă, cum poate să fie slabă dacă poate să fie mamă? Mi-aș dori ca toți să fie de acord cu mine când declar că EA înseamnă viața. De ce? Pentru că este cea care aduce viața și datorită ei, existăm. O femeie renunță la ea, la nevoi și tot ce-i face bine pentru a fi atentă la nevoile celorlalți, îți arată ce e altruismul, dăruirea și devotamentul, are suficient curaj încât să intre în lupta cu viața și oamenii.

„Dacă educi un bărbat, educi un individ, dacă educi o femeie, educi o întreagă generație,” port în gând aceste cuvinte încă de pe vremea când eram studentă la Facultatea de Pedagogie, când l-am auzit pe mentorul meu de licență spunând aceste cuvinte. Pentru mine nu au prezentat ca fiind neapărat un context din punct de vedere pedagogic ci, mai presus de-atât, faptul că femeia este rezultatul tuturor lucrurilor posibile și imposibile.

Eu sunt femeie!
O spun cu atâta curaj, demnitate și, mai presus de toate, putere… așa mă văd pe mine: puternică. Fiecare are povestea lui, chiar dacă eu nu mă pot lăuda cu a mea, pot sa confirm cu tărie că viața mi-a dăruit tot ce aveam și nu aveam nevoie, și că indiferent cât de grea mi-a fost crucea, am ales să mai fac un pas. Recunosc, de multe ori am fost neputincioasă, simțindu-mă singură, fără repere, dar ceea ce m-a făcut să mă ridic de fiecare dată a fost ambiția. Dacă am învățat ceva în această viață, este faptul că nu trebuie să cedezi, nu-mi doresc imposibilul, ci doar atât cât merit. Acesta este sfatul meu pentru voi: să luptați pentru ce-i al vostru!

Astăzi, când sărbătorim această zi specială dedicată nouă, aș dori să-ți reamintesc cât ești de frumoasă, chiar și atunci când ești tristă, nervoasă, în colanți sau demachiată. Ești frumoasă oricum, pentru că dai viață, te dăruiești în totalitate celor de lângă tine, iubești și nu te lași doborâtă. Felul tău de a fi, te face specială. Ai tot dreptul să te simți importantă, să fii în centrul atenției. Îngrijește-te, dar nu o face de dragul altora, fă-o pentru tine, iubește-te atât de mult, încât să nu renunți la demnitate. Orice s-ar întâmpla, continuă să urci, fiecare pas îți va părea mai greu, dar nu te opri. De sus, totul se vede superb, așa că așează-ți zâmbetul pe buze și ieși în lume! Te-ai născut pentru a fi fericită! Te-ai născut pentru a primi flori și iubire, te-ai născut pentru a auzi măcar din când în când câtă nevoie este de tine.

Pentru voi, bărbații:

De multe ori, femeia o să te pună la încercare, spunându-ți să pleci, când de fapt, tot ce-și dorește e să-i fi aproape, îți va spune să o lași singură, când ea dorește să o ții în brațe. Si-atunci, să nu cumva să faci ce spune ea. Întotdeauna să-i vindeci rănile cu răbdare, iubire și mai ales respect, să-i iubești slăbiciunile, defectele și calitățile: asta înseamnă dragostea. Amintește-i cât este de frumoasă, spune-i că ai nevoie de optimismul și simplitatea ei. Iubește-o în fiecare zi! E tot ce are nevoie.

La mulți vouă, nouă, tuturor doamnelor și domnișoarelor. Să aveți o primăvară frumoasă!!!

Monica BUD

„În umbra Olimpului” este expoziția pe care artistul vizual Valentin Iosif Rozsnyai o propune iubitorilor de artă din Baia Mare.

Vernisajul va avea loc la Galeria de Artă a UAPR Baia Mare, B-dul București, nr. 6, marți 10 martie 2020, la orele 17:00. Expoziția va fi deschisă în perioada 10 – 24 martie 2020.

Expoziția este organizată de către Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Baia Mare, iar curatorii acesteia sunt artștii plastici dr. Laura Ghinea și dr. Adrian Chira.

Valentin Iosif Rozsnyai, pictor sighetean, născut la Carei la data de 22.02.1952, este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Maramureș. Pe lângă numeroasele expoziții personale (prima personală vernisată în anul 1972 la Sighet) a participat la alte câteva zeci de expoziții colective și de grup (în România, Croația și Republica Moldova), fiind laureat al Expoziției Internaționale „Homage to Picasso”, Zagreb, Croația (a obținut Marele Premiu pentru pictură) și al Bienalei Internaționale de Pictură, Chișinău (a fost distins cu Diploma de Execelență a Ministerului Culturii din Moldova).

Valentin Rozsnyai are lucrări în colecții particulare din România, Elveția, Ungaria, S.U.A., Canada, Olanda, Germania, Austria, Suedia și Spania.

Salut, Sighet!

Cantorul Shaul Nahum (din Paris) adresează un scurt mesaj înaintea Sărbătorii de Purim.

dr. Sorin MARKUS

foto: captură video

Purim este o sărbătoare evreiască care comemorează eliberarea poporului evreu din Imperiul Persan-Babilonian antic, după execuția lui Haman în 427 î.d.Hr. și în urma decretului reginei Estera care duce la executarea celor 10 fii ai lui Haman în 425 î.d.Hr., după cum este scris în cartea biblică Cartea Esterei (Megillat Esther). Capitolul Megillah („Sulul”), al zecelea din cartea Moed (Cartea Sărbătorilor) din Mișna relatează legea referitoare la Purim.
Purim este celebrată în fiecare an în funcție de calendarul ebraic la a 14-a zi lunii ebraice Adar, a doua zi după victoria evreilor asupra dușmanilor. Ca, și în alte sarbători evreiești, Purim începe de la apusul de soare în ziua precedentă. Purim este caracterizat prin recitări publice a Cărții Estera, oferirea reciprocă de cadouri de alimente și băuturi (mishloach manot), pomană pentru săraci (mattanot la-evyonim) și o masă de celebrare (se’udat Purim).

NR: Purimul se sărbătorește la Comunitatea Evreiască din Sighet, luni, 09 martie 2020.