Am aprins din nou cele 36 de lumânări specifice acestei miraculoase ferestre in timp reprezentat[ de Chanukkah.

36 reprezintă primele 36 de ore din istoria omenirii, până la așa numitul păcat al lui Adam și al Evei (scurtcircuit energetic) când era disponibilă OR HAGANUZ (Lumina ascunsă). În cea mai întunecoasă parte a anului, în preajma solstițiului de iarnă, miracolul de Chanukah face disponibilă această lumină.

Se spune că în fiecare generație există în lume 36 de tzadikim (înțelepți) fără de care omenirea nu ar putea merge mai departe.

Autor (foto, video, text), Sorin MARKUS

Odată ca niciodată, a existat un regat,
Un regat care a fost al meu,
Un loc pe care l-am numit „acasă”,
Un loc unde magia mă înconjura din toate colțurile,
Un loc unde valorile mele erau apreciate,
Un loc care îmi insufla o ambiție nemuritoare.
Dar, apoi secera necruțătoare a timpului a venit,
Iar regatul a fost cotropit
Visele alungate mi-au fost,
Nici nu am realizat când acestea în noapte s-au pierdut,
Spulberându-se în mii de amintiri dureros de plăcute,
În timp ce eu cădeam într-o lume străină esenței mele
Unde spiritul meu nu era binevenit.
Acesta a început să se stingă pe zi ce trecea,
Iar ambiția și inspirația de altă dată se risipeau și ele,
Strecurându-se precum cioburile prin singurătatea ce parte îmi ținea
Și lăsându-mă rece și pierdută într-o lume mare și întunecată,
Dar acum amintirile fantomatice a acelor vremuri de diamant
Continuă să se întoarcă
Purtând fețe dragi sufletului meu,
Dar pe care nu le mai pot întâlni;
Toate acestea se scufundă încet în abisul necruțător al timpului,
Iar toate senzațiile și bucuriile create putrezesc
Precum un cadavru pe malul unui râu
Lăsându-mă de nerecunoscut față de ceea ce am fost odată,
Ratăcind în această versiune a unui prezent hain
Unde cei de nădejde sunt puțini
Iar grijile și vrăjmașii amenință să îmi corupă sufletul;
Totuși, încă mă aflu în căutarea unui loc fermecat
Care să îmi ofere aceeași atmosferă de familiaritate
Un loc care să readucă aceleași trăiri teribil de plăcute,
Dar speranța că voi găsi vreodată locul mult râvnit
Este doar o iluzie deșartă,
Dar, o voce lăuntrică îmi șoptește
Că regatul meu nu e pierdut pentru totdeauna
Și că în lumină îl voi regăsi
Fiind de zece ori mai măreț și mai strălucit
Și pe vecie o să rămân acolo,
Căci ce am trăit aici pe pământ, nu a fost decât o mică bucățică de rai
Și pe care acum întreaga mea ființă vrea să o retrăiască
Nefiind încă sigură dacă ceea ce a fost, a fost realitate sau fantezie.
Greu este să mergi înainte
Când întreaga ta ființă este bântuită de amintirile
Acelor vremuri de vis apuse
Și ale oamenilor de valoare care acum prea departe sunt
Și prea încărcați de sarcini
Ca să poată se te binecuvânteze cu încântătoarea lor prezență;
Dar, în ciuda acestora, precum un soldat,
Trebuie să-mi car povara
Mărșăluind într-un viitor necunoscut
Alături de cei ce sipiritul mi-l disprețuiesc.
De-a lungul acestei căi dificile
Singura mea consolare este că într-o zi
Îmi voi vedea regatul răsărind din nou,
Într-un loc mai bun,
Departe de tărâmul acesta artificial.

Evelin BATIZI
studentă, Universitatea de Nord, Baia Mare

sursă foto: google images

După excesele alimentare prilejuite de Sărbătorile de iarnă, vă invit la o tură de detoxifiere:

Turul Sighetului, varianta de 11 km, pe traseul: Pod Grădina Morii – dig Iza – Abator – Spital – bariera Cearda – dig Tisa – Podul Istoric – str. Crişan – Maramureșeana – str. Pandurilor – Cazarmă – CIL – BIG – str. Balc Vodă – Parcul Dendrologic – dig Iza – Pod Grădina Morii.

Turul va începe şi se va termina la Podul de la Grădina Morii.

Data: 2 ianuarie 2020, ora 12,30.
Durata aproximativă: 2,5-3 ore.

Condiţii: poate participa orice persoană cu vârsta între 5-85 ani şi condiţie fizică medie. Echipamentul necesar: adecvat unei plimbări de 11 km pe teren plat dar parțial neasfaltat, în condiţii de iarnă.

Vă aştept joi, 2 ianuarie, la Podul Grădina Morii şi aduceţi-vă şi prietenii cu voi!

Teofil IVANCIUC

În fața Primăriei Sighetu Marmației, vineri, 27 decembrie 2018, s-a desfășurat parada Festivalului de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Marmația”, ediția a 51-a.

Un fotoreportaj realizat de dr. Sorin MARKUS

Astăzi, pot să vă spun că am realizat ce înseamnă cu adevărat Crăciunul și de ce este important să sărbătorim Nașterea Domnului și nu pe Moș Crăciun, petrecerile, mâncarea sau lucrurile materiale. În ziua Nașterii Domnului Isus Cristos, am ascultat o simplă predică, o simplă povestioară spusă de un preot și un om exceptional și anume Tancău Anton, un om de la care am învățat multe, un om de la care oricine învață câte ceva, indiferent de cât de mult sau puțin timp petrece în preajma lui.

Vă fac o prezentare scurtă. Eu sunt voluntar în grupul „Speranța”, un grup de voluntari care ajută fără doar și poate pe oricine are nevoie, fără să aștepte nimic în schimb. Părintele Anton Tancău și părintele Mihail sunt cei care ne coordonează, cei care ne îndrumă spre bine, cei care ne fac fericiți și ne motivează să ajutăm, căci ajutorul este mereu răsplătit. În ziua nașterii Domnului, am participat la sfânta liturghie, la Oratoriul Sf. Francisc din Sighet, unde voluntarii ne adunăm duminică de duminică pentru a petrece timp împreună și a ne organiza pentru diferitele activități. La această liturghie, am ascultat o predică minunată din care am învățat foarte multe și vreau să vedeți și voi câtă bunătate și înțelepciune poate avea un simplu om. După părerea mea, dacă ar fi să dau un nume acestei predici i-aș pune „Ce-ar fi Crăciunul fără Isus?”

„Astăzi este ziua lui Isus Cristos, un om atât de important. O lume întreagă, tot pământul îl sărbătorește pe Isus Cristos. Cât de important poate sa fie Isus pentru această omenire? Cu siguranță în mintea multor gânditori intelectuali, Isus ar fi trebuit să coboare într-un palat regesc, să fie învelit în pânze scumpe, catifea, mătase, dar așa cum știm de când suntem mici, Isus a ales să se nască într-o iesle. De ce a ales El acest lucru? A ales să fie un exemplu de umilință și iubire pentru noi. EL vrea ca noi toți să fim la pieptul său pentru că, cu siguranță Isus cunoaște străfundul fiecăruia în parte. El știe totul despre noi. Ei bine, așa cum se cuvine, atunci când cineva are ziua de naștere, de obicei ne prezentăm cu un cadou. Dacă stăm puțin și ne autoevaluăm, noi, ce cadou i-am oferit lui Isus din punct de vedere personal? Avem noi oare în sufletul nostru o iesle cât de cât curată? Avem noi fân proaspăt, un loc înflorat și aerisit în sufletul nostru? Cu siguranță fiecare avem păcatele noastre, problemele și grijile noastre, însă acel micuț loc din sufletul nostru am putea să îl aranjăm puțin, să pregătim un locaș plăcut pruncușorului Isus, să lăsăm deschisă poarta inimii noastre ca El să poată intra. Cred că aici este cheia acestei mari sărbători. Să simțim că Isus s-a născut si pentru noi. Această cheie ne ajută să mai facem un pas, să mergem mai departe, să avansăm în a fi mai buni, să facem bine în jurul nostru. De aceea să cerem, cu ocazia Nașterii Domnului Isus Cristos, să ne ofere din traista lui plină de bunătate, ceea ce avem noi nevoie. Cu siguranță, El știe de ce avem noi nevoie și cu siguranță ne va oferi dacă cerem din suflet. Să încercăm să îi fim pe plac pruncului Isus, atât cât suntem pe această lume pentru că nu știm cât vom trăi, dar cât trăim, să fim în comuniune cu Isus Cristos.”

Ce-aș mai putea spune? Singura frază pe care o am în minte și care cred că e importantă este cea în care părintele Anton ne întreabă: Noi ce i-am oferit lui Isus de ziua lui? Ce cadouri personale i-am făcut? Consider, că aceste cuvinte sunt esențiale pentru a ne da seama despre ce e Crăciunul. Ce sărbătorim noi? Mesele îmbelșugate, cadourile, bradul, pe Moș Crăciun sau nașterea unui om fără de care toate acestea n-ar fi existat? Ar trebui să ne gândim de două ori înainte să lăsăm bisericile goale în noaptea Nașterii Domnului Isus Cristos, să ne gândim, că acest om sfânt, a creat tot ce vedem noi acum, iar în data de 25 decembrie este ziua nașterii Lui. După părerea mea, singurul dar pe care trebuie să i-L oferim este iubirea față de orice om. El ne iubește pe noi necondiționat, așa că nu cred că nouă ne este greu să iubim mai mult în jurul nostru, să oferim ajutor, să dăruim și să facem fapte bune. Cuvintele sunt de prisos, căci predica părintelui Anton cuprinde tot ce ar trebui să simțim noi cu ocazia acestei mari sărbători. Tot ce pot să vă mai spun este că am lângă mine oameni minunați care mereu mă surprind și mă învață o mulțime de lucruri. Cu așa oameni, nu pot să devin decât un om bun, inimos, la care poți apela oricând pentru un sfat, o îmbrățișare sau un ajutor.

Vă urez să fiți cât mai fericiți de sărbători și fie ca intrarea în noul an să ne facă să gândim mai „sănătos”, mai curat și să fim mai atenți la oameni, la suflete și nu la lucrurile materiale.

Anca CORNEȘTEAN

C. N. Pedagogic „Regele Ferdinand”

* Noiembrie. Pe dig, pe bănci, la râul rece, poţi întâlni romantici cuminţi. Vin zi de zi să joace-n filmele fotografilor de Iza.
* Bătrâni la colţ de stradă: „…Noi suntem bine…, alţii-s pe pat… Şi bietu’ Nicolai’ a’ nost’ o murit…”
* Tinere la colţ de stradă: „…Hehe..! Şi ce-ai mai făcut?” ”… Nimic. Lucrez ş-atât.”
* Liceeni venind de la şcoală: „… La noi explică profu’…, funcţie de persoană…, explică la persoana aceea.”
* La bar: „…Noa, ai votat?/ Votat – zice. / Cu cine?/ Nu ştiu… – Ciufuri! O votat vot!”
* Pe corzo mergând…: „Taie azi porcu’ Pătru. Me’rem să vid’em!”
* „Nu mai aduceţi nici un rest! Aicea io feleluiesc!” (– ospătărie) („Vorba unui vecin chefliu, Jani lu’ Antal: „Jani be’, Jani plăt’e’, taşca lui feleluié’!” – Al. D.)
* Un prieten constată dispariţia, în lumea asta grăbită, a instituţiei Bunicului. Acela care, de exemplu, „poşotea” obrăjorii nepoţelului, cu barba lui aspră, nerasă…
* „Pt’iu, nu-ţi sie de deoch’i, că îndemânos eşti, mintenaş ai ajuns unde-o trebuit!” (– iniţieri)
* O săptămână până la Crăciun. Cocoane cu năfrămucă, prunci cu lecrice prin tot oraşul. „Copiii ăştia mi-o schimbat … zilei!” (-zice o doamnă cernită, trecându-şi mâna peste ochi)
* „Tu cât ai de temă?” (– o zgâtie ieşind de la şcoală, către un băiet mai înăltuc)
* „Poftiţi, poftiţi!… Că domnii ăştia să păzăsc, nu-s ca noi…” „Da, noi ăştia în concediu premortal avem tot timpul”. (- pensionari la „Pariuri”)
* „Banca noastră vă ajută să fiţi un pic mai Zen.” (– publicitauă)
* Cuvinte noi: balcanlaureat (continuă, ceri o ciornă la un moment dat), şparlamentar (legiuitor agonisitor), politrucian (Reptilian, ordinul Tare-n clanţă).

-.-

Frânturi de …piaţă
(bonus 1)

* „ …la televizor…, m-am uitat acolo, pă păriete, tătă zâua…” (– nevastă di pa Iza)
* „…vettünk egy disznó Unicárbon es meg csinálunk hogy akarunk… “ (-soluţie de Sărbători)
* „Auzi? Abonatul nu răspunde momental.” (– un moşuc, de după tejgheaua lui)
* „Era unu în sat la noi, stătea pe o vale şi umbla cu corinda. Şi corinda era aşa: „Pe o vale într-un sat / Este-un pom cu pere, / Da’ nu-i pom cu pere, / Că-i Gh’eorgh’e cu pere”. (– acelaşi precupeţ)
* „Ţigări subţiri…”, „Kent”…”, „Kompliment…” (– replici înşirate pe Alee)
* „Da’ ce eşti aşe’ furioasă?” „Că-mi pare rău că-s proastă. Da’ nu-i bai, că m-oi deştepta de-amu!…” „Îi trecuut, îi vremea târzie…” (– Aleea pieţii, o vânzătoare „de dincolo”, toată roşie, trece în fugă, colegele o salută)
* „Ce faci, Mări’ ? Stăi! N-ai fost ieri la ‘mormântare? Ileană ce face? Da’ Ion?” (– la piaţă, o băbucă cu tarabă, către o băbucă trecând)
* „Tare buni o fost. Mulţumim frumos!” „Şi noi vă mulţumim. Mai ziniţi la noi!” „Zinim, zinim…” (– la mititei)

În TV Sport grai…
(Viorel, Robi & comp.)
(bonus 2)

* „Echipa merge pe valul de adrenalină…”
* „Un atacant, un oportunist din toate punctele de vedere…”
* „Bizonul este de vânzare… 800.000 euro!”
* „Minutul ’89. Gazul a cam terminat benzina…”
* „Al treilea gol primit le-a luat orice speranţă. Echipa a fost lăsată fără nici o speranţă.”
* „Echipa pare anesteziată. Cele 3 goluri primite au anesteziat-o”. *
* ”Personal, sunt foarte încântat de acest fundaş. Nici un fundaş nu a reuşit să mă încânte ca el…”
* „O să vedem imediat golurile care le-au adus o victorie confortabilă, lejeră…”
* „Oare ce se întâmplă? United joacă ca City şi City ca United!?”
* „O echipă din ce în ce mai conştientă de propria valoare, care ştie să se impună, care controlează, domină jocul şi care mai ales ştie să-şi impună autoritatea.”
* „O echipă care joacă foarte bine…, o echipă completă…, versată. Foarte bine a jucat şi astăzi…, minunat…, minunat!”
* „Nu înţeleg de ce tot aruncă mingea în careu. În acest sezon, această echipă nu a dat din 17 goluri nici unul cu capul”.
* „Trebuie însă avut în vedere că fanii O.M. creează o atmosferă extraordinară, fabuloasă, acasă, pe teren propriu, pe Velodrom”.
* „Ucigătoare probabil pentru fanii echipei aceste ocazii ratate la foc automat”.
* „În absenţa specialiştilor, jucătorii încearcă să facă o româneasă”: (-să prindă de stâlpii din spatele porţii plasa desprinsă, improvizând)
* „Real – Barcelona! O partidă pe care orice pământean trebuie s-o vadă!”

Consemnări: Marin SLUJERU

De Crăciun să fim mai buni!… Să încercăm măcar!…
Un gând curat, o faptă bună, un gest caritabil sunt în sine o mare… sărbătoare!

„Salut, Sighet!” dorește colaboratorilor, cititorilor și tuturor celor ce sunt „sensibili” la spiritul Crăciunului, Crăciun fericit!… și… Sărbători minunate!!

Boldog Karácsonyt! Frohe Weihnachten! Joyeux Noël! Merry Christmas! Buon Natale! Feliz Navidad! Καλά Χριστούγεννα! Vrolijk Kerstfeest! З Різдвом Христовим! Veselé Vánoce! God Jul! Սուրբ Ծնունդ! Счастливого Рождества! メリークリスマス！圣诞快乐！

Salut, Sighet!

foto: Miya Kosei

Delirul refracției este obscur, iar cerul nu se mai aseamană cu cel din trecut. Stelele nu mai sunt nici mii, nici sute. Acestea s-au pierdut încă de la strigătul copilului înfășurat în smirnă și tămâie.

Un Crăciun fericit e construit din oameni fericiți, iar fericirea este aspectul fundamental care ar trebui să ne definească ca umanitate. Pierdem lupta sau am pierdut-o de mult. Văd adulți cu ochii scăldați în lacrimi, călcând sfioși pe urma amintirilor. Observ copii cu privirile triste aruncate înspre vitrinele fade și bunici care plâng de dor. Bunicii suferă cel mai mult pentru că ei cunosc esența. Ei cunosc zâmbetele sincere și ideea de unitate. Bunicii știu că nu ceea ce ai pe masă este important în noaptea de Crăciun, ci ceea ce ai în suflet.

Zăpada fuge din calea noastră. Eu zic că nu o merităm. Ulițele rămân goale și sumbre. Nașterea Mântuitorului nu ne oprește dintr-un drum gol și abstract, dintr-o fugă continuă de noi înșine. Cum am putea să fim fericiți când uităm să ne îmbrățișăm și să ne spunem cât de tare ne iubim? Cum am reuși să construim ziduri din blândețe când mulți dintre noi, Crăciunul acesta, nu-și mai pot vedea mama? Cum să râzi și să te bucuri atunci când poți să priveșt pe geam cerșetori așezați sub decoruri colorate? Oamenii simt, dar nu spun. Ne simțim goi și singuri, ne simțim abandonați și simțim că nu suntem cei mai importanți. Știm că nu ne găsim locul nicăieri, dar nu facem nimic în această privință. Rămânem, asemenea unui copac, în mijlocul unei păduri sărăcăcioase și triste și acceptăm să ne bată vânturi, ploi și fulgere. Acceptăm toamna și iarna doar în speranța unei noi primăveri. Din păcate, mulți dintre noi nu reușesc să o mai vadă.

Ne este frică. Ne e teamă. Acceptăm puțin și lăuntricul nostru se scufundă în dor. Suntem departe. Departe de tot ceea ce eram odată. România, totuși, trăiește prin tine. Tu îi porți rănile și victoriile. Oriunde te-ai afla, nu poți să pierzi ceva ce se află adânc în tine. Ești departe de familie, fizic, iar de multe ori, departe de ei, sufletește. Ultima variantă doare cel mai tare.

Priviți suflete, nu chipuri. Zâmbiți sincer, vă rog! Oh, și iubiți onest, oriunde v-ați afla. Haideți să salvăm sărbătorile, căci mie mi-este dor de un Crăciun pe care nu l-am mai trăit niciodată.

Daniela BERCIU

Mă gândeam zilele acestea și observam cum toată lumea e în goană, toți sunt preocupați de cadouri, de brad, de felicitări și alte mii de chestii care, pentru moment, aduc bucurie, însă nu acestea înseamnă adevărata semnificație a Crăciunului. Cu multe decenii în urmă, Crăciunul nu însemna cadouri scumpe, decoraţii stradale, vacanţe la schi, ci doar un brad împodobit cu globuleţe, colinde adevărate, și multă emoţie, legată de minunea Naşterii Domnului – esența acestei sărbători.

Crăciunul este despre iubire. Încearcă să îți faci timp pentru tine și pentru cei dragi în această perioadă. Încearcă să lași deoparte preocupările, abandonează treburile zilnice, nu continua să faci ceea ce te face nefericit. Cu toții avem nevoie de o pauză. O pauză de la tot… mai puțin de la iubirea față de omul de lângă noi, părinți, prieteni, familie, cei dragi sufletului nostru.
E un moment în care trebuie să ne oprim din tot și să ne uităm în jurul nostru. Să ne uităm la oamenii de lângă noi, să le mulțumim pentru că a trecut încă un an în care ne-au rămas aproape, indiferent de circumstanțe, să nu uităm să le spunem „te iubesc”, „mulțumesc”, „iartă-mă” sau „te rog”. Zilele acestea sunt despre noi, despre faptul cum alegem să ne petrecem acest „timp”.

Decembrie este despre dăruire, și nu mă refer la lucruri materiale, ci la acele valori pe care banii nu le pot cumpăra: bunătatea, iubirea, speranța. O îmbrățișare valorează mult mai mult decât ne putem imagina. Deschide ochii, ai atât de multe lucruri de care să te bucuri, privește-ți familia, spune-le cât îi iubești și bucură-te de cele mai mărunte lucruri din jurul tău. Îți trebuie atât de puține lucruri ca să fii fericit! Pune-ți un zâmbet larg pe față și anul ăsta, în loc de Crăciun fericit! strigă OAMENI FERICIȚI!

Anul acesta este primul an în care simt nevoia cu adevărat de un altfel de Crăciun. Avem de toate și totuși ne lipsește cel mai important lucru. Trăirea, spiritul, sufletul, căldura sufletească. Lipsește chiar lucrul de care avem cu toții cea mai mare nevoie: Isus. Suntem capabili să observăm toate lucrurile nesemnificative legate de această perioadă, dar suntem incapabili să-l vedem pe Isus.

Crăciunul nu trebuie să fie o sărbătoare comercială. Cu cei dragi în jurul tău, știi că-i sărbătoare, fericirea este bogăția cea mai mare. Și ce dacă n-ai acum chiar tot ce ți-ai dorit, anul ăsta de Crăciun o să fii fericit.

Pentru cititorii „Salut, Sighet!”: vă doresc sărbători binecuvântate, cu multă iubire, pace și bucurie în suflet! Să aveți parte de un Crăciun așa cum vi-l doriți, iar anul care vine, să vă facă mai înțelepți, darnici și iubitori!

Monica BUD

Par atât de îndepărtate evenimentele din acel decembrie însângerat al anului 1989! Au trecut anii și azi ne întrebăm – unii – cum am putut fi atât de naivi. Cât de parșiv am fost manipulați.

În Sighet, până în 22 decembrie a fost liniște, o liniște apăsătoare, dar vestea eroismului Timișoarei ajunsese aproape în toate colțurile țării. Așteptam toți cu teamă să se întâmple ceva… brutal.

În după amiaza zilei de 21 decembrie, după discursul lui Ceaușescu din fața Comitetului Central întrerupt de mulțime și apoi în seara și-n cursul nopții de 21 spre 22 decembrie s-a ridicat și Bucureștiul.

În prima parte a zilei de 22 decembrie ne aflam la locul nostru de muncă, în biroul de la mecanicul șef al Fabricii de Șuruburi. Eram acolo mulți tineri ingineri, cadre tehnice și ascultam radioul. Discutam în șoapte, analizam cu neîncredere zvonurile pe care le recepționaserăm. În jurul orei 9:30 o voce gravă anunța la radio sinuciderea generalului Milea, ministrul apărării. Nici în secție nu se mai lucra. Câteva strunguri funcționau aproape în… gol. Oamenii percepeau tensiunea ce cuprinsese țara. Așteptam, așteptam alte noutăți dinspre capitală, simțeam că de-acolo trebuia să vină un semnal declanșator. Apoi, în jurul orei 12:40 – 12:50 se anunță la radio fuga dictatorului! Am ieșit instantaneu din birou în secție și am strigat pentru ca oamenii să audă: „Ceaușescu a fugit!”

După acel moment s-au declanșat – în toată țara – manifestațiile spontane, furibunde, împotriva reprezentanților regimului comunist și în special ai familiei Ceaușescu. Acolo, la noi, directorul întreprinderii a fost alergat și scuipat de angajați; a scăpat în ultimul moment cu fuga, cu Dacia break din dotarea fabricii. Noi am rămas să ne apărăm fabrica; în următoarele zile și nopți, am îmbrăcat uniformele de gărzi patriotice, purtam brasarde tricolore, așteptam atacul rușilor, eram amenințați cu bombardamente din elicoptere sovietice, aflam că apa potabilă fusese otrăvită etc., etc. și „înghițeam” incredibil de multă… manipulare.

Cei care nu erau la muncă s-au îndreptat spre centrul Sighetului, spre primărie, unde au început să-și manifeste instantaneu „descătușarea”. Colegi de-ai noștri, din schimburile II și III, care s-au aflat în zona centrală, ne-au povestit cum era azvârlită și arsă în stradă maculataura comunistă, operele tovarășului, erau verificate birourile din primărie unde s-au găsit – incredibil, culmea! – portocale și Pepsi. „Plebea” nu avea parte – în anii socialismului multilateral dezvoltat – de asemenea bunătăți. Mulțimea era furioasă!… Vai ce bine o duceau tovarășii noștri conducători!

A fost bine că la Sighet n-au fost morți, a fost doar multă agitație, frustrare, tensiune și masivă manipulare. Și totuși, în acele zile, am trăit intens o schimbare de regim pe care noi am numit-o cu drag… Revoluție!

Ion Mariș

NR: Foto – Mihai Dăncuș, din arhiva Muzeului Maramureșului. Sighetenii în centrul orașului în ziua de 22 decembrie 1989.

*****
Foșnet de rochii –
toamna se stinge încet,
în galben – roșu.

*****
Toamnă și toamnă –
cenușa din zăpadă,
o amintire.

*****
Linia vieții –
încet-încet prin toamnă,
amurgul din ploi.

*****
Nori „buclă de păr” –
terase fără clienți,
fum de țigară.

*****
Amurg în iarnă –
primele raze din geam,
orânduite.

*****
Burg, Decembrie –
tăcerea zidurilor,
murmurul zilei.

*****
Iarna cea lungă –
zile cu mult mai scurte,
după ferestre.

*****
Focuri prin iarnă –
cimitirul de sub Deal,
colind peste sat.

*****
Drum în răspântii –
cu inima ușoară
trecând prin iarnă.

Marius VOINAGHI

Trei decenii s-au scurs de la izbucnirea Revoluției la Timișoara. În ziua de 20 decembrie 1989, după proteste de mai mică amploare care au început în 16 decembrie 1989, dar cu peste 70 de morți și aproape 300 de răniți, toți locuitorii orașului au ieșit în stradă; în jur de 100.000 de oameni au proclamat Timișoara oraș liber de comunism. Timișorenii, deși izolați de restul țării, au înființat în ilegalitate un partid al lor, Frontul Democrat Român. Armata, trupele MI și cele de securitate se retrăseseră în cazărmi.

În țară, doar cei care ascultau mai ales Radio Europa Liberă, realizau că se întâmplă ceva foarte grav acolo. Sighetul era încă liniștit, doar în unele familii – acolo unde se recepta, pe diverse căi, mesajul din mass media internațională – se analiza tacit revolta din Tmișoara, se făceau supoziții și se miza pe glasnostul și perestroika lui Mihail Gorbaciov, aflat în vădită cotradicție cu Nicolae Ceaușescu. Marea majoritate a populației încă nu spera la evoluția ulterioară, incredibilă, a evenimentelor!

Salut, Sighet!

NR: Foto – Mihai Dăncuș, din arhiva Muzeului Maramureșului. Sighetenii au ieșit în centrul orașului în ziua de 22 decembrie 1989.

FESTIVALUL DATINILOR DE IARNĂ „MARMAȚIA” 2019, EDIȚIA a 51-a

PROGRAM:
– 12 decembrie 2019

Ora 15:00, Sala de spectacole „Monica Chifor” – deschiderea oficială a Festivalului datinilor de iarnă „MARMAȚIA” 2019
NOAPTE DE VIS, Spectacol muzical-coregrafic. (Organizează: Consiliul Local, Primăria, Școala de Artă „Gheorghe Chivu“ Sighetu Marmației).

– 13 decembrie 2019

Ora 10:00-14:00, Sala de spectacole „Monica Chifor” – PRIMEȘTE-NE GAZDĂ-N CASĂ! (Organizează: Inspectoratul Școlar Maramureș, Consiliul Local, consilier Vîrsta Liliana, Grădinița cu Program Prelungit nr. 8 Sighetu Marmației, director Băldean Melinda).

– 14 decembrie 2019, CUM E DATINA STRĂBUNĂ

Ora 11:00, Centrul orașului Sighetu Marmaţiei, Alaiul formațiilor participante
Ora 11:30, Sala de spectacole „Monica Chifor”, Concursul național al grupurilor de obiceiuri populare şi de colindători din şcolile şi liceele judeţului Maramureş și din țară. (Organizează: Primăria, Consiliul Local, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Maramureş, Clubul Copiilor Sighetu Marmaţiei).

– 15 decembrie 2019, CUM E DATINA STRĂBUNĂ

Ora 11:00, Sala de spectacole „Monica Chifor”, Concursul național al grupurilor de obiceiuri populare şi de colindători din şcolile şi liceele judeţului Maramureş și din țară

– 18 decembrie 2019

Ora 12:00, Galeria de artă de la Muzeul Maramureşean, vernisajul expoziţiei şi premierea lucrărilor la Concursul „Cum e datina străbună” Ediţia a X–a. (Organizator: Clubul Copiilor Sighetu Marmaţiei).

– 21 decembrie 2019

Ora 15:00, Catedrala ortodoxă română, Concert de colinde VESTEA MINUNATĂ A CRĂCIUNULUI. Prezintă: corurile bisericilor din municipiu şi coruri bisericeşti ţărăneşti din Protopopiatul Ortodox Sighet.

– 22 decembrie 2019

Ora 16:00, Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului “, Concert de colinde SUS LA POARTA RAIULUI. Prezintă: Corul Bisericii. Dirijor: prof. Gheorghe Pop.
Ora 17:00, Catedrala ortodoxă română, Concert de colinde ASTĂZI S-A NĂSCUT CRISTOS. Prezintă: Corul Bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. Dirijor: prof. Carmen Oprișanu.
Ora 19:00, Biserica Greco-catolică “Cristos Rege”, Concert de colinde MĂRIRE – NTRU CELE ÎNALTE. Prezintă: Corul Bisericii Greco-catolice “Cristos Rege“. Dirijor: prof. Rodica Gheorghiu.

– 15-22 decembrie 2019
CONCERTE ALE CORURILOR ŞI GRUPURILOR VOCALE BISERICEŞTI, CASELOR DE RUGĂCIUNI ȘI CULTELOR DIN SIGHETU MARMAŢIEI ȘI ALE GRUPURILOR DE COLINDĂTORI DIN ȚARĂ ÎN LOCALITĂȚI DIN JURUL MUNICIPIULUI
CUM E DATINA STRĂBUNĂ

– 27 decembrie 2019

Ora 9:30, Centrul oraşului, TÂRG DE ARTĂ POPULARĂ
Ora 12:00, Platoul din fața Primăriei Sighetu Marmației, primirea pluguşorului şi a colindătorilor din Vadul Izei şi Valea Stejarului
Ora 12:15-13:30, Centrul oraşului, Alaiul datinilor de iarnă (formaţii din Maramureş,din ţară şi din străinătate) pe traseul : str. Iuliu Maniu, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, str. Dr. Ioan Mihaly de Apșa, Bogdan Vodă, Primărie, Pompieri, (cu oprire în fața la David’s Pub, Primărie și str,. Traian) cu întoarcere pe str. Traian, Piața Libertății până la Complexul “Curtea Veche”.
Ora 15:00-17:00, Scena în aer liber din Centrul oraşului. Spectacol de datini și obiceiuri de iarnă- selecţii din programul formaţiilor din județul Maramureș.
Ora 17:00-21:00: Scena în aer liber din Centrul oraşului, DUPĂ DATINI COLINDĂM! Datini și obiceiuri de iarnă prezentate de formaţiile şi grupurile de colindători din străinătate, participante la festival; Ansamblul „MARA”,
Recital: Nicolae Furdui Iancu, Tudor Furdui Iancu și taraful „Crai Nou”.

– 28 decembrie 2019,

Ora 10:00-11:00, Sala TRANSIT a Primăriei Sighetu Marmației, primirea specialiştilor prezenți la sesiunea de comunicări şi a reprezentanţilor grupurilor folclorice care au evolut în cadrul festivalului.
Ora 11:00-20:00, Sala TRANSIT a Primăriei Sighetu Marmației, sesiunea cu caracter internațional, de comunicari pe teme de obiceiuri şi datini de iarnă, etnografie și istoria culturii.
Ora 20:00: Încheierea festivalului ediția 2019.

Organizatori: Consiliul Județean Maramureș, Consiliul Local, Primăria Sighetul Marmației, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan”, Centrul Cultural, Muzeul Maramureșean Sighet.

Comunicat de presă

Foto: Peter Lengyel