Uniunea Ucrainenilor din România (Filiala Maramureș) și Biserica Ortodoxă Ucraineană, Sighet au organizat cea de-a XXV-a ediţie a FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE COLINDE, DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ LA UCRAINENI, care s-a desfășurat la Sighetu Marmaţiei, sâmbătă, 20.01.2018. După parada alaiurilor prin centrul orașului, cu începere de la ora 13:30, la Sala „George Enescu” s-a desfășurat concertul prezentat de grupurile de colindători din țară și din străinătate.

Video, Timur Chiș

Acțiune de amploare a Cert Transilvania în Maramureș – Mergem din poartă în poartă la cei pe care nimeni nu îi caută…

Adrenalină, trasee periculoase, aventură, cutezanță… sunt doar câteva dintre cuvintele care ne vin în minte când ne gândim la cei care au ca pasiune off-roadul. Ei bine, să încercăm să gândim Outside the Box! Printre acești pasionați ai motoarelor puternice și aventurilor la limită, există și oameni hotărâți să folosească logistica de care dispun, dar mai ales energia, în slujba unor preocupări nobile în scopuri cu adevărat deosebite!

Mă refer aici la Asociația Cert Transilvania, înființată în anul 2009, un grup de oameni Faini ce provin din domenii diverse și care își dedică timpul și resursele proprii pentru a ajuta semenii aflați în situații dificile. Își asumă astfel rolul de a interveni acolo unde alții nu au posibilitatea să ajungă având în vedere cazuri sociale ale unor familii care trăiesc în condiții izolate, în munți, și la care accesul este dificil. În afară de cazurile de natură socială, sunt pregătiți să acționeze în caz de dezastre naturale, inundații, alunecări de teren, salvări montane, și orice fel de situații în care mijloacele de care dispun sunt utile.

Printre acțiunile organizate, amintim cele 18 acțiuni sociale în diferite părți ale țării, de regulă cătune uitate pe creste brăzdate de vânt, cu dorința de a fi aproape de acei oameni pentru care noțiunea de vizitator este străină. Membrii asociației nu se limitează doar la a oferi un sprijin material, îi interesează povestea vieții acestor oameni speciali pe care îi găsesc izolați în munți, încearcă să stabiliească relații cu ei, să îi asigure de o oarecare permanență a vizitelor, pe cât posibil.

Weekendul acesta a fost rândul Maramureșului să îi primească pe acești oameni frumoși. În perioada 19-21 ianuarie s-a desfășurat cea de a 18- a acțiune socială a asociației, acțiune în care 200 de familii și 500 de copiii s-au bucurat de sprijin material (alimente de bază, produse de igienă, dulciuri, jucării, cadouri de tip shoe box și diferite obiecte după necesități: mașini de spălat, articole vestimentare, aparatură electronică etc.). Cei aproximantiv 100 membri care au participat la acțiune, s-au împărțit pe echipe, astfel că 32 de mașini de teren s-au răspândit prin localitatea Repedea, satul Poienile de Sub Munte, cătunele Uloha și Cornățeni, pentru a merge din „poartă în poartă” la acei oameni care, deși se aflau în zi de sărbătoare (Boboteaza pe rit vechi), nu visau să simtă bucuria pe care au simțit-o când voluntarii Asociației Cert le-au trecut pragul.

Totul a decurs foarte bine și asta, pe de-o parte, datorită implicării la nivel local a Asociației Sos Bambini România, asociație parteneră în proiect și care desfășoară multe acțiuni sociale și educative în zonă, dar și implicării unor persoane cu suflet mare din Poienile de Sub Munte – o amintim aici pe doamna Irina Popovici un voluntar special al Asociației Sos Bambini și, bineînțeles pe domnul director școlar Chifa Ștefan, responsabil cu logistica, ghid, și etern prieten și colaborator în multe din acțiunile din zonă.

O astfel de acțiune este genul de amintire pe care o pui în cufărul cu amintiri prețioase! Mă consider norocoasă că am putut să particip la un proiect atât de plin de emoție care m-a încărcat și m-a convins că nu există limite pentru bunătatea și perseverența oamenilor. Cât despre prietenii de la Cluj… am CERTitudinea că se vor întoarce pentru a scrie încă o pagină de poveste!

Camelia Pesek

SENTINŢĂ
Duminică după slujbă.  Prin centrul comunei trece  ea, cu ochii ei verzi. Babele de pe lăiţi o grăiesc. Moşii numa’ şed şi dohănesc. Unul conchide: „Îhî, îhî… Aiasta nu-i femeie de-un bărbat!”
*
INEXPLICAŢIE
La mânăriile şefului direct şi ale superiorilor acestuia, un diac de pe sate conchide: “Aşe li-s şcolile.”
*
PANĂ
Un zilier de pe un şantier al IREM îşi pune ochii pe un tânăr electrician şi îl însoară cu fata lui. După vreo două săptămâni, fata îi comunică printre lacrimi că tânărul este impotent. „ …Cum im-pon-tent? Ce im-pon-tent?” – se apără omul nostru. „Io am ştiut că-i corentâş!”
*
DUMINICĂ
„Cum zic italienii: mi dispiace…” – ridică din umeri frumoasa nevastă, râzând. (În centrul Săpânţei, o negustoreasă locală nu se înţelege la preţ cu nişte… germanici.)
*
FIREA LOCULUI
„… El însuşi este o dovadă viuă…” – m-aud. Ptiu, drace! – cred că erorile astea sunt în firea locului, sunt naturale. O fi vreun genius loci, ceva, al limbii, un genius loci-poci…
*
PE HĂLEŞTEU
„Ieri am fost în sat la noi. Am văruit pomii. Am vorbit cu cucu. Numa’ odată ce l-am auzit pe Hăleşteu (sunt acolo nişte stejărei în soare, îi place i-i bine): „Cu-cu!, cu-cu!” – şi eu „Ban, cucule, bani! Mn’ie bani tătă vara/ Ţâie frunza şi iarbá”!  –, iară cucu: „Bine zâci,  bine!”… Că la noi pe Hăleşteu, /Cântă cucu’ când vre’u eu!”
*
IPOSTASIS ÎN MAI
Bătrânica iese cu sapa de-acasă şi o ia spre câmp: „Cum să nu mă duc? Nu vedeţi cât îs de albă? Acuma-i de făcut plajă… Azi îi mai cald. Nu ştiu cum ‘oi rezista. Ieri am săpat cinci rânduri de mălai. Da’ mi-oi pune o frunză de captalan sub pânzătură ş-apoi  nu  mai  văd  nimic  –  numa’ nainte!….”

Consemnări, Marin Slujeru

foto: Peter Lengyel

La început nu ne dorim absolut nimic mai cu ardoare decât să atingem punctul superm, și anume, perfecțiunea.

Ne întrecem pe noi înșine, ne epuizăm la maxim, iar când, muribunzi, cădem frânți în vechiul culcuș scufundat în lumina vagă dăruită de veșnicul felinar prezent în orice zi fie ea și geroasă, sufletele ni se zbat ca un biet peștișor pe uscat.  Admit sus și tare că nu acesta-i scopul, și cred că fiecare dintre noi se ghidează după un principiu, dar, majoritatea îl adoptă pe cel mai uzual și acesta sună cam așa: „Dacă vrei să fii cu adevărat ceva în viață, trebuie să muncești.” Sunt perfect de acord, trebuie să muncim, să ne dăm tot interesul, dar nicidecum să ne înrolăm în propriul chin. De ce să consimțim asupra unor lucruri nesemnificative și trecătoare? Oare câți dintre noi se gândesc la micile plăceri zilnice, fără a rosti cu durere: „Nu am timp!” .  Ba află că acum este timpul, timpul să trăiești fără a contempla asupra urmelor lăsate undeva departe sau fără a încerca să desluşeşti cărările pe care abia acum ghioceii încep să prindă rădăcini. Timp există, trebuie doar a modela și a aduna voința.

De astăzi vreau să schimb ceva în viața mea și pentru aceasta nu mă voi ghida după legile fizicii, nici după reacțiile chimice, deoarece suntem certate încă din fragedă și regretată pruncie, ci, pur și simplu mă voi axa pe principiul invocat de Diderot care spune că: „Singura datorie a omului este aceea de a fi fericit”. Și, deoarece nu spune cum să-ți creezi fericirea, de unde să o culegi și cine o emană, fiecare dintre noi ne-o construim după bunul plac. Avem acest drept de a decide în mod liber, de a gândi cu voce tare și de a ne manifesta sentimentele fără nicio restricție, așa că, dragii mei, hai să ne bucurăm și să nu neglijăm faptul că avem și drepturi nu doar îndatoriri .

Nu vreau să-mi scape din vedere următorul aspect în ceea ce privește perfecțiunea: da, e frumoasă ca aparență, însă, să fii mereu perfect e plictisitor, e monoton atât fizic, cât și psihic. În schimb, imperfecțiunea se rezumă la banalele momente ale vieții, atunci când fără să vrei râzi din toată splendoarea inimii tale din simplul motiv că o anume persoană este prin preajmă, alteori faci lucruri prostești pentru a le arăta prietenilor că ții la ei, minți în situații stânjenitoare și te ia cu nervi atunci când ești supus unor restricții, dar asa-i firesc, să greșim, pentru că în spatele unor greșeli stupide, dorm pe vecie amintiri frumoase și fapte mute.

Vreau sa greșesc frumos, iar frumosul stă în dragul de a-mi aduce cu lacrimi de fericire aminte de trăirile vremii efemere, vreau nimicul într-o lume în care toți sunt în căutarea imposibilului, fiindcă adevărata fericire se naște din nimic, ea nu are nevoie de evlavie și ceremonii sacre, ci doar de o fărâmă de speranță și părerea mea este că, atâta timp cât suntem capabili să zărim în fiecare dimineață lumina difuză, cu toții suntem legănați pe brațele calde ale fericirii.

Unii uită acest aspect și caută fericirea în maşini de lux, haine de firmă sau case cu piscină, însă, pentru mine, o simplă fată, fericirea e clară, ea constă în sclipirea tainică a acelor ochi frați cu valurile răzlețe ale mării și prieteni pe viață cu seninul și blândul cer.

Spre deosebire de fericirile pământeşti, misterul ascuns al acelor picături plăpânde de ploaie nu va dispărea, el va trece în divinitate, el va renaște și, cel mai important, el va rămâne.

Ioana Trifoi,
clasa a X-a F, C.N. „Dragoș Vodă”

Ministerul Educației Naționale în parteneriat cu Guvernul Japoniei, are în plan implementarea unui nou proiect educațional. Proiectul are ca obiectiv asigurarea condițiilor optime de pregătire și dezvoltare a elevilor din clasele IX – XII cu profil matematică – informatică capabili de performanțe înalte, prin înființarea și operaționalizarea a 60 de Centre de Excelență în Tehnologia Informatiei – CETI.

Selecția liceelor care pot deveni CETI în cadrul acestui proiect se derulează în două faze. În prima fază, fiecare Inspectorat Școlar Județean/Municipiu București a selectat un liceu/colegiu care întrunește cele mai multe criterii, ca gazdă pentru un Centru de Excelență CETI. În faza a doua, selecția se va realiza de către o Comisie Națională de Evaluare stabilită de către MEN.

La selecție pot participa unitățile școlare din sistemul public de învățământ care pot asigura condiții optime de funcționare pentru astfel de centre. Criteriile de departajare pentru selecția din prima fază :
Existența unui centru de excelență care include activități în domeniul IT în anul școlar 2017 – 2018
Existența claselor de profil matematică – informatică , intensiv informatică
Elevi cu rezultate la Olimpiada Națională de informatică în ultimii 3 ani
Desfășurarea în mod constant al unor activități de domeniul științelor, ingineriei, tehnologiei, matematicii, roboticii
Elevi calificați în loturile naționale de informatică
Profesori pregătitori ai lotului național de Informatică
Rezultate la competiții internaționale de informatică sau pluridisciplinare

Centrul de Excelență în Tehnologia Informației va fi dotat cu 26 de calculatoare performante și o tablă interactivă. În cadrul programului de pregătire asigurat de către partenerul din Japonia vor fi pregătite cadre didactice pe structura cursului furnizat de către experții japonezi.

Faza I a selecției liceelor a avut loc miercuri, 17.01.2018, de la ora 10:00, la sediul Inspectoratului Școlar al Județului Maramureș. Colegiul Național „Dragoș Vodă” a fost desemnat Centru de Excelență în Tehnologia Informației datorită rezultatelor obținute de-a lungul anilor la olimpiadele și concursurile de specialitate, datorită eforturilor comune depuse de profesorii catedrei de informatică și a elevilor, care, prin munca și dăruirea lor, ne reprezintă cu demnitate școala, în orice competiție națională sau internațională.

Sunt mândră să predau la o astfel de școală care încurajează elevii să-și valorifice potențialul prin educație, în ciuda vremurilor tulburi prin care trece sistemul educațional românesc. Nu trebuie să ne pierdem speranța cât timp există elevi, profesori și părinți care înțeleg importanța educației și, trecând peste toate obstacolele, reușesc în ceea ce și-au propus. Felicitări tuturor celor implicați, elevi și profesori, de azi și de ieri!

Prof. Andrea Burcuș
Șef catedra de informatică
Colegiul Național „Dragoș Vodă”

De când eram mică mi-au plăcut cărţile. La vârsta aceea, părinţii îmi luau cărţi cu animale, cu tot felul de lucruri atractive pentru vârsta respectivă. Pe parcursul vieţii avansam, plăcându-mi tot mai mult să citesc sau măcar să privesc coperta unor cărţi care îmi trăgeau cu ochiul. Din păcate, în timp ce societatea a evoluat şi au apărut aceste smartphone-uri performante, atât eu cât şi lumea din jur, a cam uitat de cărţi. Auzeam mereu: “ La ce sunt bune cărţile dacă citim tot de pe telefon?”. Ei bine, nu spun că nu îmi place să stau pe telefon sau să urmăresc noutăţi pe toate reţelele de socializare, dar pot spune sincer că nu voi ezita niciodată să citesc o carte.

Pentru mine, a citi o carte nu înseamnă să iau telefonul şi să o citesc de acolo, ci înseamnă să o am în mână, să îi pot răsfoi paginile şi aşa să putem forma un întreg, pentru că în momentul când citeşti o carte te transpui cu totul, îţi imaginezi că faci parte din ea, iar asta te face fericit. Bineînţeles că sunt cărţi care poate nu sunt pe placul nostru, dar asta nu însemnă că ele sunt scrise urât. Toate au scopul de a te face fericit, de a te învăţa o lectie de viaţă sau de a-ţi prezenta un eveniment. A citi o carte nu te va duce niciodată la rău, ci, dimpotrivă, te va cultiva şi te va face să percepi altfel lucrurile. Mereu trebuie să citesti o carte în linişte, să fii doar tu cu ea, ca să o poţi înţelege. Un vechi proverb zice așa : “Cine are carte are parte”, dar sunt dezamăgită că în ziua de azi aproape nimeni nu mai este interesat de citit. Mereu au de făcut ceva mult mai important. Sunt perfect de accord cu Albert Einstein care spunea că: “Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă decât relaţiile interumane. În lume va exista o generaţie de idioţi”. Peste câţiva ani, vom vedea copii – roboţi din cauza acestei tehnologii necontrolate, din cauza acestei educaţii nefolositoare vieții reale. Peste câţiva ani, vom vedea copii care nu ştiu să vorbească în public, fiind speriaţi şi ruşinaţi din cauza faptului că nu comunică.

De ce spun că o carte este un pasaj spre fericire? Pentru că în momentul când citeşti o carte şi colegul tău citeşte aceeaşi carte, veţi putea vorbi despre ea, spunându-vă părerea fiecare şi astfel veţi comunica în alt mod decât cel virtual. De patru ani, particip la un concurs numit “Bătălia cărţilor”, care constă în citirea a zece cărţi pe perioada vacanței de vară, adică trei luni, apoi îţi alegi o carte preferată şi o prezinţi în faţa unui juriu şi a unui public. Este un proiect minunat care m-a făcut să citesc 40 de cărţi în patru ani pe lângă cele pe care le citeam pentru şcoală sau cele care mi se păreau interesante, ceea ce este fenomenal. Mă simt o norocoasă!

Spunându-vă toate acestea, vă îndemn la citit pentru că nu veţi avea nimic de pierdut, ci doar veţi câştiga învăţături care vă vor ajuta enorm în viaţă, iar esenţialul a tot ce am spus este să citiţi ce vă place pentru că doar aşa cărţile vă vor deveni cele mai bune prietene.

Nu lăsaţi bibliotecile să moară cu atât de multă comoară în ele. Găsiţi cheia şi deschideţi cufărul cărţilor pentru că atunci veţi deveni cu adevărat mai bogaţi! În final, vă pot spune că oamenii sunt ca şi cărţile. Cu cât le rasfoieşti mai mult, cu atât le vei cunoaște mai bine.

Anca Maria Corneştean,
clasa a IX-a A, Liceul Pedagogic “ Regele Ferdinand”

Zi de ianuarie. 15 ianuarie 1850! O zi din irealitatea timpului nostru de început în care s-a născut Mihai Eminescu. O adolescenţă furioasă, revoltată, entuziastă, infantilă şi matură a devenit izvorul drumului spiritual al Poeziei.

Ochiul său poetic oglindea lumea altfel. Eminescu este vatra etimologică a limbii române, a poeziei , clipa repede, clipa veşniciei în ciuda cohortei de „elitişti” care ne îndeamnă să îl abandonăm . Eminescu nu are a se teme de spiritul critic. Soarta sa, „un poet sigilat de destin”, cum spunea George Călinescu, este acum în mâinile noastre. Şi a celor care ne vor urma…

Personalitate emblematică şi incomodă, Eminescu s-a dorit „un om ce spunea adevărul”!
Contestarea lui (reacţiile detractoare mergând, s-a văzut, până la a-l considera un obstacol în calea europenizării noastre) ar proba, credem, valoarea şi actualitatea gândirii sale. Linia liberalo-rosettistă, apoi vigilenta gardă dogmatică  într-o cultură „de ocupaţie” şi, în fine, detractorii de azi, alergici la energiile organice, practică acelaşi killerism cultural, promovând filtrul politizant în tratamentul valorilor. Altminteri, el poate fi venerat bombastic-găunos, fixat pe un piedestal intangibil ori contestat, eminescofilii acuzând povara mitului. Dar, mai ales, poate fi manipulat demagogic prin exploatare patriotardă şi anexat politic, după împrejurări. Altfel zis, falsificat. „Lupta” cu mitul eminescian are (este) deja o Istorie.

Din fericire, posteritatea eminesciană e vie, expansivă şi controversele iscate (benefice, negreşit) îi asigură o longevitate străină de supravieţuirea muzeală, cu iz funerar. Ca reper absolut, Eminescu are dreptul la o posteritate scutită de izul muzeal, ceea ce s-ar putea traduce prin râvnita schimbare de imagine. Împovărat de îngheţate clişee didactice, întreţinând un „halou” admirativ, împins frecvent într-un festivism găunos ori, dimpotrivă, supus voinţei agresive de contestare, Poetul naţional, rămas „măsura noastră” (Noica), se oferă generos actualităţii permanente pentru a fi păstrat în actualitate.
Eminescu „va trăi cât versurile lui vor răsuna în inimile generaţiilor” (M. Sadoveanu). Adevăratul test rămâne lectura. Patrimoniul Eminescu, ca reper ferm, exponenţial, ne apără într-o epocă fluidă şi confuză, iscând, sub tăvălugul globalizării, zarva alertei identitare, contrapunând – prin figura marelui poet şi gazetar, ieşit „din adâncul firei româneşti” – o identitate proteică, veghetoare.

Ziua de naștere a poetului național Mihai Eminescu, 15 ianuarie, a fost declarată Ziua Culturii Naționale.
În perspectiva celebrării Centenarului Marii Uniri de la 1918, închei aceste gânduri cu Salutul lui Eminescu: „Trăiască naţia!”

■ Echim VANCEA

N.B. În imagine bustul (deocamdată în ghips şi care urmează a fi transpus în marmură albă) lui Mihai Eminescu, operă a sculptorului sighetean Mihai Borodi. Bustul se vrea a fi ridicat în această vară în Parcul Grădina Morii, viitorul Parc „Mihai Eminescu”.

Un alt ianuarie, un alt început, un alt prilej să ne amintim de Eminescu, chiar dacă în timpul de azi nu prea mai vrem, nu știm, sau pur și simplu nu putem să ne recunoaștem valorile, să le prețuim.

De ce Eminescu? Când au fost poeți și înaintea lui și după el. Poate pentru că scrierile lui sunt aproape de suflet, pentru că în ele se regăsesc trăirile, visele, bucuriile, tristețile, suferințele fiecăruia dintre noi, oamenii , acele ființe care ne naștem pentru a muri și murim pentru a ne naște. Poate pentru că în scrisul lui limba română capătă o altă dimensiune, o altă stare, o altă formă și o altă forță de a exprima dorul și nemărginirea, iubirea și dezamăgirea, speranța și deziluzia. Poate pentru că scrierile sale de la mijloc de veac XIX sunt legătura dintre poeții de început ai literaturii române și cei ce i-au urmat, sunt expresia limbii române depline, curate, sonore. Poate pentru că, așa cum spune Eliade „recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă”. Poate pentru că nici înainte, nici după el imensitatea mării nu a fost atât de vizibilă, iar buciumul nu a mai răsunat la fel, iar pe bolta nopții Luceafărul nu a mai strălucit niciodată cu aceeași intensitate.

Cred că, într-un fel, fără Eminescu, „Pasărea Măiastră” a lui Brâncuși nu și-ar fi putut întinde aripile, iar „Rapsodia” lui Enescu nu ar mai fi avut același ecou. Cred că fără el, „Florile de mucegai” ale lui Arghezi nu iscau „frumuseți și prețuri noi”, iar „corola de minuni a lumii” era mai săracă, pierzând din „taina nepătrunsului ascuns”.

De ce Eminescu? Poate pentru că Marin Sorescu avea dreptate „pentru că toate acestea/Trebuiau să poarte un nume/ Un singur nume.”

Autor, Roxana Pontoș

La debutul anului 2018, omul de rând reușește tot mai des să își planifice călătorii interne sau externe. Din ceea ce observ, românului îi place orice duce spre vestul țării, peste granițe. Greu de înțeles, mai ales că de multe ori putem să afirmăm cu mândrie că avem multe locuri splendide în România. Dar, din păcate, este adevărată zicala: ”loc frumos, păcat că e locuit”.

După atâtea zile mai capricioase din punct de vedere meteo, a ieșit soarele și, fără costuri mari, am făcut o plimbare de reîmprospătare a minții și a forțelor prin parcul Grădina Morii, un loc cu un peisaj de tablou. Totul bine și frumos până am avut proasta inspirație de a mă plimba pe dig, și am observat urmările inundațiilor ce au fost acum câteva săptămâni. Să nu fiu înțeles greșit, nu crengile sau tufișurile rupte m-au deranjat, mai mult stegulețele aflate pe ele, care parcă erau semne dintr-un joc de strategie, cu diferența că steagurile erau pungi, sticle, peturi, haine, diferite gunoaie. Presupun că din cauza sărbătorilor nu s-a lucrat nicăieri nici la primărie sau la Herodot, așa că ar fi un motiv pentru care nu s-a curățat acolo. Un alt motiv ar fi, că de fapt cei din primărie sau de la instituțiile care au datoria să curețe zona, sunt prea bogați și sănătoși ca să se plimbe în zona destinată oamenilor de rând? Din câte știu eu parcul Grădina Morii este o atracție turistică!? Din păcate, zonele turistice din Sighet, nu sunt întreținute corect și potențialul lor nu este exploatat cum ar trebui. Dacă ar fi să facem o paralelă cu orașele din țările vestice, am remarca faptul că acolo se înțelege fructificarea potențialului unui oraș frumos. Probabil, în orașele respective angajații instituțiilor mai sus menționate sunt amatori de promenadă și astfel reușesc să ia măsurile necesare.

Din ”fericire” va veni din nou perioada electorală, moment în care aspiranții la funcții își vor dori câteva voturi în plus și vor veni cu câteva minunății de idei, promisiuni, cu câte un cârnăcior, un mititel prin cartiere. Sincer, nu asta e perioada pe care o aștept cel mai mult, mai degreabă primăvara, când niște oameni sau asociații civice se vor aduna și vor merge ei cu mânuțele lor să strângă gunoaiele, să adune toată mizeria de pe malul Izei. Evident, sper să apară și aleșii la momentul respectiv și să se pozeze ca fiind implicați sau ca inițiatori de proiect, că de’, omul fără carte și interes e mai influențabil ca o pisică. Și pisica își are mofturile sale și știe să aleagă printre cârnați și mititei.

Lăsând la o parte sarcasmul, plin de încredere, sper că vor fi din nou oameni care vor pune mână la mână și vor dori să vadă un oraș mai curat pentru copiii lor și pentru ziua de mâine, în care, în 2018, poți să te simți Om, în care, Omul încetează să viseze la alte țări! Până atunci, totuși, doresc să le ”mulțumesc” vecinilor din satele de pe malul Izei că se „asigură” și aruncă zilnic mizeriile și gunoaiele menajere în apă ca să putem să beneficiem de un peisaj de ”poveste”! Până la urmă, de undeva vin gunoaiele acestea, nu?

Cu sufletul împăcat că acest mesaj oricum nu ajunge la cei care sunt total dezinteresați (dar au aere de om al vestului) mă gândesc că poate mai vine o viitură mare și spală și aceste gunoaie, cine știe, poate că, ajungând în vest, acolo vor strânge tot ce le trimitem noi!

P.S.: 1- să nu ne mirăm că avem o reputație neagră în vest, după tot ce se întâmplă în Grădina noastră!
P.S.: 2- poate avem noroc și ajunge acest mesaj și la câțiva oameni care sunt „implicați” în această mizerie, cine știe, azi un om, mâine doi, se va schimba ceva!

Levente Pesek

Stimați reprezentanți ai publicației “Salut Sighet”, apelez la dumneavoastră să-mi însăilați apelul meu în legătură cu mult mediatizata crimă de la Metroul din București și acum prin cazul multmediatizat al polițistului care a agresat sexual doi minori, să trag un semnal de alarmă în legătură cu promptitudinea celor de la 112. E adevărat  că și dacă ai vrea să preîntîmpini asemenea orori, apelînd la 112, nu ești luat în serios.

Dovada vie sunt chiar eu, care, în primăvara trecută am avut un incident cu numiții Bozai Nicoară și partenera acestuia Arba Lucica, care și-au cumpărat un teren pe care și-au construit o vilă în mai puțin de două luni și, dacă am avut curiozitatea să știu totuși cu cine mă învecinez, au devenit agresivi, și prin abuz de putere (amîndoi fiind agenți în Poliția Locală), mi-au devastat contorul de pe stîlpul de la stradă (instalat legal), întrerupîndu-mi curentul și provocîndu-mi un scurt circuit, lăsîndu-mă de sărbătorile Pascale de anul trecut, fără curent. La sesizarea mea imediată la 112, am fost pasată la Poliție, care mi-a răspuns: ,,Lăsați doamnă, nu țineți linia ocupată, că nu v-a pus viața în pericol! Sunați la Deranjamente să vă reconecteze la loc’’. De unde puteau să știe că persoanele reclamate erau de bună credință și eu sunt în siguranță?

M-am interest de la mai mulți colegi  de-ai acestora și e de notorietate că mai ales Arba Lucica ar fi o persoană… problemă. Am adus la cunoștință și d-lui primar Scubli Horia, în calitate de șef peste aceste „organe”, chiar a doua zi, care m-a pasat mai departe la directorul  Păcurariu de la ELECTRICA  Sighet, care a trimis un angajat să mă racordeze din nou. Dar, împotriva  FAPTEI ca atare de AGRESIUNE și de PRIVARE DE DREPTUL meu de a mă folosi de un bun legal cu plata la zi și de a-mi pune VIAȚA ÎN PERICOL, de ce nu s-au luat măsuri? Se putea foarte bine ca la adăpostul întunericului să fiu atacată și agresată, fiind o persoană singură și casa fiindu-mi mai izolată. Am apelat la Parchet, Poliție, D.N.A., fără a se lua nicio măsură. Se pot găsi toate plîngerile făcute la aceste instituții !

Ultima ispravă a acestor ,,agenți’’ puși pe fapte “bune” a fost să devasteze piatra de hotar dintre noi tăind cu drujba și tîrnăcopul tot ce a reprezentat mejdă și gard viu. M-am trezit cu bolovani aruncați peste gard, o minune a fost că m-am ferit la timp să nu-mi cadă în cap. Am apelat din nou la Poliție, nimeni nu s-a deplasat la fața locului! Am lăsat bolovanii care și acum se pot vedea (să nu distrug probele).
În ultimă înstanță am apelat la mass-media și prin intermediul publicației „Salut Sighet!”, am adus la cunoștința sighetenilor, unde ni se duc taxele și impozitele, ce fel de ,,slujbași’’ ținem în spinare!
Am părăsit țara, anume să-i las în plata DOMNULUI dar,  SURPRIZĂ !

Doamna se simte ofensată și mă dă în judecată pretinzînd suma de 50. 000 de lei, reprezentînd daune aduse onoarei acestei agente de la Poliția Locală, Arba Lucica, plata cheltuielilor procesuale, scuze publice prin intermediul publicației dvs., „Salut, Sighet!”.  Adică din victimă, mă transformă în inculpată. Oare ce-i mînă în luptă pe acești ,,polițiști”, pe ce se bazează, cine le ține spatele, cine încurajează aceste fapte împotriva unor cetățeni pașnici?

Eu, violul, îl consider cea mai odioasă faptă, indiferent de forma acestuia. În cazul meu, acești indivizi și-au permis să-mi violeze contorul electric lăsîndu-mă fără curent timp de o săptămînă (perioadă în care am făcut rost de bani ca să mă rebranșez pe un alt stîlp) cu toate că terenul pe care ei l-au cumpărat era un teren cu sarcini, adică stîlpul de curent era acolo legal!

Pentru mine, curentul a însemnat toate condițiile necesare de viață. Totul la mine e pe bază de curent: apă, mîncare, baie, etc. Am fost privată de cele mai elementare condiții de viață. De ce? Pentru că mi-am permis să fiu curioasă cu cine mă învecinez peste noapte?  Cu ce drept am fost umilită în propria mea gospodărie?

Aici, în America dacă vrei să cumperi o casă sau apartament se fac ședințe de asociații de proprietari pentru a afla ce hram poartă viitorul cumpărător, dacă nu-i violator, pedofil, drogat, criminal căutat, etc. Pe mine „curiozitatea” m-a costat  umblete, plîngeri penale, iar acum un proces în derulare declanșat, culmea, după ce am plecat din țară.

Rog frumos, reprezentanții publicației „Salut, Sighet!”, dacă se poate, să mai redați încă o dată articolul meu legat de acest caz, pentru ca opinia publică să judece cu ce am „ofensat-o”  pe această doamnă, Arba Lucica și pe partenerul acesteia, Bozai  Nicoară. Articolul în cauză se numește „Acești paznici pe cine, ce păzesc?”. Dacă am folosit cuvinte triviale sau i-am lezat demnitatea cu neadevăruri, sunt pregătită să mi le asum.

Cu mulțumiri,
Ileana Pisuc
8 Ian. 2018/ Dallas

Oprește-te puțin și privește în jurul tău! Ce vezi? Suflete triste la colț de stradă care încearcă să își cumpere fericirea. Încearcă să își cumpere fericirea prin mașini scumpe, case de lux sau poate chiar și să se drogheze, cu speranța că totul o să fie mai bine. Lumea judecă acel suflet, în ce s-a transformat acuma, dar nimeni nu se gândește ce l-a adus în această situație. Se aruncă în brațele unui necunoscut deoarece consideră că îl poate ajuta, prietenii l-au lăsat baltă. Acel suflet care acuma tânjește după afecțiune, a ajuns să se arunce în brațele necunoscutului, vrând să își uite trecutul, să se facă bine. Să uite cine sau ce l-a adus în starea în care se află. Când tânjește după fericire. Apropiații au distrus acel suflet, l-au transformat în mii de bucăți și acum se prefac că nu îl cunosc. De fapt, nu l-au cunoscut niciodată, nu i-au știut adevărata poveste de viață. Au început să spună că s-a schimbat, e diferit, dar nu observă că poate acel suflet a ajuns așa chiar din cauza lor. Credem povești despre suflete pe care nu le știm cu adevărat, dar ascultăm tot ce se spune despre ele și după aceea, ce facem? Judecăm!

Ne aruncăm în brațele necunoscutului, crezând că o să ne fie mai bine, dar oare ne va fi? Sau e doar în mintea noastră ideea că o să se schimbe totul peste noapte, că vom uita trecutul și persoanele care ne-au rănit? Acel suflet de la colțul străzii, are o poveste pe care doar el o știe cu adevărat. Așadar, înainte de a-l judeca, încearcă să îi afli povestea, dar să nu îl rănești și tu. Are nevoie de afecțiune ca să își revină nu de mai multă ură ca să se transforme în mai multe bucăți decât este acuma. Ajută-l să revină la vechiul „el”, la acel suflet dintr-o singură bucată, acel suflet care nu se vindea, care era fericit și zâmbea! Sufletul care știa să iubească cu adevărat și care nu profita! Încearcă să nu judeci acel suflet: trist, care nu socializează, emo, care se droghează, care vrea doar să își reachiziționeze fericirea, pentru că acele suflete au o poveste în urmă, poveste care l-a adus în situația asta.

„Nu judeca o carte după copertă!”. Mai întâi citește-i conținutul, abia după aceea ai voie să o judeci!

Autor, Ionela Teleptean,
clasa a X-a E, C. N. „Dragoș Vodă”

Uniunea Ucrainenilor din România (Filiala Maramureș) și Biserica Ortodoxă Ucraineană, Sighet vă invită să luaţi parte la cea de-a XXV-a ediţie a FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE COLINDE, DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ LA UCRAINENI, care se va desfășura la Sala „George Enescu” din Sighetu Marmaţiei, sâmbătă, 20.01.2018, după următorul program:

Sâmbătă, 20.01.2018
10:00 – 11:30 – Sf. Liturghie la Biserica Ortodoxă Ucraineană din Sighet
11:30 – 12:00 – formarea coloanei pentru paradă
12:00 – 12:30 – parada grupurilor de colindători de la Biserică la Sala „George Enescu”
13:00 – 13:30 – deschiderea festivă a Concertului de Colinde şi urări de Anul Nou
13:30 – 16:00 – concertul prezentat de grupurile de colindători din: Ucraina, Ungaria, Arad, Botoşani, Caraş-Severin, Cluj, Galați, Iași, Satu Mare, Suceava, Timiş, Tulcea, Maramureș

În urma selecției realizate pentru înscrierile la cursul „Ești informat. Ești protejat”, au fost alese cele 30 de persoane care urmează să participe la acest curs.

Acestea sunt:

1. Fabri Norbert
2. Marinca Bianca
3. Pesek Levente
4. Petrovan Claudia
5. Iuga Nicolae
6. Borlean Elek Annamaria
7. Costelnic Amalia Bianca
8. Codrea Lidia
9. Timiș Viorica
10. Konievic Robert Anton
11. Rednic Anca Daniela
12. Sabadoş Dănuţ Grigore
13. Moiş Stoica Petru
14. Roman Gabriela
15. Papp Adriana
16. Moiş Stoica Marilena
17. Turda Laura Codruța
18. Pop Emilia
19. Nodiş Simona
20. Codrea Ioan Florin
21. Bobriuc Sebastian
22. Mănăila Florentina
23. Mihalca Ioan Grigore
24. Babota Mirela
25. Ștroblea Ancuța Claudia
26. Ardelean Lenuța
27. Moldovan Brigita
28. Trufea Paul
29. Tisăliță Cristian
30. Vișovan Cristina Ingrid

Listă de rezervă:
1. Trufan Anuța
2. Filimon Andreea Ana
3. Vida Krisztina

Având în vedere numărul mare de înscrieri, peste 60 de doritori, vom întreprinde demersurile necesare pe lângă conducerea Crucii Roșii Maramureș pentru a repeta acest curs în viitorul apropiat, oferind astfel tuturor doritorilor posibilitatea de a participa la acest curs.

Cursul de inițiere în primul ajutor în caz de dezastre se va desfășura sâmbătă, 13.01.2018, de la ora 10:00, la Liceul Teoretic „George Pop de Băsești”, Sighet.

Comunicat de presă, SZMISZ