În primul rând, am o întrebare: v-ați gândit vreodată ce înseamnă să fii voluntar? A fi voluntar înseamnă să oferi timpul, energia și abilitățile tale unei organizații caritabile fără a avea așteptări financiare. A fi voluntar înseamnă a oferi dragoste, a împărți fericire și a lega prietenii, cel mai important lucru într-o organizație non-profit.

De ce alegem să fim voluntari?
Alegem să fim voluntari pentru a împărtăși ideile noastre și pentru a le pune în practică;
Pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de timpul, experiența și abilitățile noastre;
Pentru că a fi voluntar înseamnă să ne maturizăm, să învețăm mai mult despre viață și să simțim satisfacția unui lucru bine făcut;
Pentru a aduce bucurie, dragoste și pentru a împlini visele celor care au nevoie de un vis împlinit pentru a se ridica în picioare să își ia viața în brațe și pentru a-și construi propriul drum.

Sunt sigură că măcar o dată ați auzit de acest cuvânt ,”voluntar” , dar nu v-ați întrebat ce se află în sufletul unei asemenea persoane când împlinește un vis unui copil. Cu toții, de când eram mici copii, aveam, cel puțin, câte un vis – unii am avut norocul să ne fie împlinit visul, alții nu – atunci, haideți să ne implicăm în împlinirea viselor celor care nu au avut norocul pe care noi l-am avut! Haideți să cooperăm nu doar prin vorbe, ci și prin fapte .

Știți ce înseamnă să fii copil ?
Să fii copil înseamnă să crezi în dragoste, să ai credință. Înseamnă să fii atât de mic, încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche, înseamnă să transformi bostanii în calești și șoriceii în vizitii, josnicia în noblețe și nimicul în orice, căci orice copil are o zână – nașă în sufletul lui .

Haideți să nu lăsăm visurile copiilor sa treacă pe lângă ei ca un pescăruș furând pește de la pescari. Să nu lăsăm copilăria să fugă pe lângă ei, fără ca ei să simtă cu adevărat dragostea de copilărie.

O grupă de elevi voluntari ai Colegiului Național „Dragoș Vodă” din Sighetul Marmației a realizat activități caritabile în cadrul Centrului Școlar de Educație Incluzivă, participând, împreună cu profesorii coordonatori (Luminița Colopelnic – responsabil SNAC – Strategia Națională de acțiune Comunitară, Daniela Andrașciuc, Simona Nodiș și Lenuța Petrovan), la…”Ziua fructelor și a legumelor”. Copiii s-au simțit foarte bine alături de elevii care au încercat să se apropie cât de mult au putut de viziunea – eco a micuților îngeri. Elevii le-au spus povești și au participat alături de ei la reprezentarea grafică a grădinii de fructe și legume din visele acestor copii, manifestând o dragoste și afecțiune speciale pentru micuți.

Voluntarii au oferit fructe mărturisind că au învățat ce înseamnă să dăruiești și să primești dragoste sinceră din partea unor copii deosebiți. În ochii copiilor se citea bucuria, dragostea dar și faptul că va urma o perioadă foarte frumoasă în viața lor deoarece elevii voluntari vor continua să îi viziteze și să împartă cu ei bucuria și dragostea care sălășluiește în sufletul lor.

Concluzia pe care o tragem din această activitate: voluntarii nu au doar mult timp liber, ei au o inimă în care îi implică pe acești spiriduși drăgălași și doritori de afecțiune. Haideți să fim fericiți și să împărtășim fericirea noastră cu toate persoanele care au nevoie de noi și de sprijinul nostru sufletesc, să fim alături de ei și să îi ajutăm să găsească drumul cel bun, drum care să le aducă vise împlinite și mai ales împlinire sufletească!

Autor, Nistor Georgiana
Colegiul Național ,,Dragoș Vodă’’
Clasa a XI- a F

N.R. CSEI Sighet: „Săptămâna legumelor şi fructelor donate” este o acţiune care se bazează pe voluntariatul elevilor şi al cadrelor didactice care donează legume şi fructe ce vor ajunge, mai apoi, la copii nevoiaşi sau adulţi aflaţi în dificultate. Evenimentul este cuprins în Calendarul Activităţilor Educative Naţionale, fiind un demers al Strategiei Naţionale de Acţiune Comunitară (SNAC).

Sursă foto: pagina de facebook a CSEI Sighet

Muzeul Maramureșean din Sighet vă invită joi, 16 noiembrie 2017, la expoziția „Semne cusute pe țolurile maramureșene”. Vernisajul are loc de la ora 14:00, la Muzeul Etnografic al Maramureșului, strada Bogdan Vodă, nr. 1.

Prin expoziția de azi ne-am propus să prezentăm o foarte mică parte din covoarele sau țolurile pe care muzeul nostru le deține (acestea numărând peste 550 de piese), colecţie care în ansamblul ei acoperă zona etnografică Maramureş.

Arta alesului şi ţesutului a fost şi a rămas în continuare unul din meşteşugurile cele mai îndrăgite ale ţărăncii maramureşene. Covoarele sau “ţolurile” maramureşene, pe lângă funcția lor utilitară, dobândesc și elemente estetice, au o funcţie decorativă, în vederea împodobirii interiorului, prin etalarea pe pat, pe masă, pe rudă, pe perete, pe ladă. Sunt nu doar utile ci și frumoase. Pe lângă util și frumos aveau și o funcție de ritual: covorul pe care îngenunchează miri când depun jurământul, cel pe care se așează copilul la botejune, dar și covorul de pe copârșău când mortul este dus la cimitir.

De ce am intitulat expoziția „Semne cusute pe țolurile maramureșene”? Deoarece am dorit ca, pe lângă cunoașterea fizică a patrimoniului muzeului și aici vorbim despre colecția de covoare, să aflăm împreună, să încercăm să înțelegem mesajele transmise prin aceste motive ornamentale, înscrise într-un gen de alfabet secret și care rețin în adâncul lor înțelesuri străvechi rătăcite sau dispărute în negura timpului. Motivele sunt considerate a fi simboluri, care la origini erau religioase, magice și apoi sociale, pentru ca în timp acestea să se piardă rămânând doar esteticul.

Expoziția de azi prezintă atât covoare vechi, cât și covoare noi, atât covoare vopsite vegetal, cât și covoare vopsite cu coloranți chimici (anilină). Avem expuse covoare care au aparținut unor țesătoare desăvârșite, și aici este vorba de Doamna Voina Doina și Doamna Aglaia Popovici, care din păcate nu mai este printre noi. Muzeul nostru are in expoziția permanentă o expoziție de covoare, covoare care s-au intors acasa după ce în urma Dictatului de Viena, colecțiile muzeului de atunci au fost salvate de intelectualii vremii si trimise la București la Muzeul Național de Artă și apoi Muzeului Țăranului Român. Aceste covoare sunt printre cele mai vechi pe care muzeul nostru le deține, vopsite vegetal, cu motive exclusiv geometrice.

Revenind la ornament putem vorbi despre o copie realizată după natură. La început au fost liniile simple sau curbe, motivele geometrice numite de țesătoare colțișori, steluțe, apoi reproducerea elementelor din natură: dintele de lup, cercul, romburi simple sau cu cârlige, coarnele de berbec, S-uri, X-uri, imagini stilizate fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe. Trebuie remarcate si motivele complexe, și aici amintim: arborele vieții care apare in toate cele trei tipare: traco-dac, elenistic și iranian, călărețul, unda apei, steaua, soarele. Soarele este reprezentarea cea mai depărtată în timp și a luat forma unui cerc care conține o cruce sau o stea (la noi denumită roata). Grădinile create pe țolurile maramureșene (pt. ca le putem numi astfel) cu: flori de negăsit în nici un atlas botanic, cu reprezentări ale arborelui vieții sunt pline totodată și de vietățile lumii noastre: călăreții ca reminiscență a cavalerului și calul asociat cultului solar.

Toate aceste semne au acumulat de-a lungul vremii semnificații magico-mitice mai greu sau mai uşor de gramaticalizat şi apoi de citit, care de peste veacuri ne transmit mesaje despre concepţia asupra lumii și vieții strămoşilor noștri, dar care s-au pierdut în timp, devenind azi doar o manifestare a esteticului. Toate aceste semnificații sunt aduse la lumină prin studiu și cercetare în muzee sau în spațiul rural unde se mai pot întâlni și azi.

Ornamentica artei populare a fost una din cele mai strălucite și mai convingătoare dovezi ale continuității și unității poporului român. Decriptarea acesteia se constituie într-un amplu proces de cercetare cercetare în muzee sau în spațiul rural unde se mai pot întâlni și azi. (muzeograf Mirela Barz, șeful Secției de Etnografie al Muzeului Maramureșean)

Joi, 16 noiembrie 2017, de la ora 16:00, Sala Radio România Sighet găzduiește vernisajul expoziției personale de pictură ‘’Ecouri de Toamnă’’, a artistului plastic Sorin Halici.

Sorin Halici este un nume binecunoscut de comunitatea sigheteană. Este instructor de karate Shotokan cu centură 6 Dan, titlu acordat de Federaţia Japoneză de Karate, preşedinte Takashi Shibuya, 9 Dan. De asemenea, este instructor sportiv în cadrul Federaţiei Române de Karate (WUKF) şi Preşedinte al Clubului Sportiv KAMIZA DO din Sighetu Marmaţiei, singurul club din țară afiliat, din 2016, la organizaţia ESKA (European Shotokan Karate Association). Sorin Halici este preşedintele ESKA pe ROMÂNIA și președinte JKA ROMÂNIA din partea JKA JAPONIA (Asociația Japoneză de Karate Shotokan).

Pentru Sorin Halici, pictura este o completare a profesiei de instructor sportiv.

Între anii 1984-1986 urmează cursurile de pictură de la Şcoala Populară de Arte din Sighetu Marmaţiei sub îndrumarea doamnei profesor Erzsébet Péter Ütő.

A participat la numeroase expoziţii locale şi naţionale. Lucrările sale se află în multe colecţii private din ţară şi străinătate. Tehnicile de lucru preferate de artist sunt pictura în ulei şi vopseaua acrilică, pictând cu precădere peisaje.

Vernisajul este completat de un moment poetico – muzical susținut de Doina Rândunica Anton și de prof. Gheorghe Ștețca.

Expoziția va fi deschisă în perioada 16.11.2017 – 30.11.2017.

Comunicat de presă

Ziua care nu se uită

Marius OPREA

„Atîta vreme cît Braşovul, vechiul Kronstadt, după numele ctitorilor săi saşi, sau Brasso, cum îl numeau maghiarii, s‑a numit Stalin, parcă nimic nu se putea întîmpla în oraş. Localnicii aveau parte de un prezent cenuşiu şi duşmănos, vegheat de o imensă inscripţie cu numele dictatorului sovietic, trasată cu brazi plantaţi în pădurea de foioase de pe un versant al Tîmpei, iar cartierele muncitoreşti, asemenea unor ghetouri, ocupau fiecare margine a oraşului. La sfîrşitul anilor ’50, cînd despre Stalin nu mai vorbeau cu emoţie nici măcar comuniştii români, oraşului i s‑a permis să‑şi reia numele. Singurele evenimente care răsturnau viaţa politică şi socială a noului oraş industrial rămîneau vizitele-fulger întreprinse de Gheorghiu‑Dej, apoi ale cuplului Ceauşescu. Pînă într‑o zi din toamna anului 1987. 15 noiembrie 1987 nu era o zi obişnuită – nici măcar pentru comunişti. Aveau loc alegeri, steagurile cu secera şi ciocanul colorau în roşu străzile Braşovului, iar mesele festive erau deja întinse la Primărie şi Comitetul judeţean de partid. Se aşteptau rezultatele, adică bine cunoscutul procent de 99,9% participanţi la un scrutin în care candidaţii erau doar cei propuşi de partid sau de anexa sa, Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste. Dar, în jurul orei 10, liniştea oraşului a fost spulberată. O parte dintre muncitorii uzinei „Steagul Roşu“ au ajuns în centru, strigînd sloganuri anti‑Ceau­şescu şi anticomuniste. Pe drum, coloanei – care număra cîteva sute de muncitori – i se alăturaseră braşoveni cărora nu le venea să creadă ce se întîmplă. Pe străzi nu mai putea fi văzut nici un miliţian, circulaţia era blocată, şoferii troleibuzelor abandonau maşinile şi se alăturau revoltei. Mii de oameni, printre care elevi şi studenţi, aveau, în sfîrşit, curajul să protesteze. Pentru ei și pentru toți românii pentru care dictatura lui Ceaușescu părea eternă, această zi a însemnat că se poate, că trăiesc începutul sfîrșitului ei, trăiesc ziua care nu se uită. Cele două relatări de mai jos deschid o fereastră către istoria din spatele unei fotografii, în care apar chipurile a trei tineri în hala unei întreprinderi, către trecut, către acea zi care a făcut din simpli muncitori ai unei întreprinderi socialiste oameni ai istoriei.”

*

Citește tot articolul în Observator cultural :

https://www.observatorcultural.ro/articol/ziua-care-nu-se-uita/.

*

Cartea Ziua care nu se uită. Revolta brașovenilor din 15 noiembrie 1987  va fi lansată  la Braşov şi Bucureşti. La Braşov, pe 15 noiembrie, la Muzeul Judeţean, unde va fi prezentată şi expoziţia 15 noiembrie 1987. La Bucureşti, la Tîrgul de Carte „Gaudeamus”, pe 25 noiembrie, la ora 15.00, la standul Editurii Polirom, într‑o lansare susţinută de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

*

Recitește și
Braşov. 15 Noiembrie 1987. Documentar Gogea’s Blog

Sursă articol: Gogea’s blog

Miercuri, 15 noiembrie 2017, în Sala Transist a Primăriei Municipiului Sighetu Marmației, de la ora 12:00, va avea loc ședința ordinară în cadrul căreia se va decerna post mortem titlul de „Cetățean de Onoare” profesorului Caius Lugojan și jurnalistului Ioan J. Popescu. La ceremonie pot lua parte toți cei care i-au cunoscut și apreciat.

În timpul vieții, atât profesorul Caius Lugojan cât și jurnalistul Ioan J. Popescu au activat în comunitate cu dăruire, și-au stabilit traiectorii diferite, dar cu un impact surprinzător și benefic asupra colectivității în care au trăit.

Cu o activitate sportivă susținută în domeniul artelor marțiale, pe care a desfășurat-o ani de zile, profesorul Caius Lugojan a fost și un dascăl minunat – generații întregi de copii s-au aflat sub atenta lui îndrumare la cercurile de pictură, a cizelat și a construit caractere care își amintesc cu drag de el. În ultimii ani de viață el a adus în comunitate un proiect minunat, Culori pentru Pace. Desenele copiilor din întreaga lume au ajuns la Sighetu Marmației. Fiecare copil are ceva de spus, iar când copiii din toată lumea au ales culoarea pentru a transmite mesajul Păcii, profesorul Caius Lugojan nu a făcut decât să ne facă cunoscută dorința lor! Și-a dorit mult ca acest proiect ce a pornit pe plan mondial și a fost adus pe meleaguri sighetene să rămână în comunitate, să nu se altereze sub nicio formă, iar inocența copiilor să fie protejată de adulți responsabili și dăruiți în educarea generației tinere.

Jurnalistul Ioan J.Popescu a fost istoricul nerecunoscut oficial al comunității, a cules informații, a studiat și disecat neobosit arhive importante pentru a aduce în atenția noastră trecutul istoric real, acele evenimente și fapte pe care nu le învățăm la școală. A fost pasionat de cultura iudaică, dar și de comunitatea sigheteană evreiască, comunitate care, de-a lungul timpului, a trecut prin transformări incredibile, dar a suferit și pierderi umane și materiale. A fost realizator de emisiuni radio, jurnalist, pamfletar, artist plastic.

Chiar dacă ei nu se mai află printre noi, rămân în conștiința comunității locale.

Comunicat de presă, Primăria Sighet

Am cunoscut, nu cu mult timp în urmă, doi tineri din Bihor deosebit de simpatici, plini de energie și sociabili, care, fără rezerve, ne-au făcut părtași la povestea lor de succes. Cei doi tineri au părăsit Oradea și slujbele “domnești” ca să-și găsească fericirea și împlinirea într-un sat “înregistrat” pe harta turistică a lumii de însuși… prințul Charles. La un pahar de vorbă, devoalând idei și proiecte, am încercat să deslușim taina care a stat în spatele “strămutării” lor benevole.

Salut, Sighet!: Vorba maramureșeanului: de-a cui din Bihor, dragilor?
Irina & Radu: Un pic din Bihor, un pic din Arad, un pic din Cluj… însă Bihoru’ ne-a unit, acolo cunoscându-ne.

Salut, Sighet!: Ce v-a determinat să alegeți Maramureșul, Satu’ Nost’, ca să începeți o nouă viață?
Irina & Radu: Dorința de a avea un trai normal, de a avea un timp pentru de toate cu rânduiala și semnificația fiecărui lucru pe care-l faci… de la a planta în grădină până la a vorbi cu un vecin, lucruri care, încă, există vii în Maramureș și se întâmplă zi de zi.

Salut, Sighet!: Și de ce, totuși, Brebul?
Irina & Radu: Din întâmplare, pentru început ajungând ca turiști în zonă, apoi din dragoste pentru tot ce am găsit aici: natură, oameni, hrană, comunitate, tradiții.

Salut, Sighet!: Ce resurse minimale presupune acest gen de “migrație”?
Irina & Radu: Presupune să poți renunța la tot ce înseamnă viața anterioară de la oraș, să vinzi tot ce ai și să o iei de la capăt în acest loc minunat. Primul pas e mai greu, dar, după ce îl faci, lucrurile curg și tind să se îndrepte spre direcția care trebuie.

Salut, Sighet!: Care a fost primul pas în noua voastră întreprindere?
Irina & Radu: Căutarea unui teren, căutare care a durat cam 6 luni, timp în care am bătut la pas tot satul din poartă în poartă căutând locul nost’. A fost, însă, un timp util care ne-a permis să cunoaștem sătenii cu adevărat și să ne accepte treptat și natural.

Salut, Sighet!: Care au fost conexiunile voastre cu turismul rural, anterior acestei investiții?
Irina & Radu: Cu turismul rural nu putem zice că am avut conexiuni în trecut, ci doar cu viața rurală, cu agricultura, etc, noi experimentând cu un an înaintea mutării noastre, munca în agricultură cu o plantație de lavandă pe care o gospodăream.

Salut, Sighet!: Știm că și Bihorul are o zonă rurală deosebit de frumoasă. Care credeți că sunt punctele forte ale (Țării) Maramureșului comparativ cu Bihorul?
Irina & Radu: Da, într-adevăr, și Bihorul are zone minunate, dar, pășind pentru prima dată în Maramureș, a fost dragoste la prima vedere, o energie magică pe care nu o putem explica, energie completată mai apoi de tot traiul rural și de tradiții mult mai bine conservate decât în alte zone, cu pământuri pure și neinfestate, și oameni așișderea.

Salut, Sighet!: În ce stadiu vă aflați și până la ce nivel va crește investiția voastră?
Irina & Radu: Momentan, avem 4 case vechi aduse din diferite sate ale Maramureșului pe care le-am restaurat pentru a le reda circuitului turistic. De asemenea, avem o fermă de oi și capre, grădină, seră și livadă, scopul fiind acela ca în final să ajungem la o autosusținere alimentară, dar făcută în modul vechi și tradițional, fără a brusca natura lucrurilor.

Salut, Sighet!: Cum vă împărțiți sarcinile de muncă? Cine este… generalul… manager?
Irina & Radu: Sarcinile de muncă s-au împărțit în mod natural, în funcție de formația și pasiunile fiecăruia, prin urmare, Radu a preluat partea de logistica, șantier, hârțogăreală, iar eu partea mai mult artistică și emoțională, de a amenaja căsuțele, de a colecta mobila veche de la săteni și a o restaura, de a crea o legătură constantă și stabilă cu comunitatea și necesitățile ei.

Salut, Sighet!: Spuneți-ne câteva aspecte negative pe care le-ați observat în zona satului vost’.
Irina & Radu: Probabil infrastructura drumurilor, problemele alimentării cu apă sunt principalele probleme ale comunității brebene, lucruri de altfel foarte importante pentru un sat aflat în dezvoltare turistică.

Salut, Sighet!: Brebul are pensiuni deosebite, investitori internaționali, cu experiență în turism. Cum veți face față concurenței?
Irina & Radu: Părerea noastră este că, practic, există o concurență sănătoasă, care duce la creșterea turismului rural de calitate, în acest mod putând împărtăși tradițiile adevărate, românești, în întreaga lume, și un turism sustenabil de calitate.

Salut, Sighet!: Dați-ne câteva detalii despre oferta voastră cu… parfum tineresc.
Irina & Radu: Ceea ce dorim noi să oferim, nu sunt doar locuri de cazare și mâncare, ci o întreagă experiență a Maramureșului autentic, pentru ca turistul să resimtă adevăratele rădăcini atât prin tradiții și arhitectură, cât și conexiunea cu natura, cu rânduiala lucrurilor, ei putând să participe la activitățile din gospodărie, să facă fânu, să hrănească găinile, să planteze în grădină, să trăiască o zi la stâna noastră și să facă brânză împreună cu ciobanii, să învețe să țeasă la un război de țesut și să mănânce alimente simple pe care le fac sătenii, dar cu o puritate a materiei prime cum nu prea mai găsești altundeva. Să învețe să dea valoare lucrurilor de altădată mergând în vizite la săteni, să le cunoască traiul și să reînvețe să-și acorde timp pentru de toate.

Salut, Sighet!: Știm că cei mai buni bucătari sunt… bărbații. Cine va găti în casă la voi – evident, pentru turiști? Ce rețete veți oferi: bihorene și/sau maramureșene?
Irina & Radu: De bucătărit, va bucătări o socăciță din sat petru că ele fac asta de o viață cu o pricepere și un farmec greu de egalat. Plus că vrem să respectăm bucătăria locului și să readucem în atenție doar rețetele locale vechi, simple, curate, reprezentative acestui sat, cu o materie primă proaspătă și doar de sezon, pentru a valorifica cât mai bine resursele sătenilor și a susține corect producția locală.

Salut, Sighet!: Când veți inaugura Satu’ nost’/ vost’?
Irina & Radu: Satu’ Nost’ va fi deschis începând cu luna decembrie și cu aceste sărbători de iarnă, urmând ca, pe parcurs, să ne dezvoltăm treptat și natural, intenționând să mai ridicăm câteva căsuțe și o unitate separată de luat masa.

Salut, Sighet!: V-ați gândit la elemente – surpriză în oferta voastră turistică? Veți avea oaspeți/ turiști de sărbătorile din această iarnă?
Irina & Radu: Vom încerca să aducem în casele din Satu’ Nost’ tot ce este autentic și reprezentativ pentru acest sat, dar într-un mod blând și natural, bazat pe relațiile reale cu sătenii, nu doar de marketing sau de ochii turiștilor, cum se zice. Prin urmare, vom avea seri cu ceterașii noștri dragi din Breb, plimbări cu sania, vizită la stână, serate la foc afară cu horincă și vin fiert, așteptând vecinii și prietenii să ne colinde și să simțim cu toții că suntem o adevărată comunitate care poate duce adevăratele lucruri la lumină…. și, poate, dându-le o idee turiștilor că viața la sat nu e un lucru atât de rău precum am fost lăsați să credem atâția zeci de ani.

Salut, Sighet!: Conform „dicționarului” tradițional maramureșean – nu neapărat de Breb – este o vorbă: “greu îi puntea de trecut/ numa’- oleacă de-ai băut”. V-ați adaptat la/ cu… tăria noastră?
Irina & Radu: La început a fost mai greu, că doar nu-i frumos să refuzi, și aci îmbietura-i la tot pasu’, dar acum ne-am obișnuit și o luăm mai încetuț și responsabil.

Salut, Sighet!: Vă mulțumim și vă promitem că nu vom lipsi de la inaugurarea Satului Vost’ primitor! Mult noroc și… Doamne – ajută!
Irina & Radu: Vă mulțumim și noi, și ne bucurăm că v-am cumoscut! Aci suntem, vă așteptăm cu drag!

Brîndușa Oanță & Ion Mariș

O adevărată revelație în lumea muzicii clasice românești! Prin strădania muzicologului clujean Cornel Țăranu, a fost descoperită în arhive o lucrare de tinerețe a marelui nostru compozitor George Enescu niciodată prezentată publicului și a cărei existență a fost unanim ignorată. Este vorba de „Concertul pentru pian și orchestră”, compus la Paris când compozitorul avea doar 16 ani. Concitadina noastră, Aurelia Vișovan, va avea onoarea de a fi prima interpretă a acestei lucrări scoase din uitare.

Concertul va avea loc la Cluj, vineri 24 noiembrie 2017, la Casa Universitarilor, Sala Auditorium Maximum, de la ora 19:00, și va fi susținut de Orchestra „Antonin Ciolan”, dirijor Gabriel Bebeșelea, solistă Aurelia Vișovan (asistent universitar la Universitatea de Muzică din Viena, Austria).

Alături de „Concertul pentru pian și orchestră” de George Enescu, vor fi interpretate și alte lucrări orchestrale de același compozitor.

Salut, Sighet!

Absolvenții clasei a VI – a (echivalentul de azi al clasei a X – a), Liceul Dragoș Vodă, diriginte Gavril Godja, în parcul central din Sighet, fotografie realizată în iunie 1948. În centrul fotografiei, alături de elevi, este profesorul de latină Török.

Au absolvit 25 de tineri, dintre care, în luna august a aceluiași an au fost arestați 7 elevi. Acuzați de “uneltire contra ordinii sociale”, au fost condamnați și au executat – la prima condamnare – între 2 și 4 ani.

Cei arestați (cu vârsta cuprinsă între 16 – 19 ani) au fost: Andreica Gheorghe, Codrea Petru, Coman Gavrilă, Dunca Ioan (Nelu), Ilban Ioan, Motrea Ioan, Rad Constantin. Din grupul celor șapte, la câteva luni după arestare, Coman Gavrilă a decedat.

O parte dintre cei 7 au fost arestați și în al doilea val, în anul 1958.

Salut, Sighet!

De la Iași, odată cu revista am primit și acest mesaj, care ne umple și pe noi de înalte sentimente și ne încurajează solidaritatea culturală :

„Suntem la finalul unui an…special: Iaşi – Capitala României 1916-1918. Oraş al Marii Uniri.
Suntem în prag de CENTENAR 1918-2018 şi de …semicentenar al editurii Junimea.
Vă mulţumim pentru superioară înţelegere, tacită stimulare a eforturilor noastre,
fertilă colaborare culturală.
De Sfinţii Arhangheli…
P.S. Colecţia 2015-2017 a revistei Scriptor poate fi citită online, pe site-ul editurii Junimea (http://www.editurajunimea.ro/ revista-scriptor-2/).
Vă invităm să vizitaţi şi pagina de Facebook – Editura Junimea.”
Redacţia JUNIMEA-SCRIPTOR

Cornelia APETROAIE
Cezar BACIU
Viorel DUMITRAŞCU
Lucian VASILIU

Descărcați și citiți revista, cu un clik mai jos:
SCRIPTOR-11-12-2017
*
Și de la Familia, revista n-a venit doar ea „ambalată” în plicul virtual:
„Dragi prieteni, trimitem atașat numarul 9 al revistei noastre, dorindu-vă lectură plăcută!”

Revista de cultură Familia
Oradea, Piaţa 1 Decembrie nr. 12
tel: 0259/414.129
web: http://www.revistafamilia.ro
facebook: http://www.facebook.com/revistadecultura.familia
Citiți revista, în format pdf, procedînd la fel:
Familia nr 9_2017
*
Mișcarea literară, de la Bistrița, a ajuns la noi cu ajutorul confratelui Icu Căciun dar, mai complet, via Zorin Diaconescu. Le mulțumesc amîndurora.

Revista poate fi citită / descărcată aici.

Autor, Vasile Gogea

Timp de o zi, 05 noiembrie 2017, Baia Mare a fost gazda dansului sportiv în cadrul concursului “Cupa Castanelor”. Ediţia a V-a a adus în concurs mai multe cluburi de dans printre care şi clubul sighetean Let’s Dance, condus de antrenorii Cosovan Deneş Iosif şi Cosovan Ramona.

Au participat concurenţi pe diferite categorii de vârstă, de la 4 ani până la 35 de ani, cu toţii dorind să demonstreze juriului că sunt experţi în… arta dansului. De dimineaţă până seara, concurenţii au dansat, și-au toooot dansat: cha-cha, vals lent, vals vienez, tango, samba, quick-step, jive, rumba şi passo doble.

Clubul Let’s Dance s-a mobilizat exemplar pentru acest concurs, dovada fiind şi premiile pe care le-au adus oraşului nostru. Aşadar, am revenit acasă cu bagajele pline de… diplome, medalii şi cupe.

Haideți să ne mândrim și să ne evidențiem – cu modestie! – laureații:

La clasa solo fete debutante:  categoria 8-9 ani – Boglarka Megyeri, locul II; categoria 10-11 ani – Simon Jessica Rebeca, locul III;  categoria 12-15 ani – Corneştean Anca Maria, locul II.

La clasa debutanţi cha-cha: categoria 10-11 ani – Harvis Hunor Zsolt şi Buftea Nemeş Sara, locul II; categoria 12-15 ani – Rayak Roland Adalbert şi Codrea Denisa Georgiana, locul IV.

La clasa precompetiţională: 2 dansuri – categoria 8-9 ani – Popovici Cezar Radu şi Dancuş Maia, locul II; 3 dansuri – categoria 8-9 ani – Hrihorisan Matei Cristian şi Calena Alesia Oxana, locul III.

La clasa hobby, categoria 12-15 ani, Gulin Sorin Vlăduș Casian şi Ungurean Amalia Maria au urcat pe locul III din 19 perechi.

La clasa E, categoria 14-15 ani, Bokor-Nistor Karoly-Pal şi Ungurean Dora Andreea, au obșinut locul IV.

Pentru câştigarea acestor premii am avut nevoie de mult antrenament, multă răbdare şi ambiţie dar, fiindcă nouă ne place mult dansul şi avem parte de antrenori minunaţi care ne sprijină şi îndrumă cum ştiu ei mai bine, totul a decurs… perfect!

Pentru mine, a fost o experienţă nouă, prin care am cunoscut oameni talentaţi cu multă dăruire şi pricepere. Baia Mare ne-a oferit un concurs de înaltă calitate la care au participat o mulţime de copii şi tineri talentaţi cu mult potenţial.

Pentru echipa Let’s Dance, dansul nu înseamnă doar prezența la antrenament şi efortul susținut ci şi o metodă prin care ne liniştim sufletul şi ne detaşăm de lumea reală, trăind în lumea dansului ca o familie.

Din partea întregii echipe Let’s Dance, vrem să le mulţumim antrenorilor noştri pentru maxima lor răbdare față de noi şi pentru că ne fac să înţelegem că putem mai mult şi că vom fi mereu învingători. Suntem bucuroşi de premiile câştigate şi sperăm să le înmulțim!

În final voi încheia cu un citat al lui Curt Sachs care spunea că “Dansul elimină graniţa dintre trup şi suflet”, ceea ce ne defineşte din plin și pe noi, micii dansatori ai Sighetului!

Anca Maria Corneştean
clasa a IX-a A
Liceul Pedagagic “Regele Ferdinand”

Cu ocazia sarbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril (8 noiembrie), ziua numelui Majestății Sale Regele Mihai, oferim cititorilor „Salut, Sighet!” aceste imagini – document de acum 20 de ani, pentru a retrăi atmosfera unui eveniment istoric pentru orașul nostru și unindu-ne în rugăciune pentru sănătatea sa în acest moment greu.

Cuvântul de întâmpinare a Majestății Sale a fost rostit de către prof. Aurel Vișovan, președinte de onoare al Asociației Foștilor Deținuți Politici din Maramureșul istoric.

preot prof., Marius Vișovan

Poezia Doinei Rândunica Anton (D.R.A.) mă uimeşte continuu, din anii ’70, prin elanul iubirii şi prospeţimea metaforei. Ilustrează canonul modern în manieră romantică. Visează şi afirmă. Are francheţe, altitudine – şi atitudine. Nu face concesii -isme-lor zilei (mizerabilism, narativism şcl.). De Ziua ei, îi doresc să continue să scrie precum respiră (zilnic, natural), să-i rămână spiritul tânăr, să ne ţină în raza bunăvoinţei ei confraterne!
La Mulţi Ani, Rându’…!
(Marin Slujeru, noiembrie, 2017)
*
Când oferi viață cuvintelor, înzestrându-le din plin cu ceea ce ai mai de preț, prin poezie- inima tuturor emoțiilor, faci un micro cosmos să vibreze cu ecou în alte lumi, în alte vieți, oprindu-te mai departe și mai departe, până când nemurirea se prinde de stolul celor mai lăuntrice zboruri. Când mă gândesc la poezia doamnei Rândunica, îmi vin în minte cuvintele ei, despre cercul poeților de pretutindeni: „Noi nu vorbim, dar tragem de inima pieței ca de un clopot”. Cine se naște în constelația zborului și ajunge să atingă frumusețea cuvintelor în stare pură, este cu adevărat binecuvântat.
La mulți ani, doamnă Rândunica!
(Antonia Luiza Dubovici)
*
Pe unii oameni îi cunoşti suficient de bine chiar dacă nu petreci mult timp în compania lor, le ştii esenţa, culoarea, muzica şi sensul. Sunt prezenţi tot timpul undeva în colţul minţii, stau acolo confortabil şi chiar dacă nu îi soliciţi în mod special ei vor fi acolo când vei avea nevoie de ei. Rândunica se numără printre acei oameni ai mei. Pentru nişte zâmbete, vorbe şi discuţii care au venit în momente potrivite. Pentru aerul misterios pe care îl are. Pentru poezia pe care o respiră. Sau pe care noi o respirăm în preajma ei. Pentru buna dispoziţie şi cheful de viaţă. Pentru profunzimea şi tristeţea ei. Îţi doresc numai bine, om fain, zile şarmante cu soare şi nebunia creatoare a calului pur sânge!
(Crina Voinaghi)
*
La mulți ani!

Urarea, În ce mă privește,
Spre Rândunica o transmit,
Eu sper că nu se plictisește
Iubind… Tărâmuri de nelocuit!
(Ion Mariș)
*
Dragă Rândunico, să zbori prin/cu poezie, mulți, mulți ani!
(Brîndușa Oanță)

Suntem în clasa a IX-a, anul de grație 2017, şi, cum bine ştim cu toţii, la fiecare început de an, liceele îşi ţin… BALUL.

Şi cum a început sezonul lor, tot tineretul vorbeşte numai despre asta. Până acum, Liceul Pedagogic “Regele Ferdinand” şi Colegiul Naţional “Dragoş Vodă” au încântat Sighetul cu două baluri de excepţie. Tinerii din clasa a IX-a şi-au luat inima în dinţi, cum s-ar spune, şi s-au prezentat la preselecţii. După părerea mea, aceasta a fost cea mai grea parte pentru că sunt sigură că în fiecare liceu s-au prezentat tineri frumoşi şi talentaţi care au încercat să impresioneze organizatorii cu tot ce știau ei să facă.

Balul Bobocilor este, pentru fiecare generaţie în parte, un eveniment unic în viaţă. Este o şansă pentru elevii curajoşi şi talentaţi de a se afirma, de a ieşi în faţă, de a-şi stăpâni emoţiile, încercând să pară cât mai originali şi carismatici şi, în acelaşi timp, să-şi pună în valoare calităţile, dând dovadă de atitudine, stil şi, uneori, de muuuult…. umor.

Ca în fiecare an, şi anul acesta la baluri au participat fete frumoase, drăgălașe, care au intrat în lupta pentru coroana de Miss Boboc cu eleganță, degajate, având calităţile fizice necesare pentru participarea la un astfel de concurs. Nici băieţii nu au fost mai prejos, demonstrând că fac față cu brio la toate probele impuse.

Ţinutele sunt esenţiale în astfel de ocazii şi, cum fiecare bal a avut o temă – Liceul Pedagogic “Regele Ferdinand” având tema Egiptului Antic care ne-a teleportat în lumea zeiţelor şi a faraonilor, iar Colegiul Naţional “Dragoş Vodă”  abordând tema genurilor muzicale – tinerii boboci s-au străduit să arate care mai de care mai adecvat. Drăguţi, descurcăreţi, toţi au încercat să se prezinte cât mai bine la probe.

Pentru obţinerea titlului de Miss şi Mister Boboc, participanţii au fost nevoiţi să treacă prin mai multe probe: de cultură generală, de îndemânare, de mișcare scenică, de interpretare, de joc de rol, şi multe altele. Fiecare boboc în parte a încercat să uimească și să cucerească juriul. La finalul balurilor, bobocii au fost premiaţi cu o mulţime de titluri de Miss & Mister.

Aşadar, Balul Bobocilor al Liceului Pedagogic “Regele Ferdinand” şi al Colegiului Naţional “Dragoş Vodă” s-au dovedit a fi un suuuuper succes!

Mă bucur că am avut ocazia de a purta eticheta de boboc al Liceului Pedagogic “Regele Ferdinand” şi ţin să mulţumesc tuturor pentru dăruirea şi implicarea de care au dat dovadă. Pentru viitorii bobocei, sfatul meu este: să rămâneţi mereu încrezători, să fiţi mereu voi înşivă, să nu renunţaţi la ceea ce vă propuneţi şi, nu în ultimul rând, să vă ascultaţi inima în fiecare moment!!!!

Anca Corneștean,
clasa a IX-a A – Liceul Pedagogic “Regele Ferdinand”