Se spune că omul cât trăieşte, învaţă.

Profesoara mea de istorie ne spunea întotdeauna atunci când terminam ora, că seara, înainte de culcare, să încercăm să ne amintim câteva cuvinte, lucruri noi, pe care le-am învăţat în acea zi şi să le adăugăm în bagajul nostru de cunoştinţe, “cumva” asta însemnând faptul că nu am trecut doar ca nişte călători prin acea zi.

Zis şi făcut!…

Într-o seară, am încercat să-mi amintesc şi să reţin “cumva”, un joc de cuvinte spus de doamna dirigintă la oră. Încă nu puteam să leg bine, amintindu-mi ca printr-un vis, frânturi din el… JOC, ÎNŢELEPCIUNE, IUBIRE. Ştiam că acel joc de cuvinte avea ceva mai special, ceva ce m-a pus “puţin” pe gânduri. Nu că aş fi pasionată de Lucian Blaga, dar următoarele propoziţii mi-au trezit curiozitatea  de a le înţelege mesajul.
Copilul râde: Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!
Tânărul cântă: Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea!
Bătrânul tace: Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea!

Omul toată viaţa sa este acelaşi, are aceleaşi trăiri esențiale. Ceea ce se schimbă este accentul pus pe fiecare etapă din viață.

Copilul lipsit de experienţa vieţii râde şi începe să descopere înţelepciunea şi iubirea prin joc. Dacă ar şti cât de lung şi enigmatic este „el”, jocul!

Tânărul este entuziast, cântă, îşi descoperă înţelepciunea şi se joacă, iubind. Dar el nu ştie jocul care îi va arăta adevărata „faţă”.

Bătrânul, trecut prin ceea ce înseamnă viaţa, tace, ştie ce înseamnă joc şi iubire pentru că a devenit înţelept, îşi dă seama că, deși trecut prin toate “celelalte”, viaţa este un mister continuu, iar dacă l-ar elucida și-ar pierde farmecul. Aşa că… în această viaţa joci mai multe roluri – de copil, tânăr, bătrân – roluri în care TREBUIE să râzi, să cânţi, să taci, roluri după care trebuie să ÎNVEȚI să te joci, să iubeşti, să fii înţelept.

Atât pot să spun, cele “Trei feţe” ne sunt repartizate încă din prima clipă de viaţă, de noi depinde dacă le vom interpreta aşa cum trebuie sau doar vom trece prin ele precum nişte… “călători”.

Dacă nu TU, atunci cine?
Dacă nu ACUM, atunci când?

Lenuța Peter
(clasa a XI – a, Liceul Tehnologic Forestier)

De câteva zile bune, în micul parc din centrul orașului se lucrează de zor. Utilaje și oameni angajați pentru întreținerea spațiilor verzi mișună încă de la orele dimineții pentru a da o față nouă, de sărbători, parcului. Pe lângă dalele care se pun (de fapt, se scot și se pun mai bine, de data asta), micul rondou (în alți ani cu lalele înflorite apărute peste noapte) găzduiește azi un mic oaspete. E vorba de un iepuraș, simbol al Paștelui, pentru copii, ce trage după el un ou roșu într-o trăsură. Cu siguranță în zilele următoare, rondoul va prinde mai multă culoare ca și copiii în obraji atunci când primesc atenția adulților. Pe aleea în devenire, ce-mi aduce aminte de Iași, unde, la capătul unei alei pietruite stă de ani de zile teiul lui Eminescu, în Sighet, vom face cunoștință, atât cei mici, cât și adulții, cu… Iepurilă. Așteptăm finalizarea lucrărilor și soarele care să ne scoată în oraș, la o poză cu oul de Paște.

Diana Mariana Apopi

Patriarhul Abraham, care a trăit cu sute de ani înaintea Exodului a primit în vis la vîrsta de 100 ani de la Creator mesajul că în curînd va avea un fiu, iar acesta va fi sămînța unui întreg popor. Poporul israelit ce va rezulta din Abraham va fi înrobit pentru 400 ani într-o țară străină. Deși acest vis este atît de neverosimil, Abraham, care avea un nivel de spiritualitate foarte înalt a înțeles mesajul visului și s-a bucurat. Cum să se bucure cineva că urmașii săi vor fi robi? Secretul pe care el îl cunoștea era că pentru a atinge credința deplină, nivelul cel mai înalt de spiritualitate într-un om (respectiv raportat la un întreg popor) trebuie mai întîi să fie la nivelul cel mai jos spiritual, nivel reprezentat în vis de cei 400 ani de robie egipteană.

Înainte de ieșirea din robia egipteană, israeliții se aflau într-o stare atît de negativă numită a 49-a poartă a negativității încît dacă mai coborau o treaptă (a 50-a) situația ar fi devenit fără scăpare. Pesach a produs un miracol și a declanșat revenirea spirituală din această stare extrem de negativă, revenire care devine completă de Shavuot, după cele 49 zile de Omer.

Luna calendaristică în care are loc Pesach se numește în ebraică Nisan, cuvînt care are aceeași rădăcină cu Nisim = miracole, iar seara de Seder are loc în ziua de lună plină a acestei luni, deci în ziua când energia miracolelor este maximă.

Înregistrare video și text: Sorin Markus

În plină eră a modernismului, când comunicațiile cunosc o dezvoltare profundă, când printr-un simplu click se poat realiza legături în orice loc de pe glob, există oameni care preferă să comunice cu semeni de-ai lor prin intermediul undelor radio. Radioamatorii, căci despre ei este vorba, petrec ore în șir în fața stațiilor radio, pe care adesea și le construiesc singuri, în așteptarea realizării unei legături cu colegi aflați în locuri îndepărtate.

Și la Sighet radioamatorii din cadrul Asociației CQ-IZA, YO 5 K L J, pasionați de acest sport tehnico-aplicativ, desfășoară ample activități. Pentru a afla mai multe despre radiomatorii sigheteni am petrecut câteva ore împreună.

Îmbarcați la bordul unui autoturism ne îndreptăm spre sediul acestora situat într-un loc mirific , la poalele Solovanului. Ajunși la destinație, printre pomii înfloriți face o notă discordantă antena lungă de peste 30 de m întinsă deasupra unui deal ce mărginește zona. Intrați în sediu, radiomatorii nerăbdători pornesc stația, care emite și recepționează în gama undelor lungi și ultrascurte. Nu trece mult timp și se reușește stabilirea unei legături cu un radioamator din Moscova. Urmează o altă serie de legături realizate cu cei din Slovenia, Slovacia și Polonia. Fiind timp de zi condițiile de propagare a undelor radio nu sunt prea prielnice. Condițiile optime sunt cele pe timp de noapte. Printre două legături radioamatorii sigheteni îmi povestesc despre pasiunea lor.

„Am început cu frecventarea Cercului de electronică ce funcționa în cadrul Casei Pionerilor. Era în anul 1969. Îmi aduc aminte când am cumpărat primul tranzistor cu suma de 1 leu, sumă mare pe acele vremuri. Treptat, pasiunea s-a dezvoltat și, pe lângă construirea de diverse montaje electronice, am învățat să depanez aparatură electronică. În ceea ce privește radioamatorismul am început cu o stație de recepție, după care am trecut și la emisie. În prezent, alături de colegii mei radioamatori continuăm să ne derulăm activitatea din dorința de a realiza legături cât mai numeroase cu colegii aflați în cele mai îndepărtate colțuri de lume. Chiar în epoca Internetului, a telefoniei mobile, radioamatorismul își păstrează farmecul aparte care nu se poate compara cu altceva”, a spus Petru Ivanciuc, YO5 QDI.

„Mi-am dorit foarte mult să devin radioamator. Înainte de 1989, fiind angajat al Ministerului de Interne, acest lucru era imposibil. După anul 1989, alături de colegii mei mai în vârstă, am deprins tainele radioamatorismului. Pe vremuri se lucra în telegrafie (Codul Morse, not. red) foarte mult și abia apoi se trecea la legăturile în fonie. Pentru noi nu există satisfacție mai mare decât să reușim să realizăm legături cu colegii aflați la foarte mare distanță. De-a lungul vremii radioamatorii sigheteni au reușit să stabilească legături confirmate de QSL-uri (cărți poștale care atestă legăturile bilaterale realizate, not. red.) cu regele Husein al Iordaniei și cu regele Juan Carlos al Spaniei. Într-adevăr poate părea demodat să realizezi legături prin intermediul stațiilor de emisie-recepție când există sateliți și alte mijloace ce facilitează comunicațiile. Nouă, activitatea de radioamator ne oferă mari satisfacții. Pasiunea pentru radiomatorism se transmite de la o generație la alta. Sperăm ca și noi să o transmitem mai departe. Nu se poate descrie prin cuvinte ceea ce simțim când, de exemplu, realizăm o legătură cu Japonia. Radioamatorismul este și o modalitae de a se însuși cunoștințe și deprinderi utile. Nu putem trece și peste latura utilitară a radioamatorismului și importanța acestuia în cazul unor situații de urgență când mijloacele clasice de comunicare cad sau în cazul unor activități de descoperire și căutare a persoanelor victime ale unor accidente, cum a fost cel de avion din Munții Apuseni. Ne dorim să ducem pe mai departe tradiția veche de peste 60 de ani a radioamatorismului sighetean”, a spus Ioan Molnar, YO5 OJC.

„Și eu am început cu electronica, în anul 1979, la Baia Mare. Am urmat cursurile Liceului de Telecomunicații din Baia Mare și, în paralel, cursuriele de electronică de la Casa de Cultură. Am început cu telegrafia, dar aceasta nu s-a prins de mine. Revenit la Sighet am luat legătura cu radioamatorii locali și am devenit radioamator cu acte în regulă. În prezent, alături de colegii mei ne străduim să impulsionăm și să dezvoltăm radioamatorismul sighetean. Este o pasiune care îți oferă multe satisfacții”, a spus Gheorghe Râșco, YO5 QBS.

Printre alte aspecte ce privesc activitatea radioamatorilor sigheteni aflu că aceștia derulează și acțiuni de promovare a Sighetului în țară și străinătate prin intermediul undelor herțiene.

„Într-adevăr, fiind sigheteni nu putem să nu ne implicăm și noi în promovarea municipiului de la poalele Solovanului. Așa a fost și în cazul mai multor evenimente de anvergură. Ultimul a fost Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă, când l-am făcut cunoscut colegilor din țară și străinătate, care așa au aflat de noi și și-au manifestat un mare interes pentru a cunoaște mai multe despre Sighet, Maramureș, oamenii locului, tradiții și obiceiuri. Cu acest prilej împreună cu cei de la Centrul Cultural Sighetu Marmației au fost emise diplome care au fost împărțite radioamatorilor, pentru acest lucru îi mulțumim domnului Dan Spiridon Pralea, managerul Centrului Cultural Sighetu Marmației”, a punctat Ioan Molnar, YO5 OJC.

Privindu-i pe radioamatorii sigheteni cu câtă atenție și dedicare se străduiesc să stabilească o legătură, rămân impresionat. Sub coordonarea acestora trec și eu la stația de emisie-recepție și purced la căutarea unor radioamatori aflați în trafic. După filtrarea semnalului de paraziții specifici, spre încântarea mea, găsesc vreo câțiva . Într-adevăr, este ceva plăcut să auzi o voce aflată la mare depărtare.

Vorbind de tradiția radioamatorismului sighetean, ajungem la cei care și-au adus o mare contribuție la dezvoltarea acestuia. Din păcate, mulți nu se mai află printre noi.

„Nu putem să nu ne amintim de cei care ne-au călăuzit primii pași și care ne-au fost adevărate modele. Cu profundă recunoștință îi amintim pe regretații : Vasile Oceanu, Alexandru Sztupar, Iosif Stadler, Ferdinand Vizauer, Vasile Roman. Îmi aduc aminte de domnul profesor Alexandru Sztupar, care, grav bolnav, paralizat, nu putea nici vorbi, în dorința de a comunica, reușea să bată codul morse cu… limba pe un microfon. A fost un împătimit radioamator așa ca și ceilalți, care, trecuți în eternitate ne obligă să ducem pe mai departe ceea ce au început ei”, a spus Ioan Molnar, YO5 OJC.

Mă despart de radioamatorii sigheteni cu un sentiment de satisfacție generat de faptul că am reușit să pătrund într-o lume mai aparte. Le promit că voi reveni și altă data în mijlocul lor. Stația radio se stinge încet, încet, odată cu lăsarea serii, dar doar pâna la data următoare când, repornită, ne va duce pe calea undelor spre lumea larg deschisă.

Liviu Șiman

Evenimentul „Vreau să fiu antreprenor”, un proiect al Fundaţiei Romanian Business Leaders susţinut de BT CLUB – Clubul Întreprinzătorului Român, a avut loc în Baia Mare, vineri, 7 aprilie 2017. Prezentat într-un mod cu totul aparte de către Alin Apostu în calitate de moderator, acest eveniment a fost promiţător încă din primele minute. Cei care au vorbit au fost bine documentaţi şi gata să „dea din casă” tainele antreprenoriatului şi felul în care să obţinem un împrumut (mulţumită reprezentantului Băncii Transilvania).

În drum spre Baia Mare, un gând enervant nu-mi dădea pace. Era sâcâitor precum o muscă și, fără să-mi dau seama, îmi răsuna în minte ca o mantra „Poate va fi un eveniment d-ăla plictisitor. Ce-ar putea să spună ăia din ce nu se găsește pe net?”. Oricum, eram aproape în Baia Sprie, nu am mai dat la întors.

16:15, vai de capul meu! Mai puțin de o oră până să înceapă evenimentul și eu nu sunt nici măcar pe aproape. Cu vreme bună sau ploaie, grindină și oscilații de viteză pe bord, am ajuns la 16:50 în sală. Ascultam muzică înainte să intre în atenția noastră primul vorbitor.

Pentru început, Alin Apostu, un tip energic si foarte carismatic (foarte, credeți-mă!) se luptă cu noi și pentru noi, să spargă gheața. În sală? Liniște de biserică. Mai o glumă, mai două, hai că merge, progresăm.

Dreptul la cuvânt îi este pasat primului antreprenor al serii, Ciprian Borsan. O persoană mai luminoasă și veselă nu am văzut în viața mea (și nu exagerez deloc). Speech-ul său a fost așa, jumi-juma. Jumătate speech, jumătate conversație (genială abordare). Încrezător și pozitiv, îi predă ștacheta celei de-a doua invitate, Liliana Babiciu. Nu am cuvinte să-mi exprim admirația pentru dumneaei. Tremurând de emoții, a început timid (dar de impact, vai, încă ce impact!) cu cuvintele „Când am să trec cu privirea pe la voi, vreau să zâmbiţi pentru că am emoții”. Cât de drăguță să fie? Așa și-a trasat calea spre un speech demenţial (improvizat, apropo).

Despre mine? Am câștigat o insignă „Vreau să fiu antreprenor” (din cele trei) și o carte extraordinară („Apple după Steve Jobs”). Cum am reușit? Habar nu am. Ce am spus? Nu am nicio idee. Eram atât de speriată, încât singura chestie la care mă gândeam a fost „Să nu mă fac de râs. Să nu mă fac de râs. Agh. Respiră!”. Când am vorbit în fața tuturor din sală (prima, împinsă la înaintare de către ceilalți) m-am gândit „Gata. Nu am pregătit nimic. Până aici mi-a fost.”, dar nu a fost chiar atât de rău.

La propunerea doamnei Janina Borsan (soția dlui Ciprian) ideea mea de afacere a fost evaluată și am primit niște sfaturi de aur. Cât de bine seamănă cei doi! Aceeași amabilitate și bunătate se revarsă din ei peste oameni, frumos.

În concluzie, a participa la acest eveniment a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o vreodată. Dacă aveți drum în Satu Mare (următoarea locație), nu-l ratați!

Mirela Costinar,
clasa a X-a F, C. N. „Dragoș Vodă”

Unii săteni spun: “Chiar dacă ţara dispare, satul nostru nu va dispărea. În schimb, dacă satul nostru dispare, e sfârşitul lumii.” (Kosei MIYA, „La Roumanie des quatre saisons „, Paris, 1997)

Din seva satului maramureșean, din Vadu Izei, își extrage forța spirituală Ioan Borlean, creatorul celor peste șaizeci de icoane pe sticlă ce vor fi expuse la Muzeul Maramureșean, Secția de Etnografie, str. Bogdan Vodă, nr. 1 din Sighetu Marmației, marți, 11 aprilie 2017, ora 15.00.

Ioan Borlean a participat la numeroase expoziții de grup și personale cu lucrările sale, acuarele, uleiuri, dar mai ales icoane pe sticlă, atât în țară cât și în străinătate (Belgia, Franța). Absolvent al Liceului de Artă din Baia Mare și-a construit cariera artistică, dar și cea profesională pe/în vatra satului natal, convins fiind că satul lui, satul nostru este parte a unei moșteniri primordiale, aducătoare de inspirație, creativitate și expresivitate. Adeptul simplității de… aur, al liniilor și detaliilor nesofisticate, artistul ne va conduce într-o lume mistică pe care, în acest secol super-tehnologizat – voit sau nu – refuzăm s-o acceptăm fără suspiciuni intelectualiste.

În preajma Sărbătorilor Pascale, Ioan Borlean ne invită cel puțin la meditație laică, fundamentată pe teme creștin – tradiționale.

Ion Mariș

În organizarea Clubului Interact Sighet, vineri, 7 aprilie 2017, s-a desfășurat, în sala de conferințe a Primăriei Sighet, etapa locală a Concursului Național de Oratorie ,,Demostene”, aflat la a 10-a ediție . Competiția a constat într-o singură probă, cea de prezentare/rostire a unui discurs construit în jurul unuia dintre citatele:  „Fantezia, abandonată de raţiune, produce monştri imposibili; fantezia unită cu raţiunea este mama artelor şi originea minunilor.” (Francisco de Goya) sau, „Raţiunea este metoda lentă şi întortocheată prin care cei care nu ştiu adevărul, îl descoperă.” (Blaise Pascal).

Criteriile de departajare ale concurenților s-au axat pe următoarele aspecte: armonizarea temei (aspect esențial) cu mesajul, construcția discursului conform regulilor oratorice, originalitate și claritate, dicție, mimică, gesturi și ținută, relevanța mesajului/caracterul persuasiv.

„Au participat 5 concurenți de la două licee din oraș, respectiv de la C.N. „Dragoș Vodă” și  de la Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”. Concurenții au îmbrățișat ideea cu foarte mult entuziasm, drept dovadă discursurile cu un conținut foarte bun, documentat, atent lucrat, de unde rezultă că au tratat cu maximă seriozitate acest concurs. În urma deliberării juriului (alcătuit din doamnele profesoare Raluca Lozbă, Brîndușa Oanță de la C.N.”Dragoș Vodă” și Oana Mariș, membru Interact), clasamentul arată astfel: locul V, Andra Ciernovici, locul IV, Dragoș Ilieș, locul III, Claudia Petrovan, locul II, Ștefania Miculescu și locul I, Mihai Petrețchi, câștigător al sumei de 385 de lei și cel care va reprezenta Sighetul la etapa națională de la Pitești, din perioada 21-23 aprilie2017. Având în vedere că a fost prima ediție a acestui concurs, consider că a avut succesul scontat!”, a declarat pentru „Salut, Sighet!” Antonia Hosu, președintele Clubului Interact Sighet, pentru anul 2016-2017.

Emoționat, Mihai Petrețchi de la Liceul Pedagogic „Regele Ferdinand”, câștigătorul locului I, ne-a mărturisit: „Ideea de oratorie mi-a surâs cu mult timp în urmă. În ceea ce privește pregătirea discursului, am încercat să realizez o îmbinare între termeni științifici și idei simple, clasice, care să trezească sentimente în sufletul auditoriului, și să transmită ceva. Pentru că, până la urmă, acesta e cel mai important lucru. Întreaga experiență mi-a creat emoții constructive, deoarece este prima dată când vorbesc în fața publicului în cadrul unui concurs de oratorie.

Etapa națională necesită o pregătire mult mai atentă, sunt convins că va fi o „bătălie” strânsă. Participarea la această fază va constitui pentru mine o interesantă experiență, având în vedere că voi cunoaște persoane care vor avea ceva de spus și voi asculta discursuri foarte bine argumentate.”

La faza finală a Concursului Național de Oratorie ,,Demostene”, ce se va desfășura la Pitești, în perioada 21-23 aprilie 2017, va exista o probă în plus: Elevator Pitch – discursul spontan, cu un timp alocat de 3 minute.

Felicitări atât organizatorilor cât și concurenților și mult succes reprezentantului Interact Sighet la faza națională a Concursului de Oratorie „Demostene”!

Brîndușa Oanță

Filiala română a Asociaţiei I COLORI PER LA PACE face cunoscută opiniei publice participarea desenelor copiilor din Sighetu Marmaţiei la expoziţia ,,Culori pentru pace” din Italia, realizată cu ocazia unui important eveniment mondial, Summit-ul G7 al Miniştrilor de Externe. Întâlnirea are loc în 10, 11 aprilie a.c. în localitatea Lucca, Italia.

Cu acest prilej Asociaţia I COLORI PER LA PACE organizează expoziţia ,,Culori pentru pace” la Palazzo Ducale din Lucca. România este reprezentată în expoziţie prin desenele a 22 de copii din Sighetu Marmaţiei care, alături de sutele de desene ale copiilor din numeroase ţări de pe toate continentele, transmit mesajul de pace al tinerei generaţii din întreaga lume.

Preşedinte,
Prof. Caius Lugojan

Autor desen: Bohotici Patricia, 11 ani, Școala gimnazială Nr.2, Sighetu Marmaţiei

În aceste zile se discută atât la nivelul unităților de învățământ, cât și la nivelul inspectoratelor școlare despre implementarea învățământului dual. Din dorința de a aduce lămuriri suplimentare, mai ales pentru părinții și elevii interesați de această variantă de școlarizare, l-am abordat pe dl. inspector şcolar general adjunct (din cadrul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș), prof. dr. Gheorghe Andraşciuc, coordonator al Departamentului curriculum şi inspecţie şcolară, în subordinea căruia se găseşte învăţământul tehnic dual.

Brîndușa Oanță: Ce este învățământul dual, pe înțelesul tuturor?
Gheorghe Andrașciuc: Învăţământul dual reprezintă o noutate pentru şcoala tehnică românească. De câţiva ani, în România, există câteva centre-pilot, la Braşov, Sibiu, Arad etc. Acest sistem de învăţământ funcţionează cu succes, de exemplu, în Germania, însă şi în celelalte ţări europene. Învăţământul dual este organizat la solicitarea operatorului economic interesat, având calitatea de potenţial angajator şi de partener de practică. În acest tip de învăţământ, partea teoretică este asigurată de şcoală, iar pregătirea practică de operatorul economic. Ca formă de învăţământ, sistemul dual este organizat ca învăţământ cu frecvenţă, cursuri la zi, el putând fi desfăşurat şi în limbile minorităţilor naţionale. Potrivit art. 22 din Metodologie, unităţile de învăţământ de stat în care se organizează învăţământ dual sunt stabilite de inspectoratele şcolare, la solicitările operatorilor economici interesaţi în formarea profesională prin învăţământul dual, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale, a comitetelor locale de dezvoltare a parteneriatului social, având în vedere tendinţele de dezvoltare socială şi economică, precizate în documentele strategice regionale, judeţene şi locale privind învăţământul profesional şi tehnic. Adresa de solicitare pentru şcolarizare prin învăţământul dual se transmite de către operatorii economici la Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, la sediul central al instituţiei, prin e-mail sau prin fax, la termenul stabilit în Calendarul etapelor şi acţiunilor pentru stabilirea cifrei de şcolarizare la învăţământul dual, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic centralizează la nivel naţional, regional şi judeţean solicitările operatorilor economici şi le transmite inspectoratelor şcolare şi unităţilor administrativ-teritoriale menţionate în solicitările operatorilor economici. De asemenea, conform art. 23 din Metodologie, în cazul în care solicitările unor operatori economici nu pot fi onorate la nivel judeţean, Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic colaborează cu inspectoratele şcolare de la nivelul regiunii de dezvoltare şi operatorii economici interesaţi, în vederea identificării soluţiilor de satisfacere la nivel regional a solicitărilor care, din motive obiective, nu pot fi îndeplinite la nivel judeţean. În ceea ce priveşte admiterea, potrivit art.26 din aceeaşi Metodologie, absolvenţii învăţământului obligatoriu care întrerup studiile pot fi cuprinşi, până la împlinirea vârstei de 26 de ani, într-un program de pregătire profesională, inclusiv prin învăţământ dual, în vederea dobândirii unei calificări profesionale. Absolvenţii de învăţământ dual care nu au finalizat studiile liceale pot fi cuprinşi în programe de pregătire pentru echivalarea nivelului de învăţământ liceal.

Brîndușa Oanță: Care sunt punctele forte ale învățământului dual?
Gheorghe Andrașciuc: Învăţământul dual implică numeroase avantaje. Pe de o parte, agentul economic, după ce şi-a făcut studiul de piaţă pe cel puţin trei ani, poate solicita înfiinţarea claselor în regim dual. Pe de altă parte, operatorul economic participă direct şi activ la formarea profesională a viitorului angajat. Pentru a asigura coerenţa procesului de formare, operatorul economic are dreptul de a fi reprezentat în Consiliul de Administraţie al unităţii de învăţământ şi să participe activ la elaborarea planului de acţiune al şcolii şi la proiectarea curriculumului în dezvoltare locală. De asemenea, avantajul este atât în cazul absolvenţilor care, după absolvire, îşi pot găsi mai facil locul de muncă, cât şi al operatorului economic care poate face o selecţie pe criterii de performanţă în ceea ce priveşte angajarea absolvenţilor.

Brîndușa Oanță: Acest tip de învățământ va funcționa pe structura/modelul fostelor școli profesionale? Câți ani va dura și ce fel de diplomă/certificat profesional vor primi absolvenții?
Gheorghe Andrașciuc: Structura este aproape similară cu cea a învăţământului profesional. După cum am precizat, învăţământul dual funcţionează la solicitarea agentului economic. Învăţământul dual este de 3 ani şi se finalizează cu examen de certificare a calificării profesionale. Pregătirea practică de specialitate se desfăşoară pe grupe de minimum 10 elevi şi maximum 15 elevi. Clasele din învăţământul dual pot fi constituite din maximum 3 grupe cu calificări diferite. Conform Cadrului naţional al calificărilor, învăţământul dual pentru nivelul 3 de calificare este organizat după clasa a VIII-a, ca parte a învăţământului secundar superior. Mai departe, se poate ajunge până la nivelul 5 de calificare. Absolvenţii primesc suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass.

Brîndușa Oanță: În momentul finalizării, absolventul beneficiază de un contract de muncă ferm?
Gheorghe Andrasciuc: După finalizarea studiilor, absolvenţii pot fi angajaţi de agentul economic. Trebuie precizat că agentul economic încheie un contract de parteneriat cu unitatea şcolară, cu unitatea teritorial-administrativă şi cu beneficiarul acestui sistem de învăţământ. Operatorul nu este obligat să angajeze toţi absolvenţii, însă nici absolvenţii nu sunt obligaţi să se angajeze la agentul economic care a susţinut financiar formarea lor. Dacă se doreşte, acest aspect poate fi reglementat prin contractul pe care îl va semna operatorul economic cu fiecare beneficiar (elev), respectând legislaţia muncii.

Brîndușa Oanță: Există cerere pentru formarea profesională de acest tip?
Gheorghe Andrașciuc: Cererile vin mai degrabă dinspre agentul economic. Însă şi aici, trebuie să fim sinceri, agentul economic va putea beneficia de forţa de muncă pe care a format-o pe parcursul a trei ani, doar după trei ani, adică după absolvirea învăţământului dual. Consider că, în acest moment, nu există un interes deosebit din partea absolvenţilor de clasa a VIII-a, poate, şi din cauza lipsei informaţiei cu privire la avantajele urmării învăţământului dual. De aceea, va trebui ca operatorul economic, împreună cu directorii unităţilor şcolare în care va funcţiona acest sistem de organizare, să elaboreze o strategie privind prezentarea ofertei educaţionale astfel încât să fie informaţi corect atât absolvenţii clasei a VIII-a, cât şi părinţii acestora.

Brîndușa Oanță: Care sunt factorii implicați?
Gheorghe Andrașciuc: În organizarea învăţământului profesional dual sunt implicaţi patru factori: operatorul economic, elevul, unitatea şcolară şi unitatea administrativ-teritorială. Avantajul operatorului economic este acela de a se implica în susţinerea formării profesionale. În acest caz, operatorul economic (poate fi constituit un consorţiu sau o asociaţie) încheie un contract de parteneriat cu unitatea de învăţământ şi unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea şcolară, contract ce stabileşte condiţiile de colaborare, drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi costurile asumate de parteneri. De asemenea, va fi încheiat contractul individual de pregătire practică, încheiat între elev, respectiv părintele, tutorele sau susţinătorul legal al elevului minor, operatorul economic şi unitatea de învăţământ, contract care stabileşte drepturile şi obligaţiile părţilor.

Brîndușa Oanță: Cine și în ce proporție asigură susținerea financiară?
Gheorghe Andrasciuc: Elevii care acced în învăţământul dual primesc bursă de la stat în valoare de 200 de lei, iar operatorul economic trebuie să asigure o bursă la nivelul celei acordate din fonduri publice. De asemenea, tot agentul economic trebuie să susţină financiar şi alte aspecte din formarea elevilor.

Brîndușa Oanță: De ce resurse trebuie să dispună unitatea de învățământ pentru a se plia pe învățământul dual?
Gheorghe Andrașciuc: Pentru ca agentul economic să poată organiza învăţământul dual este nevoie să fie autorizat sau acreditat în formarea profesională. Autorizarea/ acreditarea operatorilor economici implicaţi în formarea profesională prin învăţământul dual se reglementează prin metodologie specifică, elaborată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi aprobată prin hotărâre a Guvernului. Ce este important de subliniat este faptul că, potrivit art. 65 din Metodologie, prin derogare, prin dispoziţii tranzitorii, până la aprobarea metodologiei de acreditare/autorizare, învăţământul dual se poate organiza fără condiţia de autorizare/ acreditare a operatorilor economici.

Brîndușa Oanță: Probabil, specializările despre care se discută, vor fi selectate în funcție de oferta locală a pieței muncii. Ce meserii sunt solicitate la Sighet? Considerați că învățământul local va răspunde în termeni optimi solicitărilor?
Gheorghe Andrașciuc: Potrivit Metodologiei de funcţionare a învăţământului dual, şcolile trebuie să fie acreditate pentru solicitările venite dinspre agentul economic. Din discuţiile avute până în prezent, specializările solicitate de operatorul economic din zona municipiului Sighetu Marmaţiei se referă la industria prelucrării lemnului. Cu siguranţă, partea teoretică va fi asigurată de cadrele didactice de la Liceul Tehnologic Forestier, la standarde ridicate, iar partea practică va fi asigurată de operatorul economic, printr-un tutore. Depinde foarte mult de felul în care îşi va organiza operatorul economic activitatea practică.

Brîndușa Oanță: Ce unități de învățământ liceal sunt interesate de acest tip de parteneriat?
Gheorghe Andrasciuc: În acest moment, este interesat Liceul Tehnologic Forestier, Colegiul Tehnic Transilvania, Şcoala Gimnazială Dumbrăviţa, însă şunt şi alte şcoli din judeţul Maramureş.

Brîndușa Oanță: Este complet reglementată legislativ această formulă?
Gheorghe Andrasciuc: Pe 5 aprilie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial Metodologia de funcţionare a învăţământului dual. Operatorul economic trebuie să asigure condiţiile optime de desfăşurare a practicii, condiţiile materiale precum utilaje, echipamente, materii prime, materialele consumabile, echipamentele de lucru şi de protecţie pentru elevi, securitatea şi sănătatea în muncă a elevilor. De asemenea, operatorul economic va trebui să asigure cheltuielile necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, examinările de medicină a muncii şi analizele medicale obligatorii pentru elevi. Totodată, va trebui să asigure resursele umane (tutori) pentru pregătirea practică a elevilor. Primăria trebuie să susţină învăţământul dual prin finanţare complementară din bugetul local, să cofinanţeze proiectele etc. În mare parte, legislaţia stabileşte cadrul de organizare a învăţământului dual.

Brîndușa Oanță: Cum promovați și unde pot fi accesate toate informațiile referitoare la învățământul dual?
Gheorghe Andrașciuc: Informaţii despre învăţământul dual au fost prezentate în cadrul întâlnirii organizate la nivelul CLDPS (Comitetelor Locale de Dezvoltare a Parteneriatului Social) . La această întâlnire au fost invitaţi să participe operatorii economici, directorii liceelor şi colegiilor tehnologice, reprezentanţii Camerei de Comerț, reprezentanţii AJOFM (Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă) şi alţii. De asemenea, domnul prefect al judeţului Maramureş, Sebastian Lupuţ, a organizat o întâlnire la care a participat doamna inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş, prof. Ana Moldovan, având ca temă demararea acţiunilor în ceea ce priveşte înfiinţarea învăţământului dual. La această întâlnire au participat reprezentantul SPAS Baia Mare, reprezentanţii operatorilor economici, reprezentanţi ai ONG şi alţii. Săptămâna trecută a avut loc o altă întâlnire la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Maramureş, în cadrul căreia au fost prezentate aspectele caracteristice ale învățământului dual. Doamna inspector şcolar general, prof. Ana Moldovan, inspectorul şcolar pentru discipline tehnice, prof. Livia Pop, au prezentat aspectele ce ţin de strategia de promovare a învăţământului dual. La această întâlnire au participat mai mulţi operatori economici, directorul general al SPAS Baia Mare, directorul Colegiului Tehnic Transilvania şi alţi invitaţi preocupaţi de dezvoltarea învăţământului dual în judeţul Maramureş. Din zona Sighetului, a participat reprezentantul Societăţii PLIMOB, jurist Roxana Pontoș. Pentru promovarea ofertei locale a învăţământului dual, inspectoratul şcolar judeţean, în colaborare cu comitetele locale de dezvoltare a parteneriatului social şi operatorii economici, va realiza un plan de acţiune la nivel judeţean care va cuprinde: organizarea acţiunii „Săptămâna meseriilor” în perioada dedicată activităţilor de consiliere şi orientare profesională a elevilor, organizarea acţiunii „Târgul meseriilor” pentru prezentarea ofertei la nivel judeţean, promovarea învăţământului dual etc. Informaţii despre învăţământul dual pot fi găsite pe site-ul Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş, la învăţământul tehnic. (www.isjmm.ro)

„Salut, Sighet!” vă mulțumește pentru informațiile oferite cititorilor noștri!

sursă foto: www.revista-satul.ro

Eu și Sighetu Marmației

Să scriu despre Sighet și despre modul în care acest oraș mi-a schimbat viața este o mare și imensă bucurie. Dar înainte de toate dați-mi voie să mă prezint: mă numesc Dave Myers și sunt co – prezentator în cadrul emisiunii Hairy Bikers (alături de Simon James “Si” King – n.a.), un show TV la BBC cu și despre gătit, care are o tradiție de 12 ani în Marea Britanie.

Am venit în România în anul 2005, filmând pentru emisiunea noastră sub un nou format în care doi prieteni călătoresc prin lume și prezintă telespectatorilor descoperirile lor. Am călătorit din București la Sighet cu scopul de a vizita Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și de a filma câteva cadre la Cimitirul Vesel din Săpânța.

Am ajuns aici în 7 iulie 2005, o zi frumoasă și însorită, pe care o țin bine minte întrucât în aceeași zi Londra a căzut pradă unui trist atentat terorist. A fost o ușurare când am aflat că în Londra colegii noștri erau teferi.

Încă din momentul în care am sosit pe aceste meleaguri, am simțit că atât Sighetu Marmației cât și Maramureșul au o încărcatură aparte. Ne-am cazat la pensiunea Casa Iurca de Călinești și am fost întâmpinați de o doamnă care câțiva ani mai târziu a devenit soția mea.

Era o zi însorită și am mers la bancomat unde m-am întâlnit cu un domn care pretindea că este Antonio Banderas și m-a întrebat la rândul lui cine sunt, iar eu i-am răspuns: Phill Collins, acesta lovindu-mă în joacă cu o sacoșă plină cu varză… în sinea mea, știam că acest loc trebuie să fie unul special.

În acea seară am stat pe terasa restaurantului și am băut bere Ursus, am mâncat mititei, multă mămăligă și tocană din vânat. Era ceva diferit față de restul României și m-am îndrăgostit de acest colț de țară. În tot acest timp am planificat scenariul pentru filmări și am decis să revenim în câteva luni și cu restul echipei, așa că am rezervat toate camerele disponibile pe care le deținea pensiunea și așteptam cu nerăbdare să ne întoarcem.

Am revenit la Sighet și experiența a fost cu totul și cu totul specială. Am filmat la Memorial și la Cimitirul Vesel iar la sugestia doamnei care mai târziu avea să fie soția mea, am mers în Călinești la mătușa Maria să încercăm niște balmoș și apoi am mers în Ieud. Totul a fost minunat iar filmările s-au derulat cu multă voie bună, la final fiind premiat cu un mândru clop maramureșen, pe care l-am purtat pe-o parte. Momentul despărțirii de prietenii și colegii din Sighet a fost foarte trist.

Anii au trecut și am păstrat legătura cu prietenii de aici; iar când m-am întors, am fost deja de-al casei, deoarece m-am însurat cu doamna de la pensiune, iar rudele din România pe care mi le-am făcut au devenit familia mea, pe care o iubesc și o prețuiesc cu drag. Niciodată nu am întâlnit așa oameni minunați, plini de bunătate și căldură, care m-au primit în inimile lor cu atâta drag, iar cu aceeași deschidere i-am primit și eu în inima mea.

Socrul meu mi-a făcut cunoștință cu pălinca, dar și cu efectul ei puternic de mahmureală, în timp ce ce soacra mi-a făcut cunoștință cu leacul mahmurelii… juma’ de litru de lapte acru. Soacra mea îmi gătește micul meu dejun preferat: pâine cu ou și boia alături de cafea tare, ouăle sunt cele mai delicioase fiindcă sunt de casă, de la gâinile pe care le ține în curte. Ultima dată când am fost în vizită la ei, am luat o cutie de ouă iar când am ajuns în UK, mi-am făcut o omletă cu totul și cu totul specială.

Odată cu trecerea anilor și legătura mea cu acest oraș și locuitorii lui a devenit mai puternică, mai adâncă, întrucât pe zi ce trecea întâlneam tot mai mulți membri ai familiei soției mele, care ne vizitau în Anglia. Cred că este o ocazie deosebită, ca ambele culturi să aibă posibilitatea de a se îmbogăți reciproc prin această întâlnire a ideilor, care oferă prilejul de a crește și de a învăța unii de la alții, iar în acest mod de a ne bucura împreună.

Dacă vrei să te distrezi, trebuie musai să mergi la o nuntă în Maramureș. No, aia-i distracție! Am avut noroc cu caru’ să fiu naș la nunta lui Radu (nepotul din partea soției). Am pornit de la casa mirelui din Șugău și de acolo am colindat întreg satul pentru a ne întâlni cu familia miresei, era o vreme minunată, soarele strălucea și toată lumea zâmbea. Cununia religioasă a avut loc în Vadul Izei și a fost de o frumusețe impreionantă, iar apoi a urmat petrecerea. Am dansat toată noaptea, am „furat” mireasa și a doua zi am luat-o de la capăt. Să nu mai vorbesc de sarmale, deliciul serii la care, mărturiesc, am ajutat în calitate de bucătar. Până la urmă nu lucrurile în sine, ci oamenii din acest oraș sfințesc locul, adică Sighetul. Nici măcar o dată nu m-am simțit ca fiind un străin, eram mai mult decât un oaspete, eram parte din familie.

Am reușit să ne întoarcem de două ori cu filmările în Maramureș, un moment de bucurie nu doar pentru noi, ci și pentru acest oraș, o oportunitate de a arăta întregii lumi, cum arată România și oamenii pe care îi cunosc și îi iubesc. Emisiunea noastră apare în peste 40 de țări din lume. Câteodată sunt furios, așa cum, sunt sigur, că și alți români sunt, de modul în care țara lor este prezentată în afară. România pe care o vedem la știri și în presa din străinătate, nu este România pe care o știu. Chiar dacă nu am avut o contribuție majoră în a schimba percepția asupra acestei țări, sunt mândru că împreună cu familia mea, am devenit o voce în favoarea frumuseții și a adevărului care există în acest ținut.

Am avut câteva filmări, cunoscute sub titlul „Bakeation”, care au însemnat mai mult decât mâncare și gătit. Suntem în televiziunea britanică de aproape un deceniu și am venit la Sighet împreună cu familia să filmăm și, Doamne, ce experiență grozavă a fost! Familia soacrei mele a încins o petrecere de zile mari celebrând astfel revenirea mea la Sighet. Au pregătit cârnați de casă, pâine coaptă și prăjituri în cuptor. Copiii dansau și muzicanții cântau. Trebuie văzută adevărata forță și dragostea unei familii de români simpli! Nu este vorba de avere sau de bani, ci despre o bogăție a valorilor care gravitează în jurul familiei, a culturii, este ceea ce britanicii denumesc a avea clasă. Cunosc mulți englezi care au ales să-și petreacă vacanțele în România și de asemenea mulți români care trăiesc și lucrează în UK, oameni care au reușit să ofere o altă vizune asupra a ceea ce este România cu adevărat.

Sunt norocos fiindcă în numeroasele mele vizite în Maramureș, am prins numeroase sărbători specifice zonei, am stat până noaptea târziu cu coșul la sfințit în fața bisericii și cu lumânarea aprinsă așteptând preotul să binecuvânteze bucatele pregătite pentru Paște. Am fost la colindat de Crăciun și am ajutat și la “stropit”. Am fost impresionat de tinerii sigheneni care, cu toate că sunt forțați de împrejuări să plece să studieze sau să lucreze departe de casa pe care o iubesc, totuși, nu și-au uitat tradițiile și nici rădăcinile. Aici am găsit multă căldură și respect pentru obiceiurile și tradițiile din Maramureș și am încredere că acestea vor dăinui peste generații.

În ultimul deceniu, am văzut Maramureșul în schimbare, drumurile spre Cluj și spre sud au devenit mai bune, Sighetul pare mai prosper deoarece mulți români trimit bani acasă din străinătate. Este trist că oamenii sunt nevoiți să lucreze în străinătate, uneori familii întregi sunt dezrădăcinate sau separate, mamele și tații lucrând în țări diferite să poată oferi copiilor lor un trai decent, de vreme ce aceștia fie locuiesc cu bunicii, fie studiază în alte orașe din România sau din afară.

Iubesc acest loc, vă iubesc cultura și fiți siguri că sunteți o țară membră de valoare a Uniunii Europene. Cei doi copii vitregi ai mei, acum în vârstă de 21 respectiv 27 de ani, au puternice legături cu Sighetu Marmației, orașul în care s-au născut, chiar dacă unul studiază la Universitatea Manchester iar celălalt va absolvi Universitatea Oxford în acest an. Sunt deosebit de mândru de realizările lor și sunt sigur că amândoi vor avea mult succes, știind că orice cale vor alege, ei niciodată nu-și vor uita rădăcinile, care sunt aici, în Sighetu Marmației, Maramureș.

Dave Myers

Traducere din engleză, Antonia Luiza Dubovici – Zavalic

Am stat de vorbă zilele trecute cu un copil extrem de serios pentru vârsta lui. Trebuie să-i reținem numele: Robert Nicu Rusneac. Are opt ani împliniți și s-a născut la Selva del Camp (provincia Tarragona – Spania), este prin cetățenie spaniol și român, părinții fiind maramureșeni ucraineni. Vorbește și spaniola și… catalana.

Primul „antrenor” și sprijinul constant pe direcția fotbalului pentru Robert a fost și este bunicul Colea Cvasciuc pe care-l… adoră. Cu el a fost prima dată pe stadionul Camp Nou al Barcelonei. Evident că Robert este fan al FC Barcelona și speră să devină un Messi al României. Robert cunoaște integral imnul Barcelonei și a fost prezent – deși avea doar câțiva anișori – pe Camp Nou la retragerea lui Guardiola de la FC Barcelona în 2012, după ce câștigase toate trofeele importante.

În urmă cu doi ani familia Rusneac a revenit acasă în Maramureș, după mulți ani petrecuți în Spania, iar Robert și-a dorit să joace imediat și aici fotbal. A fost acceptat – datorită talentului său – în echipa de copii de la C.S. Plimob, fiind antrenat de Neluțu Hotea, care are numai cuvinte de laudă despre Robert: „este un copil cu multe calități tehnice, motrice, inteligent, disciplinat tactic, preocupat pentru performanță. Îi prevăd un viitor spectaculos.” Robert este elev în clasa a II – a la Școala generală nr. 9 (George Coșbuc) din Sighet și este bun și la învățătură: îi place matematica.

Robert a început să joace cu multă pasiune fotbal, să înscrie goluri și să se remarce constant în toate jocurile, la categoria lui de vârstă. Are o colecție foarte bogată de medalii, cupe, diplome, locuri unu și titluri de golgheter, încât are nevoie de ajutor pentru a-și duce „povara” medaliilor. Ni le-a etalat cu mândrie pe toate, iar Echipa „Salut Sighet” a fost încântată să-l asculte în „premieră” zilele trecute, când am stat de vorbă atât cu Robert cât și cu noul lui antrenor, Ciprian Sima, de la AFC Viitorul Sighet, club recent înființat, unde s-a transferat Robert de câteva săptămâni. Ciprian Sima a mai lucrat cu Robert și în perioada anterioară fiind convins că acesta va progresa continuu, simțindu-l dornic să asimileze, dornic să confirme încrederea de care se bucură atât din partea familiei, a bunicului – admirator – susținător, cât și din partea părinților.

Ultimele trofee „colecționate” de Robert au fost obținute la Zalău la Cupa Tymbark, la sfârșitul lunii martie 2017, turneu desfășurat la nivelul școlilor generale din regiunea de Nord – Vest a României, de unde s-a întors cu titlul de golgheter și de cel mai bun jucător, dar și locul întâi cu echipa.

Credem că Robert este la începutul unei frumoase povești de succes, talentul și pasiunea, susținute de multă muncă, îl vor duce cu siguranță spre marea performanță. Avem toate motivele să sperăm că este în curs de formare un viitor… Hagi!

Brîndușa Oanță & Ion Mariș

Prima instituție de învăţământ care oferea educaţie tinerelor fete din Sighet îşi deschide porţile în 1792 când călugăriţe romano-catolice organizează o şcoală elementară. Iniţial, limba de predare era cea germană, ca apoi să fie înlocuită cu limba maghiară.

La 11 noiembrie 1863 soseşte în Sighet episcopul de Sătmar, Haász Mihály, împreună cu călugăriţele ordinului Sfântul Vicentiu de Páli, pentru a îmbunătăţi situaţia şcolii: sunt închiriate încăperile de la etajul casei Ember Miksa din centrul oraşului.

Piatra de temelie a noii şcoli este pusă la 6 aprilie 1885, de către protopopul Schönherr Ágoston, în cadrul unei festivităţi grandioase. Clădirea, ridicată pe baza proiectului inginerului Nagy György, este terminată în anul 1886. În anul 1912, şcoala este extinsă printr-o nouă aripă, plasată în stânga intrării principale, dublându-se astfel capacitatea instituţiei de învăţământ.

Capela, cu hramul Imaculata Concepţie, se afla în locul intrării principale de azi, ulterior ea fiind mutată la etaj.

La intrare au fost amplasate două statui policrome: Sfântul Anton de Padova şi Sfânta Elisabeta a Ungariei.

Cantina era amenajată într-o clădire mică, lipită de şcoală, ea fiind şi locuinţa măicuţelor venite la Sighet.

Instituţia purta numele de “Şcoala Maria Valeria”, iar după 1940 a devenit “Institutul Sfânta Margareta”, cu toate că sighetenii o numeau simplu “zárda”.

(Imaginea grafică și text Pal Robert Zolopcsuk, „Sighetul Marmației”, Editura Valea Verde, 2012)

N.R.: Azi imobilul găzduiește Școala generală „Dr. Ion Mihalyi de Apșa”.

Jurnalistul Liviu Șiman și avocatul Vasile Moldovan pregătesc pentru tipar un volum inspirat din procesele instrumentate în Sala de Judecată. Întâmplările povestite de cei doi readuc în prim plan „eroi” ce s-au remarcat prin fapte… condamnabile. Suntem – peste ani – părtași la partea mai puțin cunoscută a vieții unei comunități altfel pașnice. Pentru început, oferim cititorilor o scurtă povestire.

Iubire pierdută

Pentru adolescenți, emoțiile sunt pure și au cu totul alt nivel și înțeles față de cele pe care le trăiesc adulții. Acesta poate fi răspunsul la întrebarea: „de ce adolescența ți s-a părut cea mai fericită perioadă din viața ta?”.

Iubirea cunoscută în adolescență a dat naștere și unor proverbe, motiv pentru care „prima dragoste nu se uită niciodată”, fiind o iubire autenică, pură. Dar adolescența nu înseamnă doar un amalgam de emoții pozitive, ea este în același timp o perioadă încărcată de temeri, frustrări, conflicte interioare și alte emoții negative.

Adolescent fiind, s-a îndrăgostit pentru prima oară și simțea că toată lumea este a lui. Ieșirile prin parc, plimbările de seară și dansurile din club păreau rețeta perfecta pentru o viață fericită.

Într-o seară, o seară de martie, luna cadourilor, împreună cu gașca de prieteni, gașca de cartier, tânărul a ieșit în oraș. După ce au trecut pe la câteva baruri, puțin amețiți, au decis să-și continue distracția într-un club. Trecut de miezul nopții, avea să fie surprins când în club a zărit-o la o masă pe prietena, iubita sa. Și nu era singură. Era însoțită de o prietenă și doi barbați. Nu a avut curaj să se apropie, să o salute și să afle cine sunt bărbații misterioși cu care părea că se distrează.

Ceea ce a urmat rezumăm din actul de trimitere în judecată: „persoana vătămată s-a deplasat împreună cu un prieten la un club din Sighetu Marmației, pentru a se întâlni cu fiica sa; la ora 02.30-03.00, persoana vătămată, împreună cu prietenul, fiica sa și prietena acesteia au ieșit din club cu intenția de a pleca spre casă; inculpatul se afla într-un grup de persoane, care se deplasa în spatele celor mai de sus; în stradă inculpatul a strigat către partea vătămată, aceasta s-a întors și a fost lovită de către inculpat cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de carosabil, rămânând inconștientă; inculpatul a fugit, a luat un taxi și s-a deplasat spre casă”.

De la Spitalul din Sighet, datorită leziunilor suferite, bărbatul a fost transportat de urgență la Spitalul Județean de Urgență de la Baia Mare, unde a stat internat în jur de o lună de zile. Verdictul medicilor a fost crunt, din raportul de constatare medico-legală rezultând că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 75-80 zile de îngrijiri medicale iar acestea i-au pus în pericol viața. Șocul a fost puternic resimțit de către agresor care , pe lângă fapta reprobabilă, a aflat că bărbatul pe care l-a lovit nu era altul decât… tatăl fetei de care s-a îndrăgostit.

În urma judecării cazului, tânărul a fost condamnat cu închisoare de doi ani, a cărei executare a fost suspendată condiționat, potrivit condițiilor impuse de Codul Penal, a fost obligat să plătească despăgubiri civile și daune morale victimei, dar condamnarea cea mai grea a constat în pierderea iubirii, în care și-a pus atâtea speranțe.

A fost un eveniment nefericit, în care emoțiile negative l-au impulsionat spre săvârșirea unei fapte condamnabile, a cărei povară o va purta toată viața.

Liviu Șiman
Vasile Moldovan