Poetul Vasile Muste s-a născut la 30 ianuarie 1956, Coroieni, Maramureș.

Licenţiat în filozofie şi jurnalism. A fost corespondent al Studiourilor de Radio Cluj şi Galaxia, redactor al revistei literare „Litera Nordului”, al cotidanului „Clipa”, al revistei „Nord Magazin”, redactor şef al publicaţiilor „Tisa”,  „Etc”, „Ţara Maramureșului” și „Marmaţia literară”. Din anul 1997 a fost principalul organizator al Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A debutat în anul 1975 la Radio Cluj la emisiunea Unda pentru minte inimă şi literatură. A fost distins cu numeroase premii naţionale la festivalurile: Lucian Blaga – Sebeş – Alba; George Coșbuc – Bistriţa; Poesis – Constanţa; Mihu Dragomir – Brăila;  Ion Minulescu – Slatina; Mihai Eminescu – Oraviţa; Festivalul de Poezie – Sighetu Marmaţiei, etc. A reprezentat România la FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE POEZIE de la Olomouc, Cehia, 2003, Poetry without Borders (Poezia fără frontiere).

A publicat grupaje de poezie în România literară, Steaua, Tribuna, Astra, Ateneu, Orizont, Archeus, Hyperion, Cronica, Nord Literar, Art Panorama, Contemporanul,  Floare de latinitate (Serbia), Balada (Germania), Literatur Und Kritik (Austria), Albanezul, Orte (Nr. 186), Elveţia, etc.,

A fost, de asemenea, publicat în diferite antologii din țară și străinătate.  Grupaje din poezia sa au fost traduse în engleză, germană, ucraineană, maghiară, cehă, italiană, slovacă, albaneza şi franceză.

A publicat volumele: Înstelarea frigului – Editura Cybela, Baia Mare, 1997; Constelația copilăriei– Editura Odeon, Bucureşti, 1998; antologator al cărţii Un sfert de veac de poezie, Editura Fundaţiei Luceafărul, Bucureşti, 1998 (Antologie a Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei); Carte de vizită – Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003; Coruieni, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2006, Proprietarul de distilerii, Editura Galaxia Gutenberg, Tg. Lăpuş, 2008;  Constelația copilăriei, Ediţia a II-a, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009; Însingurarea îngerilor, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2010; Copilăria şi singurătatea, Editura Dacia, 2010, Copilăria – Iubirea – Singurătatea, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, Cartea împăcării cu iarba, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2011, Lupta cu Molcuțu (proză ultrascurtă), Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012, Constelația copilăriei, Editura eLiteratura, Bucureşti, 2013, Sfântul izgonit din calendare, Editura eLiteratura, Bucureşti, 2013, Lupta cu Molcuțu (Ediţie revizută şi adăugită), Editura Grinta, 2014, „Eu nici în moarte n-am să pot muri”, Ed. Școala Ardeleană, Cluj, 2018,  Inima Luanei, Ed. Junimea, Iaşi, 2019, „Blesteme”, Editura George Coșbuc, Bistrița, 2023, „Ziua când îngerii au rămas flămânzi”, Editura Casa Cărților, Baia Mare, 2026.

Volumele de poezie i-au fost traduse în cehă („Constelația Copilăriei” – traducere de Ladislav Cetcovsky) și în  albaneză („Copilăria Luminii”, antologie de autor, traducere de Baki Ymeri).

Au scris despre poezia sa:  Gheorghe Grigurcu, Laurenţiu Ulici, Radu Ţuculescu, Adrian Popescu, A.I. Brumaru, Ion Stratan, Constantin Vişan, Ion Horea, Radu Săplăcan, Viorel Mureşan, Augustin Cozmuţa, etc.

A fost „izgonit din calendare”, plecând spre Cer, luni, 12 octombrie 2026. 

Dumnezeu să-i dea odihnă veșnică!
Condoleanțe familiei!

Salut, Sighet!

Recenta trecere la cele veșnice a ing. Aurel Vlad (1933-2026), consemnată în paginile publicației „Salut, Sighet!”, lasă printre noi pe ultimii doi deținuți politici anticomuniști din Maramureș, cei care au sfidat trecerea timpului și mai sunt și azi în viață pentru a da explicit sau măcar implicit o mărturie luminoasă pentru actuala generație, mărturia credinței creștine și a demnității românești pe care Maramureșul a oferit-o masiv pe altarul luptei împotriva comunismului, stăpânirea ilegitimă și criminală, printre cele mai barbare din istoria umanității.

Este vorba de prof. Nistor Man, domiciliat la Tg. Mureș (născut la Șieu în 1929) și dr. Ioan Pop Arvinte, domiciliat la Timișoara (născut la Breb în 1931). Vârsta lor venerabilă (98 și respectiv 96 ani) este încununarea unei vieți deosebite, la jertfele din tinerețe adaugându-se apoi o frumoasă și lungă activitate profesională, în ciuda numeroaselor obstacole și șicane la care au fost supuși pentru a-i marginaliza și descuraja. După 1990 amândoi au fost activ implicați în activitățile și proiectele foștilor deținuți politici de salvare a memoriei rezistenței anticomuniste.

Amândoi au fost elevi ai Liceului „Dragoș-Vodă” din Sighet, Nistor Man fiind arestat în 1948 (în primul lot, condus de prof. Aurel Vișovan) iar Ioan Pop Arvinte în 1949 (în lotul al doilea de elevi, condus de Ștefan Minică), anchetați și condamnați. Lista sinistrelor închisori în care au fost deținuți este mai lungă în cazul lui Nistor Man – Sighet, Cluj, Jilava, Târgșor, lagărele de la Canalul Dunăre – Marea Neagră, Constanța, Satu Mare, lagărele din Balta Brăilei, iar Ioan Pop – Arvinte la Sighet, Oradea, Târgșor, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Constanța. Ioan Pop Arvinte este văr primar cu Aurel Vișovan; din casa părintească  a acestuia de la Locul Târgului a și fost arestat în 1949.

Deci, ultimii doi… din cele câteva sute de maramureșeni care au fost uciși sau condamnați politic de (in)justiția comunistă  și cele câteva mii care au fost arestați și maltratați pe perioade mai scurte. Marea familie a conștiinței și demnității maramureșene e aproape integral reunită în Cer, unde Domnul va răsplăti pe cei care L-au mărturisit pe pământ. Amin.

Iar celor doi care sunt încă aici cu noi… multă sănătate și un profund respect!

Preot prof. Marius Vișovan

Din nord

Eu vin din nord
și nu am văzut marea niciodată
și totuși poemele mele sunt pline
de tot felul de vietăți
de tot felul de pești
de năvoade
și de zbaterile apelor de dedesubt

am aflat însă mai târziu
că locul unde m-am născut
a fost cândva un adânc de mare
Marea Tethys

                                           (din volumul „Dializa luminii”) 

* * *

Nota redacției: volumul „Dializa luminii”, autor, Vasile Trif  (Editura Nord Literar, Baia Mare, 2026), a fost distins cu Premiul Editurii Valea Verde la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, ediția 53)

* * *

VASILE TRIF s-a născut în Baia Mare (județul Maramureș, România) și locuiește în prezent în Canada.
Este preot la Biserica Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon”, Saint-Eustache, Québec, Canada. E licențiat în Teologie, în Filozofie și deține un masterat în Teologie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A urmat de asemenea, din 2007, cursurile Facultății de Asistență Socială la Université du Québec à Montréal (UQAM). Fiind licențiat în acest domeniu, profesează în sistemul de sănătate canadian.
În 2002 debutează cu volumul de poezie Fiul în risipire la Editura Risoprint, Cluj-Napoca. Publică în diferite reviste literare din țară și din străinătate. Al doilea volum de poezie, un volum bilingv (română-franceză): Pescuirea minunată/ La Pêche miraculeuse, în traducerea poetului Jean Poncet, cu texte de escortă de Horia Bădescu și Andrei Seleanu, a fost publicat în 2024. Poeziile sunt însoțite de ilustrațiile autorului.
E prezent în O antologie a poeziei maramureșene: de la poezia populară la poezia contemporană (2009), realizată de poetul Nicolae Păuna Scheianu, Editura Ethnologica (2010), și în patru antologii americane: Hidden in Childhood: A Poetry Anthology (2023); Petals of Haiku: An Anthology (2024); Tranquility: an Anthology of Haiku (2025); Haiku for Soulmates (2026), toate la Editura Literary Revelations.
Frecventează din 2012 școala de arte plastice Atelier d’Art anciens Valuarda din Montréal. Expune icoane pe sticlă în anul 2015 în cadrul expoziției colective À la rencontre de l’Invisible, organizate în colaborare cu Le Musée des métiers d’art du Québec (MUMAQ). Expune și în anul 2019, în cadrul expoziției L’amitié spirituelle. În 19 noiembrie 2019 are prima expoziție personală, intitulată Immersion, la Galeria Queens of the Arts din Montreal, care a cuprins 50 de lucrări în tehnică mixtă.
În 2022 participă la 44 Art Events – Rassemblement des Arts (Montréal) cu lucrări în tehnică mixtă. Expune în același an într-o expoziție de grup la Galeria BOA (curator: criticul de artă André Seleanu). Cu ocazia Festivalului Internațional de Jazz de la Montreal, în iulie 2023 participă cu lucrări într-o expoziție de grup și personală la Centrul Gesù – Catedrala Iezuită (curator: profesorul Norman Cornett). Din 2024 este expozant permanent pe simezele Maël Galerie din Montréal.
În octombrie 2024 participă la expoziția de grup Exil, la Galeria BOA din Montreal (curator: criticul de artă Monique Brunet-Weimann). Expune în același an într-o expoziție de grup intitulată Antisymmetric – Perspective româno-canadiene în arta contemporană, la Institutul Cultural Român din New York, SUA.
Este membru al Uniunii artiștilor plastici și muzicieni români din Canada (UAPMRca), calitate în care participă în iunie 2026 la expoziția de grup Harmonies d’été la Le conseil des arts de Montréal (CAM).

Salut, Sighet!

Simona Totelecan, mezzo-soprană română cu un remarcabil parcurs artistic internațional și partenera noastră în cadrul proiectului România în povești vii – limbă, tradiție și dialog cultural, s-a aflat sâmbătă seara în centrul unei experiențe muzicale deosebite, la Cannes.

În atmosfera magnifică a bisericii Notre-Dame de Bon Voyage, iluminată la lumina lumânărilor (și aflată lângă celebrul Palais des Festivals), concertul Les trésors de la musique sacrée – Du silence à la joie a construit un adevărat parcurs spiritual și muzical prin secole și tradiții creștine.

Alături de soprana Virginie Maraskin și de artiștii Ensemble Lumina Dei, Simona Totelecan a făcut parte dintr-un program care a traversat aproape un mileniu de creație muzicală, de la marile tradiții ale muzicii occidentale la muzică bizantină și ortodoxă. Un moment cu o semnificație aparte a fost introducerea, pentru prima dată, la inițiativa acesteia, a unui Axion ortodox în programul concertului, pe care l-a și interpretat, în limba română.

Simona Totelecan este absolventă a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și a Conservatorului din Luxemburg, unde a obținut Premier Prix. Încă din anii studenției, a colaborat cu Opera și Filarmonica din Cluj-Napoca (orașul său natal), precum și cu instituții muzicale din București, Arad, Timișoara, Sibiu, dar și cu instituții din străinătate. A fost laureată a concursurilor Bretan și Mozart și câștigătoare a Marelui Premiu al Concursului pentru tineri soliști din Luxemburg. Parcursul său profesional internațional a continuat în Franța, unde, în urma unei audiții pentru Opera Studio „Jeunes Voix du Rhin”, a devenit, pentru zece ani, artistă a Operei Naționale din Strasbourg.

Din 2007, locuiește la Nisa, unde desfășoară o activitate artistică bogată, colaborând cu instituții și ansambluri lirice și susținând spectacole, concerte și recitaluri în Franța, Luxemburg, Germania, Ungaria, Italia, Grecia, Elveția, Portugalia, Monaco, Hong Kong și Macao.
Repertoriul său cuprinde roluri de mezzosoprană lirică — între care 𝑆𝑢𝑠𝑎𝑛𝑛𝑎 𝑠̦𝑖 𝐶ℎ𝑒𝑟𝑢𝑏𝑖𝑛𝑜 din Nunta lui Figaro de Mozart, 𝑅𝑜𝑠𝑖𝑛𝑎 din Bărbierul din Sevilla de Rossini sau 𝐿𝑎𝑢𝑟𝑎 din Die drei Pintos de Weber — precum și numeroase lucrări vocal-simfonice și de muzică de cameră, printre care lucrări de Vivaldi, Gesualdo, Pergolesi, Monteverdi, Bach, Händel, Mozart, Salieri, Beethoven, Shubert, Shumann, Faure, Enescu, Bruckner, Strauss, Britten, Liszt și Ravel.

În paralel cu acest parcurs artistic, Simona este implicată activ în trasmiterea culturii și spiritualității românești în rândul comunității Bisericii Ortodoxe Române din Nisa.

Ne bucurăm să avem alături astfel de profesioniști care, prin însăși activitatea lor, pun cultura română și pe cea universală într-un dialog autentic! Am fost atât de mândri să o ascultăm în concert!

Simona Totelecan e, în sine, una dintre poveștile vii ale României.

dr. Anuța Pop

Lotul Romanian Wolves pentru sezonul 2026 al Rugby Europe Super Cup are – dacă am numărat bine fiind atent la virgule – 38 de sportivi, dintre care 14 sunt de-ai noştri(?), de peste oceane, din Africa de Sud, Tonga, Fiji, Polinezia, sau mai aproape de noi, din Georgia.

În procente, lotul de rugby al României are cam 37% sportivi din alte ţări care s-au naturalizat români şi ne ajută să facem ceva frumos în competiţia amintită la începutul articolului.

Lupii români care ne apără la rugby orgoliul naţional rănit rău de tot la fotbal sunt acum şi Fehoko Masiu Mata Ki, James Scott, Tristan Uys, Imaad Phillips, şi aşa mai departe.

Pe lista de naturalizaţi e şi Ruadze Vazha din Georgia, ţară care ne bate la 15-15 jucători când vrea ea. Şi vrea mereu…

N-ar putea federaţia de rugby să importe încă 14 jucători georgieni şi să mergem cu ei în lupte?

Nu am putea naturaliza la fotbal nişte jucători de-ai altora?  Îi învăţăm cu sarmale, mămăligă şi zaibăr şi poate ar alega mai mult şi mai eficient pe terenul de fotbal, chiar cu burta plină şi cu capul plin (de idei fotbalistice; oare la ce v-aţi gândit?) şi n-ar mai confunda setul de tenis cu scorul de fotbal?

Stăinii sprijină sportul românesc pentru că românii care ar trebui s-o facă au (cam) dispărut… La fotbal echipe de club ne bate toată lumea. La handbal am împrumutat degeaba jucători şi jucătoare de la alţii, că trofee europene n-am câştigat cam de muuuult…

La handbal, şi la fete, şi la băieţi, am importat şi antrenori. Degeaba… La naţionala de fotbal a fost un singur experiment cu un străin. Eşuat. Acum se încearcă experimentul cu un român. Deocamdată eşuat. Citez, fără a indica sursele, câteva din frazele celebrului.

„Publicul e important. E punctul nostru tare, dar trebuie să-i mulţumim.”
– Are cineva idee de ce apare „dar” mai sus? Dacă zic: am căzut, dar trebuie să ne ridicăm, aşa merge. Of, of…

„Sunt patru meciuri în care nu am câştigat. Eu vedeam altfel lucrurile, dar uşor-uşor mi-am dat seama că e ceva de muncă să ne batem cu cei mari. ”
– O fi crezut omul că se dau adversarii laoparte când îl vâd gesticulând pe marginea terenului?

„Când te cheamă România vii. A mai fost de două ori, dar n-am putut. Am simţit că trebuie să creez ceva.”
– Cine sau ce a mai fost de două ori? Ce n-am sau n-a putut?

„Scopul meu e să fac o echipă care să joace fotbal, iar publicul să fie mândru. Când n-o s-o mai fac, plec!”
– Când n-o s-o mai facă. Deci până acum a (tot) făcut-o. Suntem preveniţi că va veni şi vremea când dacă publicul nu va mai fi mândru (cum e acum (?)), vai, vai… va pleca.

„Dacă am pierdut patru meciuri, scuzați-mă. Ce pot să zic?! Vom avea o discuție, să vedem. Dacă e bine, mergem mai departe.”
– Câtă vreme n-am pierdut cinci meciuri din patru jucate, e bine. Se poate merge mai departe.

„Dacă conducerea mă dorește, putem merge să facem ceva. Două zile aveți să-i băgați pe antrenori, apoi așteaptă, stau la coadă. Nu e bine să glumești, să fiu așa, după ce am pierdut patru meciuri”.
– Recunosc că nu înţeleg profunzimea textului.

Dacă indicaţiile de la antrenamente au fost tot aşa de clare, nimic nu trebuie să ne mai surprindă.
Deocamdată nu e bine,/ dar va fi şi mai… (se completează mai departe de către cititor)

Indicaţie: dacă titlul e în versuri, nu înseamnă că şi finalul trebuie să fie tot aşa!

Horia Picu

Revista de Cultură „Nord Literar” organizează un eveniment inedit: Salonul de carte – Baia Mare, un regal de conferințe, recitaluri de poezie, prezentare de carte și de oferte editoriale, întâlniri cu scriitori, expoziții de carte cu vânzare.

Toate acestea se vor desfășura în intervalul 21-23 octombrie 2026 în cadrul Facultății de Litere a Centrului Universitar Nord Baia Mare, în parteneriat cu Editura Eikon, care va veni cu o întreagă pleiadă de scriitori și de filosofi care vor susține conferințe și dialoguri cu publicul și cu studenții băimăreni. Nu vor lipsi desanturile în colegiile băimărene, pentru întâlniri cu elevii și cu dascălii, poezia și momentele muzicale.

Intrarea la conferințele care vor avea loc în amfiteatrul facultății, de pe strada Victoriei nr. 76 Baia Mare, va fi liberă, iar în holul universității vor fi amenajate standuri cu carte de vânzare.

Organizatorii

Joi, 8 octombrie 2026, la ora 12:55, au fost deschise noul Pod rutier peste râul Tisa și Punctul Internațional de Trecere a Frontierei Sighetu Marmației II – Bila Țerkva (adică Biserica Albă, sat pur românesc, aflat azi în Maramureșul de Nord, Ucraina).

La inaugurare au participat, din partea vecinilor, ministrul ucrainean pentru Reconstrucție, Infrastructură și Transport, Mikola Kalașnik, adjunctul șefului Biroului Președintelui Ucrainei, Viktor Mikita, șeful administrației militare regionale Transcarpatia, Miroslav Bilețki, iar de la noi, secretarul de stat din Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Ionel Scrioșteanu, directorul general al CNAIR, Cristian Pistol, președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel-Valer Zetea, primarul municipiului Sighetu Marmației, Vasile Moldovan, senatorii Sorin Vlașin și Cristian Niculescu-Țâgârlaș, reprezentanți ai corpului diplomatic, ai Poliției de Frontieră, ai bisericilor, ai partidelor politice, ai administrației centrale și locale, ai presei, ai constructorului etc.

Este vorba despre un pod ale cărui începuturi datează încă în anul 2010, atunci când Consiliul Județean Maramureș, prin Programul de Vecinătate România–Ucraina, a inițiat un prim studiu de fezabilitate. Ulterior, toate conducerile C.J. care s-au succedat, la fel ca toate echipele care au condus administrația locală din Sighetu Marmației – municipiu pe raza căruia se află, au contribuit la continuarea și dezvoltarea acestei investiții, a cărei execuție propriu-zisă a demarat abia în anul 2023.

Proiectul constă în două poduri paralele, lungi de 268,8 m, fiecare cu câte două benzi de rulare, care, împreună cu căile de acces și celelalte elemente de infrastructură (şase benzi auto pe fiecare sens, două pentru autoturisme şi microbuze, două pentru camioane, una pentru autobuze şi una pentru corpul diplomatic, plus un culoar pentru pietoni, clădiri vamale, scanere cu raze X inclusiv pentru camioane etc.), a costat în total cca. 50 milioane de euro, dintre care cca. o treime provin din fonduri europene.

Deși deschis circulației, punerea în funcțiune a „podului de la Cămara” sau „de la Teplița”, cum este cunoscut de către sigheteni, va fi realizată etapizat, deoarece partea ucraineană nu a terminat amenajările aferente.

Astfel, deocamdată vor trece doar autovehiculele destinate transportului de persoane, cu masa autorizată de până la 3,5 tone, în etapa a II-a vor trece autocamioanele și autobuzele, iar în etapa a III-a, care se va încheia în decembrie 2027, se va accepta și traficul pietonal.

În ce privește numărul de autovehicule,  autoritățile ucrainene estimează pentru început un tranzit de până la 400 de autoturisme pe zi.

Întâmplarea face ca inaugurarea acestui pod să aibă loc la exact 200 de ani de la aprobarea construirii primului pod sighetean care a unit cele două maluri ale Tisei.
Acest fapt este dovedit de diploma emisă la Viena în anul 1826 de către împăratul austriac Francisc I, care a dat undă verde ridicării primului pod dintre Sighet și Slatina.

Podul de lemn nu a avut viață lungă, fiind rupt în două de o viitură a Tisei în anul 1878. Refăcut în fier în anul 1892, podul cu ghinion a fost rupt și răsturnat la marea inundație din anul 1913, apoi iar, în anul 1919.

După război, devenit transfrontalier (înainte de reorganizările teritoriale de după Primul Război Mondial, Maramureșul se întindea pe ambele maluri ale Tisei, apoi partea nordică a ajuns în componența Cehoslovaciei), podul a fost refăcut parțial, sub forma unei punți înguste de lemn, utilizând și cele două arce de fier rămase.

Aruncat în aer în octombrie 1944 de către trupele horthyste aflați în retragere, podul a fost refăcut imediat după, tot improvizat, fiind dezafectat în septembrie 1945, atunci când, la nord de Tisa, sovieticii deveniți stăpâni au decis închiderea subită a graniței.

După o lungă pauză, „Podul Istoric” a fost refăcut între anii 1999-2001 (tot în lemn – de calitate slabă și utilizând cele două vechi arce metalice), urmând apoi o lungă perioadă de întârzieri și probleme administrative, podul fiind inaugurat și deschis oficial abia în 2007, în prezența președinților României și Ucrainei, Traian Băsescu respectiv Victor Iușcenko.

Închis apoi în mod repetat pentru reparații, „Podul Istoric” suportă acum autovehicule de maxim 2,5 tone, ceea ce a impus construirea podului nou, de la Cămara.

Iar cealaltă legătură peste Tisa de la Sighet, vechiul pod feroviar de la Cămara a fost construit în 1880 pentru ecartament îngust, fiind refăcut din fier, pentru linie normală, în anul 1891. Traficul feroviar a fost întrerupt acolo în 1945, podul fiind utilizat apoi sporadic pentru tranzit pietonal și dezafectat după anul 1970.

Revenind la ziua de azi, observăm că Sighetul, având atât Podul Istoric „Academician Mihai Pop”, cât și Podul „Maramureș-Transcarpatia”, este singurul din România care are două poduri rutiere transfrontaliere — iar noua legătură este, tehnic vorbind, alcătuită din două poduri paralele…

Nu e bai, important este ca acestea să aducă beneficii, ceea ce ne dorim cu toții.

Teofil Ivanciuc

Preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România, deputatul Nicolae-Miroslav Petreţchi, a atras atenţia, de la tribuna Camerei Deputaţilor, asupra unei evoluţii care nu priveşte doar comunităţile etnice reprezentate în Parlament, ci şi stabilitatea şi coeziunea societăţii româneşti.

Acesta a subliniat că, în ultima perioadă, au fost reluate, de către diferite grupări de interese, tentative de discreditare a organizaţiilor reprezentative ale minorităţilor naţionale din România, cu obiectivul evident de a afecta coeziunea acestor comunităţi şi mecanismele prin care acestea sunt reprezentate şi îşi apără drepturile.

Potrivit deputatului Nicolae-Miroslav Petreţchi, fără a avea o reprezentativitate reală în aceste comunităţi şi fără un mandat din partea acestora, grupările respective de interese încearcă să submineze mecanismul românesc de bune practici în domeniul protecţiei drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi să deturneze funcţionarea acestui mecanism în direcţia creării unor facilităţi şi avantaje în interes propriu.

Acesta a arătat că, alături de celelalte minorităţi naţionale din România, şi comunitatea ucraineană se confruntă, de mai mulţi ani, cu tentative sistematice de afectare a coeziunii şi a intereselor sale legitime. Deputatul nu a exclus posibilitatea ca unele dintre aceste tentative să fie organizate, susţinute sau exploatate din exterior.

Totodată, Nicolae-Miroslav Petreţchi a apreciat că, în spatele activităţii acestor grupări, s-ar putea afla şi interese politice şi de clan din teritoriu, care, în actualul context internaţional dificil şi turbulent, pot deveni vulnerabilităţi pentru România.

În opinia sa, slăbirea coeziunii minorităţilor naţionale din România răspunde intereselor explicite ale unor actori statali ostili României şi democraţiei în general, care urmăresc diminuarea coeziunii sociale şi a capacităţii democratice a României, precum şi reducerea sau inhibarea resurselor politice, civice, umane şi instituţionale de calitate ale ţării.

În acest sens, preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România a subliniat necesitatea ca aceste tentative să fie privite cu maximă seriozitate şi ca eventualele conexiuni ale acestora cu ideologiile şi acţiunile unor actori statali străini interesaţi de destabilizarea României să fie evaluate pe baza unor dovezi concrete.

În esenţă, potrivit deputatului Nicolae-Miroslav Petreţchi, aceste tentative vizează decredibilizarea organizaţiilor reprezentative ale minorităţilor etnice din România, membre ale Consiliului Minorităţilor Naţionale, precum şi crearea unor organizaţii paralele, organizaţii-fantomă sau organizaţii-parazit, care urmăresc să acceadă nelegitim şi ilicit la mecanisme financiare, sociale şi politice, prejudiciind în mod direct stabilitatea ţării şi politicile publice ale statului român în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale.

Acesta a avertizat că o lipsă de reacţie sau o reacţie pasivă la aceste tentative ar putea încuraja autorii acestora, ar putea crea premise pentru afectarea stabilităţii vieţii politice şi a coeziunii naţionale a României şi ar putea favoriza, totodată, multiplicarea formelor de politizare şi deturnare a mecanismelor actuale de reprezentare parlamentară a minorităţilor naţionale.

Preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România a dat asigurări că nu vor fi permise acţiuni care să afecteze coeziunea comunităţii ucrainene. În viziunea sa, unitatea şi coeziunea comunităţii ucrainene nu sunt doar o valoare care trebuie protejată, ci reprezintă o contribuţie importantă la stabilitatea şi viitorul României.

În acelaşi timp, acesta a subliniat că minorităţile naţionale din România, prin contribuţia lor civică, politică şi instituţională, reprezintă o componentă importantă a coeziunii şi stabilităţii societăţii româneşti.

Nicolae-Miroslav Petreţchi a arătat că, printr-o atitudine responsabilă, credibilă şi proactivă, reprezentanţii minorităţilor naţionale au demonstrat în mod repetat că sunt capabili să contribuie la construirea unor soluţii politice şi instituţionale pentru depăşirea multiplelor crize pe care România le traversează.

Preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România şi-a exprimat convingerea că România va depăşi aceste crize, iar comunitatea ucraineană şi, în ansamblul lor, minorităţile naţionale vor continua să contribuie activ la acest efort.

Comunicat de presă

Muzeul Maramureșan a prezentat miercuri, 7 octombrie 2026, la Muzeul Satului Maramureșean „Mihai Dăncuș”, rezultatele proiectului „Arhitectura vernaculară din Muzeul Satului Maramureșean: explorare, expunere și valorizare. Despre oamenii locului și trecutul lor”, implementat cu sprijinul financiar al Institutului Național al Patrimoniului, prin programul Timbrul Monumentelor Istorice.

Proiectul a propus o abordare a patrimoniului vernacular care merge dincolo de arhitectura caselor și gospodăriilor conservate în muzeu, readucând în atenție oamenii care au locuit aceste spații, poveștile lor, ocupațiile, meșteșugurile, tradițiile și universul cotidian al satului maramureșean.

Unul dintre principalele rezultate ale proiectului îl reprezintă amenajarea și punerea în valoare a cinci monumente etnografice, prin expoziții permanente care oferă publicului perspective diferite asupra vieții comunităților din Maramureș.

Astfel, Casa Țiplea a fost amenajată cu un interior de bucătărie tradițională; Casa Andreica găzduiește expoziția dedicată mineritului în Maramureș, „Gutâiul și vulcanul adormit”; iar în Casa Drimer a fost amenajată o bucătărie evreiască și o expoziție dedicată regulilor alimentare evreiești. Șura Balea spune povestea muzeului prin expoziția „La început (n-)a fost Muzeul”, dedicată istoricului instituției și importanței construcțiilor vernaculare, iar Șura Dunca valorifică ocupațiile sezoniere prin expoziția „Sezon deschis – la ciută, la pești și albine”.

Proiectul nu s-a limitat însă la intervențiile expoziționale. În jurul caselor, obiectelor și poveștilor lor a fost derulat un amplu program de activități educaționale, ateliere, tabere de creație și întâlniri cu publicul. Printre acestea s-au numărat „Adoptă o casă. Spune o poveste”, „Poame, lepedeu și casă”, „Kasher, kosher, kusher – trup, suflet și comunitate”, „Vara în Maramureș – La albine”, activități dedicate socăciței și gastronomiei tradiționale, artei florale si organizării de evenimente. Tabăra de artă „Poveștile caselor”, atelierele dedicate sării și mineralelor, precum și cel cu „Minciuni cu vânători și pescari” au făcut deliciul publicului alături de celelalte întâlniri.

O componentă importantă a proiectului a fost și documentarea și transmiterea mai departe a patrimoniului, prin realizarea a cinci produse editoriale: „Kosher, Kasher, Kusher: Trup, suflet și comunitate”, o carte de rețete cu vânat și produse din pește și miere, „De dulce și de sec: Bucătăria de evenimente din Maramureș”, albumul „Elemente de arhitectură vernaculară – semne și simboluri maramureșene” și o carte de povești pescărești și vânătorești din Maramureș.

Prin toate aceste intervenții, proiectul a urmărit să transforme patrimoniul construit într-un punct de plecare pentru recuperarea memoriei oamenilor și comunităților. Casele din Muzeul Satului sunt spații care vorbesc despre cei care le-au construit și le-au locuit, despre hrană și ocupații, credințe, meșteșuguri, relația cu natura și formele de viață comunitară.

Activitățile au implicat publicul local, elevi și studenți și au fost însoțite de acțiuni de promovare și materiale foto-video. Raportul proiectului consemnează peste 50 de elevi și studenți implicați în programele educaționale, precum și o amplă prezență în presa locală și regională.

Evenimentul de astăzi a fost, astfel, nu doar o prezentare a rezultatelor unui proiect, ci o invitație de a privi Muzeul Satului Maramureșean prin poveștile celor care au dat viață acestor case. Pentru că patrimoniul vernacular înseamnă oameni și memorie.

Proiectul „Arhitectura vernaculară din Muzeul Satului Maramureșean: explorare, expunere și valorizare. Despre oamenii locului și trecutul lor” a fost implementat de Muzeul Maramureșan, cu sprijinul financiar al Institutului Național al Patrimoniului prin Programul Timbrul Monumentelor Istorice (TMI), Sesiunea III/2024 – Acțiunea tematică „Muzee în aer liber – monumente de arhitectură vernaculară”, Subprogramul ,,Muzee în aer liber-monumente de arhitectură vernaculară. Punere în valoare – interpretare și prezentare a monumentelor etnografice” și cofinanțat de Primăria Sighetu Marmației și Consiliul Local.

COMUNICAT DE PRESĂ

La noi, bătrânii aveau o rânduială aspră pe uliță. Te priveau lung, suspicioși: „Măi copile, da’ tu de-a cui ești? Ce-ți sunt ai tăi?” Pentru ei, răspunsul era oglinda neamului din care te tragi.

Noi, cei din Asociația Ancestral, venim în Sărăsău cu un respect profund pentru lumea satului. Orașul ne face adesea oameni singuri, dar satul… satul are o putere uriașă. Este ca un stup de albine: înseamnă sănătate, libertate și o comunitate cu adevărat închegată!

Vă invităm la primul episod din cadrul marelui proiect itinerant „Drumul Satelor Vii”:

• „Drumul Satului Viu – din comuna Sărăsău”
• Locație: Centrul de Informare Turistică Sărăsău
• Data: 10.10.2026
• Interval orar: 10:00 – 22:00

Fii mai mult decât un spectator, fii parte din comunitate!

Acest drum nu are o rețetă fixă. Dinamica, decorul, gustul bucatelor de pe masă și buna dispoziție vor fi diferite de la un loc la altul, pentru că succesul fiecărui eveniment depinde în totalitate de sufletul și energia satului care îl găzduiește. Acesta este momentul ca Sărăsăului, fiind primul pe acest drum, să dea tonul și să arate lumii întregi ce înseamnă cu adevărat un sat adevărat, puternic și autentic!

Umăr la umăr cu Victoria Bledea (Laura Hybris) și Asociația Etnoculturală „Leagăn de Dor”, cu sprijinul Primăriei Sărăsău și al Școlii Gimnaziale, am pregătit o zi curată, pe care o vom petrece ca o mare familie:

• Ora 10:00: Ateliere vii de vopsit lână, pictură pe sticlă, cusut, țesut și împletit.
• Ora 13:30: Masa Satului – unde fiecare aduce ce are mai bun acasă.

Sarasăul are o istorie nemeșească monumentală, de la 1345, fiind vatra legendarului Tezaur de aur și a conacelor Mihalyi, Man și Iurca. Istoria ne arată că marile familii s-au mutat aici din alte zone, aducând un altoi nou și valoare locului. Cei de azi purtați în vene același sânge deschis și mândru!

SURPRIZA SERII (Ora 20:00): La Focul Satului, vă invităm la PREMIERA FILMULUI DOCUMENTAR „Sarasău – Rădăcinile Satului Viu”! Un omagiu adus satului ca organism și chipurilor voastre – adevăratele noastre tezaure vii, filmați în ultimele săptămâni chiar în propriile curți.

Sarasăul este un superb mozaic cultural și confesional unde Biserica Ortodoxă monument de la 1600, Biserica Greco-Catolică futuristă, alături de Biserica Baptistă și cea Adventistă trăiesc în pace. Să nu Îl uităm pe Dumnezeu, care aduce în case înțelegere și frăție!

Vrei să te implici și tu în proiect? Dacă vrei să dai o mână de ajutor la organizare, să aduci roadele muncii tale pe Masa Satului sau să fii voluntar alături de noi, te rugăm să ne contactezi! Suntem o echipă și te așteptăm cu drag:
Contact Dana Izabela Bacs-Balea (Asociația Ancestral): 0744 394 622
Contact Laura Hybris (Victoria Bledea, Asociația Leagăn de Dor): 0774 908 266

Rămâneți sat! Nu lăsați grandomania lumii moderne să vă fure identitatea…
Vă așteptăm cu drag să scriem prima pagină din această poveste!

Organizatorii

Dragii mei sigheteni!
Pe 10 octombrie 2026, la ora 17:00, mi-am permis să invit la Sighet Teatrul Particular Brașov cu piesa „Doamna Gugăl”,  o comedie absolut „sărită de pe fix”!
Vă simțiți sufocați de notificări, apeluri continue și problemele tuturor care par să se reverse doar peste voi? Nu sunteți singuri! Într-o lume în care tehnologia ne controlează viața, avem nevoie de o pauză de deconectare și de o porție zdravănă de terapie prin râs.
Vă aștept la un eveniment cultural de excepție în orașul nostru: un one-woman show incendiar cu remarcabila actriță Dorina Roman, un spectacol de Ivona Boitan.

CÂND?
Sâmbătă, 10 octombrie 2026, ora 17:00.

UNDE?
Școala de Muzică (Școala Gimnazială de Muzică și Arte Plastice), Sighetu Marmației.
PREȚ BILET: 40 lei
Biletele pot fi achiziționate direct de la Nelica Hotea.

REZERVĂRI ȘI DETALII:
Sunați la numărul de telefon: 0745.055.921
Vă aștept cu mare drag să petrecem o seară plină de umor și voie bună!
Spuneți-le și prietenilor!

Nelica HOTEA

Noi, membrii Rotary Club Sighet, credem că unele dintre cele mai importante lecții se învață – de multe ori – în jurul unei table de șah.
Cupa Rotary la Șah – ediția a IV-a (10 – 11 octombrie 2026) îi aduce la aceeași tablă pe micii strategi, cu vârste între 6 și 12 ani (legitimați și nelegitimați), pregătiți să gândească, să joace și să… performeze!
Pentru că șahul nu înseamnă doar… mutări. Înseamnă concentrare, logică, creativitate, răbdare, decizii și – foarte important! – fair-play. Înseamnă să gândești cu un „pas” înainte, să înveți din fiecare greșeală și să ai curajul să continui!
Prin proiectele sale, Rotary Club Sighet investește în educație, în pasiunea copiilor și în dezvoltarea lor armonioasă. Iar fiecare copil care descoperă bucuria de a învăța este, pentru noi, o „mutare” câștigătoare pentru viitor!

Împreună cu C.S. SIG-MAR Sighet pregătim tabla (de ȘAH, în weekend-ul 10 – 11 octombrie 2026)! Se anunță o ediție memorabilă care se va desfășura la Liceul Tehnologic Forestier (LTF) Sighet!

Ce face Rotary Club Sighet? Construiește viitorul… mutare cu mutare!

Rotary Club Sighet (2001)

Compozitoarea și cântăreața canadiană Lenka LICHTENBERG a susținut Duminică, 04 octombrie 2026, primul concert din România, la Sighetu Marmației. Urmează doar alte două concerte în țara noastră, la Cluj – Napoca și la București.
Concertul inițiat de Fundația Tarbut (Peninah Zilberman – președinte) în parteneriat cu Fundația (Clubul) Rotary, s-a desfășurat sub logo-ul Sighet 700.
Prezent la concert, primarul Sighetului, Vasile Moldovan, a înmânat doamnelor Lenka Lichtenberg și Peninah Zilberman „Placheta omagială Sighet 700”.

În continuare puteți urmări înregistrarea concertului de la Sighet:

Foto & Video: dr. Sorin Markus