La o întâlnire – din anul 2014 – cu foști absolvenți ai Colegiului Național „Dragoș-Vodă” Sighet (promoția 1964), profesorii (de la stânga la dreapta): Szőllőssy Gheorghe (1939-2024), Ilnițchi Felician (1932- 2017), Nițescu Maria (născută în anul 1931) și Aurelia Vișovan (1933-2019).
Foto: Tomi Hoffer
Salut, Sighet!
Vineri, 14 noiembrie 2025, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmației a avut loc expoziția STEME IDENTITARE a artistului vizual Ioan BORLEAN.
Un montaj VIDEO de la eveniment puteți urmări în continuare:
Foto & Video: dr. Sorin Markus
Teoria contemporană a designului susține adesea că designerii sunt responsabili pentru crearea unei societăți sustenabile. Cu toate acestea, această așteptare este înșelătoare: logica pieței – cicluri scurte de produs, nevoia de creștere, „învechirea” rapidă – contrazice structural aspectele pe termen lung ale eticii designului. Designerul nu scrie brief-ul, nu deține poziția decizională și este rar să găsești o companie condusă de un designer. Prin urmare, responsabilitatea nu constă în producerea de obiecte „mai ecologice”, ci în modul în care reinterpretăm rolul designerului / managerului designer / designerului principal, adică cel mai înalt LIDER (LIDERI) al (ai) COMPANIEI ȘI SOCIETĂȚII.
Nu cunosc un designer care ar visa ca produsul pe care l-a proiectat să fie înlocuit în fiecare an.
Teoreticienii critici – Foster, Forty, Sudjic – subliniază că designul devine cu ușurință un păstrător al problemelor din logica instituțională a capitalismului. Potrivit lui Papanek, Fry și Walker, designul poate fi o alternativă reală doar dacă se îndepărtează de modelul centrat pe consumator. Manzini, Chapman și Wizinsky își îndreaptă atenția către practici comunitare, participative și durabile din punct de vedere emoțional.
Abordarea noastră pune accentul pe comunicarea relațională, „blândă”, reflexivă prin design/ design commnunication și modul de producție intelectuală (Cosovan + Fenyvesi/ Kapitány+Kapitány): scopul nu este de a produce obiecte noi, ci de a crea noi relații. Dar dacă este un obiect / produs tangibil care poate fi interpretat în termeni analogici, atunci nu „un scaun nou”, ci „un scaun mai bun”, capabil să creeze relații om-om și om-mediu mai bune. Astfel, designul nu poate fi în primul rând motorul consumului capitalist, ci un explorator al posibilităților alternative de coexistență.
Notă: Steve Jobs a murit pe 5 octombrie 2011. A lăsat în urmă cea mai valoroasă companie din lume. Deși nu avea o diplomă, se considera adesea artist/ designer. După moartea lui Steve Jobs, mulți consultanți de afaceri s-au îmbogățit din „modelul Jobs”, dar cumva trăsătura sa de caracter, poate cea mai importantă – care a schimbat lumea – și atitudinea menționată mai sus au fost citate/ sunt citate cu paranteze maxime.
În lumina acestei excepții, 2 întrebări retorice: De ce designerii nu conduc corporațiile multinaționale și globale? Câte companii cunoaștem al căror lider numărul unu este un designer?
Așadar:
Concluzie – nu există o bază de date exactă, ci doar o tendință statistică, dar:
– Există aproximativ 60–70 de mii de companii multinaționale în lume, unde numărul de manageri cu studii de design: 0–5, practic zero;
– Există aproximativ 300–350 de mii de companii mari la nivel global în lume, unde numărul de manageri cu studii de design: aprox. 200–400 adică sub 0,1%.
Prof. univ. dr. Attila Cosovan
Universitatea Corvinus – Budapesta & Universitatea de Artă Moholy-Nagy (MOME)
* * *
COSOVAN Attila Róbert (s-a născut la Sighetu Marmației, România la 25 martie 1970) este un artist designer, câștigător, printre altele, a șase premii Red Dot Design Award, precum și a Premiilor Ferenczy și Millennium, profesor la Universitatea de Artă Moholy-Nagy (Moholy-Nagy Művészeti Egyetem – MOME) și la Universitatea Corvinus din Budapesta (Budapesti Corvinus Egyetem), și co-fondator al atelierului de design COANDCO.CC, cu o activitate de 24 de ani.
Și-a finalizat studiile la trei universități: la Facultatea de Design a Universității Româno-Americane din București, specializarea Estetică la Universitatea Eötvös Loránd (ELTE) și la Departamentul de Comunicație Vizuală al Universității Ungare de Arte Aplicate (actualmente MOME), unde a absolvit în 1998. În 2010 a obținut titlul de doctor. Ca profesor și cercetător publică lucrări, iar ca designer, proiectează și dezvoltă mărci, produse și servicii, aplicând metodologia proprie numită „designkommunikáció” (designcommunication/ relaționare prin design). Din septembrie 2015 este conferențiar universitar abilitat la Universitatea Corvinus din Budapesta, iar din 2018 este profesor universitar la Catedra de Marketing și Designcommunication a Universității Corvinus – Budapesta.
Informații suplimentare:
Există orașe care mor în tăcere. Nu pentru că nu mai au oameni, ci pentru că oamenii lor au uitat să creadă în ele.
Sighetul nostru este unul dintre acele locuri care nu s-au stins, dar nici nu mai ard. E ca un organism viu, cu puls slab, care încă poate să fie resuscitat – dacă cineva îndrăznește să-i pună mâna pe inimă.
Sighet nu e „mic”, e concentrat. Nu e „uitat”, e ignorat. Și nu e „fără perspectivă”, e fără direcție.
Cei care mai cred că salvarea vine de la centru n-au înțeles biologia orașelor. Dezvoltarea începe local, din celule sănătoase. Din oameni care nu-și externalizează responsabilitatea.
Politicienii vin și pleacă. Mentalitatea rămâne. Iar mentalitatea, în momentul de față, e oboseală și resemnare.
Un oraș trăiește prin trei sisteme vitale: cultura, economia și educația. Fără ele, tot restul e o formă fără fond.
Cultura nu e un festival anual. E felul în care gândim, scriem, vorbim, ne salutăm. Dacă n-ai cultură locală vie, n-ai identitate.
Economia nu înseamnă doar bani. Înseamnă utilitate, compentențe și respect pentru muncă.
Educația nu e o diplomă. E anticorpul împotriva prostiei instituționalizate.
Dacă aceste trei sisteme comunică între ele, orașul respiră. Dacă nu, moare lent, în statistici și tăcere.
Adevărul crud este că nu politicienii strică un oraș, ci indiferența oamenilor care tac. Puterea nu se dă, se ia. Prin implicare, prin argument, prin prezență. Prin refuzul de a te preface că „merge și-așa”. Sighetul are nevoie de un nou tip: nu neapărat tineri, ci lucizi. Nu entuziaști, ci competenți. Nu zgomotoși, ci consecvenți.
Sighetul are o topografie economică specială: resurse naturale, poziție de frontieră, patrimoniu cultural imens. Dar toate acestea stau închise în sertare birocratice. Un oraș inteligent nu-și vinde lemnul brut, ci îl transformă în design. Nu-și tratează meșteșugul ca amintire, ci ca brand. Nu-și exportă tinerii, ci le dă motiv să-și deschidă afaceri aici.
Avem nevoie de laboratoare de idei, nu de „strategii” care stau in PowerPoint. Avem nevoie nevoie de investitori care iubesc locul, nu profitul.
Dacă educația rămâne formală, orașul se golește. Tinerii trebuie învățați să nu fugă, dar nici să se complacă. Să li se spună că valoarea nu stă în geografie, ci în competență. Avem nevoie de o alianță reală între școli, licee, facultăți și mediul privat. Să transformăm Sighetul într-un laborator de minți, nu într-o platformă de plecări. Fiecare profesor care inspiră un copil să creadă că viitorul poate să existe aici e mai valoros decât o mie de panouri electorale.
Sighetul este un amestec rar de etnii, culturi și istorii. Români, maghiari, ucraineni, evrei – toți au modelat orașul. Această diversitate nu trebuie tolerată. Trebuie cultivată. Un loc care își cunoaște trecutul nu devine muzeu, ci reper. Un oraș nu-și rescrie istoria, ci o înțelege. Nu-și pune etichete etnice, ci își asumă complexitatea.
Comunitatea nu se face din like-uri și grupuri. Se face din oameni care colaborează, nu concurează. Dacă fiecare instituție, fiecare ONG, fiecare medic, fiecare artist ar înțelege că lucrează pentru același organism – Sighet -, lucrurile ar începe să se miște. Sighetul nu moare din lipsă de bani. Moare din lipsă de legături între oameni.
Un oraș nu e o idee. E un ecosistem. Dacă îl hrănești cu muncă, educație și cultură, trăiește. Dacă îl hrănești cu promisiuni, moare.
Sighetul nu trebuie salvat. Trebuie reactivat. Prin minți care gândesc, mâini care fac și voci care nu tac.
Pentru că viitorul nu vine din capitală. Viitorul se cultivă aici, pe străzile care au văzut tot și înca mai așteaptă ceva.
Adrian REDNIC
Foto: Tomi Hoffer
Proaspăt ieșit de la tipar, numărul 269 al revistei de cultură „Nord Literar” vine, ca în fiecare lună, cu o ofertă generoasă pentru cititorii săi.
Textul Irinei Petraș e un decupaj savuros al atmosferei concediilor pe care scriitorii le făceau la Neptun în anii de dinainte de 1989.
„Viața mea intelectuală a fost cea a descoperirii continue a adevărului în răspăr cu tezele politice oficiale” – afirmă Ion Papuc în eseul „Despre mine”.
Gheorghe Glodeanu continuă cu partea a doua a cronicii dedicate volumului „Bestiaire des monstres féminins”, având ca autoare pe Dominique Lanni și Aurore Petrilli.
„Pentru poet, scrisul e pândă, prigoană. Ardere de tot” – avertizează Delia Muntean la începutul cronicii volumului „Pinul lui Nietzsche” al lui George Vulturescu.
Daniela Sitar-Tăut propune o cronică dramatică la spectacolul „Eminul meu iubit”, o producție multimedia, care „melanjează fericit emoția pură cu tehnologia modernă”.
Ovidiu Pecican vine cu ultima parte a eseului „Un pretendent valah la Curțile Europei”.
Raluca Hășmășan prezintă evenimentul dedicat lansării volumului Deliei Muntean, „De veghe la hotarul limbii române”, desfășurat la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România.
Gheorghe Pârja se apleacă asupra volumului lui Ioan Ardeleanu-Pruncu, „Victor Mihaly de Apșa și lumea în care a trăit”, precum și asupra revistei „Lumină Lină”, publicație apărută sub egida Institutului Român de Spiritualitate Ortodoxă întemeiat de preotul Theodor Damian și de soția sa.
La pagina „Orfeu” sunt publicate poezii de Marcel Mureșeanu, însoțite de parodia lui Lucian Perța.
Dana Buzura-Gagniuc ne ancorează în realitatea culturală, prezentând câștigătorii concursului „Cărțile Anului”, precum și numeroasele evenimente culturale ale lunii. O perioadă pe cât de austeră financiar, pe atât de bogată în manifestări de înaltă ținută, așa cum se poate vedea din paginile dedicate actualității culturale. În aceeași manieră, Flaviu Mihali prezintă atmosfera evenimentului cultural dedicat lansării la Muzeul Românilor din dreapta Tisei a volumului lui Gheorghe Moiș, „Timpul învins”.
Volumul lui Angelo Mitchievici, „Cultura faliei și modernitatea românească. O introducere în câteva lecturi”, reprezintă subiectul cronicii propuse de Florian Copcea.
Scriitorul Nicolae Suciu vine cu o perspectivă critică asupra volumului „Buzura la Berința. Locul de unde n-a plecat niciodată” al Danei Buzura-Gagniuc.
Mircea Popa îl consideră pe profesorul și poetul Valeriu Stancu drept „un iluzionist al cuvântului”, conturându-i portretul într-un consistent eseu.
Proză de Savu Popa și poezii de Benone Păsărin, Carmen Tania Grigore și Anca Iulia Beidac pot fi citite în paginile revistei.
Viorel Igna readuce în atenție spectaculosul roman al lui José Saramago, „Eseu despre orbire”, iar Liviu Apetroaie, volumul „Așteptări” al Alexandrinei Tulics.
Sunt publicate, de asemenea, alte două texte premiate la Concursul de eseuri filosofice „Emil Cioran”, organizat de Catedra de filosofie din cadrul Facultății de Litere a Universității Tehnice din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare.
Versuri de Daniel Montoly, din Republica Dominicană, traduse de Elisabeta Boțan sunt publicate în acest număr.
Poemul lunii aparține lui Echim Vancea, iar, pentru ilustrare, s-au folosit imagini cu sculpturi monumentale din colecția Muzeului „Florean”.
Comunicat de presă
Marți, 11 noiembrie 2025, Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației, secția Istorie – Arheologie a găzduit expoziția „Miros de pâine caldă. Pâinea în epoca regatului dac.”
La expoziție au fost prezenți creatorii ei, experți ai acelei epoci: cercetător științific II dr. Horea Pop (Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău) și cercetător consacrat dr. Iosif Vasile Ferencz (Muzeul Civilizației Dacice și Romane, Deva).
Un scurt video de la eveniment puteți urmări în continuare:
Foto & Video: dr. Sorin Markus
Vineri, 14 noiembrie 2025, de la ora 15:00, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” (Sala Sfinții Brâncoveni) din Sighetu Marmației (str. Iuliu Maniu, nr. 31) va avea loc expoziția STEME IDENTITARE a artistului vizual Ioan BORLEAN.
Organizatori: Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului, Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” Sighet și Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Satul Mare.
* * *
În familia maramureșeană blazonul, steagul, sunt elemente de afirmare a mândriei, a neamului din care provii/ descinzi.
Steagul reprezintă identitatea în miniatură a unei localități sau regiuni. Realizarea a fost o provocare începută cu mulți ani în urmă, căutând o rezolvare artistică, dar pe baza documentării culturale, istorice, etnografice, etc.
Am identificat câteva categorii de steaguri, menționez: „Steaguri identitare ale comunităților locale, Steaguri de vale – ale mai multor comunități așezate pe o vale – cu anumite caracteristici locale comune acestor localității sau al unor personalități”.
Din mai multe elemente de identitate locală am selectat combinația de culori frecvent utilizată în țesăturile de lână colorate, folosite în special pentru confecționarea traistelor sau desagilor de sărbătoare, de mers la târg, la oraș sau la alte evenimente sărbătorești ale comunităților rurale, diferit lucrate față de celelalte materiale de uz casnic, de toate zilele.
Formele geometrice folosite, cercul, pătratul, triunghiul sunt selectate și asociate țesăturilor pentru a transmite un mesaj de identitate locală ori regională. În vorbirea locală sunt numite „traistă în frânsăți”/ frumoasă, alese în tiară/ război de țesut. Aceste creații țesute ale femeilor indică și poziția socială a familiei în comunitatea rurală.
După culoarea traistei se poate recunoaște satul de origine a purtătorului. Este la fel și zadia în diferite combinații de negru-roșu, negru-galben/ portocaliu, negru-albastru, indică satul de originea a purtătoarei.
Înscrisurile care certifică calitatea de nobil au fost însoțite și de reprezentarea grafică a blazonului de familie nobiliară acordat. Am selectat câteva blazoane ale familiilor nobile maramureșene de pe diferite zone/ văi ale Comitatului Maramureș, precum: BIZĂU de Cuhea și Ieud, DUNCA de Șieu, GODJA de Oncești, situate pe Valea Izei; PETROVAY de Petrova, LEORDEAN de Leordina pe Valea Vișeului; STAN și TIVADAR de Săpânța, DRAGOȘ de Bedeu pe Valea Tisei.
Selecția blazoanelor a fost făcută după criterii estetice, dar și al unor relații de prietenie personală cu membrii descendenți ai familiilor nobiliare din veacurile trecute, alegând reprezentările cât mai variate a elementelor care compun blazonul/ stema. (Ioan Borlean)
Salut, Sighet!
Luminația m-a facut și pe mine ca și pe mulți alți sigheteni să petrec mai mult timp în cimitir, la mormintele familiei dar nu numai, pentru scurte momente de rugăciune împletite cu amintiri de suflet legate de persoanele evocate de numele de pe cruci și monumente – prieteni și vecini, dascăli și colegi de școală și de muncă dar și personalități din istoria orașului trecute la cele veșnice cu mai mult timp în urmă.
O categorie specială o constituie locurile de veci (pe care eu încerc să le vizitez regulat) ale membrilor grupului de rezistență anticomunistă rămas în istorie sub numele de „grupul Vișovan”– primul lot de deținuți politici din Maramures – 25 la număr după raportul Securității. Dintre aceștia, doi au plecat din Maramureș înainte de începerea arestărilor (și nu fac obiectul prezentului studiu) iar doi sunt încă în viață la momentul actual, la vârste venerabile (Nistor Man și Ioan Dunca). Dintre cei 21 de decedați la care ne referim efectiv trei nu au morminte fiind uciși de Securitate în luptă (Vasile Popșa la Ieud) sau exterminați în detenție (Ioan Virag la Cluj și Găvrilă Coman la Brașov) trupurile lor fiind aruncate în locuri până azi necunoscute.
Restul de 18 membri au mai trăit după eliberarea din închisori, au revenit la o viață aproape normală (cu toate șicanele care au continuat) și au avut parte la sfârșitul vieții de înmormântări creștinești și de morminte decente care pot fi cunoscute și vizitate cu respect, ca repere pentru istorie. În cimitirele din Sighet se află șapte membri ai grupului (Aurel Vișovan, Gheorghe Bulacu, Petru Codrea, Ioan Motrea, Ioan Ilban, Mihai Vlad, Vasile Tivadar și Vasile Dunca), patru în cimitirele din Baia Mare (Ioan Rus, Ștefan Deac, Petru Ulici și Grigore Hotico), doi la Cluj (Constantin Rad și Mihai Pop) și câte unul în alte localități: Brașov (Șofron Mihai ), Ploiești (Iuliu Vlad), Ieud (Ioan Nemeș), Constanța (Gheorghe Andreica), unul singur fiind în afara țării, în Germania (Iosif Andreica).
Fără pretenția unei liste exhaustive, în cimitirele din Sighet mai pot fi găsite și mormintele unor alte persoane deținute în temnițele comuniste, arestate ulterior: Ștefan Minică, Ion Dunca – Bărbosu, Alexandru Dan, Alexandru Ștefan, Teodor Borca, preot Vasile Hotico, preot Gheorghe Moldovan, etc.
Desigur, pentru noi creștinii nu rămășitele pământești sunt esențiale ci sufletele lor, pentru a căror veșnică odihnă și comuniune plenară cu Dumnezeu ne rugăm. Dar datorită mărturiei explicite pe care ei au dat-o cu riscul vieții pentru Cristos și apărarea identității creștine a poporului român ne exprimăm speranța că ei sunt alături de Domnul în ceata celor aleși. Onorându-i aici pe pământ ca repere pentru istorie, îi încredințăm cu dragoste Domnului ca repere pentru eternitate.
Preot prof. Marius Vișovan
Foto: Rada Pavel
La poalele Munților Șureanu, în Sebeș, Transilvania, în anul 1830, s-a născut Carl Filtsch, un copil-minune al pianului european, care avea să lase o amprentă de neșters asupra muzicii secolului XIX. Talentul său remarcabil a atras atenția marilor săi contemporani, precum Frédéric Chopin și Franz Liszt, iar compozițiile sale scurte, dar pline de sensibilitate și virtuozitate, au confirmat geniul precoce al acestui tânăr pianist și compozitor.
Familia sa, părinți și frați, l-au sprijinit neîncetat, iar comunitatea locală de sași din Sebeș (Mühlbach) i-a fost martoră la primele apariții publice. Deși a trăit doar 15 ani, Carl Filtsch a demonstrat o maturitate artistică rar întâlnită, iar moștenirea sa continuă să inspire generații de muzicieni din întreaga Europă. În decembrie 1845, la Veneția, Italia, Filtsch a încetat din viață, răpus de o boală pulmonară severă, cel mai probabil tuberculoză. Se pare că, prin creațiile sale, Carl Filtsch rămâne viu în sufletul și mintea celor care iubesc muzica, iar talentul său continuă să inspire generații întregi de artiști și melomani.
Pe 15 noiembrie 2025, comunitatea sașilor din Wels, Landul Oberösterreich, readuce în prim-plan personalitatea și creația lui Carl Filtsch printr-un Salon muzical-literar (Musikalisch-literarischer Salon): Carl Filtsch în contextul epocii sale, organizat în cadrul celei de-a 13-a Toamne Culturale a Sașilor din Transilvania (Siebenbürgischer Kulturherbst). Evenimentul reprezintă o celebrare a talentului muzical al copilului-minune, dar și a unității, dedicării și respectului profund al comunității față de rădăcinile sale transilvănene.
Programul este susținut de cinci tineri pianişti ai Landesmusikschule Wels – Katie Wu (13 ani), Frida Werneck (16 ani), Lea Voithofer (20 ani), Brianna Reiter (21 ani) și Benjamin Gotthard (21 ani) – care vor interpreta lucrări ale lui Carl Filtsch, dar și ale contemporanilor săi: Chopin, Liszt, Schumann, Thalberg și Rubinstein. Literatura și contextul istoric sunt aduse la viață prin contribuția Dagmar Dusil, autoare originară din Sibiu (Hermannstadt), stabilită în Bamberg, care construiește un pod între viața scurtă, dar intensă, a lui Filtsch și publicul contemporan, oferind perspective asupra epocii și influenței sale asupra muzicii europene.
Evenimentul reflectă unitatea și pasiunea comunității sașilor din Oberösterreich. Aceștia au păstrat vii tradițiile transilvănene, au organizat festivaluri culturale și au menținut un puternic sentiment de apartenență la rădăcini. Prin acest salon muzical-literar, pasiunea pentru muzică se împletește cu respectul profund pentru moșii și strămoșii lor, creând o atmosferă caldă, familiară și inspirațională. După spectacol, participanții sunt invitați la o recepție cu discuții și schimb de impresii cu tinerii muzicieni și cu autoarea literară, oferind ocazia de a aprofunda experiența culturală și a încuraja dialogul între generații.
Asociația Sașilor din Wels, organizatoarea evenimentului, reprezintă o structură activă dedicată conservării și promovării patrimoniului cultural transilvănean. Prin proiectele sale culturale și educative, organizația demonstrează că identitatea culturală nu este doar un simbol al trecutului, ci o resursă vie, transmisă și reinterpretată de generațiile actuale. Evenimentul de pe 15 noiembrie ilustrează cum un copil-minune al secolului XIX poate fi celebrat astăzi nu doar ca personalitate artistică, ci și ca simbol al continuității culturale și al legăturii dintre generații.
Le mulțumesc sincer organizatorilor și tuturor celor implicați pentru invitația făcută. Este întotdeauna o onoare să primesc invitația la evenimentele lor, care demonstrează dedicarea și iubirea față de locurile natale. Fiecare manifestare organizată de comunitatea sașilor din Wels este o fereastră către frumusețea și profunzimea patrimoniului transilvănean, iar oportunitatea de a o descoperi este un privilegiu și o inspirație continuă. Evenimentul lui Carl Filtsch nu este doar o comemorare, ci o sărbătoare a muzicii, a memoriei și a legăturilor care ne unesc peste secole — un dans între trecut și prezent, între inimile celor care iubesc tradițiile și lumina creației artistice.
Nelu Godja
07.11.2025, Austria
Descântec de trecut strada
Doar în mijlocul unei nebunii
poţi visa liniştit
semaforul ca formă a materiei
moralizatoare
o îndoială trecătoare
tărâmul posibilităţii
un tărâm îngrozitor
într-o vreme a amăgirilor
universale
să spui adevărul
ce panoramă a decepţiilor
cad porţile
în locul lor Turnuri Eiffel de mucava
ce-a mai rămas din oameni
s-au mutat în binocluri sparte
atenţie ochiul semaforul
îl ţine pe roşu pe un moş stingher
nimerit pe pământ
de pe undeva din cer
* * *
Poetul ION BURNAR s-a născut la 24 octombrie 1947, în Dragomirești, Maramureș. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
Ion Burnar a terminat Facultatea de Filologie la Cluj, a fost profesor de Limba franceză la Borşa iar din anul 1983 s-a stabilit la Baia Mare.
Debutul a avut loc în anul 1973, în „Cronica”, cu versuri.
Laureat cu Premiul Editurii Eminescu (1981) și Premiul pentru cel mai valoros volum de debut al anului (1983) al Uniunii Scriitorilor pentru volumul Memorandum liric (1982).
Alte volume: Viața la țară cu și fără Tănase Scatiu (1982), Gâlceava scopului cu mijloacele (1998), Aici provincialul… aștept metropolitanii (2000) etc.
După anul debutului literar (1982), este considerat un… optzecist.
Dascăl de profesie, dar și ziarist și critic literar, Ion Burnar a susținut elocvent creația literară, fiind o prezență activă și constantă în presa culturală a vremii. A condus cenaclul literar „Vasile Lucaciu” din Cicârlău, apoi cenaclul din Baia Mare, loc devenit reper pentru tinerii autori maramureșeni.
Ion Burnar a încetat din viață la 20 octombrie 2010.
Astăzi, numele său este purtat de sala cenaclului literar din Baia Mare, un loc unde ecoul cuvintelor sale continuă să inspire.
Salut, Sighet!
București, 7 noiembrie 2024 – În primele 10 luni ale anului 2025, autoritățile române au reținut peste 186 de milioane de țigarete de contrabandă, cu o valoare estimată pe piața neagră de 172.878.529 lei, de peste trei ori mai mult decât totalul capturilor din 2024, potrivit datelor agregate pe platforma www.stopcontrabanda.ro, singurul centralizator în timp real al capturilor de țigarete ilegale din România. BAT continuă să sprijine eforturile autorităților în combaterea contrabandei printr-o nouă donație de echipamente destinate supravegherii frontierei, care se adaugă seriei de donații pentru Poliția Română de Frontieră în perioada recentă.
Cele mai mari capturi din acest an au fost realizate în regiunile Nord-Est (44,1 milioane de țigarete), Sud-Est (41,2 milioane) și Vest (27,4 milioane), zone tradițional vulnerabile la traficul ilicit, având în vedere proximitatea granițelor cu state non-UE, unde prețurile produselor din tutun pot fi de până la 3 ori mai mici. Potrivit datelor Stop Contrabanda, județele Suceava, Constanța și Timiș domină topul celor mai mari volume de capturi de țigarete destinate traficului ilicit în acest an. Combaterea contrabandei necesită eforturi susținute și o adaptare permanentă la un context în care rețelele de crimă organizată își diversifică permanent modul de operare și tacticile utilizate. Poliția Română de Frontieră dezvoltă proiecte menite să răspundă și să combată cât mai eficient traficul ilicit, iar BAT rămâne un partener de încredere în acest demers, susținând aceste eforturi prin donații de echipamente specifice și campanii de informare derulate la nivel național.
„Anul 2025 marchează un moment fără precedent în ceea ce privește amploarea traficului ilicit de produse din tutun. Capturile record și creșterea pieței negre peste media europeană arată necesitatea unei abordări coordonate între autorități, industrie și consumatori. Salutăm eforturile Poliției de Frontieră, ale Poliției Române și ale Autorității Vamale pentru destructurarea rețelelor infracționale și pentru confiscările de contrabandă din acest an. Pentru a combate eficient acest fenomen, este esențial un cadru fiscal echilibrat și predictibil, corelat cu realitățile economice și care să nu stimuleze migrarea consumatorilor către piața ilicită. BAT România rămâne un partener activ al autorităților, contribuind cu expertiză, resurse și instrumente de monitorizare, precum platforma Stop Contrabanda – un exemplu concret de parteneriat public-privat pentru protejarea economiei și a siguranței comunităților”, a declarat Ileana Dumitru, Director pentru afaceri externe al Ariei Europa de Sud-Est, BAT.
Capturi istorice în 2025
Anul 2025 marchează cele mai mari capturi de țigarete ilegale înregistrate în ultimii 8 ani, de la lansarea platformei StopContrabanda.ro, care centralizează capturile de țigarete de contrabandă din toată țara. Astfel:
Pe lângă aceste cazuri, autoritățile au raportat și metode elaborate de camuflare și transport al produselor ilegale – de la țigarete ascunse în încălțăminte (Iași, septembrie 2025), până la pachete de țigări ascunse în piese de jucărie (Botoșani, septembrie 2025).
„Contrabanda cu produse din tutun continuă să reprezinte o provocare semnificativă la frontierele României, prin impactul direct pe care îl are asupra economiei naționale și asupra veniturilor bugetului de stat. În primele nouă luni ale anului 2025, polițiștii de frontieră au reținut în vederea confiscării peste 5,1 milioane de pachete de țigări, în valoare de aproximativ 105,8 milioane de lei, dintre care peste 4,4 milioane de pachete proveneau din activități de contrabandă. Totodată, au fost descoperite peste 63 de tone de tutun vrac, precum și alte cantități de tutun pentru pipă și narghilea, iar în urma unor acțiuni complexe, au fost destructurate două grupuri infracționale implicate în acest tip de trafic.
Poliția de Frontieră Română acționează permanent pentru prevenirea și combaterea contrabandei, contribuind la reducerea pierderilor la bugetul de stat și la protejarea pieței legale. Prin controale riguroase, utilizarea echipamentelor moderne și cooperarea constantă cu instituțiile partenere, reușim să limităm fluxurile ilegale de mărfuri și să consolidăm siguranța economică a României.”, a precizat inspectorul general al Poliției de Frontieră, chestor principal de poliție Cornel Laurian Stoica.
„Combaterea contrabandei rămâne una dintre prioritățile majore ale Autorității Vamale Române. În fața unor rețele tot mai sofisticate, răspunsul nostru este modernizarea permanentă a infrastructurii de control, creșterea capacității operaționale și consolidarea cooperării interinstituționale. Prin proiectul național de securitate vamală, finanțat din fonduri europene și naționale, în valoare de peste 138.000.000 euro, dotăm birourile vamale de frontieră cu 31 de sisteme de scanare cu raze X și peste 300 de echipamente portabile, care vor permite verificarea rapidă și eficientă a mijloacelor de transport și descurajarea traficului ilicit. Continuăm să lucrăm în strâns parteneriat cu Poliția de Frontieră și celelalte instituții pentru a proteja economia națională și siguranța cetățenilor”, a declarat domnul Alexandru Bălan, președintele Autorității Vamale Române.
Contrabanda, la cel mai ridicat nivel din ultimii 5 ani
Conform cercetărilor Novel Research, piața neagră a țigaretelor din România a atins 12% în iulie 2025, cel mai înalt nivel din ultimii cinci ani, pentru ca în luna octombrie să se stabilizeze la 9,6%, față de o medie anuală de 9% în 2024. Nivelul mediu al traficului ilicit cu țigarete în Uniunea Europeană este de 9,2%.
Creșterea fenomenului este determinată de factori precum:
Datele despre evoluția capturilor de țigarete de pe teritoriul României sunt centralizate în timp real pe platforma www.stopcontrabanda.ro, o inițiativă BAT care are scopul de a susține eforturile autorităților, prin centralizarea capturilor din întreaga țară, dar și de a informa consumatorii cu privire la efectele contrabandei cu țigări asupra societății. Campania este desfășurată în parteneriat cu Poliția Română, Poliția de Frontieră Română, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Autoritatea Vamală Română. Campania „Stop Contrabanda” a fost lansată de BAT în 2017, pentru a crea un punct unic de informare cu privire la contrabanda cu țigări.
Despre BAT în România
Despre Poliția Română de Frontieră
Poliția de Frontieră Română este autoritatea specializată a statului care asigură managementul integrat al frontierei de stat, având ca misiune principală prevenirea și combaterea migrației ilegale și a criminalității transfrontaliere. În acest context general, combaterea contrabandei reprezintă o prioritate esențială.
Poliția de Frontieră se află în prima linie în ceea ce înseamnă eforturile zilnice depuse pentru contracararea contrabandei cu țigarete, obiectiv ce constituie o prioritate permanentă pentru instituția noastră.
Despre Autoritatea Vamală Română
Autoritatea Vamală Română a fost înființată ca organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul vamal, instituție publică cu personalitate juridică, prin adoptarea Legii nr. 268/2021, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 1077 din 10 noiembrie 2021.
Modul de organizare și funcționare a Autorității Vamale Române, principiile care stau la baza activității pe care o desfășoară, funcțiile pe care le îndeplinește, atribuțiile generale și specifice pe care le exercită, asigurarea conducerii, personalul autorității, asigurarea logistică, materială și financiară au fost reglementate prin Hotărârea de Guvern nr. 237/2022 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 167 din 18 februarie 2022.
Autoritatea Vamală Română funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor și este condusă de un președinte, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului.
La nivel teritorial, activitatea Autorității Vamale Române se exercită prin intermediul a 7 direcții regionale vamale, în cadrul cărora funcționează 80 de birouri vamale de interior și de frontieră. Subliniem faptul că Autoritatea Vamală Română joacă un rol important în protejarea a 2.070 de km de frontieră externă a României și Uniunii Europene (a doua frontieră externă ca lungime în U.E.), din care 1.877 km de frontieră terestră.
Comunicat de presă – British American Tobacco
Credit foto: Poliția de Frontieră
Centrul Cultural Sighetu Marmației organizează ediția a VIII-a a Concursului de Interpretare Vocală și Instrumentală a cântecului popular „Viorel Costin”, care va avea loc în perioada 13 – 14 noiembrie 2025, la Sighetu Marmației.
Evenimentul își propune să descopere și să promoveze tinerele talente interpretative din domeniul folclorului românesc, contribuind la păstrarea și valorificarea tradițiilor autentice din Maramureș și din întreaga țară.
Concursul este structurat pe două secțiuni – interpretare vocală și interpretare instrumentală – și se adresează tinerilor interpreți din toate zonele etnografice ale României. Participanții vor fi evaluați de un juriu de specialitate, format din personalități ale muzicii populare românești, profesori și interpreți consacrați.
Prin acest eveniment, Centrul Cultural Sighetu Marmației aduce un omagiu regretatului Viorel Costin, promotor al folclorului autentic, un nume de referință a cântecului popular din Maramureș.
Evenimentul include și un recital cu diferiți invitați: Patricia Moldovan, Denisa Bledea, Ileana Matus, Maria Mihali Achim, Ioan Dordoi.
Sighetenii – și nu doar ei – sunt așteptați în număr cât mai mare în perioada 13 – 14 noiembrie 2025 pentru a se bucura de folclor authentic!
Salut, Sighet!
La sfârșitul săptămânii trecute, vineri, 31 octombrie 2025, s-a semnat la Etyek documentul de înfrățire dintre Sighet și Etyek, de către primarii celor două localități, Vasile Moldovan respectiv Zólyomi Tamás. A fost un eveniment sobru care s-a încheiat cu plantarea a 12 arbori într-o parcelă, o suprafață de teren, care se va numi „Sighetu Marmației”.
S-a oficializat o înțelegere care, pentru mulți concetățeni de-ai noștri, nu semnifică mare lucru. Sunt diferite „nedumeriri” vizavi de conceptul de „twinning/ înfrățire”. Haideți să clarificăm acest concept și să analizăm care sunt avantajele… înfrățirii.
Conceptul de „twinning” (înfrățire între localități) este o inițiativă promovată în mod special în cadrul Uniunii Europene, ca instrument de apropiere între cetățeni și comunități din diferite țări. Născut după Al Doilea Război Mondial, din dorința de reconciliere și cooperare, twinning-ul a devenit un simbol al unității europene în diversitate, încurajând schimbul de experiență, solidaritatea și dezvoltarea comună între orașe.
Într-o Europă unită prin valori comune și diversitate culturală, relațiile de înfrățire (twinning) dintre comunități reprezintă una dintre cele mai accesibile și normale forme de cooperare. Prin astfel de parteneriate, localitățile nu se rezumă la semnarea un acord formal, pur și simplu își deschid porțile către cunoaștere, prietenie și dezvoltare comună.
Acesta este trendul pe care se înscrie și înfrățirea dintre orașul Sighetu Marmației (Maramureș) și localitatea Etyek (Ungaria) – o legătură care își propune să apropie oamenii, să creeze punți culturale și să sprijine inițiative benefice pentru ambele comunități (promovarea turismului, protejarea patrimoniului etc).
Înfrățirea oferă cadrul formal/ instituțional pentru proiecte comune finanțate din fonduri europene, în special prin programe care susțin cooperarea transfrontalieră și schimbul de experiență între autoritățile locale. Proiectele comune pot fi finanțate prin programe precum Europe for Citizens, Interreg, sau Twinning Projects (în cazul instituțiilor).
Astfel, colaborarea dintre cele două comunități poate deveni o sursă de „know how” și inovație administrativă.
Etyek este cunoscută ca o localitate viticolă cu tradiție, situată în apropiere de Budapesta și interconectată solid la unele afaceri ale capitalei Ungariei, iar Sighetu Marmației se afirmă tot mai mult ca „poartă” a Maramureșului istoric, un spațiu cu identitate culturală distinctă și potențial turistic deosebit dar – nu se poate nega! – insuficient exploatat.
Prin înfrățire, cele două localități pot colabora în promovarea turismului urban/ rural, gastronomic și cultural, valorificând experiența unora și patrimoniul celorlalți. Un lucru foarte important, legăturile dintre mediile de afaceri locale pot deschide oportunități pentru schimburi economice și inițiative comune în domenii precum vinificația, meșteșugurile, economia verde etc. Pare neverosimil pentru o localitate mică dar în Etyek există o firmă producătoare de… șampanie.
Un pilon important al relației dintre Sighetu Marmației și Etyek îl va reprezenta cooperarea culturală și educațională. Exemplul concret, indiscutabil, a fost expoziția sculptorului sighetean Ion Bledea la Budapesta, despre care am scris.
Prin festivaluri, expoziții, concerte și ateliere tematice, ambele comunități pot promova valorile proprii și pot descoperi mai ales ceea ce le unește: pasiunea pentru tradiție, spiritul ospitalier și respectul față de patrimoniul local.
Administrațiile locale, instituțiile, ONG-urile etc. din ambele localități pot – și sigur! – vor lucra împreună în domenii precum educația nonformală, mentorat (a fost lansată o propunere la Etyek), protejarea mediului, sprijinul pentru tineri antreprenori etc, domenii care sigur vor contribui la întărirea legăturilor umane și la construirea unei comunități europene bazate pe încredere și colaborare.
Sighetu Marmației, oraș cu o istorie îndelungată (anul viitor vom aniversa 700 de ani de la atestarea documentară) și o bogată moștenire culturală, își asumă prin acest parteneriat deschiderea către dialog și cooperare internațională.
Înfrățirea cu Etyek confirmă dorința Sighetului de a fi parte activă a Europei secolului XXI, o Europă a comunităților care se sprijină reciproc, păstrându-și în același timp valorile proprii, amplificând întâlnirea între oameni, culturi și obiective comune.
„Simplist” vorbind, înfrățirea, twinning-ul, consolidează prietenia, încrederea și solidaritatea.
Prin astfel de legături, înfrățiri, Sighetul își poate „remodela” dezvoltarea locală și deschiderea internațională.
Sighetul trebuie să-și depășească… limitele!
Ion Mariș